Pretenţii. Decizia nr. 2379/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2379/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2379/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 2379 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 25.06.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D. I. T.
JUDECĂTOR: M. I. L.
GREFIER: C. M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul-pârât N. B. împotriva sentinței civile nr._/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-pârât reprezentat de avocat B. B. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata-reclamantă reprezentată de avocat L. D. care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Tribunalul dispune rectificarea citativului cu privire la denumirea intimate-reclamantei, în sensul că este se numește Asociația de Proprietari ., modificare ce urmează a fi efectuată inclusiv în sistemul Ecris.
Tribunalul constată că viciul de procedură cu intimata-reclamantă se acoperă prin prezența apărătorului în sala de judecată la acest termen.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și obligarea pârâtei la plata sumei de 2700 lei (fond de investiții). Arată că suma de 300 lei calculată de asociație drept obligatorie datorată fondului de reparații nu este reală și datorată deoarece în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007, acest fond de reparații nu a fost constituit și utilizat în conformitate cu prevederile legale, ci a fost impus de conducerea asociației și introdus eronat pe listele de plata. Arată că suma datorată cu titlu de fond de reparații se calculează în raport de cota-parte indiviză din proprietatea comună pe care fiecare o deține. Arată că impunerea sumei de 300 lei nu este dată prinr-o hotărâre, ci este menționată doar întru-un proces-verbal. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului, ca nefondat. Arată că Ministerul Culturii a impus refacerea fațadei blocului. Arată că prin hotărârea din data de 06.03.2013 s-a decis efectuarea refacerii tencuielii blocului prin suportarea de către toți proprietarii a cheltuielilor ce se vor face, proporțional cu cota parte indiviză a fiecăruia, iar plata fondului lunar în cuantum de 300 lei a fost confirmată de către proprietari în cadrul Adunării Generale din data de 17.06.2013. Arată că blocul are puține apartamente, iar costurile sunt foarte mari, astfel că suma de 300 lei reprezintă doar un avans pentru fiecare apartament. Arată că suma va fi modificată în funcție de suprafața fiecărui apartament. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță. Totodată, arată că adresele de la Primărie sunt doar răspunsuri la sesizările formulate de către alți locatari.
Tribunalul reține cauze în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013, astfel cum a fost completată la data de 03.04.2014 (f.57 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3, în contradictoriu cu pârâtul N. B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 2835,14 lei cu titlu de cote de întreținere aferente perioadei noiembrie 2012 – ianuarie 2014, a sumei de 880,20 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2012 – decembrie 2013 și a sumei de 2700 lei cu titlu de fond de reparații pentru fațada blocului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acțiunii, în esență, reclamanta a arătat că pârâtul, proprietarul apartamentului nr.7 situat în București, ., sector 1, nu a achitat obligațiile care i-au revenit în calitate de proprietar.
În drept, reclamanta a invocat art.50 din Legea nr.230/2007, art.453 din C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art.50 alin.(2) din Legea nr.230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a propus probele cu înscrisuri (f.4-42, 59-79 dosar Judecătoria Sectorului 1 București).
Pârâtul a depus întâmpinare (f.84 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, în motivarea întâmpinării, pârâtul a susținut că a achitat suma de 4150 lei reprezentând cote de întreținere și penalități de întârziere, și că nu datorează fondul de reparații pentru fațada blocului deoarece acesta nu a fost constituit și utilizat în conformitate cu prevederile legale, ci impus de conducerea asociației și introdus în mod eronat pe listele de plată.
În drept, pârâtul a invocat art.107, art.129, art.130 din C.proc.civ., Legea nr.230/2007, H.G. nr.1588/2007.
În apărare, pârâtul a propus proba cu înscrisuri (f.85 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), încuviințată de instanță.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de judecare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr._ .
Prin cererea precizatoare depusă la data de 24.11.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului doar la plata sumei de 2700 lei cu titlu de fond reparații fațada blocului aferent perioadei mai 2013 – ianuarie 2014.
