Contestaţie la executare. Decizia nr. 3252/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3252/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 3252/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr . 3252 A
Ședința publică din: 29.09.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: A. G.
Judecător: I. P.
Grefier: A. M.
Pe rol soluționarea apelului de față formulat de apelanta-intimată S. de Investiții Financiare M. SA, împotriva sentinței civile nr. 1185/29.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. pentru Administrarea Statului – A.A.A.S și intimatele terț-poprite . D. C. SA, în cauză având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-intimată, prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare formulat de apelanta-intimată.
Apărătorul apelantei-intimate solicită instanței să emită o adresă către intimata-contestatoare cu mențiunea de a preciza dacă Statul Român sau A.A.A.S figurau ca acționari la societatea . data de 08.01.2014.
Tribunalul, deliberând, respinge proba solicitată ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pe apelul declarat.
Apărătorul apelantei-intimate, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Învederează faptul că instanța de fond a invocat Ordonanța nr. 51/1998, Ordonanța nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002. Susține totodată, faptul că proprietarul acțiunilor este autoritatea care deține creanțele bancare, respectiv A.A.A.S, neexistând nicio dovadă cu privire la existența în favoarea Statului Român a unui drept de proprietate asupra acestor acțiuni. De asemenea, precizează că în toate registrele apare ca fiind proprietar al acțiunilor A.A.A.S și nu Statul Român.
Apărătorul apelantei depune la dosar un set de înscrisuri și solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1185/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ a fost admisa contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A. și cu terții popriți S.C. C. S.A și D. C. S.A.; a fost anulată adresa de înființare a popririi emisă la data de 08.01.2014, în dosarul de executare nr. 116/2013 al B. S. L. M..
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4, la data de 17.01.2014, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. S.A. și cu terții popriți S.C. C. S.A. și D. C. S.A., anularea adresei de înființare a popririi emise la data de 08.01.2014, în dosarul de executare nr. 116/2013 al B. S. L. M..
În motivare, contestatoarea a arătat că poprirea înființată asupra acțiunilor pe care le administrează la terțul poprit S.C. C. S.A. este nelegală, deoarece A.A.A.S. nu este proprietarul acțiunilor, această calitate aparținând Statului Român. A precizat că statul, prin Guvern, poate mandata o instituție să administreze acțiunile deținute la societățile comerciale, aflându-ne astfel în prezența unui contract de mandat legal și nu a unui act translativ de proprietate.
Măsura dispusă de executor încalcă prevederile imperative ale OUG nr. 88/1997 și ale Legii nr. 137/2002 și duce la blocarea procesului de privatizare, întrucât înstrăinarea acțiunilor deținute de stat nu se poate face în afara procedurii strict reglementate de lege.
A mai susținut că înființarea popririi aduce atingere dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, întrucât pe durata societății creditorii acționarului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficii cuvenite asociatului dup întocmirea bilanțului contabil. A învederat că acțiunile deținute de un acționar pot fi urmărite după dizolvarea societății, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
A invocat nerespectarea de către executorul judecătoresc a procedurii reglementate de OG nr. 22/2002, întrucât nu i s-a dat posibilitatea să efectueze plata voluntară în termenul de grație de 6 luni, prevăzut de actul normativ respectiv, trecând direct la executarea silită potrivit dreptului comun.
De asemenea, a apreciat că înlăuntrul termenului de 6 luni nu pot fi stabilite cheltuieli de executare, singurele sume ce ar putea fi solicitate cu acest titlu fiind cele aferente comunicării unei notificări, astfel încât în mod nelegal a fost calculat onorariul de către executorul judecătoresc prin raportare la valoarea debitului.
A învederat că onorariul executorului judecătoresc nu respectă limitele prevăzute de Legea nr. 188/2000, prin adăugarea TVA.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711 și urm., art. 718 și urm., art. 722 și urm. Cod procedură civilă, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998, Legea nr. 92/2011.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că în cauză operează puterea de lucru judecat pozitivă a sentinței civile nr. 3948/08.05.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, prin care a fost soluționată contestația formulată de către debitoare împotriva somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, emise în același dosar de executare.
A arătat că debitoarea este proprietara acțiunilor deținute la terțul poprit S.C. C. S.A., așa cum rezultă din informațiile postate pe site-ul Bursei de Valori București și din cele furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, mențiune care se regăsește și în actul constitutiv al societății comerciale respective.
