Fond funciar. Decizia nr. 1077/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1077/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 830/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1077/2013
Ședința publică de la 28 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul – pârât L. CR. P., domiciliat în . Pietrii, jud. B., și de recurentul-reclamant D. V., domiciliat în . Pietrii, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 136/05.02.2013, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. SIRIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., și C. J.. B. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, jud. B., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială acte de reconstituire drept de proprietate și obligație de a face.
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 22.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2013, când a hotărât astfel:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr._, ulterior precizată, petentul D. V. a chemat în judecată pe intimații C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Siriu, C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate B. și L. Cr. P., solicitând instanței anularea hotărârii Comisiei Județene B. nr.416/20.12.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 44,22 ha de pe urma defuncților L. Cr. N. C. și L. Cr. N. G. alături de intimatul L. Cr. P., constatarea nulității absolute parțiale a tuturor actelor de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defuncților menționați, obligarea intimatei C. L. Siriu la punerea în posesie asupra terenurilor menționate alături de intimat și obligarea intimatei C. Județeană B. să emită titlu de proprietate de pe urma defuncților în care să fie inclusă și autoarea sa, D. Cr. S..
În motivarea cererii, petentul a arătat că mama sa, defuncta D. Cr. S., a formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate sub nr.1209 și 1210/30.11.2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole și forestiere, de la mai mulți autori printre care și L. Cr. N. C. și L. Cr. N. G.. Cererile au fost respinse motivat de faptul că nu erau însoțite de actele prevăzute de art.11 din HG 890/2005. Față de soluția dată s-au formulat contestațiile cu nr.995 și 996/16.03.2007, care au fost respinse prin hotărârea Comisiei Județene B. nr.366/2007, tot așa cum a fost respinsă de către instanță și plângerea ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ .
A mai arătat petentul că intimatul L. Cr. P. a formulat, la rândul său, cerere de retrocedare de pe urma acelorași autori, la care a anexat acte doveditoare ale dreptului de proprietate, fără a le înmâna și surorii sale, defuncta D. S., astfel încât prin hotărârea Comisiei Județene B. nr.416/2011 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate doar în favoarea sa.
Petentul a considerat că în situația dată, C. L. Siriu avea obligația să soluționeze unitar cererile celor doi frați, care fac parte din aceeași categorie de moștenitori.
Având în vedere calitatea de moștenitor a mamei sale, precum și caracterul administrativ jurisdicțional al hotărârii Comisiei Județene B., petentul a apreciat că este îndreptățit să solicite reformarea acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art. 64 din L.18/1991, celelalte legi ale fondului funciar și prevederile Codului de procedură civilă.
Intimatul L. P. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a petentului, motivat de faptul că acesta nu are reconstituit dreptul de proprietate.
A mai invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la faptul că a mai formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene B. nr.366/2007, ce a făcut obiectul dosarului civil nr._, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 738/10.10.2008 a Tribunalului B., în defavoarea petentului.
În fond, a arătat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere următoarele: cererea intimatului a fost aprobată în ședința Comisiei Locale Siriu din 12.01.2009 în condițiile în care petentul a făcut parte din această comisie și a semnat procesul verbal fără obiecțiuni. Prin acțiunea prezentă, petentul încearcă să forțeze o nouă reconstituire a dreptului de proprietate și pentru autoarea lui, în condițiile în care aceasta nu era inclusă în cererea formulată de către el și nu era semnată, astfel încât nu erau îndeplinite condițiile prev. de art.11 din HG 890/2005.
Referitor la plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene B. nr.416/2001, intimatul a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active, în situația în care autoarea sa nu a semnat cererea de reconstituire formulată de către L. P..
Intimata C. Județeană B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității plângerii, raportat la prevederile Legii 18/1991. În acest sens, a arătat că hotărârea atacată a fost afișată la data de 30.12.2012, conform cerințelor legale, iar plângerea a fost formulată peste termenul de 30 zile de la afișare. Mai mult, a arătat intimata, petentul a făcut parte din C. L. când s-a analizat cererea lui L. P. și a semnat procesul verbal al ședinței.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 C.pr.c., L.18/1991, L.1/2000 și L.247/2005.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
În urma probelor administrate, Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr.136 din 05.02.2013, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentului D. V., cu privire la plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate B. nr. 416/2011 și a respins plângerea ca fiind făcută de către o persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepția lipsei calității procesuale active a petentului cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatului L. Cr. P. și a constatat nulitatea absolută parțială a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatului; a respins capetele de cerere privind obligarea Comisiei Locale Siriu pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar de a întocmi proces verbal de punere în posesie și de a efectua punerea în posesie și cel privind obligarea Comisiei Județene B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate B. de a emite titlu de proprietate; a compensat în parte onorariile de avocat și a obligat pe petent să plătească intimatului L. Cr. P. suma de 700 lei diferență onorariu avocat și contravaloare transport la instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a petentului în formularea plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene B. nr.416/2011, că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele: raportul de drept procesual, care presupune și existența calității procesuale, se justifică prin suprapunerea calității de parte în proces cu aceea de parte în raportul de drept substanțial sau printr-o anumită conexitate a persoanei în cauză cu acesta, care conferă îndreptățirea de a participa la proces.