Pârâtul a depus o nouă întâmpinare (f.8-10), prin care a invocat excepția neîndeplinirii de către reclamantă a obligației de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii, anterior introducerii acțiunii, și prin care a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În fapt, pârâtul a învederat că prin adunarea generală a asociației, din data de 06.03.2013, s-a hotărât de principiu refacerea tencuielii blocului, la următoarea adunare generală urmând a fi aleasă cea mai convenabilă ofertă. La data de 08.03.2013, comitetul executiv al asociației a stabilit, fără a avea acordul adunării generale, impunerea sumei lunare de 300 lei pentru fiecare proprietar, până la alegerea unei oferte și calcularea contribuției în funcție de cota parte indiviză. În adunarea generală a asociației, din data de 17.06.2013, s-a decis ca la refacerea tencuielii blocului să contribuia doar proprietarii apartamentelor nr.2, nr.4, nr.6, nr.8, nr.10 și ai spațiilor comerciale. Hotărârea comitetului executiv a fost luată fără respectarea art.27 lit.b) din Legea nr.230/2007 și a art.15 lit.b) din H.G. nr.1588/2007. Mai mult, sumele care privesc proprietatea comună se repartizează proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună pe care o deține fiecare proprietar.
În drept, pârâtul a invocat art.2 alin.(1) din Legea nr.192/2006, Legea nr.230/2007, H.G. nr.1588/2007, art.131, art.150, art.205 alin.(2) din C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr._/15.12.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.3, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul N. B., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2700 lei cu titlu de fond de reparații fațada blocului, aferent perioadei mai 2013 – ianuarie 2014 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin listele cu cotele de întreținere (f.10-14, 59-62 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), a fost stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei lunare de 300 lei cu titlu de fond de reparații fațada blocului. Pentru perioada mai 2013 – ianuarie 2014, valoarea fondului destinat reparării fațadei blocului este de 2700 lei.
Prin hotărârea din data de 06.03.2013 a adunării generale a asociației (f.18-20 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), s-au decis efectuarea refacerii tencuielii blocului și suportarea cheltuielilor proporțional cu cota – parte din proprietatea comună deținută de fiecare proprietar, la următoarea adunare generală urmând a fi aleasă oferta cea mai convenabilă.
Prin decizia din data de 08.03.2013 (f.21 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), comitetul executiv al asociației a stabilit în sarcina fiecărui proprietar a obligației lunare de plată, de către fiecare proprietar, a sumei de 300 lei, în vederea executării lucrărilor și a obținerii aprobărilor necesare executării lucrărilor.
Prin hotărârea din data de 17.06.2013 a adunării generale a asociației (f.110 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), s-a convenit ca la costul lucrărilor de refacere a tencuielii pe latura de la stradă a condominiului să participe proprietarii apartamentelor nr.2, nr.4, nr.6, nr.8, nr.10 și ai spațiilor comerciale, iar tencuiala să fie refăcută în întregime. Prin această hotărâre, s-a arătat că este strâns un fond lunar în valoare de 300 lei (sumă care nu a fost infirmată), pentru refacerea tencuielii blocului, iar proprietarii și-au luat angajamentul de a strânge în timp util sumele necesare.
Suma lunară de 300 lei solicitată de la pârât nu are natura unei cheltuieli, în sensul art.47 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, deoarece nu reprezintă contravaloarea unui serviciu deja contractat și, eventual, și prestat; împărțirea cheltuielilor efectuate cu privire la fațadă, pe cota – parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, în concordanță cu art.47 lit.c) din Legea nr.230/2007 și art.44 alin.(1) și art.45 din H.G. nr.1588/2007 (Norma metodologică de aplicare a Legii nr.230/2007) este o operațiune ulterioară contractării lucrărilor, iar în cauză nu a fost făcută dovada încheierii unui astfel de contract și a stabilirii definitive a costului lucrărilor.
