Întoarcere executare. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 4663/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4663 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. G.
JUDECĂTOR: A. I. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată C. D., împotriva sentinței civile nr. 5659/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. NICUȘOR, cauza având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 29.12.2014, sub nr._, contestatorul P. N. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare si intoarcerea executarii silite, solicitand anularea titlului executoriu si a tuturor formelor de executare ce fac obiectul dosarului executional nr. 3333/b/2014 al B. B. C. SI M. A. M., exonerarea de plata sumelor pretinse, intoarcerea sumelor poprite ilegal.
În motivare, contestatorul a arătat că instanta care a incuviintat executare silita nu era competenta teritorial, instanta de executare fiind judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea.
O a doua critica sustinuta de contestator se refera la faptul ca atat prin somatia emisa de B. cat si prin Incheierea din 27.10.2014, data in camera de consiliu, de Judecatoria Sector 3 Bucuresti, in dosarul de incuviintare executare silita, numele mandatarului creditorului este incomplet, neputand fi identificat.
A mai sustinut ca nu ii poate fi opozabil un titlu executoriu in care este mentionat un alt creditor al unei eventuale obligatii corelative.
A invocat nulitatea titlului prin lipsa semnaturii agentului constatator de pe procesul verbal de contraventie.
In continuare a sustinut netemeinicia titlului executoriu precum si faptul ca potrivit modificarilor legale, nu mai exista obligativitatea platii tarifului de despagubire, fiind constatata o eroare legislativa.
A mai invocat art. 15 alin. 2 din Constituția României, astfel că beneficiază de legea contravențională mai favorabilă.
Cu privire la cheltuielile de executare a sustinut ca nu se stie cui a acordat executorul consultanta si daca era indreptatit legal sa o poata acorda.
În drept, a invocat art. 711, 722 C.proc.civ.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
A anexat cererii înscrisuri (filele 9-15).
Intimata a depus întâmpinare la data de 25.01.2015 prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare si mentinerea actelor si formelor de executare emise de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati B. C. si M. A. M..
S-a solicitat respingerea exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sector 3 in cererea privind incuviintarea executarii silite, intrucat la data sesizarii organului de executare silita, domiciliul debitorului se afla in sector 3.
Pe fondul contestatiei s-a aratat ca emiterea si comunicarea procesului verbal au fost efectuate in termenul imperativ prevazut de lege, cu respectarea art. 13 si 14 din OG 2/2001.
S-a mai aratat ca nu se poate sustine ca procedura de comunicare a procesului verbal a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Cu privire la sustinerea contestatorului legat de numele incomplet al mandatarului creditoarei si ca din nici un act nu rezulta un mandat al Directiei Regionale de Drumuri si Poduri Bucuresti prin care este indreptatita sa solicite plata sumelor din titlul executoriu s-a mentionat ca atat in cererea de executare silita cat si in incheirea prin care executorul judecatoresc a dispus deschiderea procedurii de executare silita, s-a legitimat cu denumirea si sediul.
In ce priveste nulitatea pentru lipsa semnaturii olografe a agentului constatator, s-a sutinut ca procesul verbal a fost generat si semnat electronic in forma scrisa, ca o conditie de valabilitate a unui act juridic si i s-a asociat logic semnatura electronica extinsa.
Legat de aplicarea legii mai favorabile s-a invederat ca atat timp cat procesul verbal emis pe numele debitorului nu a fost contestat, neexistand o hotarare judecatoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, detine un titlu executoriu apt de executare silita.
S-a mai sustinut ca nu este vorba de aplicarea legii contraventionale mai favorabile, si despre executarea creantelor rezultate dintr-un proces verbal intocmit anterior datei intrarii in vigoare a legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanta.
In ceea ce priveste valoarea cheltuielilor de executare contestate, s-a precizat ca acestea se incadreaza in limitele admise de OMJ 2561/2012.
In drept s-au invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ.
In sustinerea cererii s-a solicitat proba cu inscrisuri.
S-a cerut judecarea cauzei in lipsa.
La data de 02.03.2015 contestatorul a depus Raspuns la intampinare prin care a invocat Decizia nr. 6/16.02.2015.
In continuare a reiterat in esenta sustinerile din plangerea contraventionala.
