Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 197/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 7398/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 197
Ședința publică de la data de 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de proprietari PT 6 Nr. 3, cu sediul în B., cartier Broșteni, ., județul B. în contradictoriu cu pârâții H. P. E. A., domiciliată în Pătârlagele, județul B. și V. C. C., domiciliat în B., .. 10, județul B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, în ziua de 6.02.2013, și, în urma deliberării avute, a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Poziția părților
1.1.. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2012 pe rolul Judecătoriei B. – Secția civilă sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3 a solicitat să se dispună (1) obligarea pârâților H. P. E. A. și V. C. C. la plata sumei de 169.039,14 lei, câte 84.519,57 lei de fiecare și (2) obligarea pârâtei H. P. E. A. la plata sumei de 638.800,40 lei, reprezentând debitul înregistrat de reclamantă în perioada în care pârâta a fost casieră.
1.2. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, în perioada aprilie 1999-martie 2004, pârâtul V. C. C. a determinat-o pe pârâta H. P. E. A. să-și însușească din gestiunea asociației de proprietari PT nr. 3, unde aceasta îndeplinea funcția de casier, suma de 169.509,33 lei prin folosirea de situații de lucrări și chitanțe false întocmite de pârât, aspecte care au făcut obiectul dosarului penal nr._, că, prin sentința penală nr. 757/02.09.2010, cei doi pârâți au fost condamnați la o pedeapsă de 1 an și 6 luni cu suspendarea executării pedepsei, respectiv la o pedeapsă de 2 ani cu suspendarea executării pedepsei, că, în cadrul procesului penal, asociația de proprietari PT 6 nr. 3 nu s-a constituit parte civilă, fiind doar parte vătămata, în consecință instanța hotărând confiscarea specială a sumei de 84.519,57 lei de la fiecare dintre cei doi pârâți, că, în paralel cu poziționarea asociației ca parte vătămată în procesul penal, s-a situat Regia Autonomă Municipală B., care s-a constituit parte civilă și a solicitat despăgubiri în cuantum de 638.787,95 lei, solicitare respinsă de către instanță întrucât între activitatea infracțională a pârâților și prejudiciul pretins de către partea civilă nu există legătură de cauzalitate, că, în consecință, RAM B. a procedat la executarea silită a asociației reclamante, executare care face obiectul dosarelor nr. 3/2005, 47/2006 și 266/2008, că asociația reclamantă a formulat o plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria B. împotriva pârâtei H. P. E. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, fals și uz de fals, precum și că noul comitet de conducere nu a găsit nici un înscris din care să rezulte situația financiar contabilă pentru perioada în care pârâta a fost angajată în funcția de casier.
1.3. În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (filele 5, 30-44, 48-49- dosar nr._ ).
2. La data de 27.09.2012, reclamanta a formulat precizare (filele 27-29-dosar nr._ ).
S-a menționat că, deși a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 169.509,33 lei, sumă preluată din sentința penală nr. 757/02.09.2010, în realitate paguba cauzată este de 197.011,07 lei, sumă care rezultă din nota de constatare încheiată în data de 12.04.2005 de reprezentanții RAM B., că motivul principal al formulării cererii îl reprezintă faptul că RAM B. solicită asociației și locatarilor peste 600.000 de lei din perioada 1994-2004 și că pagubele pretinse de către RAM au fost produse în perioada în care activa fosta conducere a asociației reclamante.
3. La data de 22.06.2012, pârâtul V. C. C. a formulat întâmpinare (filele 9-11- dosar nr._ ), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a învederat, în motivare, în esență, că suma de 169.039,14 lei a făcut obiectul cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 757/02.09.2010, hotărâre definitivă, că pârâtului nu îi poate fi imputată poziția adoptată de reclamantă în dosarul penal, precum și că nu există o prevedere legală în baza căreia să fie sancționat o singură dată pentru săvârșirea unei infracțiuni, dar să fie obligat de două ori la plata despăgubirilor.
Au fost anexate întâmpinării, în probațiune, unele înscrisuri, în fotocopie, respectiv somația nr._/18.03.2011, titlul executoriu nr._/18.03.2011, somația nr._/10.10.2011, titlul executoriu nr._/ 10.10.2011, somația nr._/03.10.2006, titlul executoriu nr._/ 04.10.2006, extras de cont din data de 13.06.2012, sentința penală nr. 757/02.09.2010, pronunțată de Judecătoria B. – Secția penală în dosarul nr._ (filele 12-25-dosar nr._ ).
B)Sentința pronunțată în cauză de Judecătoria B.
