Acţiune în constatare. Decizia nr. 1363/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1363/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 11243/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1363/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta M. G. Vetuța domiciliată în București, ., ., Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 4740 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul I. C. A. domiciliat în B., ., județul B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C., pentru recurenta reclamantă M. G. Vetuța, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că intimatul pârât I. C. A. nu a formulat întâmpinare.
Avocat M. C., pentru recurenta reclamantă M. G. Vetuța, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Întrebată fiind, partea prezentă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat M. C., pentru recurenta reclamantă M. G. Vetuța, critică sentința recurată pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Astfel, arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind vânzarea-cumpărarea autoturismului Mitsubishi Lancer C10 cu nr. de înmatriculare_ și respinsă ca lipsită de interes cererea principală și că, în mod greșit, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect radierea din evidențele autorităților a calității recurentei reclamante de titular al dreptului înmatriculat.
Arată recurenta, prin apărător, că, în lipsa calității sale de proprietar al autoturismului și a refuzului pârâtului de a se prezenta în vederea înmatriculării, radierea acestuia din evidențe nu poate fi făcută decât în baza unei hotărâri judecătorești care să dispună în acest sens.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanta M. G. Vetuța a chemat în judecată pe pârâtul I. C. A., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Mitsubishi Lancer C10 cu numărul de înmatriculare_, constatând implicit inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra respectivului vehicul și să se dispună radierea din evidențele autorităților a calității reclamantei de titular al înmatriculării..
În motivarea acțiunii, a arătat că, la data de 28.07.2011 a înstrăinat pârâtului autoturismul marca Mitsubishi Lancer C10 cu numărul de înmatriculare_ proprietatea sa, pentru prețul de 1000 lei. La data înțelegerii s-a procedat la predarea, primirea bunului și a actelor de identificare (certificat de înmatriculare, carte de identitate) și a fost plătit prețul. Deși prin înțelegerea scrisă cumpărătorul și-a luat obligația de a radia autoturismul, nici până la data introducerii acțiunii nu și-a îndeplinit această obligație.
A susținut că justifică interes în promovarea acțiunii întrucât dorește să nu mai plătească impozit pentru un bun care nu mai este proprietatea acesteia. Mai mult, după data vânzării au fost întocmite de către CNADNR mai multe procese-verbale de contravenție pentru neplata rovinietei.
A mai arătat că potrivit OUG 195/2002 și regulamentului de aplicare a acestuia, pârâtul avea obligația, ca în termen de 30 de zile de la cumpărare, să solicite luarea în evidența autorităților și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.
La dosar a depus în fotocopie: contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit certificat de radiere fiscală, carte de identitate auto, procură specială, declarație.
La termenul din 05.12.2012, reclamanta a depus precizări prin care a menționat că temeiul juridic al acțiunii în constituie art. 111 C. pr. civ., art. 1295 C. civ și art. 1073 vechiul cod civil, art. 12 din Instrucțiunile MI_ de aplicare a HG 610/1992, art. 37, 47 și 48 din HG 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.. a susținut reclamanta că a procedat la promovarea prezentei acțiuni având în vedere refuzul pârâtului de a se prezenta la organele competente în vederea radierii.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare al unui autovehicul, acesta este un act consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință să îmbrace o anumită formă pentru a produce efecte juridice. Cu toate acestea, în vederea radierii și înmatriculării din circulație, este necesară totuși existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării în cartea de identitate a vehiculului. Cum înmatricularea autovehiculului incumbă pârâtului, în calitate de cumpărător, iar în condițiile unui refuz al acestuia de a-și îndeplini obligațiile autoritățile nu pot dispune radierea de la numele reclamantei decât în baza unei hotărâri care să constate existența dreptului de proprietate al pârâtului asupra autoturismului și, implicit, inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra aceluiași autoturism.
În cauză a fost administrat probatoriul cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri și proba testimonială.