A susținut că dispozițiile OG nr. 22/2002 nu pot fi invocate decât în măsura în care debitorul face dovada lipsei fondurilor, probă ce nu a fost făcută în cauză.
A arătat că au fost calculate în mod corect cheltuielile de executare, iar adăugarea TVA-ului s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordinului MJ nr. 2550/2006.
Terțul poprit S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației și anularea adresei de înființare a popririi, întrucât nu are vreo obligație către contestatoare, proprietarul acțiunilor poprite fiind Statul Român, calitate consfințită de întreaga legislație din domeniul privatizării.
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, B. S. L. M. a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 116/2013.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 31.05.2013 intimata S. de Investiții Financiare M. S.A. a solicitat B. S. L. M. începerea executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6017/04.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, prin care contestatoarea a fost obligată să plătească suma de 452.739,04 lei, cu titlu de despăgubiri, dobânda legală aferentă sumei de 1.843.400 lei, precum și suma de 1.643 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 08.01.2014 executorul a dispus înființarea popririi asupra unui număr de 163.920 acțiuni deținute de către debitoare la S.C. C. S.A. B., acțiuni ce se află în păstrarea terțului poprit S.C. D. C. S.A.
Instanța a luat act că, anterior emiterii adresei de înființare a popririi contestate în cauza de față, au fost întocmite de executor alte acte de executare, comunicate debitoarei, prin intermediul cărora aceasta a putut lua cunoștință de existența sumelor percepute cu titlu de cheltuieli de executare și de cuantumul acestor cheltuieli.
Or, potrivit art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.
În concluzie, instanța a considerat că nu pot fi primite apărările contestatoarei referitoare la legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare și la modul de calcul al acestora.
Instanța a apreciat că executorul a respectat dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, fiind emisă somația la data de 25.06.2013, comunicată debitoarei în aceeași zi. Un debitor instituție publică are posibilitatea ca, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni.
Aceste dispoziții legale nu trebuie interpretate în sensul că beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitorul să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv, obligație ce nu a fost îndeplinită în cauza de față.
În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun, conform art. 3 din OG nr. 22/2002, prin înființarea popririi.
Referitor la legalitatea adresei de înființare a popririi, trebuie amintit că A. pentru Administrarea Activelor Statului este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei, în conformitate cu art. 1 alin. 2 din OUG nr. 23/2004. Sintagma „Administrarea” a fost introdusă prin Legea nr. 192/2013, înlocuind sintagma „Valorificarea”.
Noua denumire este în acord cu atribuțiile instituției, reglementate prin art. 5 din OUG nr. 23/2004, printre care se regăsesc administrarea participațiilor statului, în calitate de acționar/asociat, la societățile comerciale aflate în portofoliul său, cât și vânzarea acțiunilor/părților sociale deținute de stat la societățile comerciale aflate în portofoliul său, prin metodele prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Dispoziții privind atribuțiile contestatoarei sunt cuprinse și în OUG nr. 51/1998, respectiv, valorificarea acțiunilor și părților sociale deținute de stat și administrate de A.A.A.S., în conformitate cu art. 12 alin. 1 lit. h) și l).
Așadar, din examinarea acestor dispoziții legale reiese cu claritate că A.A.A.S. nu acționează în nume propriu, ci în calitate de mandatar al statului.
Calitatea de proprietar a statului asupra acțiunilor sau părților sociale administrate de contestatoare rezultă și din dispozițiile legale din materia privatizării.
Astfel, art. 3 lit. a din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării definește societățile comerciale care fac obiectul legii ca fiind „orice societate comercială/companie națională/societate națională la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de actul normativ în baza căruia au fost înființate.”
De asemenea, art. 2 lit. a) din OUG nr. 88/1997 stabilește că actul normativ se aplică vânzării de acțiuni la societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numărul acțiunilor pe care le deține, inclusiv la societățile naționale, companiile naționale și celelalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes național sau local.
Față de cele expuse, instanța a considerat că debitoarea contestatoare are doar atribuții de administrare a acțiunilor deținute de stat la S.C. C. S.A., fără a fi titularul dreptului de proprietate asupra acelor acțiuni.