În speță, hotărârea atacată nu a vizat pe autoarea petentului, ea referindu-se doar la intimatul L. P., respectiv anexa 37 suplimentară în care s-au înscris 7 poziții cu suprafața de 44,22 ha.
S-a apreciat că nu există o suprapunere a calității de parte în proces cu aceea de parte în raportul juridic de drept substanțial, petentul fiind în situația unei terțe persoane, ce nu poate uza de calea plângerii, având în vedere caracterul special al acestei proceduri.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a petentului în a solicita constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire în favoarea intimatului L. P., motivat de faptul că pentru autoarea D. S. nu există reconstituire a dreptului de proprietate, instanța de fond a reținut că potrivit art.III alin.2 din L.18/1991 rep., nulitatea poate fi invocată și de alte persoane care justifică un interes legitim. S-a reținut în doctrina și practica în materie că astfel de persoane sunt acelea care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
În speță, petentul este moștenitorul def. D. S., iar pe timpul vieții acesteia l-a mandatat să-i reprezinte interesele, inclusiv în materia reconstituirii dreptului de proprietate, astfel cum a rezultat din procura de administrare și reprezentare aut. sub nr. 3119/22.12.2006.
În această calitate, s-a apreciat că justifică un interes legitim, în condițiile în care atât autoarea lui, cât și intimatul L. P. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defuncților L. Cr. G. și L. Cr.N. C..
Pe fondul cauzei, s-a reținut că autoarea petentului a formulat două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor menționați, înregistrate sub nr. 1209 și 1210/30.11.2005, separat de cererea intimatului, înregistrată sub nr. 785/22.09.2005, situație ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar și răspunsurile la interogatoriu ale petentului, intimatului L. P. și Comisiei Locale Siriu.
Din probele administrate, s-a reținut că intimatul și mama petentului sunt frați, având ca autori comuni pe L. Cr. G. și L. Cr. N. C. și, de asemenea, că doar intimatul a depus acte privind dreptul de proprietate al autorilor asupra terenurilor solicitate.
Potrivit prevederilor art.13 din HG 890/2005, stabilirea dreptului de proprietate se face, pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor, iar când sunt mai mulți moștenitori, se face pe numele tuturor acestora.
Prevederile art.11 alin.1 din același act normativ, stipulează că stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, de fiecare persoană îndreptățită, iar când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun.
În speță, C. L. a fost sesizată cu cereri separate, privind însă aceeași autori, situație în care soluționarea lor trebuia făcută în mod unitar, respectiv stabilirea dreptului de proprietate trebuia făcută pe numele tuturor moștenitorilor, mai ales nu era vorba de moștenitori din categorii diferite, astfel încât una din cereri să fie luată în considerare prin excludere, în ordinea de preferință.
Având în vedere că din prevederile legale menționate anterior a rezultat că soluționarea cererilor de retrocedare se face în mod unitar, tocmai pentru a se evita o eventuală dublă reconstituire a dreptului de proprietate sau o eventuală vătămare a moștenitorilor aceluiași autor, instanța de fond a apreciat că doar prin constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire se poate remedia prejudicierea interesului legitim al autoarei petentului, respectiv al acestuia.
Intimații L. P. și C. Județeană B. au arătat că petentul, în calitate de membru al comisiei locale, a semnat fără obiecțiuni procesul verbal al ședinței în care s-a admis cererea primului intimat, situație în care s-a apreciat că a achiesat la reconstituirea dreptului de proprietate doar în favoarea acestuia.
Instanța de fond a apreciat ca fiind fără relevanță acest aspect, deoarece, raportat la faptul că se soluționase cererea autoarei sale cu trei ani anterior, iar petentul nu avea nici un motiv să facă obiecțiuni. Era de datoria comisiei locale ca la data la care a soluționat cererile autoarei sale să o soluționeze și pe a intimatului, chiar dacă acestea au fost făcute separat, mai ales că între depunerea lor a trecut un interval redus de timp.
