Obligaţie de a face. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1598/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1598/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-III-A CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1598
Ședința publică de la 21.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
GREFIER: G. Z.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare in judecată formulată de reclamantul B. I. cu dom. ales la av. N. E. in com. Pondari, ., județ D. in contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul in București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile in fond si susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 14.12.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 21.012.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2015, reclamantul Boncioagă I. – moștenitorul defunctului Boncioagă G. a chemat in judecată pe pârâta C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la validarea Dispoziției nr._/27.04.2007 emisă de Primarul Municipiului C., să emită si să comunice Decizia de Compensare pentru imobilul notificat, situat in C., . (fost nr. 34), județ D..
În motivare reclamantul arată că prin Dispoziția nr._/27.04.2007, emisa de Primarul Municipiului C., s-a propus acordarea despăgubirilor către B. G., pentru imobilul notificat sub numărul 1598/N/2001, situat in localitatea C., . (fost nr. 34), jud. D., imposibil de restituit in natură, după ce in prealabil, s-a analizat conținutul dosarului, sub aspectul „existenței și întinderii dreptului de proprietate si îndreptățirea notificatorului la acordarea masurilor reparatorii.
Dispoziția nr._/2007 a fost predata la Secretariatul Comisiei Centrale, in termen de 30 de zile, împreuna cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrală sub numărul_/CC/28.06.2007 si nu a fost soluționat pana in prezent.
Potrivit dispozițiilor cuprinse in Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale trebuia sa analizeze dosarul din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii si constatând ca, notificatoarea a făcut dovada dreptului de proprietate, trebuia sa dispună efectuarea evaluării imobilului, prin aplicarea grilei notariale, procedura urmând a fi finalizata prin emiterea de către C. Naționala a Deciziei de Compensare.
Nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de peste 8 ani de emiterea Dispoziției nr._/2007 si 2 ani de la . Legii nr. 165/2013, privind finalizarea procesului de restituire in natura sau, după caz, in echivalent a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist, este nejustificata, astfel încât interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim si urmărește obligarea paratei la respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Nu trebuie neglijat nici faptul că, procedura de restituire a fost declanșată de reclamanta in urmă cu 13 ani, prin Notificarea nr. 1598/N/2001 si nici procedura de despăgubire ce a fost urmata de CCSD ( antecesoarea CNCI ), conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, pe o perioada de peste 6 ani, intre data înregistrării Dosarului nr._/CC/28.06.2007 si pana la . Legii 165/2013, respectiv . 17.05.2013.
Pârâta nu s-ar putea prevala de faptul ca soluționarea dosarului trenează datorita faptului ca entitățile investite cu soluționarea notificărilor nu ar cuprinde întreaga documentație, ce a stat la baza emiterii Dispoziției, întrucât parata avea la dispoziție pârghiile legale pentru urgentarea soluționării procedurii, acesta fiind si principalul scop pentru care a fost înființata.
Solicită instanței să constatate ca Autoritatea Administrativă - parată nu a luat masuri eficiente de soluționare a Dosarului de despăgubiri, într-un termen rezonabil, culpa acesteia neputând sa conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
Termenul rezonabil la care se refera dispozițiilor art.6, paragraf 1 din CEDO cuprinde si durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevăzută in dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Punerea in executare a Legilor cu caracter reparatoriu revine Autorităților Executive ale Statului care au obligația legala si constituționala de a respecta atât dreptul intern cat si tratatele internaționale.
Autoritatea pârâtă nu poate sa invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil si in termen rezonabil, pentru ca acesta înseamnă sa invoce propria culpa si încălcarea CEDO.
A apreciat ca prin neîndeplinirea obligației de a emite Decizia de Compensare, autoritatea pârâtă aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional Nr. I la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. I
In drept, a invocat dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a), b), art. 21 din Legea nr. 165/2013.
In dovedirea acțiunii a înțeles sa se folosească de proba cu înscrisuri, constând, in Dispoziția nr._/2007, emisa de Primarul mun. C., Certificatul de Moștenitor nr. 172/29.11.2007, precum si de Dosarul de Despăgubire nr._/CC/28.06.2007, ce urmează a fi solicitat paratei, pentru a fi depus in copie.
