Contestaţie la executare. Decizia nr. 3721/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3721/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 3721/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 3721 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. R.
JUDECĂTOR: A. M. B.
GREFIER: V. O. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-contestatoare F. G. E., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. Ș. și intimații terț-poprit T. S. 1 BUCUREȘTI, A. DE T. SI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Tribunalul constată faptul că s-a solicitat in scris judecarea cauzei in lipsă de către intimat, fila 19 dosar, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. Ș. C. și D. N., acesta neavând calitate procesuală in prezentul apel și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
I. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti la data de 31.12.2013 contestatoarea F. G. E. Bucuresti în contradictoriu cu intimații B.E.J.A B. S. C. SI D. N., S. S., terț poprit T. S. 1 BUCUREȘTI a solicitat anularea executarii silite declansate impotriva sa in Dosarul de executare nr.979/2013 precum si anularea adreselor de infiintare a popririi emise la data de 07.11.2013 in acelasi dosar de executare.
Prin aceeasi cererea a solicitat si suspendarea executarii silite pana la data solutionarii cauzei.
In motivare a invederat ca in raport de titlul executoriu pus in executare opereaza o cauza de suspendare de drept in raport de dispozitiile art 2 din OG 71/2009 .
Cu privire la suspendarea executarii silite a aratat ca o astfel de masura se impune avand in vedere pagubele ce i s-ar putea produce si calitatea sa de institutie publica cu buget prestabilit.
A mai aratat ca o astfel de masura se impune avand in vedere ca prin indisponibilizarea sumei de_.85 lei i s-ar putea produce mari prejudicii, putand conduce chiar la blocarea activitatii sale.Sub acest aspect a mai aratat ca este o instituite publica cu buget prestabilit si ca in cauza conturile indisponibilizate sunt afectate unei afectatiuni speciale respectiv plata bunurilor si serviciilor si nu pot fi realocate pentru plata salariilor.
Astfel a apreciat ca in cauza devin incidente dispozitiile art 750 alin 5 pct 1 C proc civ .
A mai aratat ca suma poprita nu este prevazuta in bugetul institutiei iar in cazul in care ar proceda la distribuirea acesteia s-ar ajunge in situatia depasirii bugetului aprobat si s-ar eluda dispozitiile legale care nu permit institutiei sa faca distribuiri de sume din alte categorii bugetare decat cele in care respectivele sume sunt incadrate, aspect care se incadreaza in fapta aferenta deturnarii de fonduri.
A mai invederat ca executarea silita a titlului pus in executare se desfasoara cu incalcarea prevederilor legale in materie putandu-se observa ca exista toate aparentele de nelegalitate in privinta obligarii la plata motiv pentru care se impune suspendarea executarii silite pana la data solutionarii contestatiei la executare.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a aratat ca prin Sentinta civila nr.6298/29.06.2012 pronuntata in Dosarul nr._/3/2011 Tribunalul Bucuresti a fost obligata sa plateasca incepand cu data de 01.10.2010 salariul calculat cu introducerea in salariul de baza a diminuarii de 30% a sporului de suprasolicitare neuropsihica de 5% si sporul de fidelitate de 15%.Prin decizia nr. 6911/14.12.2012 Curtea de Apel Bucuresti a respins pretentiile referitoare la obligarea sa la introducerea in salariul de baza a sporului de suprasolicitare neuropsihica de 5% si a sporuluide fidelitate de 15%.Prin aceeasi decizie Ministerul Culturii si Culetelor in calitate de chemat in garantie a fost obligat sa ii asigure fondurile banesti necesare acordarii drepturilor banesti catre reclamanti si intimati.
In continuare a aratat executarea silita a fost declansata cu nerespectarea dispozitiilor art 1 din OG 22/2002 intrucat nu are buget alocat pentru plata sumelor ce ar rezulta din titlul executoriu pus in executare . A mai aratat ca lipsa fondurilor pentru executarea titlului executoriu face imposibila executarea motiv pentru care sunt incidente in cauza dispozitiile ce reglementeaza termenul de gratie de 6 luni impus de OG 22/2002 care curge de la data comunicarii somatiei de plata, termen care nu a fost respectat de intimat la momentul declansarii executarii silite .
In continuare, a invederat ca executarea silita s-a desfasurat cu nerespectarea dispozitiilor art 14 alin 1 din OUG 17/2012 in vigoare la data punerii in executare a titlului executoriu, care prevad ca plata neefectuata a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti reprezentand drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 01.01._12 se va realiza in aceleasi conditii cu cele prevazute de OUG nr.71/2009 aprobata cu modificari prin Legea 230/2011 ale carei dispozitii se aplica in mod corespunzator.
Prin urmare conform OUG 71/2009 plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009 se va realiza dupa o procedura care incepe astfel: in anul 2011 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu, in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu iar in anul 2013 se plateste 33 din valoarea titlului, executarea silita fiind suspendata in toata aceasta perioada.
In continuare a aratat ca sumele pentru care a fost infiintata poprirea au fost stabilite in mod nelegal fiind gresit calculate, acestea fiind in cunatum de_ lei iar nu de_ lei suma poprita, diferenta rezultand din faptul ca in perioada iulie_10 nu s-a tinut cont de diminuarea cu 25% a salariului conform Legii 118/30.06.2010.