Suma lunară de 300 lei are natura juridică a unui fond cu destinație specială, în sensul art.45 alin.(3) din Legea nr.230/2007. Este adevărat că fondurile se constituie prin hotărârea adunării generale a asociației de proprietari, nu se stabilesc de către comitetul executiv; însă, în cauză, la data de 06.03.2013, proprietarii apartamentelor nr1, nr.2, nr.3, nr.4, nr.5, nr.8 și nr.10 (nu doar proprietarii apartamentelor cu numere pare) și-au exprimat acordul cu privire la refacerea tencuielii blocului, iar plata fondului lunar în cuantum de 300 lei, stabilit de comitetul executiv la data de 08.03.2013, și fondurile deja strânse, au fost confirmate prin hotărârea din data de 17.06.2013 a adunării generale. Iar această hotărâre, din 17.06.2013, nu a fost anulată, producându-și pe deplin efectele juridice.
De altfel, indiferent de soarta fondului constituit anterior contractării lucrărilor de refacere a tencuielii, pârâtul rămâne ținut să suporte această cheltuială, proporțional cu suprafața utilă a proprietății individuale, potrivit art.47 lit.c) din Legea nr.230/2007.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2700 lei cu titlu de fond de reparații fațada blocului, aferent perioadei mai 2013 – ianuarie 2014.
În temeiul art.453 alin.(1) din C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă și a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat (achitat potrivit chitanței depuse la fila 11).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N. B., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice, pentru următoarele motive:
In fapt, instanța in mod greșit a constatat ca in Adunarea Generala din data de 17.06.2013 membrii asociației de proprietari au hotărât refacerea in totalitate a tencuielii blocului in loc de refacerea tencuielii pe latura de Ia . este inscris in procesul verbal al adunării generale) iar cu aceasta ocazie au fost de acord ca pentru aceste lucrări sa contribuie proprietarii care locuiesc la apartamentele 2, 4, 6, 8,10 si spatiile comerciale, arătând ca se strâng fonduri (300 ron lunar) de către proprietarii apartamentelor 1,2,3,5,8,10 .
Deci in mod clar in Adunarea Generala din data de 17.06.2013 membrii asociației de proprietari au hotărât refacere tencuielii pe latura de la . tencuielii se strângeau deja fonduri (300 ron lunar) de la proprietarii apartamentelor 1,2,3,5,8,10.
Totodată instanța de fond precizează ca . destinație speciala se constituie prin hotărârea adunării generale, nu se stabilesc de comitetul executiv si i-a act ca in data de 06.03.2013 proprietarii apartamentelor 1,2,3,4,5,8 si 10 si-au exprimat acordul cu privire la refacerea tencuielii, dar aceasta situație este cu totul nereala deoarece asa cum rezulta din înscrisul depus, acest acord nu este total si definitiv, ci un acord de principiu (suspensiv) „urmând ca la o următoare adunare generala sa se agreeze oferta cea mai convenabila ".
Deci in mod eronat instanța a constatat ca hotărârea de refacere a fațadei blocului s-a luat in data de 17.06.2013 .
Suma de 300 lei/lunar calculata de asociație drept obligație datorata fondului de reparații pentru fațada blocului, nu este reala si nici datorata, deoarece in conformitate cu prevederile Legii 230/2007 legea privind organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, aceast fond de reparații nu a fost constituit si utilizat in conformitate cu prevederile legale, ci pur si simplu impus de conducerea asociației care in mod eronat a introdus pe listele de plata aceste sume.
Asa după cum a sustinut in Adunarea generala din data de 06.03.2013 s-a luat hotărârea de principiu de a se reface tencuiala fațadei, iar in Adunarea generala din data de 17.06.2013 s-a luat hotărârea ca la refacerea tencuielii pe latura de la . proprietarii care locuiesc la apartamentele 2,4,6,8,10 si spatiile comerciale .
Mai arată că nu înțelege in baza cărei Hotărâri a Adunării Generale s-a luat decizia participarii cu sume de bani pentru reparația fațadei, si nu intelege cum o decizie a Comitetului Executiv - care este organul care are atribuții de execuție si supraveghere a Hotărârilor Adunărilor Generale ale asociației de proprietari - sa poată produce efecte similare unei Hotărâri a Adunării Generale, care a fost dezbătut in ședința publica .