Referitor la celelalte capete de cerere prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate,punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate și pentru autoarea petentului, alături de intimatul L. P., instanța de fond le-a respins, având în vedere că aceste proceduri urmează a fi îndeplinite de către C. locală, în mod unitar, așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petentul D. V. și intimatul L. Cr. P..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul L. Cr. P. a criticat sentința pentru nelegalitate, întrucât cererile de reconstituire formulate de autoarea D. S. și petentul D. V. (1209 , 1210/30.11.2005 ) vizează generic reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma mai multor autori (11 autori).
Din cuprinsul celor doua cereri de reconstituire rezulta ca de pe urma autorului L. N.C. se solicita reconstituirea unei suprafețe de teren bine identificata și pe care petentul si autoarea o stăpânesc având consimtamantul celorlalți comostenitori.
S-a mai invocat că au existat cereri de reconstituire formulate de petent si intimat, dar instanța nu face referire la sentința civila nr.560 din 06.05.2008 (dosar nr._ ) prin care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de autoarea D. S. si D. V. au fost respinse irevocabil.
Dacă s-ar fi dorit soluționarea unitara a cererilor, aceasta trebuia făcuta odată cu discutarea cererilor formulate de către petent si autoarea sa si nu in condițiile in care aceste cereri au fost respinse irevocabil printr-o hotărâre judecătoreasca.
Văzând că cererile de reconstituire formulate de petent si autoarea sa au fost respinse irevocabil, recurentul a relatat că se incearca prin promovarea prezentei acțiuni să se forțeze o noua reconstituire, desi in cererea formulată de intimatul L. P. nu era inclusa autoarea D. S. si nu era semnata de aceasta.
A mai susținut recurentul că reconstituirea dreptului de proprietate nu se face din oficiu, ci potrivit art.11 al.1 din OG 890/2005 "stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana indreptatita, personal sau prin mandatar, iar când sunt mai mulți moștenitori cererea se face si in comun, fiind semnata de fiecare dintre ei".
Așa cum rezulta si din acțiune, cererile petentului si ale autoarei D. S. vizau suprafața totala de 44,22 ha (cereri respinse prin sentința civila, nr.560/6.05.2008) iar intimatul a fost inscris in anexa 37 cu suprafața de 9.06 ha.
Recurentul a apreciat greșită motivarea instanței de fond, în sensul că "numai prin constatarea nulității parțiale a actelor de reconstituire " se poate evita o dubla reconstituire și o vătămare a moștenitorilor aceluiași autor, soluție pe care o consideră nelegala.
In primul rând, prima instanță nu precizează în ce constă nulitatea parțială si ce vizează aceasta, având in vedere că nu se pronunță sub nici o forma cu privire la cererile autoarei D. S..
De asemenea, nu s-a motivat de ce actele de reconstituire ale intimatului L. P. sunt lovite de nulitate si mai ales, care acte sau inscrieri din acestea sunt lovite de nulitate, pentru a constata nulitatea parțiala.
Prin soluția pronunțată de instanța de fond, recurentul a apreciat că se încearcă eludarea dispozițiilor fondului funciar in favoarea petentului.
Astfel, instanța nu poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea D. S. si includerea in anexa de reconstituire, având in vedere că deja exista o hotărâre judecătorească în acest sens, dar constată nulitatea parțială a actelor de reconstituire ale intimatului L. P., fără a analiza si motiva de ce acestea sunt lovite de nulitate absoluta.
Daca s-ar aplica dispozițiile sentinței atacate, apreciază recurentul, actele de reconstituire ale intimatului ar fi lovite de nulitate absoluta, dar rămâne în vigoare hotărârea de reconstituire a Comisiei Județene B., iar autoarei D. S. nu i se mai poate reconstitui dreptul de proprietate, întrucât cererile acesteia au fost respinse.
Față de criticile aduse si probele administrate, recurentul a solicitat admiterea recursului si modificarea soluției dată capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire favoarea intimatului L. P., atât pe excepție cât si pe fond.
In drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat de reclamantul D. V. s-a criticat soluția instanței de fond față de primul capăt de cerere ce vizează plângere împotriva hotărârii comisie județene fiind soluționat fără a intra în cercetarea fondului.
Astfel, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesule active, în condițiile în care petentul are calitatea de moștenitor de pe urma defunctei D. S., moștenitoare la rândul său de pe urma defuncților L. Cr.N.C. și L. Cr.N.G. ,acceptantă care a formulat cerere de reconstituire .
