Fond funciar. Decizia nr. 617/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 1738/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 617/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de petenta I. D., domiciliată în comuna RUȘEȚU, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 87 pronunțată la data de 29.01.2013 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. P. PENTRU APLICAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta I. D. și intimatele C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3.04.2013 a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr._, reclamanta I. D. a chemat în judecată pe pârâtele C. locala P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,50 ha teren arabil pe raza comunei P., județul B..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că după apariția Lg. nr. 247/2005 a încercat toate demersurile pentru a intra în posesia terenului agricol de 1,50 ha, însă nu a reușit, fiind plimbată de la o administrație publică la alta; a reușit după insistențe să obțină de la Primăria Rușețu că suprafața revendicată se află pe raza comunei Surdila Greci; a fost de mai multe ori la Primăria Surdila Greci, dar fără rezultat, motivându-se că nu figurează în evidențe și fiind îndrumată să rezolve problema la Primăria Rușețu, unde, la fel, nu a avut rezultat.
În continuare, reclamanta a arătat că a fost indusă în eroare, deși trebuia să fie informată corect de autorități cu privire la situația juridică a terenului pentru a se adresa autorității locale competente în condițiile în care mama sa a deținut și suprafața de 1,50 ha teren arabil care după reorganizarea administrativă din anul 1950 a fost cedată comunei P..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, actul său de identitate, certificatul de moștenitor nr. 491/17.12.2004, adeverința nr. 2492/16.07.2007, cererea înregistrată sub nr. 3066/26.07.2012, adresa nr. 3066/_, filă din registrul agricol al localității P. – a se vedea filele 6-12 dosar.
Pârâta, legal citată, nu a fost reprezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare (fila 18 dosar), prin care a arătat că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât numitele I. D. și Z. D. nu s-au adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal prevăzut de Lg. nr. 247/2005, Comisiei locale de fond funciar P..
Prin sentința civilă nr.87/29.01.2013 Judecătoria Pogoanele a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta I. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar potrivit art. 9 alin. 3 din aceeași lege, cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire (…).
Față de aceste prevederi legale, instanța de fond a reținut că era necesar ca persoana îndreptățită să recurgă la procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 18/1991, respectiv era necesară formularea unei cereri adresate la Primăria P., ori reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 9 din Legea 18/1991 și nu poate pretinde direct instanței judecătorești emiterea unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate.
A reținut de asemenea că apărarea reclamantei, în sensul că nu a știut pe raza cărei comune se afla înscris terenul bunicii sale, nu poate înlătura îndeplinirea obligația acesteia de a formula o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și a o depune la o primărie, urmând ca, în situația în care rezulta că terenul respectiv se afla pe raza unei alte localități, primăria inițial sesizată să înainteze cererea petentei primăriei competente să o soluționeze.
Împotriva sentinței civile nr.87/29.01.2013 pronunțata de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta I. D., apreciind soluția ca nefondată și nelegală deoarece instanța de fond nu a luat in considerare faptul ca deține adeverința nr. 2492/16.07.2007 emisa de Primăria Rusetu referitoare la suprafața revendicata, adeverință care este un act administrativ prin care autoritatea emitenta recunoaște dreptul său de proprietate si chiar daca nu constituie un titlu de proprietate stabilește suprafața de teren ce trebuie acordata, nu însuși terenul determinat prin vecinătăți, lucru care trebuia sa-l facă paratele așa cum a cerut in acțiune.
Apreciază că în mod greșit a considerat instanța de fond ca nu poate cere acesteia direct reconstruirea dreptului de proprietate, în condițiile în care Legea 18/1991 cu modificările si completările ulterioare prevede o procedura administrativă, ușoară, de care ar fi vrut să beneficieze dacă nu era indusă în eroare fiind practic în imposibilitatea de a exercita aceasta cale și nu din vina sau atitudinea sa culpabilă.
Arată că instanța de fond motivează respingerea pe faptul ca nu a depus cerere la oricare primărie, omițând faptul ca forma inițiala a Lg 18/199 a fost modificata ulterior prin legea 169/1997, astfel în forma inițiala din 1991 în art. 10 alin.4 se prevede; "Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce si se înregistrează la primărie in termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi". În forma modificata legea 18/1991 în art.9 pct. 3 se prevede "Cererea se depune la primăria localității sau după caz la primăriile localităților în a căror raza teritoriala se afla terenul pentru care urmează sa fie reconstituit dreptul de proprietate", astfel că se precizează clar că primăria competenta sa primească cererea. Apreciază că eroarea motivată pueril prin folosirea unui tipizat a fost intenționat făcuta de fostul primar, pentru că nu l-a votat niciodată și i-a reproșat mereu acest lucru.
Susține că în mod greșit interpretează instanța de fond legea speciala, în speța legea 18/91 și Convenția C.E.D.O., ca nu poate cere constatarea si dobândirea unui drept de proprietate, cu toate atributele sale, printre modurile de dobândire a dreptului de proprietate conf.art. 557 din Noul cod civil se număra si Hotărârea Judecătoreasca, caz în care Hotărârile judecătorești sunt declarative de drepturi adică recunosc părtilor un drept subiectiv anterior și nu acordă un nou drept, iar Decretul 167/1958 precizează în art.22 că dreptul la acțiune privitor la dreptul de proprietate este imprescriptibil, deci legiuitorul a prevăzut aceasta cale.
In virtutea dreptului sau de plenitudine de Jurisdicție ce s-a acordat prin lege, inclusiv prin legea 18/91 în capitolul IV- Dispoziții procedurale, instanța judecătoreasca poate dispune direct reconstituirea dreptului de proprietate in acest caz, cu atât mai mult cu cât în cazul său împiedicarea de către autorități prin inducerea în eroare de a folosi calea conferita de legea 18/91 nu poate rămâne necenzurata, nesancționata si fără o reparație legala a nedreptății.
