Succesiune. Decizia nr. 545/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 545/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.545/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 12 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. S. M. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - V. M.
JUDECĂTOR - A. G.
GREFIER - N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursurilor formulate de către recurentul reclamant C. C. I. și de recurentul pârât B. A. A., în contradictoriu cu intimații pârâți B. D. J., C. I., D. F. și ., împotriva sentinței civile nr._/03.09.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect succesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică, a părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 21.03.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, 05.04.2013 și ulterior în data de 12.04.2013.
TRIBUNALUL:
P. sentința civilă nr._/03.09.2012, Judecătoria B. va admite în parte cererea precizată de reclamantul C. C. I., în contradictoriu cu pârâții B. D. junior, B. A. A. ca succesor în drepturi al pârâtului B. D. jr., ., C. I. și D. F..
S-a constatatat că masa succesorală după defunctul B. D. sr, decedat la 19.05.1975 în B. se compune din imobilele terenuri înscrise în TP nr. 889/48 din 08.02.2001 și nr. 506/48 din 22.08.1995 situate în ., . în Avrig, jud. Sibiu.
S-a constatat că în compunerea masei succesorale după defuncta B. E., decedată la 12.03.1993 în B. intră imobilele terenuri înscrise în TP nr. 889/48 din 08.02.2001 și nr. 506/48 din 22.08.1995 situate în ., . în Avrig, jud. Sibiu.
S-a constatat că masa succesorală după defuncta C. A. se compune din cota parte de ½ din terenurile cuprinse în TP nr. 889/48 din 08.02.2001 și nr. 506/48 din 22.08.1995 situate în ., . în Avrig, jud. Sibiu precum și cota de ½ din imobilul construcții și teren înscris în CF 52 Sebeșul de Sus, cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 și situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu, iar reclamantul este unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctei C. A., în calitate de fiu.
S-a dispus intabularea în: CF 52 Sebeșul de Sus, asupra imobilului cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 a cotei de ½ din dreptul de proprietate, în favoarea reclamantului, cu titlul de moștenire după defuncta C. A.; în CF 52 Sebeșul de Sus, asupra imobilului cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 a cotei de ½ din dreptul de proprietate, în favoarea pârâtului B. A. A., cu titlul de donație de la B. D. jr..
S-a dispus rectificarea CF 52 Sebeșul de Sus prin înscrierea suprafeței imobilului teren cu nr. top 103/2/2, 105/2, 106/1/2 ca fiind de 466 mp.
A fost partajat imobilul construcții și teren înscris în CF 52 Sebeșul de Sus, cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 și situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu prin atribuirea acestuia, integral în natură către pârâtul B. A. A..
S-a dispus intabularea dreptului exclusiv de proprietate cu titlul de partaj asupra imobilului construcții și teren înscris în CF 52 Sebeșul de Sus, cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 și situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu în favoarea pârâtului B. A. A..
A fost obligat pârâtul B. A. A. la plata sumelor de 4795 lei și 1165 euro, în favoarea reclamantului, cu titlul de sultă pentru construcții și terenul din Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu.
Sa dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile cuprinse în TP nr. 506/48 emis la data de 22.08.1995 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu prin atribuirea lotului nr. 837/26/1 de 1450 mp pârâtului B. A. A. iar a lotului nr. 837/26/2 de 1450 mp reclamantului, în natură.
S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile cuprinse în TP nr. 889/48 emis la data de 08.02.2001 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu prin atribuirea lotului compus din parcelele A 19/283/1 din tarlaua 1 în suprafață de 300 mp, ./1 din tarlaua 35 de 1300 mp, ./1 din tarlaua 45 de 570 mp și ./1 din tarlaua 46 de 350 mp pârâtului B. A. A. iar a lotului compus din parcelele A 19/283/2 din tarlaua 1 în suprafață de 300 mp, ./2 din tarlaua 35 de 1300 mp, ./2 din tarlaua 45 de 570 mp și ./2 din tarlaua 46 de 350 mp reclamantului, în natură.
Au fost respinse capetele 2 și 4 ale cererii principale precizate ca lipsite de interes și celelalte pretenții ca neîntemeiate.