La data de 03,04.2015 pârâtul C. Națională pentru Compensarea^ Imobilelor (CNCI), a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul Boncioagă I. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Nița E., corn. Podari, ., jud. D., prin care a invocahexcepțla necompetentei materiale (funcționale) a Secției de C. Administrativ șl" Fiscal,excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de către! reclamant cu privire la obiectul cererii de chemare in judecată.
In fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Boncioagă I. afi chemat în judecată CNCI. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispuntf obligarea la validarea Dispoziției nr._/27.04 2007, emisă de Primarul munj C.,obligarea la emiterea și comunicarea Deciziei de Compensare pentru imobilul notificat sub nr. 1598 N/2001, situat in localitatea C., . (fostă nr.34), jud. D., obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția necompetenței materiale (funcționale) C. Administrativ și Fiscal, din cadrul Tribunalului D., a arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin 1 din Legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul, entitătii, în termen de 30 de zile de la data comunicării
Raportat la conținutul dispozițiilor art.33 și 34 rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (art.33) cât și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de CNCI (art. 34).
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin 2 din Legea 165/2013. în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Având în vedere sintagma "entitatea învestită de lege" și trimiterea la dispozițiile art.33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal, din cadrul Tribunalului D., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă material să o soluționeze, respectiv Secția Civilă din cadrul Tribunalului D..
Solicită să se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamant este prematură, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că în data de 19.02.2015, dată la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, pe rolul Tribunalului București, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare, arată următoarele aspecte:
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17 05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege. conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică () cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a prezentei legi
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, CNCI validează/invalidează în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, facem precizarea că art. 34 alin. (1), stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Prin Decizia nr.269/2013, Curtea Constituțională a constatat ca prevederile art.4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt constituționale in măsura In care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.
per a contrario, dispozițiile textului de lege sunt constituționale în măsura în care se aplică acelor cauze introduse ulterior pe rolul instanțelor de judecată. În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
În temeiul dispozițiilor art. 21 alin 5 din Legea nr. 165/17 05.2013, Secretariatul CNCI, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul CNCI poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante până la data prezentei, dosarul de despăgubire nu a fost analizat potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Mai arată faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către CNCI și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
În speța dedusă judecății, arată că dosarul de despăgubire, aferent Dispoziției nr._/27.04.2007 emisă de Primăria mun. C. și înregistrat sub nr._/CC, iar acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile CCSD, respectiv CNCI în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14 11.2012 a CCSD, precizează că în cuprinsul art.2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art.2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului CCSD precum și modalitatea desoluționare a acestora. ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2 1-28 din Decizia nr._/14.11 2012).
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitătile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent)
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către CCSD și însușită de către CNCI, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.
În cazul de față dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2 8 din Decizia nr._/14 11.2012 a CCSD, „în așteptare".
Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, precizează următoarele:
Așa cum mai sus a menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprima în puncte. Un punct are valoarea de un leu Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat
Precizează faptul că, pe site-ul www anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, solicită, respingerea ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
în concluzie, solicită să fie admise excepțiile invocate și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, în principal ca fiind prematur formulată, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
În drept a invocat Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, O U G nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedura Civilă.
Prin sentința civilă nr.977/19 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D.-secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetentei funcționale a Secției de C. Administrativ si Fiscal.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Boncioagă I. moștenitorul defunctului Boncioagă G., în contradictoriu cu pârâtul C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, Secției I Civile din cadrul Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Boncioagă I. a chemat în judecată CNCI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la validarea Dispoziției nr._/27.04 2007, emisă de Primarul mun. C.,obligarea la emiterea și comunicarea Deciziei de Compensare pentru imobilul notificat sub nr. 1598N/2001. situat in localitatea C., . (fostă nr 34), jud. D..
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 și 2 din Legea anterior menționată "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Prin sentința civilă nr. 345/18.06.2015 pronunțată de Tribunalul D. a fost admisă excepția de necompetență teritorială si s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București.
La Tribunalul București, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul administrativ nr._/CC.
Examinând actele si lucrările dosarului instanța reține că reclamantul Boncioagă I. este fiul defunctului Boncioagă G., având deci calitatea de moștenitor legal al acestuia așa după cum atestă ceritificatul de moștenitor nr. 172/2007 emis de Biroul Notarial „M. D.”.