Apărările intimatei conform cărora contestatoarea este menționată ca titular al acțiunilor respective pe site-ul Bursei de Valori București și în evidențele Oficiului Registrului Comerțului nu au fost luate în considerare de către instanță, nefiind dovedite.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reale acele mențiuni, calitatea de proprietar a statului își are izvorul în lege, iar orice persoană fizică sau juridică este datoare să cunoască legea, astfel încât mențiunile la care intimata face referire nu sunt opozabile statului.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 711 Cod procedură civilă, instanța a admis contestația la executare și a anulat adresa de înființare a popririi emisă la data de 08.01.2014, în dosarul de executare nr. 116/2013 al B. S. L. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel,în termen legal, apelanta – intimată S. de Investiții Financiare M. SA, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 27.05.2015.
Din dezvoltarea motivelor de apel formulate de apelanta se desprind următoarele:
Acțiunile emise de către C. SA B. sunt emise in forma dematerializata si înregistrate in registrul acționarilor. Acțiunile societății sunt tranzacționate pe piața de capital - Piața RASDAQ - operata de B. de Valori București conform prevederilor art. 12 alin. 3 din Actul Constitutiv al societății astfel ca, pentru aceste societăți se aplica si dispozițiile relevante din Legea nr. 297/2004 - Legea pieței de capital privind transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor si care completează prevederile specifice din Legea nr. 31/1990 republicata si completata. Conform prevederilor art. 177 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicata si actualizata, societățile (prin grija administratorilor) sunt obligate sa tina un registru al acționarilor care sa cuprindă evidenta la zi a tuturor acționarilor. Emitentul este C. SA B. conform prevederilor art. 146 alin. 4 din Legea nr. 297/2004, evidenta acționarilor este ținuta de D. C. - operator specializat si autorizat sa efectueze astfel de operațiuni,
Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor - schimbarea titlularului dreptului de proprietate - se face in condițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicata si completata. Cum in speța nu exista alte mențiuni, in mod evident susținerile AAAS sunt lipsite de orice fundament.
La momentul in care s-a înființat poprirea asupra acțiunilor emise de C. SA B. erau înregistrate ca fiind proprietatea debitoarei AAAS astfel cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei furnizate de D. C. precum si de executorul judecătoresc.De la momentul înființării popririi si pana in acest moment nu a apărut nicio modificare in regimul juridic al respectivelor acțiuni astfel incat nu se poate pune problema ca aceste acțiuni nu sunt proprietatea debitorului poprit.Statul R. daca are calitatea de proprietar real al acestor acțiuni, in aceasta calitate este singurul îndreptățit sa inițieze o procedura de contestare a executării silite, aspect care in cauza nu s-a produs.
Contestarea executării s-a făcut de către o persoana care are calitatea de debitor . executare silita, situație in care nu poate contesta decât masurile nelegale adoptate de către executorul judecătoresc in raport cu patrimoniul propriu si nu in raport cu patrimoniul Statului R., daca bunurile respective sunt in realitate in patrimoniul acestuia.
Din probele existente la dosarul de executare nu exista nicio dovada cu privire la existenta in favoarea Statului R. a unui drept de proprietate asupra acestor acțiuni dar, exista insa dovada contrara -scrisa - ca acțiunile poprite sunt înregistrate in proprietatea AAAS.
A contrazice o situație de fapt- înscrierea in registrul acționarilor a calității de acționar al AAAS - cu o alta situație de fapt - existenta calității de proprietar ai acțiunilor a Statului R., trebuie sa rezulta in mod indubitabil dintr-un act similar respectiv dintr-un registru a! acționarilor cu o înscriere de rectificare, înscriere care nu a fost făcuta pana in acest moment si nici nu exista un temei legal pentru a efectua o astfel de înscriere.
Soluționarea contestației la poprire trebuie sa se facă in raport de situația rezultata din probele de la dosar si nu prin invocarea unor prevederi legale - de maxima generalitate - si care nu se refera in niciun fel la acțiunile poprite.
In cauza, nici terții popriți nu au făcut nicio dovada contrara in ceea ce privește existanta unui alt proprietar al acțiunilor astfel incat apreciem ca se impune admiterea apelului.
Intimata contestatoare A. pentru Administrarea Statului – A.A.A.S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, pentru urmatoarele:
In mod corect instanța de fond a anulat poprirea înființată la data de 08.01.2014 în dosarul de executare nr. 116/2013 al B. S. L. M. asupra acțiunile în număr de_ deținute la societatea emitentă C. SA acțiuni ce se află în păstrare la Depozitul C. SA.