Apreciază că nici o dispoziție legala nu limitează dreptul celui ce se considera nedreptățit de a se adresa instanței competente pentru apărarea interesului său legitim, așa cum și Constituția stipulează la art. 21 alin.2. In art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului se prevede clar că "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa" iar prin Ratificarea acestui Protocol (legea 30/94) nu numai că respectarea lui a devenit obligatorie pentru statul roman dar aplicarea prevederilor sale are un caracter prioritar conferit de art. 20 din Constituție, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea speciala si Convenția CE.D.O, aceasta din urmă are prioritate.
F. de motivele invocate solicită admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 87/29.01.2013 și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8,9 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 3.04.2013 intimata comisia locală P. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.87/29.01.2013 a Judecătoriei Pogoanele.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ. tribunalul constată că este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin cererea de investire a instanței, recurenta reclamantă a solicitat în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren arabil, invocând disp. Legii 247/2005, cerere respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă motivat de faptul că persoana îndreptățită, respectiv reclamanta, trebuia să parcurgă anterior sesizării instanței procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 18/1991, respectiv era necesară formularea unei cereri adresate la Primăria P., ori reclamanta nu a urmat această procedura prevăzută de art. 9 din Legea 18/1991 și nu poate pretinde direct instanței judecătorești emiterea unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin recursul promovat, recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul aplicării dispozițiilor legii speciale însă invocă și aspecte legate de incidența în cauză a dispozițiilor C.E.D.O., în sensul că în mod greșit instanța a apreciat că nu poate cere constatarea și dobândirea unui drept de proprietate, cu toate atributele sale, în condițiile în care printre modurile de dobândire a dreptului de proprietate, conf. art. 557 din Noul Cod Civil se număra si Hotărârea Judecătorească, caz în care Hotărârile judecătorești sunt declarative de drepturi adică recunosc părților un drept subiectiv anterior și nu acordă un nou drept, iar Decretul 167/1958 precizează în art.22 că dreptul la acțiune privitor la dreptul de proprietate este imprescriptibil, deci legiuitorul a prevăzut aceasta cale. A invocat că în virtutea dreptului sau de plenitudine de Jurisdicție ce s-a acordat prin lege, inclusiv prin legea 18/91 în capitolul IV- Dispoziții procedurale, instanța judecătoreasca poate dispune direct reconstituirea dreptului de proprietate in acest caz, cu atât mai mult cu cât în cazul său împiedicarea de către autorități prin inducerea în eroare de a folosi calea conferita de legea 18/91 nu poate rămâne necenzurata, nesancționata si fără o reparație legala a nedreptății. A susținut că nici o dispoziție legală nu poate limita dreptul celui ce se considera nedreptățit de a se adresa instanței competente pentru apărarea interesului său legitim, așa cum și Constituția stipulează la art. 21 alin.2. In art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului care prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa" iar prin Ratificarea acestui Protocol (legea 30/94) nu numai că respectarea lui a devenit obligatorie pentru statul roman dar aplicarea prevederilor sale are un caracter prioritar conferit de art. 20 din Constituție, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială și Convenția CE.D.O, aceasta din urmă are prioritate.
Cu privire la criticile formulate, tribunalul raportat și la obiectul cererii deduse judecății, constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei pronunțând astfel o sentință temeinică și legală.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii speciale de fond funciar, care în art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 9 alin. 3 din aceeași lege este prevăzută o procedură specială ce trebuie urmată de persoana îndreptățită în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în calitate de proprietar deposedat sau moștenitor al acestuia, procedură pe care reclamanta nu a înțeles să o parcurgă.
Chiar dacă existau neclarități cu privire la identificarea suprafeței de teren solicitată, respectiv amplasamentul acesteia, în raport de care urma a se stabili entitatea la care urma a fi înregistrată cererea de retrocedare, legiuitorul a prev. în art. 9 alin. 3 din legea mai sus menționată că cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, singura condiție impusă fiind aceea de formulare și înregistrare a cererii, urmând ca în condițiile în care s-ar fi constatat că cererea a fost greșit înregistrată aceasta să fie considerată ca fiind formulată în termen și înaintată entității deținătoare competentă în soluționarea ei.
De observat este faptul că în recurs sunt invocate aspecte care nu au făcut obiectul judecății în fond, ori în practică și în literatura de specialitate s-a statuat faptul că potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 cod proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, ci pot fi formulate critici numai cu privire la modul în care au aplicat judecătorii de fond legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt reținută în raport de probele administrate.
Mai mult, greșelile ce se consideră a fi săvârșite de către instanța a cărei hotărâre se atacă trebuie să poată fi încadrate în unul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 cod proc. civ.
În speță, tribunalul constată că recurenta invocă atât aspecte ce țin de soluția dată de instanța de fond, dar și aspecte ce nu au fost supuse atenției instanței de fond și care sunt de natură a schimba atât obiectul pricinii cât și cauza cererii deduse judecății în fond, astfel că un asemenea motiv nu poate fi încadrat în motivele de casare prev. de art. 304 cod proc. civ.
Față de considerentele ce preced tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304, respectiv 304 ind. 1 cod proc. civ. motiv pentru care în baza art. 312 cod proc. civ. va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta I. D., domiciliată în comuna Rușețu, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 87 pronunțată la data de 29.01.2013 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. P. PENTRU APLICAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red.MȘ
Th.red.CC/ MȘ / 2 ex.
25.04.2013
Dosar fond nr._ Judecătoria Pogoanele
Judecător fond P. C.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 11-10-2013, Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
