Contestaţie la executare. Decizia nr. 216/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 216/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 216 A
Ședința publică de la 18.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. M. P.
Judecător – T. S.
Grefier – Ș.-M. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta – intimată Compania Națională de Autostrăzi si D. Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de D. si P. București, împotriva sentinței civile nr.4924/23.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimata – contestatoare P. A. și intimatul B. T. B. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus note scrise și că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, reține dosarul pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.03.2015, sub nr._, contestatoarea P. A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA - Direcția R. de D. și P. București și Biroul Executorului Judecătoresc T. B. C., contestație la executare împotriva executării silite derulate de Biroul Executorului Judecătoresc T. B. C. în dosarul de executare nr._/2014, solicitând anularea actelor de executare și obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 2.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudicii morale.
Prin sentința civilă nr.4924/23.06.2015 Judecătoria Sectorului 5 București a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr._/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. B. O., a respins capătul de cerere având ca obiect daune morale, formulat împotriva intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC T. B. O., cu sediul în București, .. N. nr. 14, ., sector 5, ca neîntemeiat, a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, emis de către C. SA, contestatoarea P. A. a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002. Totodată, în sarcina acesteia s-a reținut obligația de a achita și un tarif de despăgubire, conform art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002, de 28 euro, în contul DRDP București.
Conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare atașat la fila 53 din dosar, procesul verbal contravențional i-a fost comunicat contestatoarei prin afișare, la data de 08.02.2011.
La data de 17.10.2014, intimata - creditoare C. SA - Direcția R. de D. și P. din București a depus la Biroul Executorului Judecătoresc T. B. C. o cerere de executare silită a contestatoarei debitoare P. A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal prezentat mai sus, pentru suma de 28 euro, reprezentând tariful de despăgubire.
Prin încheierea din data de 17.10.2014, executorul judecătoresc a dispus, conform art. 664 Cod procedură civilă, înregistrarea cererii intimatei și deschiderea dosarului de executare cu nr._/2014.
Ulterior, prin Încheierea Judecătoriei Sector 5 București din data de 21.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/303/2014, a fost încuviințată executarea silită a procesului verbal indicat anterior, cu privire la care s-a reținut calitatea de titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 665 Cod procedură civilă.
La data de 26.02.2015, executorul judecătoresc a emis în cauză o încheiere, conform art. 669 Cod procedură civilă, prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 270,87 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o somație, prin care i-a pus în vedere contestatoarei, conform art. 666 – 667 Cod procedură civilă, să achite debitul principal de 28 euro și cheltuielile de executare de 270,87 lei, în termen de o zi. Aceasta i-a fost comunicată contestatoarei, alături de titlul executoriu, de încheierea de încuviințare a executării silite și de procesul verbal privind cheltuielile de executare la data de 28.02.2015, conform dovezii de comunicare de la fila 59 din dosar.
În drept, instanța a reținut că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.
Conform art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă lega nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În temeiul acestor texte de lege, instanța a reținut că, în cauză, contestatoarea poate contesta procedura de executare silită derulată împotriva sa, fără să poată invoca însă apărări de fond cu privire la titlul executoriu. Aceasta deoarece titlul executoriu este reprezentat de un proces verbal contravențional, cu privire la care OG nr. 2/2001 reglementează o cale procesuală specifică de atac, respectiv plângerea contravențională, în sensul art. 712 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, față de care contestarea procesului verbal și în cadrul contestației la executare devine inadmisibilă. Prin urmare, instanța a reținut că sunt inadmisibile în cadrul prezentei proceduri și, ca atare, nu vor fi analizate, argumentele contestatoarei privind nevalabilitatea semnăturii martorului asistent din cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește actele de executare contestate, art. 632 Cod procedură civilă prevede că Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. În materia procesului verbal contravențional, sunt incidente dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001, potrivit cu care Procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În ceea ce privește executarea unei obligații de plată a unui tarif de despăgubire, art. 42 din același act normativ prevede că În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif, actele prevăzute la art. 39 alin. 2 se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.
Din dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 rezultă că, pentru a putea reprezenta un titlu executoriu, procesul verbal trebuie să poată fi atacat cu plângere contravențională, iar, pentru a putea fi atacat, acesta trebuie comunicat contravenientului, potrivit art. 31 alin. 1 și art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care prevede că procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Constatând, așadar, că procedura comunicării procesului verbal contravențional reprezintă o problemă care poate afecta chiar natura de titlu executoriu a acestuia, instanța a reținut că aceasta trebuie analizată în procedura contestației la executare. Prin urmare, în paragrafele următoare, instanța a analizat legalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal.