In continuare aratat ca incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare este nelegala, cuatumul cheltuielilor de executare stabilite in sarcina sa fiind exagerat, motiv pentru care a solicitat cenzurarea lor conform art 669 alin 4 C proc civ In continuare a aratat ca nu poate fi obligata la plata unor sume de bani ce nu constituie inca o cheltuiala, deoarece nu a fost facuta dovada platii .
De asemenea a aratat ca in cauza cheltuielile de executare au fost stabilite in mod abuziv disproportionat fata de valoarea prestatiei, onorariul solicitat de executorul judecatoresc nefiind proportional cu activitatile prestate de acesta.Sub acest aspect a mai invederat ca aceste cheltuieli sunt nelegale pentru ca nu s-a dovedit ca ar fi fost platite.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri .
In drept s-a prevalat de dispozitiile art 249-365, art. 711, art. 718 C.p.c., ale OG 22/2002, ale OG 17/2012 si ale OUG 71/2009.
La data de 03.03.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, inclusiv a cererii de suspendare a executarii silite cu cheltuieli de judecată.
Totodată a mai solicitat ca in baza art. 718 al. 2 lit. C.p.c., să se pună în vedere contestatoarei să depună o cauțiune în valoare de 10% din valoarea obiectului contestației.
In aparare a învederat ca dispozițiile OUG 71/2009 contravin art. 1 Protocol 1 la Conventia EDO precum si art 6 CEDO. Sub acest aspect a aratat ca de la data ramanerii definitive a hotararii judecătorești ce constituie titlul executoriu contesttaoarea nu a inteles in mod benevol sa isi indeplineasca obligatiile ce ii incumbau, nefiind echitabil sa se ceara partii care a obtinut in anul 2012 un titlu executoriu sa astepte realizarea dreptului de creanta prevazut de lege si recunoscut de instanta cu respectarea unui termen rezonabil.Mai mult statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amanarea realizarii unei creante stabilite impotriva sa si in favoarea unei persoane, aceasta constituind o ingerinta in dreptul la recunoasterea bunurilor in sesnul Conventie EDO.
A mai aratat ca dispozitiile OUG 71/2009 nu ii este aplicabila pentru ca aceasta se refera la plata esalonata a drepturilor de natura salariala si nu a drepturilor salariale, creanta pusa in executare reprezentand o parte importanta din salariu.
Cu privire la incidenta OG 22/2002 a aratat ca in cazul in care se confirma existenta unor disponibilitati banesti insa debitorul refuza executarea, creditorul este indreptatit sa treaca la executarea silita.
La data de B. B. S. C. SI D. N. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive .
Prin Sentinta civila nr._ pronuntata la data de 10.10.2014 Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a declinat competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Judecatoriei sectorului 3.
II. Pe rolul Judecatoriei sectorului 3 cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.11.2014 sub numar_ .
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri.
La termenul din data 26.02.2015 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului B.E.J.A B. S. C. SI D. N., S. S. pentru considerentele din practicaua prezentei, instanta urmand ca prin prezenta hotarare doar sa dea efect acestei exceptii.
Prin sentința civilă nr. 2657/26.02.2015 a judecătoriei sector 3 București s-a admis excepția lipsei calitatii procesuale pasive invocata de B. B. S. C. SI D. N., s-a respins contestația la executare formulata in contradictoriu cu intimatul B. B. S. C. SI D. N. ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva; s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea F. G. E. BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul S. S. si cu terțul poprit T. S. 1 BUCUREȘTI ; s-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasa fara obiect; a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat; s-a fost obligată contestatoarea la plata către B. B. S. C. SI D. N. a sumei de 169,82 lei reprezentând cheltuieli necesare pentru xeroxarea Dosarului de executare 979/2013.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Sentinta civila nr.6298/29.06.2012 pronuntata in Dosarul nr._/3/2011 – fila 85 - Tribunalul Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamantul S. S. prin SINDICATUL DEMOCRATIC DIN F. G. E.,– si a obligat parata F. G. E. la plata catre reclamant a diferentelor salariale care rezulta din scaderea salariului de baza cu 30% pentru perioada 09.04._09 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective precum si la plata incepand cu data de 01.01.2010 a salariului calculat cu introducerea in salariul de baza a diminuarii de 30% a sporului de suprasolicitare neuropsihica de 5% si a sporului de fidelitate de 15%.
Prin aceeasi cerere a admis cererea de chemare in garantie si a obligat Ministerul Culturii si Ptrimoniului N. sa aloce fondurile necesare efectuarii platilor.
Prin decizia nr.6911 pronuntata la data de 14.12.2012 in dosarul nr._/3/2011 Curtea de Apel Bucuresti a modificat in parte sentinta mai sus mentionata si a respins ca neintemeiate pretentiile privind obligarea paratei de a introduce in salariul de baza al reclamantului sporul de suprasolicitare neuropsihica de 5% si sporul de fidelitate de 15%.Prin aceeasi decfizie s-a respins ca neintemeiata cererea de chemare in garantie.
