Contestaţie la executare. Decizia nr. 149/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 149/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 149A
Ședința publică de la data de 18.01.2016
Instanta constituita din :
PREȘEDINTE – G. M. N.
JUDECĂTOR - S. V.
GREFIER – C. S.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta – contestatoare A. Națională pentru R. Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 4090/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria sector 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-creditori C. G., Z. M. M. având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare”.
La apelul nominal făcut in ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanta declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sector 1 la 13.11.2014, contestatoarea A. N. pentru R. Proprietatii, in contradictoriu cu intimatele C. G. si Z. M.- M., a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite din dosarul de executare nr. 157/2014 al B. B. C. C.
In motivarea cererii petenta a aratat ca la data de 15.06.2007 s-a emis pe numele intimatelor Hotararea nr. 48/2007 prin care s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 97.843,55 lei compensatii banesti pentru bunurile abandonate si sechestrate ca urmare a refugiului, bunuri ce au apartinut autorilor intimatelor, respectiv Z. G. si O. din Satul Parcani, ..
Se contesta modalitatea de plata si de actualizare a despagubirii fata de dispozitiile HG 1120/2006, aplicarea OUG 10/2014 si incalcarea dispozitiilor OG 22/2002.
In drept, au fost invocate disp. art. 711 si urm. c.pr.civ., Legea 290/2003, HG 1120/2006. S-a solicitat judecarea in lipsa.
S-a depus in copie dosarul de executare nr. nr. 157/2014 al B. C. C., filele 39-61.
Intimatele au depus intampinare, filele 32-33.
Prin sentinta civila nr. 509/15.01.2015, Judecatoria Sector 1 a declinat solutionarea cauzei la Judecatoria Sector 2 avand in vedere dispozitiile art. 650 c.pr.civ.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 2 la data de 23.02.2015 sub nr._ .
S-a administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 4090/16.04.2015, a fost respinsa, ca neintemeiata, contestatia la executare formulata de contestatoarea A. N. pentru R. P. in contradictoriu cu intimatii C. G. si Zembra M..
P. a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca Prin Hotararea nr. 48/15.06.2007 emisa de Comisia Judeteana D. pentru aplicarea, Legii 290/2003, s-a stabilit pentru intimate, o despagubire de 97.843,55 lei
La data de 14.05.2014 intimatele au formulat cerere de executare silita la B. B. C. C., si s-a format dosarul de executare nr. 157/2014 pentru punerea in executare a Hotararii 48/2007.
Executarea silita a fost incuviintata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV la 25.09.2014 prin hotararea nr. 1335R/25.09.2014.
Petenta a fost instiintata privind masura popririi pentru suma de 145.226,94 lei, din care: 97.843,55 lei compensatiile banesti stabilite prin Hot. 48/2007, 38.990,65 lei actualizarea cu indicele de inflatie si 8.392,74 lei cheltuieli de executare.
In ceea ce priveste modalitatea de plata prevazuta de dispozitiile art. 18 alin 5 din HG 1120/2006 conform carora compensatiile sunt achitate in doua transe pe parcursul a doi ani consecutiv, de la data emiterii hotararii 2007 si pana la solicitarea executarii silite, 2014, au trecut mai mult de doi ani, au trecut 7 ani, timp in care petenta nu a achitat nici un ban. Astfel, ANRP nu poate invoca propria culpa.
Art. 18 alin 5 din HG 1120/2006 se aplica in cazul in care plata despagubirilor s-ar fi facut in mod normal si legal cu cele doua transe pe parcursul celor doi ani consecutivi. Deci, pana in prezent trebuia sa se faca plata integrala.
In ceea ce priveste dispozitiile OUG 10/2014 acestea nu sunt incidente in prezenta cauza deoarece priveste suspendarea pe o perioada de 6 luni pentru platile voluntare pentru titlurile emise, cu cel mult doi ani anteriori. In cauza, titlul este emis in anul 2006 si s-a indeplinit termenul de plata al celor doua transe.