La solicitarea instanței, B. B. C. SI M. A. M. a înaintat, în copie certificată, actele ce compun dosarul de executare nr. 3333/B/2014 (filele 46-63).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7659/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ 72014, instanța a admis în parte contestația la executare, a anulat toate actele de executare și executarea silită însăși în dosarul de executare nr. 3333/B/2014 al B. barbu C. și M. A. M., a respins în rest cererea ca neîntemeiat, a admis cererea de întoarcere a executării silite și a dispus restituirea de către intimată în favoarea contestatorului a sumei executate efectiv și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 488,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.09.2014, a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. SI M. A. M. (citat în continuare B.) cererea de executare silită formulată de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (C.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Bucuresti (intimata din prezenta cauză) a titlului executoriu reprezentat de proces verbal . 11 nr._/17.10.2011 (fila 49).
Prin Încheierea din data de 19.09.2014, B. a admis cererea si a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 3333/B/2014 (fila 53), solicitând prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București încuviințarea executării silite.
Se mai reține că prin Încheierea din Ședința din camera de consiliu din data de 27.10.2014 Judecătoria Sector 3 Bucuresti în dosar nr._/301/2014, a admis cererea și a încuviințat executarea silită (fila 55).
La data de 08.12.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare silita prin Incheierea nr. 3333 in cuantum de 357.79 lei (fila 57).
B. a emis adrese de înființare a popririi către terți popriți.
În drept, conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statueaza ca dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
Prin prezenta contestația la executare contestatorul a invocat ca motive de nelegalitate: necompetența instanței care a încuviințat executarea silită, numele incomplet al mandatarului creditoarei in cuprinsul somatiei si in incheierea din 27.10.2014, lipsa semnaturii olografe a agentului constatator, neaplicarea principiului legii contravenționale mai favorabile, nelegalitatea cheltuielilor de executare.
In ce priveste anularea procesului verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, invocând în acest sens Decizia nr. 6/16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține dispozițiile art. 713 alin. 2 din C.proc.civ., care prevăd că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002, „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”. De asemenea, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Prin aceste texte se instituie o cale de atac specifică împotriva proceselor-verbale de contravenție, respectiv plângerea contravențională, astfel că aceste titluri executorii nu pot fi atacate, pe fondul lor, prin contestația la titlu prevăzută de art. 713 alin. 2 NC.proc.civ.
Pe cale de consecință, instanța nu poate analiza în cadrul contestației la executare aspecte care țin de legalitatea procesului verbal si care pot face obiectul analizei în cadrul unei eventuale plângeri contravenționale.
Examinand criticile formulate in cauza de catre contestator ce tin de contestatia la executare instanta retine ca acestea sunt intemeiate in parte.
In ce priveste apararea privind necompetenta instantei care a incuviintat executarea silita, se retine ca potrivit art. 650 C.proc.civ. (in forma in vigoare la data depunerii cererii de executare silita pe rolul B.-09.09.2014), „Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului nu se afla in tara, este competenta judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului, iar daca acesta nu se afla in tara, judecatoria in a carei circumscriptie se afla sediul biroului executorului judecatoresc investit de creditor”.
Cum domiciliul debitorului contestator se afla in Bucuresti sector 3, rezulta ca in mod corect Judecatoria Sector 3 Bucuresti a incuviintat executarea silita.
In ce priveste cea de a doua aparare, se retine ca potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea Constitutionala a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. Astfel, retroactivitatea legii presupune existența unei noi reglementări care se aplică inclusiv situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește nu numai aplicarea retroactivă a reglementării noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă, dar și aplicarea retroactivă a noilor sancțiuni contravenționale mai favorabile. Astfel daca o lege nouă nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție sau, deși continuă să o interzică, prevede, pentru aceeași faptă, o sancțiune mai ușoară sau instituie noi moduri de executare a sancțiunilor, care sunt mai favorabile contravenientului, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.
In cauza, Legea nr. 144/2012 este o lege favorabila contestatorului intrucat prin efectul dispozitiilor art I au fost abrogate dispozitiile legale in temeiul carora acesteia i s-a aplicat tariful de despagubire in cuantum de 288 Euro.
Facand aplicarea in cauza a principiului retroactivitatii legii mai favorabile instanta constata ca in cauza lipseste orice suport legal pentru executarea silita a contestorului pentru suma de 28 de euro, acestuia neincumbandu-i obligatia de plata a tarifului de despagubire, pentru ca obligatia de plata a unui astfel de tarif, izvorata din utilizarea drumurilor publice fara a detine o rovinieta valabila, a fost inlaturata prin dispoziiile art I din Legea 144/2012, lege care ii profita si contestatoarei.