Intrucat contestatoarea nu a executat de bunavoie obligatia ce ii incumba, creditorul a formulat cerere de executare silita impotriva acesteia pentru valorificarea creantei, motiv pentru care s-a constituit Dosarul de executare nr979/2013
Urmare a incuviintarii executarii silite –fila 107 dosar executorul judecatoresc a emis somatia de la fila 108 dosar prin care a pus in vedere debitoarei ca in termen de 5 zile de la comunicare sa calculeze si sa comunice valoarea creantei datorate conform titlului executoriu si sa consemneze aceste sume .
Prin raportul de expertiza extrajudiciara aflat la fila 113 dosar, valoarea creantei datorate de creditoare conform titlului executoriu mai sus mentionat a fost stabilita la suma de_ lei
La data de 07.11.2013 executorul judecatoresc a emis incheierea de la fila 123 prin care a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de 7703.23 lei din care 4.90 lei taxe postale, 9,80 lei taxe postale, 10, 30 lei taxa de timbru executare,12.40 lei redactare adresa,50.84 lei inregistrare, formare si arhivare dosar,124 lei incheiere numire expert contabil, 37.20 lei ridicare incuviintare,161.20 lei incheiere Noul Cod de procedura civila,cererea de incuviintare si comunicare debitor, 248 lei proces verbal indeplinire procedura, fotocopiere si papetarie, 62 lei instiintare executare Noul Cod de procedura civila si somatie,24.80 lei inchidere dosar,62 lei incheiere cheltuieli de executare, 124 lei distribuire sume si 6720,95 lei onorariu executor judecatoresc.
La aceeasi data a fost emisa si somatia de la fila 124 dosar, prin care debitoarei i s-a pus in vedere sa achite suma de_.23 lei reprezentand creanta datorata conform titlului executoriu si cheltuieli de executare .
A mai retinut instanta ca la data de 09.12.2013 executorul judecatoresc a procedat la infiintarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului de catre tertii popriti A. de T. si contabilitate Publica Bucuresti –fila 128- si T. sectorului1 Bucuresti –fila 129.
Prin adresa nr._/16.12.2013 tertul poprit T. sectorului 1 Bucuresti a invederat ca a procedat la blocarea conturilor debitoarei, insa suma care se indisponibilizeaza este in cuantum de zero lei –fila 139.
Instanța de fond a apreciat că sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca suma poprita nu este prevazuta in bugetul institutiei nu pot fi primite avand in vedere ca obligatia ce incumba acesteia nu poate fi conditionata de existenta fondurilor alocate in acest sens de stat. Daca s-ar da eficienta sustinerilor contestatoarei, ar insemna sa se accepte ca obligatia ce incumba acesteia ar fi afectata de o conditie pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul propriu sumele necesare platii despagubirilor in discutie pentru ca plata acestora sa fie amanata sine die.
De asemenea instanta a apreciat ca lipsa de fonduri in bugetul institutiilor publice nu poate justifica intarzierea in executarea hotararilor judecatoresti -Angelov c Bulgariei- pentru ca in caz contrar, garantiile conferite de art. 6 CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierd orice ratiune de a fi –Saceleanu c Romaniei.
In consecinta, contestatoarea ca institutie publica, nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie . executarea unor asemenea hotarari, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat nici pentru intarzierea in executare si nici pentru anularea actelor de executare, avand in vedere ca odata pronuntat un titlu executoriu in contra sa, aceasta are obligatia sa il aduca la indeplinire inclusiv prin organizarea bugetului in mod corespunzator. In nici un caz lipsa sa de diligenta in obtinerea unor venituri necesare nu justifica anularea actelor de executare intocmite de executorul judecatoresc.
Mai mult decat atat, avand in vedere si jurisprudenta CEDO, instanta a retinut ca debitoarei in calitate de institutie publica ii revine obligatia de a indeplini intocmai hotararile judecatoresti care reprezinta titluri executorii, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c Greciei. Astfel, lipsa de fonduri invocata de contestatoare nu poate justifica intarzierea in executarea hotararilor judecatoresti -Angelov c Bulgariei-, acesteia revenindu-i obligatia pozitiva de a a da curs hotararilor judecatorești irevocabile prin care a fost obligata la plata unor sume de bani, pentru ca in caz contrar, garantiile conferite de art. 6 CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierde orice ratiune de a fi –Saceleanu c Romaniei -.
Pentru aceleasi considerente instanta a apreciat ca nefondate si sustinerile contestatoarei potrivit carora poprirea infintata asupra conturilor sale a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art 1 din OG 22/2002 intrucat nu are buget alocat pentru plata sumei poprite.