Inceperea executării silite impotriva AAAS este nelegala deoarece, titlurile executorii pe care terții le obțin fata de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale, deoarece este contrara dispozițiilor art. 711 NCPC si urm., Legii nr. 137/2002(art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R.
Conform art. 629 NCPC se prevede ca „Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai in măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor"
Conform art. 1718 - 1720 C. civ. se prevede ca, „Oricine este obligat personal este ținut sa-si îndeplinească indatoririele cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare".
Astfel, potrivit art. 780(1) NCPC se prevede ca, "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului ori deținute in numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente."
Potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai STATUL R. are CALITATEA DE ACȚIONAR /PROPRIETAR așadar, acestea nu pot face obiectul executării silite prin POPRIRE in temeiul art. 780 si urm. NCPC
In același sens, conform art. 21 lit. d si e din OUG nr. 23/2004 se prevede ca, in vederea îndeplinirii rolului sau AAAS (fosta A.) are următoarele atribuții principale...preluarea fara plata a unor actiuni/parti sociale deținute de stat, exercitarea tuturor drepturilor si îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat al statului.
Așadar, POPRIREA efectuata in baza art. 780 si urm. NCPC asupra acțiunilor ADMINISTRATE de AAAS la societățile comerciale menționate, este nelegala, deoarece AAAS nu este PROPRIETARUL ACȚIUNILOR deținute in capitalul social al societăților comerciale, acțiunile fiind doar in administrarea sa si numai STATUL R. are CALITATEA DE ACȚIONAR/PROPRIETAR al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R.
Astfel, AAAS nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului si nu pot fi valorificate acțiunile deținute de AAAS in capitalul social al societăților comerciale, intrucat aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu si cele aflate in administrarea acestuia.
In același sens, terții popriți societățile comerciale nu au fata de AAAS nici o OBLIGAȚIE LEGALA, așadar, executarea silita este nelegala si nu poate fi instituita, potrivit art.780 si urm. NCPC.
In consecința, poprirea acțiunilor societăților comerciale arătate este vădit nelegala si abuziva, intrucat aceste acțiuni nu se afla in proprietatea debitorului AAAS, ci in proprietate Statului R. iar potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, pot fi executate numai bunurile din proprietatea debitorului.
In aceiași ordine de idei, prin POPRIREA efectuata in baza art. 780 si urm. NCPC, asupra acțiunilor pe care AAAS le administrează la societățile comerciale menționate mai sus (terți popriți), duce la blocarea procesului de privatizare si se incalca dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997/R si Legea nr.137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.
In susținerea celor arătate mai sus, invocam si prevederile art.780 alin 5 lit. a NCPC potrivit cărora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege si asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
Administrarea acțiunilor statului roman, in temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 23/2004 se realizează in temeiul unui mandat legal, primit de Autoritate si nu pot fi executate pentru obligațiile AAAS pentru ca acțiunile nu aparțin AAAS, ci sunt in proprietatea privata a Statului roman.
Conform prevederilor actelor normative in vigoare, AAAS in calitate de instituție publica implicata, deține aceste acțiuni in numele statului ( fara a fi proprietarul lor), având atribuții numai in administrarea si vânzarea acestor acțiuni ale statului.
Astfel, conform prevederilor art. 5 din O.U.G. 23/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului; "A.V.A.S. îndeplinește următoarele atribuții:
-aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a
societăților comerciale la care statul deține actiuni/parti sociale, aflate in
portofoliul sau;
-administrarea participatiilor statului, in calitate de acționar/asociat, la societățile comerciale aflate in portofoliul sau;
-vânzarea actiunilor/partilor sociale deținute de stat la societățile comerciale aflate in portofoliul sau, prin metodele prevăzute in Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si in Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare."
Calitatea de proprietar al statului asupra acțiunilor societăților comerciale aflate in portofoliul AAAS este consfințită de intrega legislație din domeniul privatizării, prin sintagme de genul «statul e acționar», « capital de stat», «calitatea de acționar al statului la societățile comerciale », « acțiuni deținute de stat »,« diminuarea participatiei statului la societățile comerciale ».( a se vedea in acest sens: art. 4 3, art.9, art.13 alin.(5), art.16, art.24, art.38, art.39 din O.U.G. 88/1997; art. 2, art.3, art.16, art.22, art.24, art.31, art.472, art.50, precum si întreg cap.2 intitulat « Diminuarea participatiilor statului » din Legea 137/2002 ; art.14 din Legea 57/2002 ;H.G. 2193/2004, etc).