Retinand ca efectele legii noi se aplica aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare, raportat la faptul ca in cauza contraventia imputata petentului a fost constatata inainte de . legii mai favorabile si executata ulterior intrarii acesteia in vigoare, instanta constatata ca in cauza desi contestatorul ar fi trebuit sa se bucure de efectele Legii nr. 144/2012 care ii erau mai favorabile, acesta a fost executat silit.
D. fiind aceste elemente instanta retine ca executarea silita a fost declansata pentru executarea unei obligatii care prin efectul Legii nr.144/2012, nu ii mai incumba debitorului, creanta pusa in executare neavand astfel un caracter cert.
Sustinerile intimatei potrivit carora dispozitiile II din Legea 144/2012 nu isi gasesc aplicabilitate in cauza pentru ca acesta norma a produs efecte numai pentru categoria de contravenienti care au contestat in instanta, nu pot fi retinute avand in vedere ca in prezenta cauza nu se pune problema anularii tarifului de despagubire conform art II din Legea 144/2012 (masura de care . carora li s-a aplicat tariful de despagubire si care l-au contestat pana la data intrarii in vigoare a legii), ci posibilitatea punerii in executare a tarifului in discutie in conditiile in care prin art I din aceesi lege a fost abrogat art 8 alin 3 din OG 15/2002 care il reglementa, (abrogare care este favorabila tuturor contravenientilor indiferent daca acestia au inteles sa conteste sau nu procesele verbale de contraventie) si care, ca parte integranta a unei legi favorabile retroactiveaza.
Reținând un motiv de nelegalitate al actelor de executare, instanța apreciază superfluu a se mai analiza si celelalte motive invocate în susținerea contestației la executare.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația la executare, cu consecința anulării tuturor actelor de executare și executarea însăși din dosarul de executare nr. 3333/B/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. C. SI M. A. M..
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că potrivit art. 723 C.proc.civ. În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Avand in vedere soluția ce se va da contestației la executare înseși instanța apreciază că se impune întoarcerea executării silite astfel ca in baza art. 723 alin 1 C.proc.civ. va admite si acest capat al cererii si va dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situatiei anterioare pentru suma efectiv executată.
În ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Astfel în temeiul art. 453 C.pr.proc.civ. a admis cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 488,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru si onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimată C. D., criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 25.08.2015, sub nr. de dosar_ .
În motivarea apelului său apelanta intimată a arătat că in momentul pronunțării hotararii instanta de fond s-a aflat in eroare, retinand in mod nefondat ca in cauza sunt abile dispozitiile mai favorabile continute de art I si II din Legea nr. 144/2012.
Astfel, emiterea si comunicarea procesului - verbal de contraventie in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevazut de lege, respectiv cu respectarea dispozitiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
La momentul savarsirii contraventiei, respectiv in anul 2011, art. 8 alin 3 din (XG. nr. 15/2002, prevedea faptul ca „Contravenientul are obligatia de a achita, pe langa amenda contraventionala," cu titlu de tarif de despagubire, in functie de tipul vehiculului folosit fara a detine rovinieta valabila, sumele te potrivit anexei nr. 4".
Ulterior, prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, alin 3 al art. 8 din O.G. 15/2002 a fost abrogat.
Astfel, solicită instantei de apel sa constate faptul ca dispozitiile astfel modificate se aplica la data intrarii in vigoare a Legii nr.144/2012, deci pentru faptele contraventionale savarsite dupa aceasta data.
Prin urmare, in ceea ce priveste titlui executoriu contestat, precizează faptul ca dispozitiile prevazute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, intrucat fapta contraventionala a fost savarsita in data de 23.04.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
Astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca tele de despagubire prevazute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanta pana la izta intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza. "
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca leginitorul a avut in vedere numai contravenientii care au fost sanctionati in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanta tarifele despagubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 avand natura contraventionala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienti care au contestat in instanta.
Aceste considerente sunt clar reglementate deprincipiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decat atat, in temeiul art. 20 NCPC judecatorul are indatorirea sa asigure respectarea și sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.
In acest sens, învederează instantei de judecata faptul ca incepand cu data comunicarii procesului verbal in cauza, respectiv 31.10.2011, contestatoarea a avut la dispozitie posibilitatea formularii plangerii impotriva acestuia in conformitate cu dispozitiile OG nr. 2/2001.
Contestatoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adica in urma cu 3 ani, desi comunicarea procesului- verbal in cauza s-a efectuat conform dispozitiilor prin urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atat timp cat procesul verbal de contraventie emis pe numele contestatorului
Nu a fost contestat, neexistand o hotarare judecatoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor prin acesta, respectiv a tarifului de despagubire ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.12 apelanta detine un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creantei
uta in actul sanctionator, care a intrat in putere de iucru judecat.
De asemenea, precizează faptul ca in speta de fata nu este vorba de aplicarea legii entionale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creantelor rezultata dintr-un proces verbal intocmit anterior datei intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanta.
Totodata, Decizia nr. 228/2007 a Curtii Constitutionale referitoare la prevederile art. 12, alin 1) din OG nr. 2/2001, potrivit caruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este derata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speta, intrucat Legea nr 144/2012 nu dezincrimineaza fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligatia de plata a tarifului de despagubire.
Prin urmare, apelanta detine un titlu executoriu apt de executare silita, cu toate efectele sale, ar intoarcerea executarii silite a fost dipsusa dispusa in mod nelegal de catre instanta de fond.
De asemenea, in momentul pronuntarii hotararii instanta de fond s-a aflat in eroare, spunand in mod nelegal obligarea creditoarei, C. SA la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 488,47, în cee ace privește taxa judiciară de timbre.
Potrivit dispozitiilor art. 45, alin. (1), pet. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie dupa caz, integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, (..) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva".
Astfel, instanta de fond nu a facut aplicabilitatea prevederilor legale sus mentionate, dispunand în mod nelegal obligarea creditoarei C.- SA la plata contravalorii taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, solicită instantei de apel sa dispuna respingerea capatului de cerere privind obligarea creditoarei C. - SA la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat modificarea in parte a sentintei apelate, mentinerea tuturor actelor si formelor de executare emise de catre Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati B. C. si M. A. M. în baza titlului executoriu mentionat si continuarea executarii silite.
In drept, art. 650, alin. (3) NCPC.
În cauză, intimatul contestator P. NICUȘOR nu a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta intimată C. D..
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în varianta în vigoare la data întocmirii și comunicării procesului-verbal de contravenție, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (…) titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În conformitate cu art. 31 alin. (1) din ordonanță, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Potrivit art. 26 alin. 1 din ordonanță, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor (art. 27 din ordonanță).
Prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu efect obligatoriu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Tribunalul constată că procesul-verbal în litigiu a fost comunicat debitorului în mod legal, prin scrisoare recomandată, conform dovezilor aflate la fila 15 din dosarul de fond.
De asemenea, Tribunalul reține că intimatul nu a făcut dovada formulării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție. Pe calea acestei plângeri, care constituie o cale specială de acțiune, intimatul putea aduce critici în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, respectiv pentru lipsa semnăturii agentului constatator, achitarea tarifului de despăgubire sau legalitatea acestuia. În consecință, pe cale prezentei contestații la executare nu se pot aduce critici cu privire la aspecte de fond ale titlului executoriu, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 712 alin. 2 NCPC.
În ceea ce privește celelalte critici ale contestației la executare, Tribunalul reține că în mod legal încuviințarea executării silite a fost obținută de la instanța de executare pe raza căruia se află domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București. Dispozițiile art. 650 NCPC nu se mai aplicau la data formulării cererii de executare silită (19.09.2014), deoarece prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/16.07.2014 au fost declarate neconstituționale. În consecință, în materia stabilirii competenței teritoriale, incidente erau la acea dată dispozițiile generale ale art. 107 NCPC.
În ceea ce privește critica formulată de intimatul-contestator privind neindicarea clară a denumirii mandatarului creditoarei în actele de executare, Tribunalul reține că este netemeinică, deoarece încheierea de încuviințare a executării silite, adresa de înștiințare privind înființarea popririi menționează în mod clar că Direcția Regională de Drumuri și Poduri București este mandatara creditoarei C.. Prescurtarea C. putea fi lesne identificată ca un corespondent al denumirii integrale a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, fiind trecută în antetul procesului-verbal de contravenție care a fost comunicat în mod legal contestatorului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 NCPC, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-intimată C. D., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5659/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. NICUȘOR, domiciliat în București, . Barcianu nr. 28, ., sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2015.
Președinte Judecător Grefier
R.E.G. A.I.P. A.B.
Red.Jud. REG
Tehred. CS/4 ex.
Jud. S 3 B.. Jud. fond A.C. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2087/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 4420/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