A fost anulată cererea reconvențională formulată de pârâtul B. D. junior în contradictoriu cu reclamantul C. C. I..
A fost obligat pârâtul B. A. A. la plata sumei de 9141,04 lei către reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
P. TP nr. 506/48 emis la data de 22.08.1995 de CJPSDPT Sibiu (f.23) a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea E. B., ca moștenitoare a defunctului B. D. asupra suprafeței de 2900 mp teren arabil, situat în municipiul Avrig și identificat în tarlaua 32 .>
De asemenea, prin TP nr. 889/48 din 08.02.2001 emis de CJPSDPT Sibiu (f.24) a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea E. B., ca moștenitoare a defunctului B. D. sr. asupra suprafeței de 9750 mp, teren situat pe teritoriul . în tarlaua 1 . 600mp, tarlaua 35, . 2600 mp, tarlaua 45, . 1140 mp, tarlaua 46, . 700 mp, tarlaua 41, . 600mp, tarlaua 40, . 1100mp (toate categoria arabil), tarlaua 41, . 700mp, tarlaua 42, . 950mp, tarlaua 44, . 1300mp (toate categoria fâneață).
Conform art. 8 alin. 3 și art. 9 din L. nr. 18/1991 rep, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe baza cererii adresate comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, de către persoana îndreptățită, care poate fi printre alte categorii, persoana deposedată de teren ori moștenitorii acesteia.
Potrivit art. 13 din L. nr. 18/1991 rep., titlul de proprietate se eliberează în favoarea moștenitorilor persoanei îndreptățite la reconstituire, urmând ca aceștia să procedeze conform regulilor dreptului comun în ceea ce privește reglementarea situației juridice a bunului.
Conform celor două titluri de proprietate depuse la dosar, dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea E. B., în calitatea acesteia de moștenitoare a defunctului B. D. sr.ca soție supraviețuitoare, conform extrasului din Registrul de căsătorie atașat la fila 30 dosar Judecătoria Avrig.
Față de dispozițiile legale precitate și mențiunile din cele două titluri, rezultă că numai aceasta a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cu consecința că raportat la disp. art. 13 alin 2 din L. nr. 18/1991 rep, terenurile din cele două titluri de proprietate au intrat în patrimoniul său iar mai apoi și în compunerea masei succesorale.
În consecință, instanța va constata că terenurile din TP nr. 506/48 emis la data de 22.08.1995 și nr. 889/48 din 08.02.2001 au intrat în compunerea masei succesorale a defunctului B. D. sr. iar apoi în condițiile L. nr. 18/1991 rep. în masa succesorală lăsată de defuncta B. E..
Pentru aceste considerente, instanța va admite capătul 1 al cererii principale și capătul 3 astfel cum a fost precizat la termenul din 03.01.2011(f.33).
Conform certificatului de moștenitor nr.37 din 04.03.1996 emis de NP N. C. M. în dosarul succesoral nr. 25/1995, au calitatea de moștenitori legali ca descendenți de gradul I după defuncta B. E., decedată la 11.03.1993, frații C. A. și pârâtul B. D. jr.
Reclamantul este fiul A. C., decedată la data de 09.04.2009, aspect ce rezultă din certificatul de naștere atașat la fila 5 și certificatul de deces atașat la fila 6 dosar Judecătoria Avrig.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr.88 din 12.06.2008, emis de NP M. M. emis în dosarul succesoral nr. 99/2008 (f.21), reclamantul a dobândit întreaga masă succesorală a mamei sale, fiind singurul acceptant al succesiunii acesteia.
Potrivit art. 651 C.civ succesiunile se deschid prin moarte și se deferă, în condițiile art. 659 C.civ copiilor, descendenților, ascendenților și rudelor colaterale ale defunctului în ordinea și după regulile determinate la capitolul III din Cartea a III-a a Codului Civil.
Potrivit art. 669 C.civ, descendenții succed părinților în părți egale când se găsesc toți în gradul I.
În speță, nu s-a dovedit faptul că defuncta ar fi avut și alți descendenți, context în care prin aplicația principiului proximității gradului de rudenie, consacrat de art. 660 C.civ., instanța va constata că reclamantul are calitatea de unic moștenitor legal al defunctei C. A., acceptând succesiunea acesteia în termenul de prescripție instituit de art. 700 C.civ.
