Contestaţie la executare. Decizia nr. 3721/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Decizia nr. 3721/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 3721/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3721 A

Ședința publică din data de 19.10.2015

Tribunalul constituit din:

Președinte: S. M. P.

Judecător: C. M.

Grefier: M. P.

Pe rol, se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.1680/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimatul – contestator V. A., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1680/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, s-a admis cererea formulată de contestatorul V. A., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI; a fost anulată executarea silită efectuată în dosarul nr. 5018/B/2014 înregistrat la B. S. I. C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014; a fost obligată intimata să plătească suma de 56,51 lei cheltuieli de judecată contestatorului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut:

În dosarul de executare nr.5018/B/2014 al B. S. I. C., creditorul CNADNR solicită punerea în executare silită a creanței constând în sumă de 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2011 întocmit de intimata CNADNR.

Instanța a reținut că în speță se execută silit creanțele constând în tarifele de despăgubire de câte 28 EUR, stabilite în fiecare din procesele-verbale de contravenție ce constituie titlurile executorii, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.

Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a căror executare se solicită a fi executată silit.

Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.

În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.

Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă instanța a reținut că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";

Instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, din motivele expuse, instanța a reținut că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.711 c.proc.civ. instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 5018/B/2014 înregistrat la B. S. I. C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014.

Împotriva sentinței civile nr.1680/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în termen legal și motivat a formulat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 15.05.2015.

În motivarea acestuia, apelanta intimată arată în esență următoarele:

Procesul verbal comunicat in timp util si neatacat in termen legal prin plângere contravenționala a devenit titlu executoriu, in contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, in context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, intrucat, conform art. II din aceasta norma, se anulează doar tarifele de despăgubire APLICATE SI CONTESTATE IN INSTANȚA P. LA DATA INTRĂRII IN VIGOAREA ACESTEIA, ADICĂ P. LA DATA DE 27IULIE 2012, ceea ce nu este cazul in prezenta speța.

Deoarece constatarea faptei s-a realizat in mod electronic si nu personal de către agentul constatator, asa cum se menționează expres si in procesul verbal de constatare a contravenției, precizează ca spetei sunt aplicabile in mod prioritar dispozițiile O.G. nr. 15/2002 ca lege speciala raportata la legea generala de constatare a contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001.

Este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai puțin in acelea in care legiuitorul stabilește un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma generala, asa cum este cazul si in speța de fata.

De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este in mod principal supus prevederilor acestei norme speciale si doar in subsidiar de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

Conform dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.

Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.

Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.

In baza acestor considerente, precum si a principiului de drept civil „daca Ieșea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze", solicită instanței de apel sa constatate ca in speța de fata dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu isi au aplicabilitate.

De asemenea, solicită instanței de apel sa constate faptul ca, in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza, este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.

Analizând actele și lucrările dosarului,

XXX

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1680/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimatul – contestator V. A. domiciliat în București, ., ., ., având ca obiect contestație la executare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.

Președinte Judecător Grefier

S. M. P. C. M. M. P.

Red. Jud. S.M.P.

Thred. S.M.P./A.M./4 ex.

Judecătoria Sectorului 6 București

Jud. Fd: C. A. E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 3721/2015. Tribunalul BUCUREŞTI