In ce priveste apararea contestatoarei in sensul ca nu au fost respectate dispozitiile O.G. nr. 22/2002, in speta ca partea creditoare nu ar fi inteles sa acorde contestatoarei termenul de 6 luni de zile prevazut de OG nr. 22/2002, avand in vedere si prevederile art. 6 CEDO ale art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1, instanta constata legalitatea executari silite a debitorului-contestator chiar si inaintea implinirii termenului de 6 luni.
Instanta nu poate sa nu atraga atentia asupra consecintelor pe care le poate avea comportamentul contestatorului debitor, constand in aceea de a nu plati intimatului sumele de bani care i se cuvin in virtutea titlului executor-hotarare judecatoreasca.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar, in raport de dispozitiile art. 20 alin. 2 din Constitutie, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
In cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a reamintit jurisprudenta sa constanta conform careia articolul 6 par. 1 din Conventie garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil; el consacra in acest fel „dreptul la o instanta”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila (hotararea Philis c. Greciei). Totusi, a spus Curtea, acest drept ar fi iluzoriu daca ordinea judiciara interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (fara efect) in detrimentul uneia dintre parti.
Hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea hotararii, ci pana la executarea acesteia; Statul (incluzand institutiile publice) are obligatia de a se „plia” unei hotarari judecatoresti pronuntate contra lor. In caz contrar, este incalcat articolul 6 par. 1 din Conventie, prin lipsirea lui de un efect util (cauza V. I. c. Romaniei, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei, cauza S. c. Romaniei).
De asemenea, in cauza S. impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, a spus Curtea, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca sau intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
In plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a sentintei. Curtea a amintit ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare, a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Subscriind acestor motivari ale instantei europene de contencios al drepturilor omului, instanta retine ca intimatul a manifestat diligenta si a apelat si la procedura executarii silite.
Institutia contestatoare a participat in calitate de parte (parat) la procesul care a fost solutionat prin titlul executoriu ce ii este opozabil. Ar fi profund inechitabil sa i se ceara partii care a obtinut acest titlu executor (intimatului) sa formuleze cereri debitorului pentru a-si realiza creanta recunoscuta prin hotararea judecatoreasca. O executare responsabila, cu buna-credinta a obligatiilor ce ii incumbau contestatoarei in temeiul hotararilor judecatoresti presupuneau si impuneau ca debitorul sa intreprinda singur demersurile pe care le considera necesare imediat ce hotararea instantei devenea executorie, astfel incat sa nu se ajunga la impiedicarea functionarii institutiei publice.
Instanta a constatat in acelasi timp ca, prin comportamentul sau, intarziind plata sumelor de bani recunoscute intimatei prin hotararea judecatoreasca care se executa, contestatoarea incalca dreptul de proprietate al intimatului, garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
Intimatul are o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatului, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
In concluzie, contestatorul, institutie publica, nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie . executarea hotararii judecatoresti, decat riscand sa incalce art. 6 par. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Lipsa fondurilor nu este considerata si nu poate constitui un motiv justificat pentru intarziere.
In lumina celor de mai sus, constatand disproportionalitatea ingerintei legale ce pretinde urmarirea unui scop legitim ce raspunde interesului public, ingerinta in dreptul de proprietate al intimatului, invocata de contestatoare in sprijinul contestatiei sale, judecatorul national inlatura de la aplicare dispozitiile OG nr. 22/2002, dand prioritate pentru o efectiva si nu iluzorie aplicare a drepturilor fundamentale de proprietate si de liber acces la o instanta ale creditorului-intimat, astfel cum sunt acestea prevazute de art. 6 par. 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 si cum sunt dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (prin hotararile anterior amintite).
In consecinta, instanta a respins actiunea ca neintemeiata, iar cererea de suspendare a ramas fara obiect, instanta pronuntandu-se direct pe fond.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel contestatoarea A. N. pentru R. P., inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a V-a civila, la data de 22.05.2015, sub acelasi numar.
In motivare, apelanta a aratat ca instanta nu a avut in vedere la solutionarea cauzei prevederile Legii nr. 290/2003 si ale HG nr. 1120/2006, modificata prin HG nr. 57/2008. Modalitatea de plata a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevazuta de art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Referitor la modalitatea de actualizare adoptata de B. B. C. C., apelanta a aratat ca potrivit alin. 6 al art. 18 din HG nr. 1120/2006, suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul N. de S., fata de luna decembrie a anului anterior.