În ceea ce privește compunerea masei succesorale a defunctei C. A., instanța are în vedere că de vreme ce aceasta și pârâtul B. D. sr. au calitatea de moștenitori acceptanți în cote egale, după defuncta B. E. - mama lor, ei au dobândit în aceleași cote bunurile aflate în patrimoniul acesteia.
Astfel, în masa succesorală a defunctei B. E. au intrat atât terenurile din TP nr. nr. 506/48 emis la data de 22.08.1995 și nr. 889/48 din 08.02.2001 cât și imobilul înscris în CF 52 Sebeșul de Sus, cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 și situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu.
Față de certificatul de moștenitor nr. 37/1996 (f.59), autoarea reclamantului-C. A. a dobândit cota de ½ din bunurile enumerate anterior.
De altfel, în Cf nr. 52 Sebeșul de Sus a fost intabulată cu titlul de moștenire cota de ½ a defunctei C. A. asupra imobilului cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2, situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu.
Întrucât reclamantul este unicul moștenitor legal al defunctei C. A., acesta a dobândit prin efectul transmisiunii legale a moștenirii, cota de ½ din imobilul menționat, sens în care instanța va dispune intabularea cotei sale de proprietate de ½ în cartea funciară reținând aplicabilitatea disp. art. 20 din L. nr.7/1996 rep.
De asemenea, tot în cote egale de câte ½ parte au intrat în patrimoniul reclamantului și pârâtului lui B. D. jr. și terenurile din TP nr. 506/48 emis la data de 22.08.1995 și nr. 889/48 din 08.02.2001.
În ceea ce privește intabularea acestor terenuri, instanța constată că prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză s-a constatat că ele nu figurează înscrise în vreo carte funciară.(f.230).
În plus, nu toate terenurile au întocmite planurile parcelare care să permită identificarea amplasamentului acestora iar în plus părțile în litigiu nu au însoțit expertul la terenuri întrucât nici ele nu cunosc amplasarea lor.
Față de datele existente, expertul a avut posibilitatea identificării numai a 5 parcele dintre cele înscrise în titlurile de proprietate, reprezentate pe anexele nr. 3.1-3.5 (f.231-239), respectiv . din tarlaua 1 în suprafață de 600 mp pe care a dezmembrat-o în două loturi egale a câte 300mp(f.232), . din tarlaua 35 de 2600mp, pe care a dezmembrat-o în două loturi egale de câte 1300mp(f.234), . din tarlaua 45 pe care a dezmembrat-o în două loturi egale a câte 570mp(f.235), . din tarlaua 46 pe care a dezmembrat-o în două loturi egale de 350mp (f.237) și . din tarlaua 32 pe care a dezmembrat-o în două loturi a câte 1450 mp(f.239).
Identificarea celorlalte parcele cuprinse în cele două titluri de proprietate nu este posibilă atât timp cât comisia locală nu finalizează planurile parcelare, nefăcând obiectul investirii instanței condițiile în care au fost emise titlurile de proprietate în absența acestor planuri și a proceselor verbale de punere în posesie, documentație în care trebuia să se regăsească amplasamentul precis al imobilelor.
Față de această situație și reținând că pentru intabularea în cartea funciară este necesară la prima înscriere, întocmirea unei documentații cadastrale avizate de OCPI, instanța va respinge petitele care privesc intabularea terenurilor din cele două titluri de proprietate și înscrierea dreptului de proprietate, în cote egale, asupra acestora în favoarea reclamantului și a pârâtului.
Astfel, intabularea constă în înscrierea dreptului de proprietate asupra bunului în cartea funciară și reprezintă în esență nu o operațiune juridică ci una de publicitate imobiliară, finalizând o procedură în esență administrativă și tehnică, ce impune identificarea cu precizie a bunului obiect al dreptului de proprietate.
Documentația cadastrală este o condiție absolut necesară pentru prima înscriere a unui imobil, conform art. 2 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 634/13.10.2006 emis de ANCPI iar recepționarea ei de către OCPI se realizează numai în situația în care se constată că a fost corect întocmită, alocarea numărului cadastral fiind realizată ulterior acestei verificări, potrivit art. 10 alin. 1 din același regulament.