Recurentul și-a exprimat nemulțumirea și față de soluționarea celorlalte capete de cerere subsecvente, privind obligarea la emiterea unor noi acte de reconstituire în care să fie inclusă și autoarea petentului, precum și punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru autor, în sensul includerii ambelor persoane îndreptățite, respectiv autoarea sa și intimatul L. P..
Motivarea instanței de fond de respingere a acestor capete de cerere este lipsită de consistență,întrucât nu există niciun impediment juridic dat fiind faptul că odată cu formularea cererii și recunoașterea dreptului ca succesoare a autoarei D. S. - prin soluția de constare nulitate acte de reconstituire se naște și obligația legală a comisiilor de punere în posesie, emitere titlu de proprietate, astfel încât soluția instanței de respingere a acestor capete de cerere este neîntemeiată .
S-a mai criticat faptul că instanța de judecată urma să dispună comisiilor locale după constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire, să îndrume explicit în dispozitivul sentinței ce pași urmează să efectueze în situația celor două reconstituiri și în ce modalitate vor fi emise noile acte de reconstituire emise ulterior, pentru a fi evitat un blocaj instituțional.
O altă critică a recurentului vizează și soluționarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind compensate în parte deși intimatul nu a avut o cerere reconvențională, iar în modalitatea subsidiară aleasă de instanța de fond a cererii de chemare în judecată - nulitate acte de reconstituire a fost admis capătul de cerere principal - nulitate acte de reconstituire - respinse fiind doar capetele de cerere accesorii.
S-a mai susținut că în proces au figurat ca pârâte și comisiile care nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată deși actele desființate de instanța de judecată sunt emanate de acestea.
În concluzie, recurentul a solicitat, în baza dispozițiilor art.304 pct.7,8,9 cu referire la art.304 indice 1 cod pr.civilă, modificarea în parte a sentinței recurate în modalitatea arătată sau în subsidiar casarea cu reținere și în rejudecare admiterea plângerii, anularea hotărârii comisiei județene, reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea petentului și obligarea la emiterea de acte de reconstituire pentru ambii moștenitori acceptanți.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat de recurentul D. V. nefondat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă, iar în ce privește recursul declarat de recurentul L. P., acesta este fondat, context în care în temeiul art. 312 al.3 cod pr.civilă, urmează să-l admită, pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, tribunalul reține din înscrisurile administrate că recurentul-reclamant D. V. este moștenitor în calitate de descendent al autoarei D. S., iar aceasta și recurentul L. P. sunt frați.
Tribunalul mai reține că atât defuncta D. S., cât și recurentul L. au formulat separat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor comuni L. Cr.G. și L. Cr.N.C., urmând un mod diferit de soluționare.
Astfel, prin cererile înregistrate sub nr.1209 și 1210 din 30.11.2005 autoarea petentului a solicitat reconstituirea dreptului asupra unor terenuri agricole și forestiere de la mai mulți autori, printre care și L. G. și C., cereri respinse ce au fost ulterior contestate și în final, prin Hotărârea nr.366/2007 a Comisiei Județene B. au fost respinse și contestațiile înregistrate sub nr.995 și 996 din 16.03.2007. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere la instanța de judecată, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.560 din 06.05.2008.
Se mai constată că recurentul L. P. a formulat cerere de reconstituire de pe urma celor doi autori, înregistrată sub nr.785 din 22.09.2005, aprobată de C. L. Siriu, în care petentul recurent D. avea calitatea de membru, fiind validată de C. Județeană prin Hotărârea nr.416 din 20.12.2011, ce face obiectul prezentei contestații.
Raportat la recursul formulat de L. P., Tribunalul reține că singura critică formulată vizează constatarea nulității absolute parțiale de către instanța de fond a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa.
Sub acest aspect, tribunalul constată criticile formulate ca fiind întemeiate atâta timp cât soluția pronunțată nu este argumentată pe situația de fapt reținută și chiar apare lipsită de eficiență și implicit de consecințe juridice, în condițiile în care se recunoaște doar vocația petentului-reclamant D. V. la invocarea acestei nulități, în conformitate cu art.III al.2 din Legea 18/1991 republicată, în calitatea sa de moștenitor care justifică un interes legitim.
În acest context, Tribunalul constată soluția pronunțată de prima instanță, în ce privește constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire emise în favoarea recurentului L. P., ca fiind eronată, întrucât se ignoră, pe de o parte, legalitatea cererii și calitatea acestuia de moștenitor îndreptățit de pe urma autorilor L. G. și L. C., iar pe de altă parte, modul irevocabil de soluționare a solicitărilor formulate de petentul D. V..