Prin Dispoziția nr._/2007 emisă de Primăria Municipiului C. s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 către Boncioagă G. pentru imobilul notificat sub nr. 1598/N/2001, imposibil de restituit in natură, alcătuit din teren in suprafață de 378 mp si construcția demolată in suprafață construită de 60 mp, situat in C., . (fost nr. 34), această dispoziție nefiind atacată in instanță de persoana îndreptățită.
Dosarul administrativ ce a fost constituit si care cuprinde această dispoziție precum si documentația aferentă a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților unde a fost înregistrat sub nr._/CC.
Referitor la excepția de prematuritate a cererii invocată de pârâtă in baza art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 prin care se stabilesc anumite termene de soluționare a dosarelor înregistrate la aceasta, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, reținându-se că dosarul administrativ mai sus-menționat a fost înregistrat la fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor in luna iunie 2007, dată de la care s-a scurs un interval de timp de circa 8 ani.
Legea nr. 165/2013 care a intrat in vigoare la data de 17.05.2013, reglementează procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, astfel că, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind continuată activitatea desfășurată de respectiva Comisie. Instanța consideră că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a amâna pentru perioade mari de timp dreptul persoanelor îndreptățite la emiterea Deciziilor de Compensare, ci conform normelor legale se impune ca C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarelor de despăgubire care au fost înregistrate, in cadrul respectivelor termene, ori in condițiile in care s-ar admite excepția prematurității, cu consecința respingerii acțiunii introdusă de reclamant s-ar nesocoti principiul liberului acces la justiție al fiecărui cetățean, principiu care este consacrat atât de reglementările interne cât si de cele europene.
Pe fondul cauzei, acțiunea introdusă de reclamant este întemeiată, urmând să fie admisă de instanță, avându-se in vedere că dispoziția nr._/2007 a fost emisă de primar in beneficiul autorului reclamantului după analizarea existenței si întinderii dreptului de proprietate al numitului Boncioagă G., astfel că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii întrucât imobilul nu putea fi restituit in natură, această dispoziție neatacată cu contestație de către persoana îndreptățită rămânând definitivă si ca atare intrând in circuitul civil, astfel că a fost înaintată fostei C.C.S.D. in anul 2007 împreună cu documentația aferentă potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale avea obligația de a examina dosarul de despăgubire sub aspectul existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii si constatând că s-a făcut dovada dreptului de proprietate referitor la imobil, C. trebuia să dispună realizarea evaluării acestui imobil prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, in conformitate cu prevederile art. 21 alin. 6 din lege, iar in final să procedeze la emiterea deciziei de compensare prin puncte.
Instanța are in vedere împrejurarea că dosarul de despăgubire care cuprinde Dispoziția nr._/2007 a fost înregistrat la A.N.R.P. in urmă cu aproximativ 9 ani, respectiv in anul 2007, pârâta neputând să justifice întârzierea in soluționarea acestei cauze prin invocarea unei decizii interne potrivit căreia s-a stabilit o anumită ordine de soluționare a dosarelor înregistrate la C.N.C.I..
În raport de aceste considerente se constată că pârâta C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor are obligația legală de a continua procedura administrativă in vederea emiterea deciziei de compensare prin puncte referitor la imobilul care a aparținut inițial in proprietatea autorului reclamantului Boncioagă I., imobil preluat abuziv in regimul anterior, astfel că măsurile dispus de Comisie in acest scop trebuie să respecte cerința termenului rezonabil consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului si de jurisprudența CEDO.
Față de situațiile expuse, instanța va dispune admiterea acțiunii promovată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de prematuritate invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamantul B. I. cu dom. ales la av. N. E. in com. Pondari, ., județ D. in contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul in București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta să valideze Dispoziția nr._/27.2007 emisă de Primarul Municipiului C. si să emită Decizia de Compensare prin puncte referitor la imobilul notificat sub nr. 1598/N/2001 situat in C., județ D..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 21.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. T. G. Z.
Red.C.T.
Dact.G.Z./2.ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1923/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 2379/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