Din oficiu, a fost invocată excepția lipsei de interes iar prin sentința civilă nr. 4740/20.03.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția lipsei de interes pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea ca intervenită a vânzării cumpărării unui autoturism și inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestuia, a fost respinsă ca lipsită de interes cererea având ca obiect constatarea vânzării-cumpărării unui autoturism și inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestuia. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect radiere autoturism.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1295 C. civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
Este adevărat că, în materie de înstrăinare a autoturismelor, în vederea efectuării formalităților la autoritățile competente, este necesară forma scrisă. Or, în cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă scrisă, la data de 28.07.2011, nefiind necesar ca instanța de judecată să suplinească o eventuală lipsă în acest sens.
Deși reclamanta a invocat existența unui interes actual în sensul că dorește scoaterea din evidențele fiscale pentru a nu mai plăti impozit, față de proces-verbal de scoatere din evidență mijloace de transport s-a constatat că această susținere este în mod vădit neîntemeiată întrucât, radierea din evidențele fiscale ale reclamantei a fost deja operată, încă din data de 28.07.2011.
S-a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Mitsubishi Lancer C10 cu numărul de înmatriculare_, constatând implicit inexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra respectivului vehicul.
Asupra capătului de cerere având ca obiect radierea din evidențele autorităților a calității reclamantei de titular al înmatriculării, raportat la dispozițiile legale incidente, motiv pentru care a fost respinsă.
Potrivit art. 11 alin.2 din OUG 195/2006, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.
Potrivit Art. 17 alin. (1) din OUG 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului.
Astfel cum susține reclamanta și cum în mod indubitabil rezultă din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între părți la data de 28.07.2011, autoturismului marca marca Mitsubishi Lancer C10 cu numărul de înmatriculare_ a fost înstrăinat pârâtului, reclamanta nemaiavând în prezent calitatea de proprietar al bunului respective, drept pentru care, față de dispozițiile legale mai sus amintite, aceasta nu poate solicita radierea autoturismului pentru niciun motiv. Procedura care trebuie urmată în situația înstrăinării dreptului de proprietate nu este aceea a radierii ci a transcrierii dreptului de proprietate.
Reclamanta însăși, în susținerea cererii sale invocă dispozițiile art. 1073 C. civ. potrivit cărora creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.. Or, obligație pe care reclamanta susține că nu și-a îndeplinit-o pârâtul este aceea de a obține înmatricularea pe numele său, situație în care, astfel cum se arată și în articolul invocat de aceasta, are posibilitatea de a solicita obligarea pârâtului să-și îndeplinească obligația asumată prin contract. Or, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună radierea, procedură ce nu poate fi urmată decât în condițiile legii și care nu sunt îndeplinite în cauza de față.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M. G. Vetuța, solicitând admiterea recursului, modificarea acesteia și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
A susținut că a promovat acțiunea având în vedere faptul că deși s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare tip, pârâtul a refuzat să se prezinte la organul competent în vederea radierii calității sale de titular al dreptului și înmatriculării autoturismului pe numele său.
Pentru a preîntâmpina prejudicii viitoare a solicitat instanței să se constate dreptul de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul cumpărătorului și inexistența acestui drept în patrimoniul său urmând ca radierea să se facă pe baza hotărârii.
Contractul de vânzare cumpărare al autoturismului este un contract consensual valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință să îmbrace o formă specială pentru a produce efecte juridice.
În acest sens sunt dispozițiile art.1295 cod civil și art. 1674 din Noul Cod civil.
Potrivit art. 1 și art. 2 alin, 1 și 3 fin HG nr. 610/1992 documentul ce atestă dreptul de proprietate asupra vehiculului este cartea de identitate ce conține date despre vehiculul și persoanele pe numele cărora a fost înmatriculat succesiv. Procedura de radiere și înmatriculare în circulație a autovehiculelor este reglementată prin art. 9 și 14 din Instrucțiunile nr._ /1992 ale M.I.F.T. de aplicare a HG nr.610/1192.
Deși din punct de vedere juridic contractul de vânzare cumpărare al unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare presupune existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Din actele normative menționate, rezultă obligația noului deținător de a efectua formalitățile de înmatriculare iar în condițiile unui refuz din partea pârâtului, autoritățile nu pot dispune radierea de pe numele ei decât în baza unei hotărâri.
În mod greșit, instanța a apreciat că în prezența contractului de vânzare tip nu mai are interes în promovarea capătului de cerere principal.