In ceea ce priveste incidenta in cauza a termenului de 6 luni instituit de dispozitiile OG nr.22/2002, instanta a retinut, astfel cum rezulta din adresa emisa de tertul poprit T. sectorului 1 Bucuresti, ca in cauza cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate debitorului este zero
Sub acest aspect insa instanta a apreciat că lipsa de fonduri in bugetul institutiilor publice nu poate justifica intarzierea in executarea hotararilor judecatoresti -Angelov c Bulgariei- chiar si in cazul aplicarii unui act normativ ca OG nr.22/2002, pentru ca in caz contrar, garantiile conferite de art. 6 CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierde orice ratiune de a fi –Saceleanu c Romaniei. Mai mult decat atat, instanta a retinut ca in cauza Katsuk impotriva Ucrainei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amanarea realizarii unei creante stabilite impotriva sa si in favoarea unei persoane, acest fapt reprezentand o ingerinta in dreptul la recunoastrea bunurilor in sensul Conventiei, incompatibila cu prevederile acesteia.
De altfel, retinand ca dispozitiile OG nr.22/2002 favorizeaza institutiile publice debitoare, desi acestea trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică debitoare care nu poate invoca in favoarea sa lipsa fondurilor ca impediment al executarii silite, instanta constata ca astfel de dispozitii reprezinta o veritabila ingerinta in dreptul la un proces echitabil, garantat de dispozitiile art. 6 CEDO, recunoscut creditorului inclusiv in faza de executare silita, motiv pentru care urmeaza a face aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei si sa constate ca dispozitiile art.2 din OG nr.22/2002 nu isi pot gasi aplicarea in cauza dedusa judecatii, prioritate sub acest aspect avand reglementarile internationale.
D. fiind aceste elemente, instanta a constatat ca executorului judecatoresc nu ii incumba obligatia respectarii termenului de 6 luni, executarea silita a debitoarei putand fi efectuata potrivit dreptului comun astfel cum de altfel s-a si procedat in cauza .
Nici sustinerile contestatoarei potrivit carora executarea silita a fost declansata impotriva sa cu nerespectarea dispozitiilor art. 1 alin 1 si alin 2 din OUG 71/2009 nu au fost primite.
A mai retinut instanta ca in cauza, titlul executoriu in temeiul caruia a fost declansata executarea este reprezentat de sentinta civila nr.6298/29.06.2012 pronuntata in Dosarul nr._/3/2011 –fila 85- de Tribunalul Bucuresti astfel cum a fost modificata prin Decizia nr.6911 pronuntata la data de 14.12.2012 in dosarul nr._/3/2011 de Curtea de Apel Bucuresti, hotarare care a devenit executorie de drept anterior in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012 si careia i se aplica dispozitiile art 14 din OUG 17/2012 raportat la art 1 din OUG71/2009.
Cu privire la dispozitiile art 1 alin 2 din OUG 71/2009, instanta a retinut ca potrivit art 6 CEDO aplicabil in cauza in conditiile art 20 din Constitutia Romaniei dreptul la un proces echitabil presupune inclusiv garantarea pentru partea care a castigat procesul a posibilitatii de a pune in executare hotararea pronuntata.
In cauza S. c Romaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta ce o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din proces in sensul art 6 din Conventie, iar administratia constituie un element al statului de drept .Daca administratia refuza sa execute o hotarare sau intarzie in executarea acesteia garantiile art 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
Mai mult, in Raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului in cauza Beis c Greciei s-a precizat ca simpla existenta a unei imunitati de executare silita a statului este de natura a incalca art 6 CEDO.Daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul sau de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil cat si dreptul de proprietate protejat de art 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Avand in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta a constatat ca din momentul pronuntarii hotararii judecatoresti care constituie titlu executoriu in cauza, debitoarea, ca institutie publica, avea obligatia de a executa imediat si voluntar obligatiile ce ii incumbau.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca suspendarea de drept a executarii silite, de care debitoarea, ca institutie publica, beneficiaza inlatura garantia punerii in executare a hotararii de care creditoarea, ca parte care a castigat procesul, beneficiaza in virtutea dreptului la un proces echitabil recunoscut art 6 CEDO.
Mai mult, retinand ca dispozitiile art 1 alin 2 OUG 71/2009 astfel favorizeaza institutiile publice debitoare, desi acestea trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică debitoare, care nu poate invoca in favoarea sa suspendarea executarii silite ca impediment al executarii silite, instanta a constatat ca dispozitiile legale in discutie reprezinta o veritabila ingerinta in dreptul la un proces echitabil, garantat de dispozitiile art. 6 CEDO, recunoscut creditorului inclusiv in faza de executare silita, motiv pentru care urmeaza a face aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste dispozitiile art 1 alin 1 din OUG nr.71/2009 instanta a retinut ca prin acestea s-a stabilit ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii pana la data de pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o anumită procedura de executare.
Asadar, realizarea integrala a creantei ar fi trebui sa aiba loc, daca s-ar fi respectat calendarul de plati stabilit potrivit actului normativ mai sus mentionat, cel mai tarziu la data de 31.12.2016.
Or, aplicabilitatea dispozitiilor art 1 alin 1 din OUG 71/2009 in cauza a avut ca efect, in raport de data titlului executoriu – 14.12.2012, o intarziere in valorificarea creantei de 4 ani.
Aceasta in conditiile in care debitorul, in temeiul unei hotarari judecatoresti, detine o creanta care constituie o valoare patrimoniala, protejata de art 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepurilor Omului.