În cauză, toate drepturile asupra bunurilor în litigiu au fost transmise de către pârâtul B. D. jr. în favoarea lui B. A. A., prin contractul de donație autentificat sub nr. 336/22.02.2011 de NP P. M. C. și prin contractul de donație de drepturi succesorale autentificat sub nr. 337 din 22.02.2011 de NP P. M. C.(f.63-66), acesta fiind astfel continuatorul în drepturi al autorului său.
În consecință, în speță se impune înscrierea cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2 și situat în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu în favoarea lui B. A. A., ca succesor în drepturi al pârâtului B. D. jr și efectuarea partajului bunurilor în litigiu, care au putut fi identificate, între acesta și reclamant.
Astfel, partajul presupunând identificarea, evaluarea și fragmentarea/atribuirea în natură a unui anumit bun nu poate fi realizat în absența individualizării precise a obiectului dreptului coproprietății.
Potrivit art. 728 C.civ nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, coproprietarul putând cere oricând împărțeala chiar dacă ar exista convenții ori prohibiții contrare, criteriile în formarea loturilor fiind fixate prin disp. art. 741 C.civ și art. 673 ind. 9 C.p.civ conform cărora la compunerea părților trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se însă, cât va sta în putință, îmbucătățirea peste măsură a imobilelor. În plus, la atribuirea loturilor instanța trebuie să țină seama și de acordul părților, mărimea cotei părți care se cuvine fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii intre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În ceea ce privește . din tarlaua 32 înscrisă în TP nr._, instanța va atribui lotul nr. 837/26/1 de 1450 mp pârâtul B. A. A. iar lotul nr. 837/26/2 de 1450 mp reclamantului(f.239).
În mod similar, reținând cotele egale de proprietate ale părților, va dispune cu privire la parcelele care au putut fi identificate din TP nr. 889/48 din 08.02.2001, formarea unui lot cuprinzând parcelele A 19/283/1 din tarlaua 1 în suprafață de 300 mp (f.232), ./1 din tarlaua 35 de 1300 mp, (f.234), ./1 din tarlaua 45 de 570mp(f.235) și ./1 din tarlaua 46 de 350mp (f.237) și atribuirea lor în proprietatea pârâtului B. A. A..
De asemenea, instanța va forma un lot cuprinzând parcelele A 19/283/2 din tarlaua 1 în suprafață de 300 mp (f.232), ./2 din tarlaua 35 de 1300 mp, (f.234), ./2 din tarlaua 45 de 570mp(f.235) și ./2 din tarlaua 46 de 350mp (f.237) și atribuirea lor în proprietatea reclamantului.
Având în vedere că suprafețele atribuite în proprietatea părților sunt egale, în speță nu se pune problema egalizării valorice prin sultă a acestor loturi.
În ceea ce privește terenul și construcția situate în Sebeșul de Sus, nr. 167, jud. Sibiu, instanța constată că prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat că suprafața real măsurată excede celei înscrise în Cf 52 S. cu nr. topo 103/2/2, 105/2, 106/1/2, diferența provenind din calculul eronat al suprafețelor la dezmembrarea imobilului din care provine acest bun (f.145).
Conform art. 34 pct. 4 din L. nr. 7/1996 rep., orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Fiind îndeplinite aceste condiții și reținând și poziția procesuală a pârâților chemați în judecată ca vecini, instanța va dispune rectificarea CF 52 Sebeșul de Sus prin înscrierea suprafeței reale de 466 mp pentru imobilul de la nr. topo 103/2/2,105/2, 106/1/2 în loc de 128 mp (f.147), cum din eroare s-a menționat, menținându-se aceleași delimitări cu cele existente în prezent.
Conform raportului de expertiză construcții întocmit în cauză, la imobilul sus menționat au fost identificate atât construcții vechi-respectiv casa veche, fântâna comună cu vecinul din vest, wc vechi și împrejmuirea din zidărie de piatră din fațada și din latura de est (f.93) cât și îmbunătățiri, denumite construcții noi în lucrare, constând în wc nou, poarta metalică(f.93).