Astfel, conform art.(1) din Legea nr. 137/2002 "Acțiunile se pot vinde... Instituția publica implicata este SINGURA AUTORITATE competenta sa decidă asupra oportunității incheierii contractului de vânzare -cumpărare de acțiuni, având in vedere pe langa preț si celelalte elemente care compun oferta de cumpărare".
Privatizarea societăților comerciale se face in temeiul actelor normative arătate care prevăd proceduri si termene legale privind vânzarea acțiunilor, si, pe langa prețul acțiunilor se prevăd si asumarea unor obligații prin clauzele contractuale referitoare la investițiile pentru desfășurarea activității, investițiile de mediu, plata obligațiilor restante către stat, etc, negociate cu cumpărătorul.
In același sens, veniturile obținute de AAAS din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului intrucat acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului asa cum reiese si din art. 9 din OUG 88/1997" .
Veniturile incasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale,...".
Astfel, conform art. 2 din OUG nr. 111/2003 "veniturile incasate de A. pentru Valorificarea Activelor Statului din valorificarea activelor bancare neperformante ... se utilizează pentru răscumpărarea titlurilor de stat, in vederea diminuării datoriei publice interne".
Veniturile din privatizare si din vânzarea acțiunilor rezultate din conversia in acțiuni a creanțelor sunt folosite pentru acoperirea deficitului anual al bugetului de stat, asa cum prevăd dispozițiile art. 6 din OUG nr. 113/2006.
De asemenea, veniturile din dividende si dobânzi incasate de instituțiile implicate in procesul de privatizare "se fac venit la bugetul de stat"(art. 7 din OUG nr. 113/2006).
Așadar, prin aceasta metoda de executare silita se cauzează o PAGUBA irecuperabila, atât AAAS (fosta A.), societăților comerciale cat si Statului R., deoarece nu exista voința statului prin AAAS de a vinde acțiunile si a fost incalcat dreptul de proprietate al Statului R. asupra acțiunilor societăților comerciale.
In același sens, aceasta executare silita face imposibila recuperarea pachetului de acțiuni vândut la aceste societăți comerciale, deoarece acesta nu mai poate fi identificat, in situația întoarcerii executării silite si repunerea in situația anterioara, in condițiile art. 722 si urm NCPC,
De asemenea, inceperea executării silite prin poprire conform art. 780 si urm. NCPC împotriva AAAS este nelegala, deoarece se incalca dispozițiile art. 66 alin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar infiintarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibila.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990/R, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990/R, terțul poprit din cauza este o societate pe acțiuni la care AAAS ca instituție publica implicata in privatizare a fost mandatata sa administreze/vanda pachetul de acțiuni deținut de stat aferenta cotei de participare la capitalul social.
Capitalul social al unei societăți comerciale reprezintă o expresie valorica a totalității aporturilor acționarilor/asociaților.
Capitalul social nu are o existenta reala, concreta, in bilanțul societăților comerciale capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el reprezintă aportul actionarilor-asociatilor, care la dizolvarea societății trebuie restituit.
Acțiunile sunt valori mobiliare emise de către societățile comerciale, ele sunt titluri reprezentative ale contribuției acționarilor la formarea capitalului social.
Fiecare acțiune reprezintă o anumita fracțiune din capitalul social, care conferă deținătorului acesteia calitatea de acționar, in cauza Statul R..
In conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe durata societății creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății asupra pârtii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
Așadar, pe durata societății, creditorii acționarului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra pârtii ce s-ar cuveni după lichidare.
In consecința, dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990/R nu lasă loc de interpretare, fiind clare în legătura cu obiectul popririi, așadar poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare si nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt indeplinite in cauza.
Având in vedere cele arătate, se poate constata ca, înființarea popririi asupra acțiunilor societăților este inadmisibila si in mod corect a fost anulata de instanța de fond deoarece este nelegala.
Intimata terț-poprit . formulat întâmpinare, solicitand respingerea acestuia, ca nefondat.
In motivarea soluției adoptate, pe fondul contestației, prima instanța in mod corect constata ca apărările contestatoarei AAAS sunt întemeiate, întrucât debitoarea "AAAS nu acționează in nume propriu, ci in calitate de mandatar al statului" si ca debitoarea contestatoare "are doar atribuții de administrare a acțiunilor deținute de stat la . a fi titularul dreptului de proprietate asupra acelor acțiuni".
