Contestaţie la executare. Decizia nr. 1550/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1550/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 23778/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1550/2013
Ședința publică de la 06 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Judecător: D. R.
Grefier: V. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către contestatoarea P. Chiriachița E., domiciliată în mun. B., cartierul D. 1, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 5682 din 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B., cu sediul în mun. B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta contestatoare P. Chiriachița E., personal și asistată de avocat D. C., lipsă fiind intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, comunicat, intimata nu a formulat întâmpinare, nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Avocat D. C., pentru recurenta contestatoare P. Chiriachița E., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de recurentă în contradictoriu cu „Hotel Crâng” S.A. adresată Judecătoriei B. și de pe plângerea prealabilă formulată de aceasta împotriva „Hotel Crâng” S.A. adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Solicită suspendarea judecății recursului, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea cererii de chemare în judecată a cărei copie a depus-o la dosar.
Instanța, față de obiectul cauzei, contestație la executare, raportat la obiectul cererii promovate împotriva administratorului societății, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Întrebată fiind, recurenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat D. C., pentru recurenta contestatoare P. Chiriachița E., critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației și anularea formelor de executare silită întocmite de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 16.08.2012, sub nr._, contestatoarea P. CHIRIACHIȚA-E. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - A.F.P. B., contestație la executare silită împotriva formelor de executare silită pornită de D.G.F.P. - A.F.P. B., respectiv titlul executoriu nr._/30.07.2012 și a somației nr. 10/_ /_, solicitând admiterea contestației, desființarea formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că, prin decizia nr._ emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială – A.J.P.I.S. B., la data de 15.05.2012, a fost obligată la plata sumei de 19.078 lei cu titlu de plată necuvenită, pentru perioada 01.06.2010 - 18.08.2011, sumă ce a reprezentat indemnizația pentru creșterea copilului, în cuantum de 1.494 lei/lună. S-a învederat instanței, că începând cu data de 29.09.2009, prin decizia nr._/13.10.2009, Agenția Națională pentru Prestații Sociale i-a aprobat plata indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere că, la momentul respectiv, au fost îndeplinite condițiile legale pentru indemnizația de creștere a copilului, respectiv prevederile O.U.G. nr. 148 din 3.11.2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Dosarul său a fost verificat de către salariații A.N.P.S. și, în urma verificării, în mod legal, i-a fost aprobat dreptul de a primi indemnizația, astfel încât a apreciat că nu se face vinovată de încasarea necuvenită a sumei de_ lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 1494 lei/lună în perioada 01.06._1. După aproximativ 3 ani de la aprobare a primit decizia nr._ /15.05.2012 prin care este obligată la plata sumei de 19.078 lei cu titlu de plată necuvenită pentru perioada 01.06._11, sumă ce a reprezentat indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Contestatoarea a precizat că a formulat la organul emitent contestație împotriva acestei decizii, înregistrată sub nr. 3257/15.06.2012, fără a primi un răspuns.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr. 5682/03.04.2013, Judecătoria B. a respins contestația, reținând că, în motivarea contestației, nu s-au făcut referiri la neregularitatea actelor de executare, ci la temeinicia titlului executoriu, asupra cărora, irevocabil, prin hotărâre judecătorească, s-a stabilit că titlul este legal emis.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea P. Chiricița E., la data de 16.07.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 01.08.2013.
În motivare, contestatoarea a susținut că instanța de fond nu a analizat corect cauza dedusă judecății și nu și-a exercitat rolul activ. A apreciat că i s-au comunicat dispoziții pe care le cunoaște deja, O.U.G. nr. 148/2005, și s-a făcut trimitere la întâmpinarea intimatului, dar care nu îi rezolvă litigiul.
A menționat reaua-credință a pârâtei care, fără a cerceta cauza, s-ar fi grăbit să emită să emită decizie de imputare. Referitor la motivele din întâmpinarea pârâtei, a considerat că nu pot fi primite pentru că nu i s-a cerut nicio explicație referitor la situația intervenită, nu s-a cercetat dacă se face vinovată sau altă persoană ar fi răspunzătoare.
Recurenta a apreciat că nu este vinovată de încasarea ilegală a unei sume plătite de către Agenția de Plăți, constatând că răspunderea îi revine Societății „Hotel Crâng”, unde a avut calitatea de cenzor. Nu a avut contract de muncă încheiat cu societatea, a fost numită numai cenzor, iar în perioada concediului de creștere a copilului nu a avut această funcție.
A menționat că a promovat plângere penală pentru fals și uz de fals, care formează obiectul dosarului nr. 3014/P/2013, precum și cerere de obligare a Societății „Hotel Crâng” la plata sumei imputate nelegal, în dosarul nr._, în raport de care a solicitat suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., legal citată, nu a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și nici nu a fost reprezentată în cauză.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 11 alin. 1, cu trimitere la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în ședința publică din 06.09.2013.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul plângerii, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Obiectul litigiului l-a reprezentat contestația la executare promovată de către recurenta P. Chiriacița E. împotriva actelor emise în dosarul nr. 10/_ /_ de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., respectiv titlul executoriu și somația din 30.07.2012 (filele 8 și 9 din dosarul judecătoriei). Corect a observat instanța de fond că, în motivele de fapt din cererea de chemare în judecată, debitoarea nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, toate apărările sale fiind numai în legătură cu titlul executoriu reprezentat de decizia de impunere nr._/15.05.2012 (fila 7) emisă de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. Or, asupra titlului de creanță (decizia precizată), devenit executoriu prin ajungerea la scadență, s-a pronunțat deja o instanță, Tribunalul B., prin sentința nr. 73/10.01.2013, în dosarul nr._ . S-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că reclamanta a realizat în perioada iunie 2010-august 2011 venituri profesionale supuse impozitului pe venit, respectiv remunerație lunară corespunzătoare calității de cenzor în cadrul Societății „Hotel Crâng” S.A. B., motiv pentru care nu mai putea beneficia și de indemnizația acordată pentru creșterea copilului.
O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede, la art. 21 alin. 1, că „sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție”. Pentru decizia astfel emisă, art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 prevede o cale specială de atac, trimițând la dreptul comun, Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, totodată stabilindu-se calitatea de titlu executoriu pentru actul emis în vederea recuperării sumelor.
Procedura de anulare a actelor de impunere este una specială, iar în contestația la executare nu pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu, după cum se deduce din art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Recurenta a urmat procedura de contestare a actului administrativ, titlul de creanță a devenit executoriu prin ajungerea la scadență, conform art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, recurenta a invocat aceleași argumente ca și în contestația împotriva actului administrativ, astfel că nu pot fi reiterate și în contestația la executare, fiind inadmisibile.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către contestatoarea P. Chiriachița E., domiciliată în mun. B., cartierul D. 1, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 5682 din 03.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B., cu sediul în mun. B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 septembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C.-F. P. | Judecător, D. R. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
25.09.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – M. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1063/2013. Tribunalul... → |
|---|