4. Prin sentința civilă nr._/13.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ , a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta Asociația de Proprietari PT 6 NR.3 și pârâții H. P. E. A. și V. C. C., având ca obiect pretenții în favoarea Tribunalului B. - Secția Civilă.
C)Actele procesuale ale instanței
5. Pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă, cauza a fost înregistrată la data de 04.12.2012 sub nr. de dosar_ .
6. La solicitarea instanței, exprimată prin încheierea din data de 07.01.2013, reclamanta a depus, la data de 1.02.2013, precizare (filele 8-9).
S-a învederat, prin acest act de procedură, că suma de aproximativ 800.000 lei, care ar reieși din cererea inițială, este greșit înțeleasă, că, în realitate, suma pretinsă prin acțiune este de aproximativ 638.000 lei, fiind suma pe care reclamanta este somată de RAM B. să o plătească acesteia, că această sumă se compune din debitul de 169.509,33 lei, ce a fost stabilit în sarcina pârâților H. P. E. A. și V. C. C. prin sentința penală nr. 757/2.09.2010 și din suma de aproximativ 470.000 lei, care reprezintă o pagubă produsă reclamantei de fostul administrator H. P. E. A., pentru care nu există documente în vederea depunerii unei plângeri penale, precum și că, pentru suma de 454.159 lei, pretinsă de RAM B., reclamanta a formulat o contestație la executare la Judecătoria B., care face obiectul dosarului nr._/200/2012.
7. La termenul de judecată din data de 04.02.2013, cu respectarea prevederilor art. 159 pct. 2 și ale art. 1591 alin. 2 C.proc.civ., cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul a invocat din oficiu și a pus în discuția părților prezente excepția necompetenței sale materiale, rămânând în pronunțare, cu prioritate, pe această excepție, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția necompetenței materiale, Tribunalul reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate
8. Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, declanșat de reclamanta Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3, rezidă, în esență, în solicitarea reclamantei de a se dispune (1) obligarea pârâților H. P. E. A. și V. C. C. la plata sumei de 169.039,14 lei, câte 84.519,57 lei de fiecare și (2) obligarea pârâtei H. P. E. A. la plata sumei de aproximativ 470.000 lei, reprezentând debitul înregistrat de reclamantă în perioada în care pârâta a fost casieră și cu privire la care RAM B. a început executarea silită împotriva reclamantei.
Aspectul că acesta este obiectul litigiului de față rezultă atât din precizările făcute de către reprezentantul reclamantei la termenul de judecată din data de 18.09.2012 și consemnate în încheierea de la acea dată (fila 51-dosar nr._ ), conform cărora „suma de 638.787,95 lei […] cuprinde și suma de 169.509,33 lei, sumă stabilită cu titlu de prejudiciu în dosarul penal nr. 7692/2009 al Judecătoriei B.”, cât și din analiza mențiunilor inserate de către reprezentantul reclamantei în precizarea depusă la data de 1.02.2013 (a se vedea, supra, pct. 6).
9. Or, având în vedere acest obiect al acțiunii, Tribunalul apreciază că, în speță, suntem, în mod evident, în prezența unei acțiuni evaluabile în bani.
Această acțiune patrimonială are două capete de cerere principale, întrucât nu se poate considera că soluția dată unuia dintre acestea depinde de soluția dată celuilalt capăt.
10. Mai mult, este necesar de reliefat că aceste capete de cerere principale sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite.
11. Într-adevăr, pe de o parte, se observă că, capătul de cerere vizând obligarea pârâților H. P. E. A. și V. C. C. să plătească reclamantei suma de câte 84.519,57 lei fiecare este fondat pe infracțiunile reținute în sarcina acestor pârâți și pentru săvârșirea cărora aceștia au fost condamnați prin sentința penală nr. 757/02.09.2010, pronunțată de Judecătoria B. – Secția penală în dosarul nr._ (filele 30-34-dosar nr._ ).
Astfel, prin această sentință penală, nr. 757/02.09.2010, rămasă definitivă la data de 20.04.2011, în urma respingerii căilor de atac prevăzute de lege:
- inculpata H. P. E. A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și uz de fals, comise în dauna părții vătămate Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3 (reclamanta din prezenta pricină) în perioada aprilie 1999-martie 2004, la pedeapsa rezultantă de un an și șase luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni;
- inculpatul V. C. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în dauna părții vătămate Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3 (reclamanta din prezenta cauză) în perioada aprilie 1999-martie 2004, la pedeapsa rezultantă de 2 ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani;
- s-a luat act că partea vătămată Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3 (reclamanta din prezenta cauză) nu s-a constituit parte civilă, „deși cele două expertize au evidențiat faptul că a fost prejudiciată cu suma de 169.039,14 lei”;
- s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 169.039,14 lei, câte 84.519,57 lei de la fiecare inculpat, întrucât această sumă a fost „obținută de inculpați prin săvârșirea infracțiunii” și „nu a servit la despăgubirea părții vătămate”;
- s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă RAM B. de obligare a inculpaților la despăgubiri civile în cuantum de 638.787,95 lei, reținându-se că, „între activitatea infracțională a inculpaților și prejudiciul pretins suportat de partea civilă nu există legătură de cauzalitate”, că, „pentru debitele acesteia [n.n. reclamanta din cauza pendinte, Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3] față de furnizorul de servicii și utilități există titluri executorii, în curs de executare silită” și că „debitele preluate de RAM B. de la partea vătămată […] nu fac nicio referire la prejudiciul produs de cei doi inculpați”.