Deliberând asupra apelului declarat de aplenataSIF M. SA, tribunalul constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 711 alin.1 Cod proc. Civ. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform art. 632 alin. 1 C.p.c. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar conform art. 632 alin. 2 C.p.c. constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive precum și orice hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Din probele existente la dosar, rezulta ca este menționat ca titular al acțiunilor respective pe site-ul Bursei de Valori București și în evidențele Oficiului Registrului Comerțului, in favoarea debitorului AAAS si nu exista nicio dovada cu privire la existenta in favoarea Statului R. a unui drept de proprietate asupra acestor acțiuni.
A contrazice o situație de fapt- înscrierea in registrul acționarilor a calității de acționar al AAAS - cu o alta situație de fapt - existenta calității de proprietar al acțiunilor a Statului R., trebuie sa rezulta in mod indubitabil dintr-un act similar respectiv dintr-un registru a! acționarilor cu o înscriere de rectificare, înscriere care nu a fost făcuta pana in acest moment si nici nu exista un temei legal pentru a efectua o astfel de înscriere.
Acțiunea în înțelesul legii nr. 31/1990 este o diviziune a capitalului social și, totodată, un titlu de valoare negociabil înscris într-un cont la societatea emitentă (art. 91, 94 din legea nr. 31); este legătura juridică dintre acționar și societate (art. 94, 101-102 din aceeași lege); este obiectul unui drept de proprietate incorporală înainte de a fi predată acționarului, iar după predare devine obiect al dreptului de proprietate asupra acțiunii nominative (art. 98) sau la purtător (art. 99); de asemenea, este un titlu de credit corporativ, constatator al drepturilor și obligațiilor derivând din calitatea de acționar (art. 93 alin. 2 din lege), care îndeplinește numai condiția existenței titlului care încorporează dreptul, fără a îndeplini și condiția autonomiei (dobânditorul va dobândi un drept derivat, iar nu autonom) și literarității (nu determină în mod complet conținutul dreptului corporativ sau societar, fiind necesar să se recurgă, în completare, la actul constitutiv), specifice titlurilor corporative perfecte.
Prin urmare, deținerea numărului de acțiuni mai sus-menționat din capitalul social al fiecărui terț poprit cu toate caracteristicile acțiunii, mai sus-menționate reprezintă dovada existenței unui raport juridic dintre debitoare și terții popriți.
Instanța reține că potrivit art. 780 alin. (1) NCPC, sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.
În speță, poprirea a fost înființată asupra acțiunilor deținute de debitoarea AAAS din capitalul social al terțului poprit ., actiuni ce se afla in pastrarea tertului poprit ..
Art. 66 din Legea nr. 31/1990 prevede că (1) Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare. (2) Creditorii prevăzuți la alin. (1) pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
.
Art. 629 NCPC prevede că Veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Or, în privința acțiunilor, legea nr. 31/1990 nu prevede vreun caz de insesizabilitate totală sau parțială. Tocmai de aceea nu poate fi primită apărarea debitoarei întemeiată pe dispozițiile art. 726 lit. f) NCPC, potrivit cu care Nu sunt supuse urmăririi silite: bunurile declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, întrucât nu există vreo dispoziție cuprinsă în legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990 care să interzică urmărirea silită a acțiunilor și, prin urmare, nici incidența sancțiunii nulității de drept a urmăririi, prevăzută de art. 729 NCPC.
De asemenea, acțiunile nu sunt excluse de la urmărirea silită prin poprire nici prin art. 780 alin. (5) NCPC, neîncadrându-se în ipotezele reglementate de acest text (sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție; sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte; sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi).
Așa cum s-a arătat la început, obiectul popririi este reglementat de art. 780 alin. (1) NCPC, respectiv: bunuri mobile incorporale (sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente) și bunuri mobile corporale (în condițiile art. 732 alin. (1) NCPC .
Astfel, potrivit art. 542 NCC, (1) Dacă nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile și drepturile reale asupra acestora. (2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, în limitele prevăzute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile.
Or, fiind supuse regulilor referitoare la bunurile mobile și nefiind declarate de lege inalienabile și insesizabile, ele pot face obiectul urmăririi silite mobiliare, prin poprire.