Or, in cauza Katsuk impotriva Ucrainei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amanarea realizarii unei creante stabilite impotriva sa si in favoarea unei persoane, acest fapt reprezentand o ingerinta in dreptul la recunoasterea bunurilor in sensul Conventiei, incompatibila cu prevederile acesteia.
D. fiind aceste elemente instanta a apreciat ca esalonarea de care creditoarea ar beneficia in baza art 1 alin 1 din OUG 71/2009 ( care a avut ca efect o amanare a valorificarii integrale a creantei pentru o perioada de 4ani) a creat acesteia o sarcina disproportionala si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art.1 al Protocolului, dispozitiile legale in discutie instituind limitari in realizarea executarii silite care au ca efect amanarea realizarii unei creante stabilite in sarcina intimatei ca institutie publica.
Pe cale de consecinta, dat fiind contrarietatea existenta intre dispozitiile art 1 alin 1 din OUG 71/2009 si dreptul la respectarea bunurilor garantat de art.1 al Protocolului nr.1 la Conventia Europeana a Drepurilor Omului, recunoscut intimatului, instanta a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 20 alin 2 din Constitutia Romanieisi si sa constate ca dispozitiile art 1 alin 1 din OUG 71/2009 nu sunt concordante cu exigentele impuse de art.1 al Protocolului nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca nu isi pot gasi aplicarea in cauza dedusa judecatii.
Pe cale de consecinta, contestatoarei ii revine obligatia in calitate de institutie publica sa execute integral creanta ce ii incumba in temeiul unei hotarari judecatoresti executorii de drept inca din anul 2012, neputand invoca in favoarea sa nici suspendarea executarii silite si nici esalonarea pentru executarea creantei ce ii incumba.
In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei potrivit carora i-au fost indisponibilizate sume de bani destinate unei afectatiuni speciale ca efect al popririi, instanta a retinut ca in cauza contestatoarea nu a dovedit ca sumele de bani existente in conturile sale, la data instituirii popririi, erau supuse unei afectatiuni speciale prevazute de lege.
Nici sustinerile contestatorei potrivit carora sumele pentru care a fost infiintata poprirea au fost stabilite in mod nelegal fiind gresit calculate, acestea fiind in cunatum de_ lei iar nu de_ lei suma poprita, diferenta rezultand din faptul ca inperioada iulie_10 nu s-a tinut cont de diminuarea cu 25% a salariului conform Legii 118/30.06.2010, avand in vedere ca in cauza creanta ce se executa in baza titlului executoriu priveste plata diferentelor salariale care rezulta din scaderea salariului de baza cu 30% pentru perioada 09.04._09 carora nu li se aplica diminuarea de care contestatoarea se prevaleaza, dispozitiile Legii 118/30.06.2010 neputand retroactiva nu au fost găsite ca întemeiate.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare instanta a retinut ca prin incheierea de la fila 123 executorul judecatoresc a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de 7703.23 lei din care 4.90 lei taxe postale, 9,80 lei taxe postale, 10, 30 lei taxa de timbru executare,12.40 lei redactare adresa,50.84 lei inregistrare, formare si arhivare dosar,124 lei incheiere numire expert contabil, 37.20 lei ridicare incuviintare,161.20 incheiere Noul Cod de procedura civila,cererea de incuviintare si comunicare debitor, 248 lei proces verbal indeplinire procedura, fotocopiere si papetarie, 62 lei instiintare executare Noul Cod de procedura civila si somatie,24.80 lei inchidere dosar, 62 lei incheiere cheltuieli de executare, 124 lei distribuire sume si 6720,95 lei onorariu executor judecatoresc.
Examinand cheltuieli de executare in cuantum de 982.98 lei instanta a constatat ca acestea sunt justificate si proportionale cu activitatile efectuate in vederea realizarii lor, mare parte din operatiunile pentru care au fost percepute fiind realizate .Astfel sunt cheltuielile reprezentand taxe postale, taxa de timbru pentru incuviintarea executarii silite, redactare adresa, inregistrare si formare dosar de executare, incheierea de numire a expertului, cererea de incuviintare a executarii silite, comunicari debitor, proces verbal indeplinire procedura, fotocopiere, instiintare executare silita, somatie, incheiere stabilire cheltuieli de executare .
Mai mult decat atat avand in vedere ca aceste cheltuieli au fost generate de starea de pasivitate de care a dat dovada contestatoarea in executarea obligatiei ce ii revenea in temeiul unui titlu executori, instanta retine ca acestea sunt in sarcina contestoarei conform 669 alin 2 C proc civ neimpunandu-se reducerea lor.
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc, instanta a retinut ca potrivit art 39 alin 3 din Legea nr. 188/2000 executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului. Pe cale de consecinta, faptul că onorariul executorului nu a fost achitat in prealabil de către creditor, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 669 din Codul de procedură civilă, deoarece contestatoarea, refuzând aducerea la îndeplinire, de bunăvoie, a dispozițiilor conținute în titlul executoriu, și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, inclusiv onorariul executorului judecatoresc. Nimic nu împiedică însă ca acest onorariu să fie achitat din creanța executată, atâta timp cât executorul nu se opune, acesta fiind singurul în măsură să refuze efectuarea actelor respective datorită neavansării cheltuielilor corespunzătoare de către creditori.