Expertul a identificat la fața locului și o . alte investiții constând în înlocuirea țiglei de pe casă, reparat coșul de fum, executarea unui trotuar din beton în curte și la stradă, betonat șanț, schimbat scocuri, refacerea fațadei la exterior prin tencuire, realizarea izolației la interior în ambele camere cu polistiren expandat, tencuit și zugrăvit, vopsit tâmplăria la uși, construit copertină la casă, montat stâlpi metalici pentru vița de vie, reparat gard din zidărie de piatră, montat pardoseală din gresie în cameră și în wc, faianță pe pereți, montat chiuvetă, wc cu capac, canalizare cu tub pvc, toate realizate la nivelul anului 2008 față de gradul de uzură(f.99).
P. același raport de expertiză, valoarea îmbunătățirilor și a construcțiilor noi a fost stabilită la suma de 12.301 lei.
În ceea ce privește persoana care a executat aceste îmbunătățiri și construcții noi, instanța are în vedere că față de anul executării lor, stabilit de către expert ca fiind 2008 și însăși faptul că reclamantul a arătat că nu locuiește în imobil, acesta fiind folosit de pârâtul B. D. jr., prin aplicarea unei prezumții simple rezultă că ele au fost realizate de către acest pârât.
În consecință, ele nu pot fi incluse în valoarea imobilului supus partajului întrucât ar conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
Valoarea de piață actuală a construcțiilor vechi, supuse partajului a fost stabilită de expert la suma de 9590 lei iar a cotei de ½ din proprietatea acestora la suma de 4795 lei (f.103).
Reclamantul a solicitat partajarea imobilului în mai multe variante, una dintre acestea privind atribuirea întregului imobil către pârâtul B. D. jr, variantă care a fost acceptată și de acesta din urmă dar și de succesorul său în drepturi.
Având în vedere că locuința se compune dintr-o cameră și un hol-bucătărie, în suprafață utilă de 16,82 mp, fără instalații de apă-canalizare și gaze(f.94) și că reclamatul nu folosit-o în mod curent și nici nu a realizat lucrări de investiții la aceasta, locuind de altfel în străinătate, instanța apreciază că aceasta nu poate fi partajată în natură și va dispune atribuirea ei în întregime pârâtului B. A. A., cu obligarea sa la plata sutei corespunzătoare cotei de ½ în favoarea reclamatului.
În ceea ce privește terenul aferent locuinței, pe care pârâtul B. D. jr a realizat o . lucrări de întreținere dar și de investiții, enumerate în raportul de expertiză construcții, instanța va dispune atribuirea integrală a acestuia către pârâtul B. A. A..
Astfel, față de variantele propuse de reclamant este evident că terenul nu poate fi integral atribuit acestuia întrucât construcția a fost atribuită celuilalt copărtaș raportat la criteriile stabilite de art. 673 ind. 9 C.p.civ. A doua variantă propusă de reclamant, cu atribuirea a 20% din teren către pârât, respectiv a unei suprafețe de 93,20 mp(f.147), nu are suport întrucât ar conduce la o fărâmițare nejustificată a terenului și implicit la o scădere a valorii lotului atribuit pârâtului.
În consecință, cea de-a treia variantă propusă de expert apare ca fiind echitabilă, raportat atât la destinația și istoricul imobilului cât și la valoarea economică a acestuia.
În ceea ce privește sulta corespunzătoare cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului, instanța reține că expertul topograf deși a evaluat terenul, nu are o astfel de specializare, cu consecința că nu va avea în vedere această evaluare ci valorile minime de tranzacționare rezultate din grila Camerei Notarilor Publici, în care 1 mp teren construibil intravilan Sebeșul de Sus are o valoare de 5 euro.(f.252).
Astfel, terenul în suprafață de 466 mp ajunge la o valoare de 2330 euro, din care sulta cuvenită reclamantului va fi stabilită la 1165 euro.
Având în vedere modalitatea de partajare a imobilului în discuție, instanța a dispus la cererea reclamantului înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului B. A. A. în CF 52 Sebeșul de Sus, asupra imobilului cu nr. top 103/2/2, 105/2, 106/1/2, reținând aplicabilitatea disp. 20 din L. nr.7/1996 și faptul că plata sultei nu poate condiționa legal intabularea unui drept în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamantul C. Corneliul I. și pârâtul B. A. A..