Cu privire la legalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal, instanța reține că, potrivit art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, deoarece procesul verbal contravențional a fost întocmit în lipsa contravenientei, acesta trebuia să îi fie comunicat în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Conform art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Ordinea procedurilor de comunicare a procesului verbal contravențional stabilită de acest text de lege trebuie respectată de către organul constatator, modalitatea de comunicare prin afișare fiind subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, și trebuind utilizată doar în cazurile în care comunicarea prin poștă eșuează. O astfel de interpretare a textului de lege se impune, în virtutea necesității respectării cerințelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională fiind asimilată, în jurisprudența Curții Europene, materiei penale (cauza A. contra României), în cadrul căreia contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și putea formula apărările și a formula o plângere contravențională.
Această concluzie a fost reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată pe calea recursului în interesul legii nr. 10/2013, în care a dispus că Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Decizia Înaltei Curți nu poate fi considerată obligatorie pentru procedura de comunicare a procesului verbal ce a fost efectuată în cauză, în virtutea principiului neretroactivității stipulat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, fiind ulterioară acesteia. Cu toate acestea, instanța va reține argumentele de interpretare a textului de lege analizat oferite de Înalta Curte, acestea fiind pe deplin aplicabile, încă de la momentul emiterii OG nr. 2/2001.
Ca atare, instanța a reținut că procedura de comunicare a procesului verbal contravențional nu va putea fi considerată legal îndeplinită decât dacă a fost efectuată în ordinea impusă de art. 27 din OG nr. 2/2001.
În cauză, procesul verbal i-a fost comunicat contestatoarei doar prin afișare, conform procesului verbal de comunicare depus la dosar, fără a fi dovedită de către intimată și încercarea eșuată de a se efectua comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire. Raportat la argumentele arătate anterior, într-o astfel de ipoteză, procedura de comunicare a procesului verbal este considerată nelegal îndeplinită.
Nefiind comunicat în mod legal, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul verbal contravențional nu constituie titlu executoriu, astfel că, prin raportare la art. 632 alin.1 Cod procedură civilă, procedura de executare silită derulată în temeiul acestuia este lovită de nulitate.
În ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect plata sumei de 2.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, de către intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. B. C., instanța observă că, în lipsa unor dispoziții legale speciale incidente și a unor raporturi juridice contractuale dintre executorul judecătoresc și contestatoare, acesta nu ar putea răspunde față de contestatoare decât în temeiul răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 1357 Cod civil, potrivit cu care Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din textul de lege citat anterior, respectiv existența unei fapte ilicite, săvârșirea ei cu vinovăție, existența unui prejudiciu patrimonial și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, trebuie dovedite de către contestatoare, conform art. 249 Cod procedură civilă.
Instanța a constatat că, în cauză, contestatoarea nu a dovedit existența vreunei fapte ilicite a intimatului, care să-i cauzeze un prejudiciu de ordin moral, care ar putea fi reparat prin intermediul art. 1357 Cod civil. Punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii reprezintă una dintre atribuțiile unui executor judecătoresc, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, iar exercitarea acesteia cu bună-credință nu poate reprezenta o faptă ilicită, nici dacă, prin intermediul unei contestații la executare, se constată nulitatea actelor de executare.
Răspunderea civilă delictuală a executorului judecătoresc ar putea fi antrenată numai în situația în care s-ar dovedi exercitarea cu rea-credință a atribuțiilor sale, respectiv întocmirea unor acte de executare vădit nelegale cu intenția de a produce prejudicii persoanei executate silit, ceea ce nu s-a dovedit în speță. În lipsa unei dovezi contrare, buna credință se prezumă, motiv pentru care instanța reține că nu sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale pentru admiterea capătului de cerere ce are ca obiect plata sumei de 2.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea P. A., în contradictoriu cu intimata C. - Direcția R. de D. și P. București și a anulat executarea silită derulată de Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în dosarul de executare nr._/2014.
Totodată, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect daune morale, formulat împotriva intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O..
În urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA prin Direcția Regională de D. și P. București, prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește anularea executării silite în dosarul de executare nr._/2014 al B. T. B. O., ca netemeinică și nelegală, menținerea capetelor de cerere referitoare la respingerea contestației la executare formulată în contradictoriu cu B. T. B. O., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și referitoare la respingerea cererii având ca obiect daune morale, ca temeinice și legale, respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuate de B. T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/11.01.2012 generat și semnat electronic conform disp.Lg.455/2001 și ale HG nr.1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Analizând motivarea sentinței apelate, învederează faptul că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefundat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în mod legal debitoarei.
Solicită să se constate faptul că emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție au fost efectuate în temeiul imperativ revăzut de lege, respectiv cu respectarea disp.art.13 coroborat cu art.14 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare iar conform dovezii de comunicare a procesului verbal, rezultă că procesul verbal de contravenție a fost comunicat în data de 02.02.2012, fără a se depăși termenul de 1 an de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată arată că disp.art.273 alin.2 NCPC, prevăd „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de probă scrisă precum și faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat la același domiciliu ca cel precizat de către contestator în contestația la executare.