In ceea ce priveste cuantumul onorariul executorului judecatoresc - 6720,95 lei TVA inclus -, instanta a constatat ca acesta a fost calculat cu respectarea dispozitiilor pct-ului 4 lit b din Ordinul nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2.550/C /2006 potrivit caruia pentru creantele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
D. fiind aceste elemente, instanta a retinut ca onorariul in discutie a fost stabilit cu respectarea limitelor stabilite de lege, acesta fiind de altfel rezonabil si proportional in raport de valoarea creantei ce se executa, motiv pentru care nu se impune reducerea acestuia. Mai mult decat atat, acesta este datorat de debitoare cu titlu de cheltuieli de executare conform art 669 alin 2C proc civ.
D. fiind aceste elemente instanta a respins ca neintemeiata cererea dedusa judecatii.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca cererea dedusa judecatii a fost solutionata, instanta a respins-o ca lipsita de obiect aceasta cerere.
În baza art 453 C proc civ instanta a obligat contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 500 lei reprezentand onorariu avocat.
Constatand ca in cauza contestatoarea nu a inteles sa isi execute obligatia de plata catre executorul judecatoresc a sumei de 169.82 lei, reprezentand cheltuieli necesare cu xerocopierea dosarului de executare, instanta in baza art. 453 C proc civ coroborat cu art 716 alin 2 C proc civ conform facturii de la fila 81 dosar, a obligat contestatoarea la plata acestei sume catre B.E.J.A B. S. C. SI D. N., S. S..
III.Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea F. G. E., criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 30.06.2015, sub nr. de dosar_ .
În motivarea apelului său apelanta contestatoare a arătat că în raport de cele retinute de prima instanta, apreciază ca solutia este data cu aplicarea gresita a legii intrucat:
Prima instanta a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 14 din OG 17/2012 cu trimitere la OUG nr. 71/2009. Pentru a concluziona asupra acestui aspect instanta, in mod eronat, apreciaza ca dispozitiile invocate, nu sunt aplicabile spetei intrucat drepturile ce fac obiectul prezentei cauze reprezinta drepturi salariale si nu drepturi de natura salariala.
Contrar celor retinute de prima instanta, arată faptul ca Jurisprudent CEDO evidentiaza ca . situatie ca aceea prezentata in speta de fata, statele beneficiaza de o anumita marja de apredere în a decide daca si in ce masura diferentele între anumite situatii justifica un tratament juridic diferit iar scopul acestei marje variaza in functie de anumite circumstante de domeniu si context.
Masura adoptarii unui act normativ precum - OG 17/2012 cu trimitere la OUG nr.71/2009 urmaresc un scop legitim - asigurarea stabilitatii economice a tarii si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere - executarea esalonata a hotararilor judecatoresti in cauza.
Mai mult decat atat, despre solutia vizand aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor OG 71/2009 si esalonarea sumelor aferente titlu executor pus in executare pentru o perioada de 5 ani de zile, intimata creditoare avea perfecta cunostinta, F. achitand in conformitate cu dispozițiile OG 71/2009 modificata si potrivit hotararii judecatoresti pronuntata anterior.
Asadar, solicită a se avea in vedere ca raportat chiar la practica recenta a instantelor de judecata in cauze similare împrejurarea retinuta de prima instanta in sensul ca aplicarea dispozitiilor legale anterior invocate ar determina încalcarea dispozitiilor dreptului consacrat de art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nu subzista iar actele de executare silita îndeplinite in cauza sunt lovite de nulitate absoluta.
Actele de executare silita indeplinite in cauza sunt lovite de nulitate absoluta, fiind efectuate cu incalcarea prevederilor legale invocate si care stabilesc ca plata sumelor stabilite prin titlul executoriu se va face in transe, potrivit graficului esalonat prevazut la art. 1 din acest act normativ, precum si faptul ca, in toata aceasta perioada, executarea silita este suspendata de drept.
De altfel, prin Decizia nr. 1533/2011 Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor OUG 71/2009. in considerentele acestei decizii, Curtea Constitutionala a aratat in primul rand ca "masura suspendarii de drept a procedurilor de executare este una necesara pentru a se putea realiza finalitatea avuta in vedere, respectiv esalonarea sumelor de bani rezultate din hotarari judecatoresti, fiind aplicata in mod egal tuturor persoanelor ce intra sub incidenta acestei sa."
De altfel, in chiar considerentele Deciziei nr.188 din data de 02.03.2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG 71/2009, Curtea Constitutionala a retinut ca, "Guvernul nu refuza aplicarea hotarari lor judecatoresti, ci din contra, le recunoaste si își ia angajamentul ferm de a le executa intocmai potrivit criteriilor rezonabile si obiective stabilite in actul normativ contestat. Prinurmare, Curtea constata ca ordonanta de urgenta nu este o masura prin care se interzice nici macar temporar o imixtiune a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei."
Împrejurarea determinata de plata unei parti a datoriei rezultata din titlu, aspect care a fost probat în fata primei instante, nu poate echivala asadar cu un refuz de plata a drepturilor salariale recunoscute prin hotarari judecatoresti, ci de a le esalona plata acestora pentru a evita dezechilibrele bugetare.