Prin folosirea sintagmelor” in functie de disponibilitatile banesti” sau “ in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat”, legiuitorul a prevazut tocmai acea situatie in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despagubirilor acordate potrivit legii.
Cu privire la plata despagubirilor beneficiarilor Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003, apelanta arata ca existenta numarului foarte mare de popriri dispuse, este inevitabila blocarea conturilor Autoritatii Nationale pentru R. P., fapt care a pus institutia in imposibilitate de a plati volutar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite. Avand in vedere impactul acestor sume asupra bugetului de stat, s-a impus identificarea unei modalitati de plata care sa permita despagubirea tuturor persoanelor indreptatite.
B. B. C. C. a incalcat prevederile OG nr. 22/2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare. Ca urmare, poprirea a fost infiintata cu nerespectarea dispozitiilor mentionate, care stipuleaza expres procedura executarii obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Astfel, potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002, urmarirea silita se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia respectiva, iar potrivit art. 2, ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii. Totodata, art. 2 prevede un termen de 6 luni in care institutia publica are obligatia de a dispune toate masurile care se impun pentru efectuarea sumelor stabilite prin titluri executorii.
In drept au fost invocate disp. art. 46 si ur.C.pr. civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, HG nr. 57/2008.
Intimatii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Apelanta nu a depus raspuns la intampinare.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand sentinta civila apelata, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea adresata Biroului Executorului Judecatoresc B. C. C., la data de 14.05.2014, creditoarele C. G. si Z. M. M. au solicitat executarea silita a obligatiilor stabilite in sarcina debitoarei A. N. pentru R. P. prin titlul executoriu reprezentat de hotararea nr. 48/15.06.2007, emisa de Comisia Judeteana D. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Ca atare, s-a constituit dosarul de executare silita nr. 157/2014, in cadrul caruia a fost emisa, la data de 03.11.2014, somatia mobiliara prin care i s-a pus in vedere apelantei ca, in termen de o zi de la primirea/lasarea/afisarea acesteia sa achite creditoarelor suma de lei_.20 lei cu titlu de despagubiri, actualizate cu indicele de inflatie, si 8392.74 lei, cheltuieli de executare. De asemenea, la aceeasi data, executorul judecatoresc a dispus infiintarea popririi asupra sumelor de bani datorate debitoarei de catre tertul poprit Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti, pana la concurenta creantei de_.94 lei.
Cu privire la incidenta disp. OG nr. 22/2002, instanta retine ca potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Dupa cum a retinut Curtea Constitutionala in decizia nr. 529/2005, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OG nr. 22/2002, prin acodarea acestui termen institutiilor publice, legiuitorul a urmarit sa le asigure timpul necesar pentru gasirea resurselor necesare pentru executarea obligatiilor stabilite in sarcina lor, cu respectarea exigentelor impuse de constituirea si executarea bugetului.
Astfel, se constata ca beneficiul termenului de gratie in favoarea institutiilor publice este conditionat de dovada neexecutarii benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri, dar si de proba demersurilor facute pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii obligatiilor.
O atare interpretare este in concordanta cu dispozitiile art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei (daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile), prevederi care atrag prioritatea in solutionarea cauzei a Conventiei europene a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale astfel cum aceasta este reflectata in jurisprudenta C.E.D.O. in materie, in ceea ce priveste respectarea art. 6 din Conventie si a art. 1 al Protocolului 1 la aceasta.
Curtea Europeana a statuat in cauza S. impotriva Romaniei si Hornsby impotriva Greciei ca faza executarii silite trebuie considerata ca facand parte integranta din notiunea de proces in sensul art. 6 din Conventie, intrucat dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti. Aceasta situatie se regaseste si in cauza, deoarece in lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor in bugetul de venituri si cheltuieli se poate aprecia ca exista un refuz de respectare a hotararii.
Or, a aratat Curtea, administratia (in cauza, institutiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca se refuza sau se omite executarea unei hotarari, ori se intarzie executarea sa, garantiile art. 6 din Conventie isi pierd ratiunea.