Prin urmare, nu se poate reține faptul că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În acest sens arată că potrivit art.27 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa și nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care incalcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca “in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autoritati, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalitati de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției “sau” conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel incat s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalitati, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui in viitor (de la data publicării acesteia in M. Of.), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă. ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO. Cauza Sundav Times împotriva Regatului Unit. 1979).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definitivă și reglementată de OG nr.15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea solicită să se constate faptul că Deciziile pronunțate de către ÎCCJ dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare aplicarea Deciziei 10/2013 a ÎCCJ, pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită să se constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept: art.665 alin.6 NCPC, art.466 și urm. N.C.P.C precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel.
Intimata P. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
Sentința este legală și temeinică întrucât:
1. Instanța de fond a constatat că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, respectiv a înștiințării de plată nu a îndeplinit condițiile prevăzute de lege.
2. Instanța de fond a reținut că: Constatând așadar că procedura comunicării procesului verbal contravențional reprezintă o problemă care poate afecta chiar natura de titlu executoriu a acestuia, instanța reține că aceasta trebuie analizată în procedura contestației la executare. Prin urmare ... înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișarea la domiciliu sau sediu este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire”.
3. Ca atare instanța reține că procedura de comunicarea procesului -verbal contravențional va putea fi considerată legal îndeplinită decât dacă a fost efectuată în ordinea impusă de art. 27 O.U.G. nr. 2/2001”.
Ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
4. Invocarea deciziei nr. 2570/2005 a ICCJ secția penală nu se aplică în speță întrucât cauza de față este de natură civilă.
Precizează că atât ea cât și soțul ei (persoane onorabile, responsabile, medici) au fost șicanați/umiliți de CNADR.
Arătă că instanțele de judecată au sancționat abuzul, pronunțând următoarele Hot. Judecătorești:
-Hot.2896/2015 în dosar nr._/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București
-Hot.4439/2015 în dosar nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București
-Hot.4029/2015 în dosar nr._/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București
-Hot.6645/2015 în dosar nr._/301/2014 al Judecătoriei sectorului 3 București
-Hot. nr.3785/2015 în dosar nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București
-Hot. nr.4924/2015 în dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București
Analizand actele si lucrarile dosarului, avand in vedere motivele de apel formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art.632 NCPC: „Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii …orice alte inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Art. 638 al. 1, pct. 3 C. stabilește că sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită înscrisurile cărora legea le recunoaște putere executorie .’’
În conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001: „procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia … constituie titlul executoriu, fără vreo altă formalitate.’’
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 10/10.06.2013, soluționând recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Față de dispozițiile legale mai sus enumerate, tribunalul reține că executarea silită nu poate fi efectuata decât în temeiul unui titlu executoriu, iar procesul-verbal de constatare și sancționare devine titlu executoriu numai după comunicarea legală a acestuia și expirarea termenului prevăzut de lege pentru atacarea sa sau după respingerea irevocabilă a căii de atac utilizate.
Tribunalul constată că la dosar nu există dovezi sau mențiuni care să ateste că mai întâi procesul verbal a fost comunicat contestatorului prin poștă, cu aviz de primire și nici apelanta nu a pretins o astfel de comunicare.
Procesul-verbal de comunicare depus la fila 25 în dosarul instanței de fond nu îndeplinește cerințele de comunicare impuse de art. 25 – 27 din OG 2/2001, astfel încât nu poate fi considerat ca valabil sub aspectul îndeplinirii procedurii de comunicare.
Împrejurarea că, în cauză s-a depus procesul – verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin afișare a procesului – verbal, este irelevantă, întrucât, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Decizia in interesul legii mai sus mentionata nu reprezintă o lege nouă, pentru ca principiul neretroactivității legii să poată fi invocat cu succes, ci numai o dezlegare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție unor aspecte de drept interpretate diferit de instanțele de judecată în scopul aplicării unitare a legii. Prin urmare, interpretarea statuată de Înalta Curte este interpretarea care trebuia dată dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 încă de la . acestui act normativ, interpretare obligatorie potrivit prev. legale.
Verificarea modalității de comunicare a procesului-verbal reprezintă un aspect ce ține de aprecierea exigibilitatii creantei puse in executare.
Or, rezultă că executarea silita a fost demarata in baza unui inscris ce nu reprezinta titlul executoriu intrucat nu indeplineste cerinta exigibilitatii.
In concluzie, contestatia la executarea era intemeiata, caci instanta de executare verifica aspectele legate de caracterul executoriu al titlului in temeiul caruia s-a demarat executarea sikita.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta – intimată Compania Națională de Autostrăzi si D. Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de D. si P. București, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr.4924/23.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimata – contestatoare P. A., sector 5, București, Calea 13 Septembrie, nr. 126, ., . B. T. B. C., cu sediul în sector 5, București, .. N., nr. 14, ., ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 18.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. M. P. T. S.
GREFIER,
Ș.-M. B.
Red.TS.
Dact.SV
Judecătoria Sectorului 5 București
Judecător fond: I. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 212/2016. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 230/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