Procentele calculate au avut ca baza suma stabilita de F. pentru perioada 01.09._08. Intrucat numai pentru aceasta perioada s-a putut aplica metodologia prin dispozitivului final al sentintei potrivit carei suma se calculeaza ca diferenta între drepturile salariale cuvenite in 353/2007 si cele ale OG 10/2008.
Instanta, in mod nelegal a inlaturat apararile sale relativ la acest aspect in loc sa retina ca nu exista indicii ca F. nu va respecta termenele de esalonare a creantelor, nefiind motive de a se inlatura aplicabilitatea dispozitiilor la care s-au referit anterior.
In consecinta, raportat la argumentele expuse mai sus, se constată ca solutia pronuntata de prima instanta este nelegala executarea silita in cauza fiind declansata cu nerespectarea dispozitiilor legale.
Cu privire la sustinerile legate de faptul ca sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca suma poprita nu este prevazuta in bugetul institutiei prima instanta a aratat ca nu pot fi primite avand in vedere ca obligatia ce incumba acesteia ar fi o conditie pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul propriu sumele necesare platii despagubirilor in discutie ca acestea sa fie amanate sine die.
Aceasta solutie este data de interpretarea eronata a probelor administrate si aplicarea gresita a legii intrucat în fata primei instante a sustinut faptul ca, F. poate achita sumele rezultate din titlul executoriu numai din fondurile virate de catre ordonatorul principal de credite Ministerul Culturii special in acest scop si numai din categoria bugetara avand ca destinatie plata sumelor rezultate din hotarari judecatoresti. Acest lucru poate fi posibil doar prin alocare bugetar. Este poate larg cunoscut ca anterior alegerilor prezidentiale, prin OUG s-a dispus alocarea catre Ministere, din rezerva bugetara a statului, a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante pentru personalul din sectorul bugetar. Asadar in luna noiembrie a anului 2014 F. a efectuat plata catre intimatul in cauza, respectandu-si asadar obligatiile financiare.
Plata acestor sume din venituri proprii este imposibila, fiind contradictie cu dispozitiile legale.
In acest sens, asa cum a aratat si anterior F. este o institute publica de cultura, subordonata Ministerului Culturii ce are calitatea de ordonator principal de credite, fiind finantata prin subventie de la bugetul de stat precum si din venituri proprii. Asadar, F. nu are buget propriu.
In plus, executarea silita a fost declansata cu nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.
Or, dupa cum a mai aratat, F. G. E. nu are buget alocat pentru plata sumei poprite.
F. nu refuza executarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus obligarea Filarmonicii la plata sumelor datorate, nici nu intarzie nejustificat executarea, nici nu pretinde scutirea Filarmonicii sau a ordonatorului principal de credite Ministerul Culturii de operatiunile necesare in vederea satisfacerii obligațiilor inscrise in titlu executoriu.
Lipsa fondurilor pentru executarea dispozitivului titlului executoriu ne pune in situația de a i imposibiiitate de a achita aceste sume catre salariați Filarmonicii, sens in care i se aplica, în conformitate cu dispozitiile OG nr. 22/2002 termenul de gratie de 6 luni.
Cat priveste cheltuielile de executare, instanta retine ca acestea sunt justificate si proportionale cu activitatile efectuate in vederea realizarii lor.
Prima instanta retine faptul ca, critica vizand cuantumul mare al cheltuielilor de executare sunt neintemeiate.
In acest caz, apreciază ca in raport de dispozitiile art.669 alin.4 NCPC trebuie cenzurate de catre instanta de judecata suma mentionata cu titlu de cheltuieli de executare, reprezinta o modalitate nelegala de a fi obligati la plata unor sume ce nu constituie inca o cheltuiala, deoarece pe de o parte nu a fost facuta dovada platii care nu se stie daca a fost efectuata.
La data de 31.07.2015, intimatul S. Ș. a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la apelul declarat de apelanta pârâtă prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu referire la jurisprudența CEDo și aplicarea art. 1 din Primul Protocol Adițional.
În drept a invocat dispozițiile invocate prin întâmpinare.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Criticile nu au fost structurate în motive de apel, în esență, apelanta-contestatoar esusținând că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală întrucât nu a analizat pe situația de fapt concretă, existentă în cauză, aplicarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 privind eșalonarea la plată a unor drepturi slariale recunoscute prin titluri executorii decurgând din hotărâri judecătorești.
Criticile urmează a fi respinse ca nefondate.
Analizând susținerile apelantei-contestatoare, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o amplă, judicioasă și bine fundamentată analiză asupra situației de fapt precum și a legislației și jurisprudenței interne și internaționale, incidente în cauză.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței statului și aplicarea jurisprudenței Curții E.D.O., tribunalul reține la rândul său următoarele.
În cauza D. D. D. și alții împotriva României, Curtea E.D.O. reține: „49. Pentru a stabili dacă măsurile respective (n.n. eșalonarea repetată a plăților) erau proporționale cu scopul urmărit – restabilirea echilibrului bugetar, evitând totodată înrăutățirea situației sociale -, Curtea consideră că este necesar să verifice dacă, în prezenta speță, tratamentul aplicat reclamanților a făcut posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc.”