Astfel, este de necontestat și intrat în puterea lucrului judecat faptul că cererea autoarei D. S. și implicit reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului recurent D. V. a fost respinsă în mod irevocabil prin sentința civilă nr.560 din 06.05.2008, iar invocarea nulității absolute parțiale a dreptului celuilalt moștenitor, în speță L. P. și solicitarea punerii în posesie alături de acesta de pe urma acelorași autori reprezintă, în esență, o cale ocolită de recunoaștere a dreptului său de proprietate cu toate că printr-o hotărâre judecătorească s-a respins această solicitare.
Mai mult, instanța de fond a reținut în considerente necesitatea soluționării cererilor de reconstituire formulate de cei doi recurenți în mod unitar de către C. L., conform art.11 al.1 și art.13 din HG 890/2005, fără a lua în considerare probele administrate și faptul că acestea au fost deja soluționate în mod diferit și în cazul recurentului D. chiar irevocabil prin hotărâre, ceea ce echivalează doar cu un deziderat ideal, fără nicio finalitate concretă, aspect invocat de altfel în ambele recursuri formulate în cauză.
Față de cele evocate, tribunalul reținând legalitatea motivelor de recurs formulate de recurentul L. P. și fiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, în temeiul art. 312 al.3 cod pr.civilă va admite ca fondat recursul acestuia și va dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii și capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui L. P..
În ce privește recursul formulat de recurentul D. V., Tribunalul constată că prima critică vizează soluționarea greșită de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a acestuia în raport cu plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.416/2011.
Referitor la această excepție, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că petentul recurent nu are calitate procesuală activă în contestația formulată împotriva acestei Hotărâri a Comisiei Județene, care viza modul de soluționare a cererii depuse de L. P. în nume propriu, fără a viza pe autoarea petentului, astfel încât față de caracterul special al acestei proceduri impusă prin art. 53 al.2 din Legea 18/1991, modificată, acesta are situația unui terț și nicidecum de persoană îndreptățită de a uza de calea plângerii la instanța de judecată.
Susținerea recurentului privind incidența prevederilor art.13 al.1 din HG 890/2005 nu are fundament, atâta timp cât recurenții nu au formulat o cerere comună de pe urma autorilor acestora și în condițiile în care moștenitorii au decis să formuleze în nume propriu cereri la C. L. Siriu, orice alte referiri cu privire la modul de soluționare al acestora nu sunt justificate atâta timp cât în prezent ele au fost finalizate.
Cât privește modul de soluționare al celorlalte capete de cerere, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și emiterea titlului și pentru autoarea D. S., Tribunalul constată că în mod corect au fost respinse de prima instanță, în condițiile în care cererile formulate de acesta au fost respinse după parcurgerea tuturor etapelor de contestare, soluția respingerii irevocabile fiind materializată prin sentința civilă nr.560 din 06.05.2008.
Așa cum s-a evocat și în considerentele expuse mai sus, Tribunalul constată că cererile recurentului D. Valetin, din prezenta cauză, reprezintă o modalitate nouă de învestire a instanței de judecată cu aceleași solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate, deși acestea au fost respinse în mod irevocabil la cererea în nume propriu a autoarei.
Tribunalul constată, de asemenea, că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 276 cod pr.civilă, atâta timp cât solicitările formulate de petent au fost admise doar în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, cu privire la constatarea nulității absolute parțiale reținându-se măsura compensării parțiale a onorariilor de avocat pentru cele două părți
Sub ansamblul celor evocate, Tribunalul reținând nelegalitatea motivelor de recurs formulate,în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul D. V..
În temeiul art. 274 cod pr.civilă, tribunalul va obliga recurentul D. V. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul L. P., reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de recurentul – intimat L. P., domiciliat în . Pietrii, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 136/05.02.2013, în contradictoriu cu recurentul-petent D. V., domiciliat în . Pietrii, jud. B. și intimatele C. L. SIRIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., și C. J.. B. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, jud. B..
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui L. P..
Respinge recursul formulat de recurentul-petent D. V., domiciliat în . Pietrii, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 136/05.02.2013, în contradictoriu cu recurentul – intimat L. P., domiciliat în . Pietrii, jud. B. și intimatele C. L. SIRIU PT. APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., și C. J.. B. PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, jud. B..
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurentul D. V. la 1000 lei cheltuieli de judecată către L. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S./06.06.2013
Dact.E.C./2ex.
Judecătoria Pătîrlagele
Judecător fond- Nedelecu B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1363/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