Cererea întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod pr. Civilă, vizează valabilitatea transferului dreptului de proprietate, interesul fiind a se constata că în urma tranzacției nu mai este titulara dreptului asupra autoturismului în litigiu.
În lipsa calității sale de proprietar și în prezența unui refuz din partea pârâtul de a se prezenta în vederea înmatriculării, radierea ei din evidențele autorităților nu poate fi făcută decât în baza unei hotărâri judecătorești.
Tribunalul verificând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele potrivit art. 304/1 Cod pr. Civilă, constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată, a fost formulată în temeiul art. 111 Cod pr. Civilă, solicitându-se să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca
marca Mitsubishi Lancer C10 cu număr de înmatriculare_, constatându-se implicit inexistența dreptului său de proprietate și să se dispună radierea din evidențele autorităților a calității sale de titular al înmatriculării.
Conform acțiunii, reclamanta a susținut că justifică interes în promovarea cererii întrucât nu mai dorește să plătească impozit pentru un bun ce nu este proprietatea sa, iar prin motivele de recurs a susținut a solicitat instanței să se constate dreptul de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul cumpărătorului pentru a preîntâmpina prejudicii viitoare.
Art. 111 Cod pr. Civilă, prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Rezultă astfel că, în temeiul art. 111 Cod pr. Civilă nu se poate solicita constatarea unei situații de fapt ci numai constatarea unui drept al reclamantului și inexistența unui drept al pârâtului.
În ceea ce privește interesul condiției de exercițiu a acțiunii civile acesta trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct, cerințe ce trebuie verificate și în cazul unei acțiuni în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod pr.civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în mod corect primul capăt de cerere este lipsit de interes întrucât potrivit art. 1295 Cod civil, aplicabil raporturilor juridice ale părților din data de 28.07.2010, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra părților.
Ori, așa cum a arătat reclamanta în acțiune, părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismul în cauză ce a fost predat împreună cu actele de identificare, reclamanta primind prețul iar convenția a fost concretizată în formă scrisă, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit datat 28.07.2011 și semnat de ambele părți.
Astfel, în privința unui autovehicul, contractul de vânzare cumpărare este valabil prin simpla voință a părților, legea neimpunând o anumită formă specială pentru validitatea acestuia.
Nu a rezultat că interesul reclamantei în promovarea acestui capăt de cerere este actual întrucât, deși a susținut că dorește să nu mai plătească impozit pentru bunul ce nu mai este proprietatea sa, din procesul verbal nr. 203-11-_/28.07.2011 emis de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale sector 6 București, rezultă că
Faptul că interesul nu este actual rezultă chiar din susținerea recurentei în sensul că a formulat cererea pentru a preîntâmpina eventuale prejudicii viitoare.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere prin care a solicitat radierea din evidențele autorităților a calității sale de proprietar al înmatriculării, instanța de fond a reținut în mod corect că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune astfel, întrucât art. 11 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul și presupune înscrierea în evidențele autorităților a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar și transcrierea în evidență a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate.
Radierea din evidență a vehiculelor se face doar în situațiile prevăzute de art. 17 alin. 1 din OUG nr.195/2002 în cazul scoaterii definitive din circulație, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unitățile specializate, la scoaterea definitivă din România și în cazul furtului vehiculului.
Aspectele invocate de către recurentă privind înmatricularea autoturismului pe numele pârâtului în calitate de proprietar, nu vizează procedura de radiere în sensul dispozițiilor legale de mai sus și mai mult, potrivit art. 11 alin. 10 din OUG nr.195/2002, revine obligația proprietarului vehiculului de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv, ori, după caz, a proprietarului în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea, obligație ce nu-i revine reclamantei ce nu mai are calitatea de proprietar, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul la data de 28.07.2011.
În consecință, față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. G. VETUȚA domiciliată în Municipiul București, ., . împotriva sentinței civile nr. 4740 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul I. C. A. domiciliat în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, V. P. |
Red. D.A.M.
Tehnored. C.S.
2 ex./27 iunie 2013.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond – N. G.
Judecătoria B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1362/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1077/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