Mai departe, Curtea reține: „50. Curtea observă că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie-aprilie 2008. Curtea constată că, deși mecanismul de eșalonare a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor sus-menționate.
Astfel, în conformitate cu legislația în vigoare, reclamanții au primit în octombrie 2008 o primă tranșă, reprezentând 30% din totalul sumelor datorate. În septembrie 2010, li s-a plătit o sumă suplimentară, reprezentând 25% din a doua tranșă de 34% din suma totală, deși în temeiul OUG nr. 45/2010 din 19 mai 2010 cea de a doua tranșă ar fi trebuit plătită în 2012.
(…) Până în prezent reclamanții au primit mai mult de o treime din suma totală acordată de instanțe, restul trebuind să fie plătită eșalonat, conform legislației în vigoare, până în 2012. Nu există nimic care să sugereze că Guvernul nu are intenția de a respecta calendarul plăților”.
Tribunalul, potrivit jurisprudenței Curții EDO, este chemat la rândul său să verifice dacă și în speța de față a fost respectat echilibrul între interesele părților, urmând raționamentul Curții EDO.
Astfel, tribunalul reține că, în raport cu legislația în vigoare, apelantul-contestator nu a administrat probe din care să rezulte că a fost respectat termenul stabilit potrivit reeșalonărilor legale și nici că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligațiile.
Așa fiind, în mod judicios instanța de fond a apreciat că susținerile contestatoarei în sensul că atitudinea Guvernului nu a fost de a refuza plata drepturilor salariale suplimentare recunoscute prin hotărâri judecătorești, sunt contrazise de probatoriul aflat la dosarul cauzei, astfel că tribunalul nu poate reține în cauză existența unor plăți substanțiale, ci, dimpotrivă, reaua - credință a debitorului manifestată sub forma intenției de a nu respecta calendarul de plăți, situație de fapt concretă care, în opinia tribunalului, era de natură a înfrânge principiul proporționalității între interesul general ocrotit prin OUG nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată și completată, și aprobată Legea nr. 230/2011 și interesul particular, astfel cum au susținut recurenții-intimați.
Dimpotrivă, tribunalul constată, în acord cu instanța de fond, că intimatul se află într-o situație comparabilă cu aceea constată de Curtea EDO în cauza D. D. și alții împotriva României, acesta neprimind încă un procent de 30% din titlul executoriu.
Cel de al doilea motiv de apel privește aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor OG nr. 22/2002. Critică sentința instanței de fond intrucat instanța in mod greșit a respins apărările formulate de apelanta contestatoare in contestația la executare referitoare la încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
De altfel, apelanta-contestatoare nu a administrat probe din care să rezulte lipsa fondurilor, ori demersurile efectuate pentru procurarea acestora.
In ceea ce privește susținerea contestatorului potrivit careia, in temeiul art. 2 si 3 din OG nr. 22/ 2002, creditorul nu putea proceda la executarea silita a debitorului, in ceea ce privește obligația de a da, decat numai dupa curgerea termenului de 6 luni de la data comunicării somației de plata de către organul competent de executare, tribunalul apreciază ca aceasta este neîntemeiata, câtă vreme aceasta nu a facut dovada lipsei de fonduri si a demersurilor necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata in tot acest interval.
Astfel, în mod judicios instanța de fond a reținut că interpretarea dată de contestator art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită, întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitorul-contestator se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, tribunalul reține, în acord cu instanța de fond, că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța era obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art. 20 din Constituția României, revizuită în 2003.
In ceea ce privește criticile din motivul trei de apel, privind cuantumul cheltuielilor de executare silită, tribunalul constată că în mod judicios instanța de fond a reținut că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat in raport de cererea de executare silită cu care executorul judecătoresc a fost investit, dispozițiile titlului executoriu, prevederile art. 628 alin. 3 C.proc.civ și cele ale art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea Ordinului nr. 2550/ 2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și a altor cheltuieli legate de activitatea de executare silită.
Potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ, cheltuielile de executare stabilite si efectuate după înregistrarea cererii de executare silita și onorariul executorului judecătoresc sunt in sarcina contestatorului, fiind corespunzătoare actelor de executare efectiv îndeplinite, precum si activității depuse de acesta, astfel că nu există nici un motiv temeinic pentru ca aceste cheltuieli să fie cenzurate de instanțe, astfel cum a susținut apelanta-contestatoare.
Pentru considerentele care preced, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC va respinge ca nefondat apelul, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-contestatoare F. G. E. cu sediul în sector 1, București, . - 3, împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. Ș. cu domiciliul ales în sector 3, București, ., ., . și intimații terț-poprit T. S. 1 BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .. 13 și A. DE T. SI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 4, București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E.R. A.M.B.
GREFIER
V.O.P.
Red.Jud. ER
Tehred. E.R./C S
Jud. S 1 B.. Jud. fond F.M. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1818/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-10-2015, Tribunalul... → |
|---|