În motivarea recursului, reclamantul a solicitat modificarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precizată și completată.
Cu privire la rectificarea suprafeței de la 128 mp la 450 mp, reclamantul a susținut că este o greșeală de înscriere a suprafeței numărului topografic precizat în CF, precum și o greșeală de înscriere a suprafeței rezultate din măsurătorile expertului. Granițele existente nu suportă nicio modificare. A solicitat recurentul ca în baza rectificării suprafeței să se înscrie în CF corect suprafața terenului de 466 mp câți sunt în realitate, conform măsurătorilor expertului, urmând ca această suprafață totală să suporte operațiunile de dezmembrare în CF.
În ceea ce privește sistarea stării de indiviziune, recurentul reclamant a solicitat atribuirea imobilului casă, construcții și teren în suprafață de 466 mp, înscris în CF nr. 52 Sebeșul de sus, nr. top 103/2/2, 105/2, 106/1/2, cu obligarea sa la plata sultei ce se cuvine pârâtului B. D., fără a se lua în calcul contravaloarea investițiilor care nu sunt dovedite și totodată, intabularea în CF a imobilului pe numele său, cu titlu de sistare indiviziune.
A mai solicitat recurentul, sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor terenuri înscrise în titlurile de proprietate, conform documentației tehnice topografice efectuate care va face parte integrantă din sentința civilă, prin atribuirea acestora în natură, în cote egale, de ½ de proprietate și intabularea drepturilor astfel dobândite, în CF. Cu obligarea pârâtului B. D. la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurentul reclamant a invederat instanței că este îndreptățit să solicite sistarea stării de indiviziune asupra imobilului casă și teren situat în Sebeșul de Ses nr. 167, jud. Sibiu, prin atribuirea în totalitate lui deoarece pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată, nu a timbrat cererea reconvențională și nu a susținut nici un fel de apărare în fața sa, iar interogatoriul existent la dosar primește cea mai puternică forță probatorie în acest gaz. Mai susține recurentul că investițiile pretins a fi efectuate de către pârât nu au fost cu nimic dovedite, instanța neavând dreptul să presupună că au fost achitate de pârât în lipsa unor dovezi – acte, înscrisuri, chitanțe, martori. A mai solicitat reclamantul a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 225 Cod Procedură Civilă.
P. recursul declarat, pârâtul B. A. A. a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, recurentul pârât a arătat că instanța de fond nu a dat eficiență poziției sale procesuale, el fiind de acord cu admiterea acțiunii, încă de la primul termen de judecată. Mai mult, aceste cheltuieli trebuiau suportate de părți, conform cotelor de ½ din masa succesorală.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentul pârât a fost cel relativ la modul de calcul a valorii terenului aferent construcției, instanța reținând în urma oricăror probe că valoarea terenului aferent construcției este de 5 euro/mp, în condițiile expertizei Camerei Notarilor Publici, 1mp construibil ar fi egal cu această sumă de 5 euro/mp. Se menționează că, procedând în acest fel, instanța de fond a greșit în primul rând pentru că mp construit include și terenul pe care s-a construit, ori instanța de fond nu a scăzut acest teren deja construit – 16,82 mp, deci un rest construibil de 466 mp – 16,82 mp = 449,18 mp. A considerat recurentul că valoarea de piață trebuie avută în vedere, iar nu prețul orientativ al expertizei CNP Sibiu însă instanța de fond a omis să producă probe în ceea ce privește acest aspect și a preluat susținerea reclamantului.
În cauză, părțile au formulat întâmpinări, pentru termenul de judecată din 10.01.2013.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din analizarea probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de reclamant, se reține că acesta nu este fondat.
P. recursul declarat, recurentul reclamant nu aduce critici asupra considerentelor avute în vedere de către instanța de fond, la adoptarea soluției pronunțate, reiterând doar petitele acțiunii de chemare în judecată.
Relativ la solicitarea privind rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr. 52 S., nr. top 103/2/2, 105/2, 106/1/2 de la suprafața de 128 mp la 466 mp, recurentul se află în eroare formulând o astfel de solicitare în calea de atac a recursului deoarece, prin hotărârea recurată, instanța de fond a admis acest petit, acordând eficiență dispozițiilor art. 34 pct. 4 din Lg. 7/1996.
