Contestaţie la executare. Decizia nr. 4047/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4047/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 4047/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4047 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.10.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. G.
JUDECĂTOR: A. I. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare M. P., împotriva sentinței civile nr. 1075/02.02.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. V. SRL, cauza având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta-contestatoare M. P. personal, legitimată în fața instanței, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Apelanta-contestatoare depune la dosarul cauzei o note de ședință și o cerere de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales.
Tribunalul, deliberând, respinge cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului având în vedere că partea ce solicită amânarea este chiar partea care a formulat apelul, ori, apelul a fost formulat la data de 21.05.2015 iar pentru termenul de astăzi apelanta a fost citată la data de 24.08.2015, astfel încât tribunalul apreciază că avea timp suficient să își pregătească apărarea. Mai mult, tribunalul constată că la dosarul cauzei nu este depusă nicio împuternicire avocațială.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, deliberând, încuviințează pentru apelanta-contestatoare proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar și ia act că proba a fost administrată.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului, arătând că contestația la executare a fost formulată împotriva executorului judecătoresc și a instanței care a încuviințat executarea silită. Solicită ca instanța de apel să judece și contestația pe fond.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2014, sub numărul_, contestatoarea M. P. a solicitat în contradictoriu cu intimata . să se constate nelegalitatea actelor de executare emise de executor întrucât fapta a fost judecată.
In motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că nu s-a ținut cont de existența dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București-Secția a III-a Civilă.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că sentința civilă nr.9793/27.12.2011 devenită definitivă prin Decizia civilă nr.3297/18.12.2012 stă la baza dosarului BES_/301/2013.
Totodată, contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr.3297/18.12.2012 nu s-a ținut cont că lucrul a fost judecat prin sentința civilă nr.2997/14.03.2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia civilă nr._/18.10.2001 a Tribunalului București.
In octombrie 2014 s-a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.3297/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în baza căreia s-a întocmit documentația biroului executorului judecătoresc.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
Odată cu contestația la executare, au fost depuse la dosar, în copii, următoarele înscrisuri: cerere formulată de contestator, sentința civilă nr.2997/14.05.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, decizia civilă nr.3297/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, încheiere din camera de consiliu din 19.02.2013, certificat de grefă, sentința civilă nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 681 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
La data de 10.07.2014 s-a depus la dosar de către intimată prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
In motivare, intimata a arătat că prezentul litigiu este reglementat de Vechiul Cod de procedură civilă.
Intimata a solicitat instanței să pună în vedere contestatoarei să precizeze obiectul cererii, dacă înțelege să formuleze contestație privind întreaga executare sau doar ultimul act de executare, respectiv să indice actele de executare pe care le contestă.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare raportat la contestarea întregii executări invocând dispozițiile art.401 Cod procedură civilă care fixează un termen unic pentru contestațiile la executare.
Pe fondul contestației la executare, intimata a învederat că Judecătoria Sectorului 4 București a obligat-o pe pârâta-reclamantă să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 314 mp situat în București, . nr.26-30, sector 4 și a obligat-o să plătească suma de 1530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței respective a fost respins iar ulterior, aceasta a formulat contestație în anulare care nu suspendă însă executarea sentinței pronunțate de prima instanță.
De asemenea, intimata a mai arătat că executarea silită împotriva contestatoarei a fost pornită în anul 2013, formându-se dosarul de executare nr.572/2013 iar contestatoarea a luat cunoștință de începerea executării împotriva sa, fără a formula contestație la executare.
Totodată, intimata a învederat faptul că nu s-a invocat de către contestatoare nici un motiv care să conducă la anularea actelor de executare silită și nici nu a arătat vătămarea ce i-a fost cauzată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.115-119 Cod procedură civilă, art.399-404 C.proc.civ.
In probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015, apărătorul intimatei a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al contestatoarei a numitului C. I. M. iar instanța a acordat un termen de judecată pentru a îndeplini această lipsă, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.
La solicitarea instanței, Baroul București a răspuns prin adresa nr.789/R/23.01.2015.
Prin sentința civilă nr. 1075/2.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea, întrucât nu s-a făcut dovada calității de reprezentant, pentru următoarele considerente:
Organizarea și exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr.51/1995.
Conform dispozitiilor art.1 alin.2 si 3 din Lg. nr.255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat se exercită numai de către avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1 alin.3 din Legea nr.51/1995, constituirea și funcționarea de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România sunt interzise, actele de constituire și de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că activitatea de avocatură este concepută de lege ca o activitate de interes public care nu este lăsată la libera inițiativă a formelor asociative prevăzute de OG nr.26/2000.
Având in vedere ca legea nr.255/2004 a intrat in vigoare la data de 26.06.2004 si a modificat Lg. nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat si in conditiile in care in Romania erau deja constituite si functionau de multa vreme barouri la nivelul fiecarui judet si in Municipiul Bucuresti (barouri traditionale) dar si Uniunea N. a Barourilor din Romania,organizarea si exercitarea profesiei de avocat având astfel caracter de continuitate, concluzia nu poate fi decât aceea ca doar acestea functionează in conditiile legislatiei in materie.