In aceeasi ordine de idei, in cauza Bourdov impotriva Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca. O intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi impotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultatilor financiare ale statului.
Apelanta, tocmai in considerarea calitatii sale de institutie publica are indatorirea, ca reprezentanta a autoritatii statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie o hotarare ce ii este opozabila. Prin urmare, in conditiile in care apelanta nu a achitat de bunavoie suma datorata intimatilor- creditori si nici nu a facut dovada demersurilor efectuate in acest scop, instanta apreciaza ca aceasta nu mai poate invoca beneficiul termenului de gratie de 6 luni, prevazut de art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel ca solutia primei instante respecta procedura incipienta de executare silita a institutiilor publice, asa cum aceasta este reglementata de OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007.
Potrivit disp. art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, “ compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetente ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003... se achita astfel: a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste_ lei; b) esalonat in doua transe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 60 % in primul an si 40 % in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre_ lei si_ lei; c) esalonat in doua transe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40 % in primul an si 60 % in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste_ lei”.
Avand in vedere ca prin hotararea nr. 48/15.06.2007 emisa de Comisia Judeteana D. pentru aplicarea Legii nr. 290/_ au stabilite in favoarea intimatelor compensatii banesti in cuantum de_.55 lei, conform art. 18 alin.5 lit.b din HG nr. 1120/2006, in perioada iunie 2007- iunie 2008 trebuia achitat 60 % din aceasta suma, iar in perioada iunie 2008- iunie 2009 -40 % din totalul compensatiilor acordate. Or, cererea de executare silita a fost depusa de intimate la data de 14.05.2014, cand termenul acordat prin dispozitiile legale mentionate anterior pentru plata celei de-a doua transe a despagubirilor, expirase.
Critica apelantei vizand actualizarea debitului este de asemenea neintemeiata.
Prin incheierea din data de 03.11.2014, executorul judecatoresc a procedat la actualizarea drepturilor banesti stabilite prin titlu executoriu cu indicele de inflatie aferent perioadei iunie 2007- septembrie 2014, rezultand un debit de_.20 lei.
Instanta are in vedere ca potrivit disp. art. 18 alin.6 din HG nr.1120/2006, suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul N. de S., fata de luna decembrie a anului anterior.
Cum apelanta nu a probat ca efectuat nici plata primei transe din debitul datorat, instanta apreciaza ca in mod legal executorul judecatoresc a procedat la actualizare pe intreaga perioada cuprinsa intre iunie 2007- septembrie 2014.
Un argument in plus il reprezinta si statuarile cuprinse in Decizia in interesul legii nr. XXI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, obligatorie conform art. 330 ind.7 alin. 4 din codul de procedura civila de la 1865, conform cu care data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de catre Cancelaria Primului-Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. (3) din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.
In ceea ce priveste faptul ca executarile silite pornite pentru recuperarea creantelor stabilite conform disp. Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 ar conduce la blocarea conturilor A.N.R.P., instanta constata ca de la data stabilirii despagubirilor a trecut un interval de 8 ani in care nu s-a facut nici o dovada ca apelanta a luat masurile care sa asigure satisfacerea dreptului creditoarei la un moment dat, fie si mai indepartat dar cert, astfel ca lipsa fondurilor nu poate fi un motiv care sa fie invocat pur si simplu pentru amanarea sine die a executarii.
F. de considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 480 alin.1 C.pr. civ., apelul urmeaza a fi respins, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta A. N. pentru R. P., Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, in contradictoriu cu intimatele C. G., domiciliata in C., .. A3, ., jud. D., si Z. M. M., domiciliata in C., ., jud. D., ambele cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de avocat T. C., in Bucuresti, .. 24, ., impotriva sentintei civile nr. 4090/16.04.2015, pronuntata de Judecatoria 2 Bucuresti, in dosarul nr._./300/2015, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 18.01.2016.
P. Judecator Grefier
M.G.N. S.Visoiu C.S.
Red./th. VS/ 2ex/JS2
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 345/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2016. Tribunalul... → |
|---|