Critica recurentului cu privire la nedovedirea îmbunătățirilor efectuate de intimatul pârât sunt nefondate. Îmbunătățirile solicitate de intimatul pârât a fi avute în vedere la ieșirea din indiviziune au fost identificate de expertul desemnat în cauză a efectua expertiza construcții, fiind în mod întemeiat excluse ca valoare din masa de partaj, de către instanța de fond.
Susținerea intimatului pârât în sensul că a efectuat aceste lucrări se coroborează cu expertiza specialitatea construcții, astfel că aceasta nu reprezintă numai o prezumție simplă a efectuării lor de către intimat. Faptul că cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată nu are relevanță deoarece, solicitarea de a nu se include în masa de partaj contravaloarea lucrărilor efectuate la un imobil supus partajului, se poate face și pe calea întâmpinării, reprezentând o simplă apărare împotriva pretențiilor reclamantului de a se partaja imobilul în starea în care se află la momentul cererii de chemare în judecată. În acest sens, instanța reține că obiect al partajului succesoral îl reprezintă bunurile succesorale în starea în care se aflau acestea la momentul deschiderii succesiunii.
Cu privire la modalitatea de atribuire a imobilului înscris în CF nr. 52 S., nr. top 103/2/2, 105/2, 106/1/2, se reține că în mod întemeiat, instanța de fond l-a atribuit intimatului pârât având în vedere dispozițiile art. 673/9 Cod Procedură Civilă.
În acest sens se reține că intimatul pârât a fost cel care s-a îngrijit de imobil, efectuând îmbunătățiri la acesta, reclamantul locuind de altfel în străinătate.
Relativ la recursul declarat de pârât, tribunalul reține că acesta a fost formulat sub două aspecte: obligarea sa eronată la plata tuturor cheltuielilor de judecată, apreciind că trebuia obligat la o cotă de ½ din aceste cheltuieli, conform cotei de moștenire și respectiv, sub aspectul stabilirii valorii terenului aferent construcției.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care recurentul pârât a fost obligat, tribunalul reține că instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, și nu ale art. 275 Cod Procedură Civilă.
În acest sens, tribunalul reține că pârâtul nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, această poziție procesuală reieșind din întâmpinarea formulată la data de 14.12.2009 și respectiv, prin întâmpinarea formulată de recurentul pârât pentru termenul de judecată din 11.10.2010, prin care a invocat lipsa de interes a reclamantului, lipsa calității procesuale active a acestuia.
Sub aspectul solicitării recurentului pârât de a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cotă de ½, conform dreptului său de moștenire, instanța constată că nu există un temei legal care să reglementeze o astfel de acordare a cheltuielilor de judecată, în cazul dezbaterii succesorale și respectiv, al partajului succesoral, singurul aplicabil fiind cel prevăzut de art. 274 Cod Procedură Civilă, conform căruia, partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, tribunalul reține că instanța de fond nu avea obligația de „a produce probe”, cum în mod eronat a arătat recurentul pârât, ci doar de a administra probele solicitate a fi încuviințate în probațiune de părți.
În cauză, pârâtul nu a formulat cereri în probațiune și nici nu s-a opus valorii indicată de reclamant la data de 11.06.2012, pentru terenul aferent locuinței.
Expertul specialitatea topografie a invederat instanței că nu are competența de a evalua terenul aferent locuinței, deoarece nu este evaluator acreditat ANEVAR. Valoarea acestui teren a fost legal stabilită, avându-se în vedere valoarea indicată de reclamant, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod Procedură Civilă. În acest sens, se rețin și dispozițiile art. 3/1 din Lg. 146/1997 conform cărora, în cazul în care părțile declară o valoare inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.
Pentru considerentele reținute, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul reclamant C. C. I. și respectiv, de recurentul pârât B. A. A., împotriva sentinței civile nr._/03.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 12.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. M. S. Ș. M. A. G.
GREFIER
pentru N. C.
aflată în concediu de odihnă
semnează înlocuitor
GREFIER ȘEF SECȚIE
D. A.
Red. S.S.M./03.07.2013
Tehnored.CL/04.07.2013
Jud.fond: C.S.
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Decizia nr. 543/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