12. Apoi, pe de altă parte, se observă că, capătul de cerere vizând obligarea pârâtei H. P. E. A. la plata sumei de aproximativ 470.000 lei se întemeiază pe pretinsele fapte ilicite pe care această parte le-ar fi comis în perioada în care a avut calitatea de administrator al reclamantei și care au pricinuit paguba în privința căreia RAM B. a început procedura de executare silită împotriva reclamantei.
Într-adevăr, în acest sens, de remarcat este că, chiar reclamanta a depus la dosar (filele 48-49-dosar nr._ ) somațiile din datele de 21.08.2012, respectiv de 23.07.2012, emise de B. C. L. C. în dosarul de executare nr. 266/2008 și, respectiv, de B. P. A. în dosarul de executare nr. 3/2005, prin care reclamanta Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3 era somată să se conformeze titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1973/16.10.2006 a Tribunalului B. – prin care reclamanta era obligată să plătească suma de 446.477,24 lei către creditorul RAM B. – și, respectiv, de sentința civilă nr. 784/2.04.2002 a Tribunalului B. – prin care reclamanta era obligată să plătească suma de 43.384,05 lei către creditorul RAM B. - .
De altfel, se cuvine relevat și că, referitor la actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 266/2008 al B. C. L. C., reclamanta din cauza pendinte a formulat contestație la executare, care, conform mențiunilor din sistemul Ecris, face obiectul dosarului nr._/200/2012, dosar aflat, în prezent, în judecată în faza recursului la Tribunalul B., cu termen la data de 27.02.2013, după ce, prin sentința nr._/16.11.2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare.
13. Or, în ipoteza în care capetele de cerere principale sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite - cum este situația din speță, având în vedere cele ce preced (pct. 8-12)-, stabilirea instanței competente trebuie să se facă în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte.
În acest sens, a decis atât literatura de specialitate (a se vedea, de exemplu, V.M.C., G.B., D. procesual civil. C. selectiv. Teste grilă, Ed. CH B., 2009, p. 136; M.T., D. procesual civil- vol. I, ediția a II-a, Ed. Universul Juridic, 2008, p. 255), cât și jurisprudența relevantă (a se vedea, de pildă, decizia nr. 3499/2000, pronunțată de CSJ - Secția civilă, în Pandectele Române nr. 3/2001, p. 20; decizia nr. 1937/1973 a fostului Tribunal Suprem, în Culegere de decizii 1973, p. 300; decizia nr. 2163/1974 a fostului Tribunal Suprem, în Culegere de decizii 1974, p. 255).
Este explicată o atare soluție (preluată, de altfel, și în Noul Cod de procedură civilă, la art. 99 alin. 1) prin aceea că „suntem în prezența unei probleme de mai bună administrare a justiției, de facilitare a administrării probelor și a rezolvării unitare a unor aspecte” care interesează toate părțile, „fără să existe un raport juridic unitar între părți”.
14. Tribunalul apreciază că, în mod greșit, a procedat Judecătoria B., atunci când, prin sentința nr._/13.11.2012, a declinat competența în favoarea Tribunalului B., având în vedere că instanța competentă nu se stabilește în funcție de valoarea cumulată a tuturor pretențiilor.
Se impune o atare concluzie, ținând seama că, în speță, între pârâți nu există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, așa cum s-a relevat anterior (pct. 11-12).
Or, doar în această ipoteză, competența se stabilește în funcție de valoarea totală pretinsă prin cererea de chemare în judecată.
15. Trebuie observat, totodată, că, referitor la competența materială de judecată în primă instanță a unei acțiuni patrimoniale, evaluabile în bani, în materie civilă, aceasta este delimitată, în baza art. 2 pct. 1 lit. b) teza I, coroborat cu art. 1 pct. 1 C.proc.civ., între judecătorie și tribunal, în raport cu criteriul valorii obiectului acțiunii.