Prin urmare, structurile înființate in anul 2004 de catre numitul B. P. si care au aceeasi titulatura de „barouri” si respectiv „Uniunea N. a Barourilor din Romania” nu functioneaza in baza Lg. nr.51/1995, ci in baza OUG nr.26/2000, care a stat la baza constituirii acestora.Prin hotararea Adunarii Generale nr.11/20.06.2004 a Filialei Balesti Gorj a Asociatiei “Figaro P.” – A. I. (inscrisa la randul ei in Registrul asociatiilor si fundatiilor prin incheierea pronuntata la data de 30.07.2003 de Judecatoria Tirgu J. in dosarul nr.79/PJ/2003, in baza dispozitiilor OG nr.26/2000 privind asociatiile si fundatiile) a fost infiintata formatiunea intitulata “Baroul Bucuresti” cu sediul in Bucuresti, fiind numit decan al baroului, B. P..
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.51/1995, exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant a unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat.
Procedând la verificarea documentelor depuse la dosar de domnul C. I.-M., instanța a constatat că acestea nu fac dovada calității sale de avocat.
In primul rând, instanța a constatat că domnul C. I. M. nu a depus la dosar decât legitimația nr.5129 și adresa nr.2033/21.01.2015, înscrisuri ce nu sunt în măsură să ateste dobândirea de către domnul C. I. M., a calității de avocat, în condițiile Legii nr.51/1995. Astfel, legitimația nr.5129 a fost înaintată Baroului București iar din adresa nr.789/R/23.01.2015 rezultă că prin decizia nr.2377/03.11.2009 domnul C. I.-M. a fost radiat din profesia de avocat la cerere începând cu data de 01.11.2009 iar legitimația nr.5129 nu a fost emisă de Baroul București.
Instanța a constatat că dl.C. I. M. a făcut dovada că este membru al unei structuri denumită « Baroul București », însă nu s-a dovedit că această structură ar avea personalitate juridică, respectiv că ar fi înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor de la locul ființării acesteia, respectiv în București.
Astfel, domnul C. I.-M. nu a prezentat un mandat special de reprezentare a contestatoarei in fata instanței, care sa respecte dispozițiile art.84 C.p.c., dat fiind faptul că înscrisul intitulat „imputernicire avocatiala” (fila 117) nu poate face dovada calității acestuia de avocat membru al Baroului Bucuresti înființat în 1831, care functioneaza in baza Lg. nr.51/1995.
Prin urmare, in raport de această situație de fapt, de prevederile legale, de jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului și de doctrină, aceste entități autointitulate « barouri » și « Uniunea Națională a Barourilor din România » nu au personalitate juridică, nu există din punct de vedere juridic și sunt uzurpatoare ale structurilor ordinului legal și unic al avocaților din România iar membrii acestor structuri avocațiale paralele nu au calitatea de avocat.
F. de aceste considerente și având in vedere ca nu s-a facut dovada mandatului valabil dat de contestatoare, desi a fost acordat un termen in acest sens, fata de dispozitiile art.219, art. 82 Cod procedură civilă, instanța a anulat cererea, întrucât nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea M. P., înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă, sub nr._ 72014, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare, deoarece reprezentantul contestatoarei, domnul C. I. – M. avea calitatea de avocat.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
Contestația la executare cu care a fost investită prima instanță a fost semnată personal de contestatoarea M. P..
La termenul de judecată din data de 19.01.2015, contestatoarea a fost prezentă personal, fiind asistată de domnul C. I. – M.. La termenul de judecată din 2.02.2015, aceasta a fost reprezentată de aceeași persoană, care însă nu a făcut dovada calității de reprezentant.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost semnată de însăși contestatoarea, Tribunalul apreciază că lipsa dovezii calității de reprezentant al contestatoarei, la termenele de judecată din fața primei instanțe, nu putea conduce la anularea cererii, conform art. 82 NCPC, ci se putea soluționa cauza în lipsa contestatoarei, având în vedere că aceasta formulase în nume personal cererea. Noțiunea utilizată de art. 82 NCPC „a acționat în numele părții” are semnificația declanșării procesului, prin formularea cererii de chemare în judecată, nu reprezentarea părții în fața instanței.
Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 3 NCPC, vâzând că nu s-a soluționat cauza pe fond, Tribunalul va admite apelul, va anula sentința apelată și va reține cauza spre rejudecarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare M. P., domiciliată în sector 4, București, .. 97, ., . sentinței civile nr. 1075/02.02.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. V. SRL, cu sediul în sector 4, București, .. 52-62.
Anulează sentința civilă apelată și reține cauza spre rejudecare în fond.
Acordă termen pentru rejudecarea cauzei la data de 29.01.2016, cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2015.
Președinte Judecător Grefier
R.E.G. A.I.P. A.B.
Red., thred. REG/4 ex.
JS3 – jud. R.C.L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3721/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1895/2015. Tribunalul... → |
|---|