Aceste hotărâri s-au luat fara acordul membrilor asociației de proprietari, in conformitate cu prevederile art.27 lit.b) din Legea 230/2007 si art.15 lit.b) din HG 1588/2007 .
Totodată impunerea unei sume fixe de 300 lei / luna pentru fiecare proprietar, conform deciziei comitetului executiv din data de 08.06.2013 incalca dispozițiile art.48 alin.l din Legea 230/2007, care prevede ca stabilirea si repartizarea sumei care privește proprietatea . proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviza din proprietatea . pentru crearea unui fond de reparații trebuiau repartizate după cota-patre indiviza a fiecărui proprietar si nu in mod impus de comitetul executiv . scurta de timp .
Având in vedere aceste motive, solicită să se reanalizeze probele administrate la dosarul cauzei, sa se admită apelul formulat si sa se schimbe sentința apelata, in sensul respingerii acțiunii ca neantemeiata.
Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constata caracterul fondat al apelului, pe care in temeiul dispozitiilor art 480 c.p.civ. urmeaza sa il admita, pentru urmatoarele considerente.
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, uma lunară de 300 lei are natura juridică a unui fond cu destinație specială, în sensul art.45 alin.(3) din Legea nr.230/2007.
Fondurile necesare administrarii condominiului pot fi constituite numai prin hotărârea adunării generale a asociației de proprietari, si nu pot fi stabilite de către comitetul executiv asa cum s-a procedat in speta.
Desi prima instanta a retinut ca, în cauză, la data de 06.03.2013, proprietarii apartamentelor nr1, nr.2, nr.3, nr.4, nr.5, nr.8 și nr.10 (nu doar proprietarii apartamentelor cu numere pare) și-au exprimat acordul cu privire la refacerea tencuielii blocului, iar plata fondului lunar în cuantum de 300 lei, stabilit de comitetul executiv la data de 08.03.2013, și fondurile deja strânse, au fost confirmate prin hotărârea din data de 17.06.2013 a adunării generale, probele administrate in cauza nu sustin aceasta concluzie.
Astfel, conform procesului verbal al Adunarii Generale din data de 17.06.2013 hotararile Asociatiei au vizat acordul de principiu referitor la necesitatea efectuarii lucrarilor la fatada blocului, proprietarii ce vor efectua plata si stabilirea costurilor in functie de cota parte indiviza, analiza ofertelor societatilor de constructie.
Prin urmare, din analiza procesului verbal al Asociatiei de P. din data de 17.06.2013 nu rezulta, astfel cum a retinut prima instanta, ca prin Hotarare a Adunarii Generale s-ar fi confirmat propunerea Comitetului Executiv de obligare a proprietarilor sa plateasca lunar o suma de 300 lei, cu atat mai mult cu cat, la data acestei adunari proprietarii nu agreasera asupra unei oferte, iar stabilirea unei sume fixe pentru fiecare proprietar contrazice hotararea vizand stabilirea sumei in functie de cota indiviza de proprietate detinuta.
Prin urmare, contrar argumentelor primei instante, in mod nelegal, in lipsa unei hotarari a Asociatiei de proprietari, cu incalcarea prevederilor art.27 lit.b) din Legea 230/2007 si art.15 lit.b) din HG 1588/2007 s-a impus in sarcina fiecarui proprietar obligatia de plata a sumei de 300 lei.
Avand in vedere aceste argumente, tribunalul in temeiul dispozitiilor art 480 c.p.civ. va admite apelul si schimband in tot sentinta apelata, va respinge actiunea ca neintemeiata.
In temeiul dispozitiilor art 453 c.p.civ. va respinge, ca neintemeiata cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul-pârât N. B. domiciliat in bucuresti, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari ., cu sediul in Bucuresti ., sect 1 .
Schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca
Respinge actiunea ca neintemeiata.
Respinge, ca neintemeiata cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.06.2015.
P. JUDECATOR GREFIER
D I T. M I L. C P.
Red. MIL
Dactil. CDG
Ex. 4
JS 2 – M. P.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Anulare act. Sentința nr. 1597/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