Or, se remarcă aspectul esențial că, în speță, față de cele reținute anterior (pct. 8, 13), valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 500.000 lei, la care se referă art. 2 pct. 1 lit. b) teza I C.proc.civ.
16. În fine, trebuie evidențiat că, în opinia Tribunalului, invocarea din oficiu de către Judecătoria B. a excepției necompetenței materiale a instanței la termenul din data de 13.11.2012 a survenit cu nesocotirea prevederilor art. 1591 alin. 2, raportat la cele ale art. 136 C.proc.civ., pentru considerentele care succed (pct. 17-19).
17. Astfel, din analiza coroborată a acestor dispoziții legale – introduse, respectiv modificate prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 25.11.2010, așadar de la o dată anterioară înregistrării acțiunii de față pe rolul Judecătoriei B. (15.02.2012)-, reiese că necompetența materială, deși este o excepție de ordine publică, nu se mai poate invoca oricând în cursul judecății, ci doar la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe.
Înseamnă, deci, că, dacă partea interesată ori instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale la un moment procesual ulterior primei zile de înfățișare, ea este decăzută din acest drept și, prin urmare, singura soluție legală este aceea a respingerii excepției invocate în aceste condiții.
18. Or, în speță, se observă că, la termenul de judecată din data de 18.09.2012, conform mențiunilor cuprinse în încheierea pronunțată la acel termen (filele 51-52- dosar nr._ ), Judecătoria B. a apreciat că procedura de citare este legal îndeplinită și, în baza art. 129 alin. 4 C.proc.civ., a acordat cuvântul părților litigante pentru a da lămuriri cu privire la obiectul capătului 1 de cerere, la temeiul juridic al capătului 2 de cerere și la câtimea pretențiilor deduse judecății, fiind puse concluzii pe aceste aspecte de către reprezentantul (avocat) al reclamantei.
Rezultă, așadar, că acest termen de judecată din data de 18.09.2012 este „prima zi de înfățișare”, în sensul art. 134 alin. 1 C.proc.civ., întrucât, la acest moment procesual, părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii.
19. În consecință, doar cel mai târziu la termenul de judecată evocat mai sus (pct. 18)-, părțile ori instanța, față de prevederile art. 1591 alin. 2 și ale art. 136 C.proc.civ., puteau invoca excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea litigiului dedus judecății.
Or, se constată că, potrivit mențiunilor inserate în practicaua sentinței civile nr._/13.11.2012 (fila 57- dosar nr._ ), excepția necompetenței materiale a judecătoriei a fost invocată din oficiu de instanță la acel termen, care este indubitabil ulterior primei zile de înfățișare.
20. În consecință, față de considerentele expuse pe larg în cele ce preced, trebuie conchis în sensul că judecătoria, iar nu tribunalul, este competentă să judece în primă instanță acțiunea pendinte, față de obiectul acțiunii civile deduse judecății în prezenta cauză și valoarea acestui obiect și în raport cu prevederile 2 pct. 1 lit. b) teza I, coroborat cu art. 1 pct. 1 C.proc.civ.
III) Soluția Tribunalului
21. Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și va declina judecarea prezentei cauze spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei B..
22. Tribunalul va constata că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență, fiind incidentă ipoteza descrisă de dispozițiile art. 20 pct. 2 C.proc.civ., respectiv „când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină”.
În consecință, în baza prevederilor art. 21 și ale art. 22 alin. 2 C.proc.civ., se va suspenda din oficiu orice altă procedură și se va înainta dosarul de față instanței în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curții de Apel Ploiești, pentru ca această instanță ierarhic superioară și comună instanțelor în conflict să pronunțe, în condițiile art. 22 alin. 5 C.proc.civ., regulatorul de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului B., invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii, care face obiectul prezentei cauze, formulată de reclamanta Asociația de proprietari P.T. 6 nr. 3, cu sediul în B., cartier Broșteni, ., județul B., în contradictoriu cu pârâții H. P. E. A., domiciliată în Pătârlagele, județul B. și V. C. C., domiciliat în B., .. 10, județul B., în favoarea Judecătoriei B..
Fără nicio cale de atac.
Constată că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență.
În consecință, suspendă din oficiu orice altă procedură și înaintează dosarul de față instanței în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curții de Apel Ploiești, pentru pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile art. 22 alin. 5 C.proc.civ.
Pronunțată în ședință publică, azi, în data de 06.02.2013.
Președinte, F. C. P. | ||
Grefier, V. P. |
Red.P.C.F/Teh.red.P.C.F/2 ex.
07.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 914/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2611/2013. Tribunalul... → |
|---|
