Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1888/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1888/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1888/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA A V-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1888 A
Sedinta din camera de consiliu de la 2.06.2015
Tribunalul constituit din
P.- L. P.
JUDECATOR- S. P.
GREFIER – E. P.
Pe rol se afla solutionarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București impotriva încheierii din 27.11.2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata-debitoare Asociația C. Accendo, avand ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal facut in camera de consiliu nu se prezinta partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, care invedereaza instantei că apelanta-creditoare a solicitat judecata in lipsa.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de soliciat si nici exceptii de invocate ,Tribunalul constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, B. B. C. ȘI M. A. M. a solicitat instanței să dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de PR- VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENTIEI . NR._/2011 și_/2011.
A depus alăturat, cererea formulata de creditor, titlului executoriu, încheierea prev. de art.664 al.1 și dovada taxei judiciare de timbru NCPC .
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 27.11.2014, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins cererea privind încuviințarea executării silite formulată de B. B. C. ȘI M. A. M. care a deschis dosarul de executare nr. 6607/b/2014 la cererea creditorului C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, împotriva debitorului A. C. ACENDO
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând înscrisurile susmenționate, anexate cererii, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța a constatat că, prin încheierea anexată, executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului de executare silita nr. 6607/b/2014.
Potrivit art. 632 NCPC: „Executarea silita se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii …ORICE ALTE INSCRISURI care, potrivit legii, pot fi puse în executare”
ART.638 al.1, pct. 3 C. stabilește că „sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită înscrisurile cărora legea le recunoaște putere executorie”.
În conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001: „pr verbal neatacat în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia …constituie titlul executoriu, fără vreo altă formalitate.”.
Or, în lipsa unei mențiuni exprese care să ateste că pr.-verbal a cărui executare silită fost comunicat debitorului-contravenient prin postă cu avizul de primire anexat, cu respectarea dispozițiilor legale (modalitate stabilită de ICCJ prin decizia nr.10/2013, prin care s-a admis recursul în interesul legii ,privind interpretarea și aplicarea art.27 al.1 teza a I a coroborat cu art. 14 al.1 ,art.25 al.2 și 31 al.2 din OG nr. 2/2001),
În temeiul art. 665 alin. 5 pct.2 C.pr.civilă, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, ca fiind nelegală și netemeinică.
potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.”.
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție. Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua și se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autoritari, respectiv CNADNR - SA
prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul ca, în speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa și nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita și reglementata de OG nr. 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul ca, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauza a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, solicita instanței de apel sa constate faptul ca procesul - verbal de contravenție în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționai plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, solicita instanței de apel sa constate faptul ca în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauza este identificata creanța supusa executării silite și ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator și în consecința și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca în speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire}, creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida și exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala și limitata („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
Potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, în procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un continui de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu în cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a PROCESELOR VERBALE DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/2011 și_/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6, art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel
In temeiul art. 223 NCPC solicită judecata și în lipsă.
Depune timbrajul aferent cu ordinul de plata nr. 6007/01.10.2014 in original.
Solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
Depune alăturat jurisprudența in acest sens, respectiv: Decizia Civila nr. 22/22.01.2014 pronunțata de către Tribunalul Dâmbovița, Secția a II - a Civila de C. Administrativ si Fiscal; Decizia Civila nr. 667A/23.05.2014 pronunțata de către Tribunalul București, Secția III Civila; Decizia Civila nr. 496/16.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila și Decizia Civila nr. 488/15.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila.
Analizând încheierea atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica apelantului-creditor în sensul că în procedura de încuviințare a executării silite, instanța are numai obligația de a verifica dacă actul sancționator a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, care este alternativă și nu subsidiară, potrivit art. art. 27 din OG nr. 2/2011, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Or, după cum, în mod legal și temeinic, a reținut prima instanță, procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
Tribunalul reține însă că, în privința procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție, ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia nr. 10/2013, dată în soluționarea recursului în interesul legii, prin urmare obligatorie pentru instanțe, în sensul că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare la domiciliul /sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Fiind vorba despre verificarea modalitatii de comunicare dupa pronuntarea deciziei mentionate, prima instanta in mod corect a retinut interpretarea data prin aceasta decizie. In conditiile art. 330 indice 7 alin. 4 C.p.civ., dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie este obligatorie . Validitatea unui act juridic, a unei proceduri se hotaraste potrivit interpretarii jurisprudentiale de la data judecatii. Anterioritatea – fata de data pronuntarii deciziei - a intocmirii comunicarii nu poate valida aceasta procedura, de vreme ce interpretarea se refera la probleme de drept – unica pentru pentru instante din momentul pronuntarii.
În consecință, față de împrejurarea că procesele verbale de constatare a contravenției . NR._/2011 și_/2011 emise de creditoare nu reprezintă titlu executoriu, nefiind făcută dovada comunicării acestuia către intimatul-debitor, prin poștă cu aviz de primire, potrivit considerentelor expuse, tribunalul în temeiul art. 665 alin. 6 teza II Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI (J_, C._), cu sediul în București, .. 401 A, sectorul 6, împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 27.11.2014, dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. E. P. S. P. E. P.
Red. L.P.
Dact. GZ
3 ex.
Jud. Sector 1
Jud. E. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 979/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1923/2015. Tribunalul... → |
|---|