De altfel, chiar redactarea art. 66 alin. (2) teza finală din legea nr. 31/1990, dar și dispozițiile codului de procedură civilă din materia executării silite mobiliare propriu-zise conduc la concluzia că acțiunile sunt bunuri mobile incorporabile urmăribile, aflate în circuitul civil, căci în caz contrar, nici referirea la sechestrul și vânzarea acțiunilor din art. 66 alin. (2) și nici cele din materia urmăririi mobiliare din codul de procedură civilă nu și-ar avea rostul, rațiunea fiind aceeași.
P. argumentele mai sus-expuse, art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu poate constitui fundament pentru interpretarea dată de debitoare în sensul interzicerii înființării măsurii popririi ca formă de executare silită, asupra acțiunilor, deoarece acestea nu sunt bunuri insesizabile nici generale/absolut (art. 726 NCPC) și nici speciale/relativ (art. 780 alin. (5), Legea nr. 31/1990).
Cu privire la redactarea art. 780 alin. (1) NCPC, se observă că textul face referire la titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului sau deținute în numele său de o a treia persoană.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunile sunt titluri de valoare și o specie a genului bun mobil incorporal, cu caracteristici complexe.
De asemenea, acțiunile sunt subdiviziuni de capital social, fiind, cum s-a reținut anterior, forma specifică de reflectare a structurii capitalului social în cazul societăților pe acțiuni.
Tocmai pentru că sunt diviziuni ale capitalului social, ele nu pot fi disociate de capitalul social și sunt păstrate de societate în numele acționarului, respectiv înscrise într-un cont la societatea emitentă, iar deținerea la care se referă art. 780 alin. (1) NCPC nu are semnificația din dreptul civil comun, respectiv aceea a unei stăpâniri de fapt (corpus), ci de ținere, păstrare a evidenței acestora de către societate, în numele acționarului.
Art. 91 alin. (1) din legea nr. 31/1990 prevede că În societatea pe acțiuni, capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător., iar art. 91 alin. (2) teza a II-a prevede că Acțiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care se înregistrează în registrul acționarilor.
Prin urmare, indiferent de modalitatea de emitere, păstrarea acțiunilor societăților reglementate de legea nr. 31/1990 se realizează de către societate, însă proprietar este acționarul, sens în care art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 obligă societatea să țină registrul acționarilor, iar art. 109 din lege obligația de a întocmi anual situația acțiunilor și a o anexa situației financiar; așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea este legătura juridică dintre acționar și societate și titlul de credit constatator al drepturilor și obligațiilor acționarului în și, respectiv, față de societate, iar dreptul de proprietate asupra acțiunilor are același conținut juridic, indiferent de forma materializată sau dematerializată și conferă aceleași prerogative (art. 555-556 NCC).
Asa cum s-a retinut, din extrasul de pe site-ul Bursei de Valori București și în evidențele Oficiului Registrului Comerțului, dar si actul constitutiv al tertului poprit, reiese ca actionar al actiunilor poprite este AAAS, motiv pentru care, avand in vedere efectele de opozabilitate a acestor mentiuni fata de terti, daca Statul, se considerea proprietar al acestor actiuni, putea formula contestatie la executare, in calitate de tert vatamat prin executare, insa nu s-a intamplat acest lucru si nici nu s-a facut o daovada incontestabila ca acesta este proprietarul actiunilor. Prin urmare, se prezuma ca cele inscrise exprima adevarul iar AAAS este actionarul acestor actiuni poprite.
F. de aceste considerente, tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta civila apelata si va respinge contestatia la executare, ca neintemeiata.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-intimată S. de Investiții Financiare M. SA, cu sediul ales la cab. de av. „L. G.” din Bacău, .. 94 C, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1185/29.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A. pentru Administrarea Statului – A.A.A.S, cu sediul în sector 1, București, . Ș. nr. 50 și intimatele terț-poprite .> cu sediul în B., . nr. 3, jud. B. și D. C. SA, cu sediul în București, sector 2, .>. nr. 34-36, ..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
P. JUDECĂTOR GREFIER
A. G. I. P. A. M.
Red./Dact/ Jud.IP
6 ex./08.02.2016
-------------------------------------------------------------------------------
Judecătoria Sectorului 4 București
Jud. Fond: I. O. P.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 21/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3713/2015. Tribunalul... → |
|---|
