Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 123/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 123/.> Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N.
Judecător I. L.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă A. 2001, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar G. Group Expert SPRL și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului A., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/2126).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. R. în substituirea d-nului avocat C. N. pentru apelanta petentă, intimații fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanță constată că este competentă în soluționarea apelului prezentei cauze, în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 7/2126.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită probe noi în apel.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._/14.11.2012, Judecătoria B. a respins excepția necompetenței judecătoriei de a soluționa plângerea. A respins ca neîntemeiată plângerea CF formulată de către petenta Asociația A. „A. 2001”, în contradictoriu cu intimații . și A., împotriva încheierii de reexaminare nr._/2011 a BCPI B..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, la data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „A. 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/212, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 și a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007.(f.9 dosar CF).
P. încheierea nr. 6987/2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. sub C2 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 18.08.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF..
Pentru a dispune în acest sens, registratorul –șef a avut în vedere că potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 rep. asupra imobilului din speță a fost înscris sechestrul în favoarea DGFP B., fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 2006, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și . și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D.. În continuare, acesta a reținut că potrivit art. 154 din OG nr. 92/2003 rep, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege iar ipoteca nefiind desființată. S-a mai arătat că sentința invocată de petentă și convenția nr.79 din 23.07.2007 nu fac referire la obiectul tranzacției decât la terenuri iar nu și la construcțiile aflate pe acestea iar conform art. 44 din L. nr.7/1996 pe același imobil nu pot fi înscriși mai mulți proprietari decât în cazul coproprietății, ipoteză neverificată în cauză. În final, s-a subliniat că petenta nu a depus vreun înscris care să cuprindă acordul creditorului la radierea ipotecii și a interdicțiilor aferente ori o hotărâre judecătorească care să înlocuiască acest acord și că cesiunea de creanță nu are ca efect radierea ipotecii ci transmiterea dreptului de creanță către cesionar.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, judecătoria a reținut că potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/212 format din teren de 524,64 mp, se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. – AFP C. precum și sechestrul în favoarea A..
S-a reținut că petenta nu a dovedit desființarea ipotecii legale, înscrisă din anul 2006 în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.8, 9 Cod pr. fisc. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 Cod pr. fisc.
Astfel, conform art. 20 alin.3 din L. nr.7/1996 rep., dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., ulterioare înscrierii ipotecii legale în favoarea DGFP B. – AFP C..
Judecătoria a reținut că, prin sentința civilă menționată, instanța a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri, neîntocmită însă în formă autentificată, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În plus, s-a reținut că această hotărâre nu a fost pronunțată în contradictoriu cu AFP C., organul fiscal care are înscrisă în CF ipoteca legală notată în baza sechestrului întocmit în cadrul executării silite derulată în contra proprietarului tabular, iar petenta nu a prezentat registratorului, și nici instanței, acordul acestui organ fiscal de a fi înstrăinat imobilul ce face obiectul intabulării,
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația de a respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege, iar nerespectarea interdicției de înstrăinare impusa de alin 9 al art 151din OG 92/2003 atrage nulitatea absolută a actului de înstrăinare. Iată, deci că neatragerea în judecată a beneficiarului interdicției de înstrăinare asociată ipotecii înscrisă în CF, pentru a-i fi opozabilă hotărârea judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a imobilului, constituie o cauză de ineficacitate a respectivei hotărâri judecătorești față de terții înscriși în CF și OCPI, astfel că nu constituie titlu apt de intabulare.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel petenta, prin care a solicitat schimbarea în tot, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011.
În motivarea cererii, apelanta petentă a arătat că instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens. A precizat că prin sentința nr.1371/2010, pronunțată de Tribunalul D., actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate, potrivit dispoz. Art. 20 al. 3 din legea 7/1996 invocate de însăși instanța de fond, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului teren în litigiu.
Apelanta a precizat, în continuare, că această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I, iar registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
Invocarea prevederilor art.151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primita și datorită faptului că, pe de o parte, registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
P. urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimatele nu au depus întâmpinare conform art. 289 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost solicitate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Conform art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Totodată, se reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța constată că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 633 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 58 alin. 1, înainte de rezolvarea cererii de către registrator, asistentul - registrator verifică cererea în raport cu datele de carte funciară și menționează în referat dacă există sau nu piedici pentru efectuarea lucrării solicitate.
P. urmare, registratorul și, respectiv, asistentul - registrator sunt obligați să verifice toate înscrisurile atașate unei cereri de înscriere în cartea funciară și să constate dacă în raport cu acestea există sau nu vreo piedică la înscriere.
Atât registratorul de carte funciară cât și asistentul registrator, au procedat în mod legal și temeinic la verificarea înscrisurilor atașate cererii de înscriere și cartea funciară.
Instanța reține, totodată, faptul că, în cauză, există o piedică de CF, contrar criticii apelantei petente. Ea constă în împrejurarea că, prin sentința de care se prevalează apelanta, s-a dispus efectuarea unei înscrieri care contrazice interdicția de înstrăinare înscrisă în cartea funciară.
Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/2126 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești, nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea.
P. urmare, se reține că nici registratorul de CF și nici prima instanță nu au cenzurat hotărârea judecătorească invocată ca titlu de către apelanta petentă, ci s-a procedat la analizarea și aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior, imperative, prin raportare la care, intabularea dreptului de proprietate al apelantei nu este posibilă, orice act contrar acestor dispoziții legale, fiind lovite de nulitate absolută, expres prevăzută de lege. Așadar, se reține, contrar criticii apelantei petente, că registratorul nu a pronunțat nulitatea absolută, ci el numai a constatat incidența acesteia, pe cale incidentală, așa încât, în raport cu principiul legalității înscrierilor care caracterizează regimul juridic al publicității imobiliare, acesta nu putea dispune intabularea, față de nerespectarea legalității materiale ( care, conform doctrinei în materie, reprezintă cerința ca registratorul să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru înscrierea dreptului și, pe de altă parte, dacă din însuși cuprinsul cărții funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii).
Se reține, deci, că nulitatea absolută poate fi reținută pe cale incidentală, nefiind necesară preexistența unei hotărâri judecătorești care să o dispună.
Pe de altă parte, instanța reține că prevederile art. 1746 alin. 3 cod civil, invocate de apelantă, nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au caracter general față de normele legale mai sus amintite, care au caracter special și se aplică cu prioritate.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă A. 2001 împotriva sentinței civile nr._ din 14.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. NEGULESCUIONELA L.
GREFIER,
N. C.
Thred.IL/NC-19.04.2013-4 ex.
Judecător fond D. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 138/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
