Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1478/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/2013
Ședința publică de la 08 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C.-F. P.
Judecător: I. M.
Judecător: M. N.
Grefier: V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în mun. B., .. 3 A, parter, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1562 din 24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Râmnicu- Sărat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea Societatea „E.” S.A., cu sediul în mun. Râmnicu-Sărat, ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat R. E., pentru intimata „E.” S.A. Râmnicu-Sărat, lipsă fiind recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza a fost amânată la termenul din 25.01.2013, la cererea intimatei, pentru lipsă de apărare.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocat R. E., pentru intimata „E.” S.A., solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, așa cum a motivat prin întâmpinarea depusă la dosar, și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, achitat conform dovezilor depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat, sub nr._ din data de 09.05.2012, Societatea „E.” S.A. Râmnicu-Sărat a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., stingerea obligației de plată înscrise în titlul executoriu nr. 5/26.04.2012.
În motivare, a arătat că, la data de 04 mai 2012, a primit titlul executoriu nr. 5/26.04.2012 emis de către intimată, pentru suma de 5151,80 lei, reprezentând subvenție conform art. 80 din Legea nr. 76/2002.
S-a învederat instanței că, la data de 23.03.2012, s-a efectuat un control de specialitate de către inspectorul superior M. M. privind respectarea obligațiilor prevăzute de lege cu privire la încadrarea în muncă și menținerea raporturilor de muncă de către angajatorii care beneficiază sau au beneficiat din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de subvenții, credite, fonduri nerambursabile, scutiri, facilități sau ajutoare financiare, întocmindu-se procesul verbal înregistrat sub nr. 310/23.03.2012.
După verificările efectuate s-a constatat că, la data de 01.10.2009, s-a încheiat convenția nr. 66 cu numitul N. F., începând cu data de 15.09.2009, situație în care societatea a beneficiat de prevederile art. 80 din Legea 76/2002. Angajatul a solicitat demisia, de la 16.09.2011, prin cerere scrisă și înregistrată cu nr. 1266, situație în care contestatoarea a dispus încetarea contractului individual de muncă, în baza prevederilor art. 81 alin. 7 din Codul muncii.
Din eroare, în momentul transmiterii informației, s-a operat drept temei al încetării contractului de muncă, art. 55 lit. b din Codul muncii, dar că eroarea a fost corectată la data de 26.03.2012.
Organul de executare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că nu a procedat la aplicarea vreunei modalități de executare silită.
Prin sentința civilă nr. 1562/24.09.2012, judecătoria a admis contestația și a anulat titlul executoriu nr. 5/26.04.2012 și somația nr. 4/26.04.2012.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, la data de 23.03.2012, a fost încheiat procesul-verbal de control, prin care a fost stabilită obligația contestatoarei, de plată a sumei de 5151,80 lei, pe motiv că desfacerea contractului de muncă pentru N. F. a avut loc potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii, motiv imputabil angajatorului.
S-a constatat că împotriva acestui proces verbal, contestatoarea a promovat calea de atac, administrativă, respinsă prin decizia nr. 56/20.04.2012, contestată la Tribunalul B. – Secția de contencios administrativ, cu termen de soluționare la data de 18.10.2012.
În raport de această situație de fapt, instanța a apreciat că, atât timp cât împotriva procesului verbal contestatoarea a formulat contestație, acesta nu are caracter definitiv pentru a fi pus în executare, intimata a procedat prematur la emiterea formelor de executare, respectiv somația și titlul executoriu, acte premergătoare de executare ce au fost comunicate contestatoarei. A considerat că numai după rămânerea definitivă a titlului executoriu, în funcție de soluția pronunțată de instanța de judecată, învestită cu contestația, se va putea proceda la punerea în executare a procesului verbal încheiat de reprezentantul intimatei prin emiterea formelor de executare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., la data de 19.10.2012, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 02.11.2012.
În motivare, recurenta a considerat că sentința este nelegală, întrucât litigiul aflat pe rolul Tribunalului B. este de natură fiscală, în temeiul Legii nr. 554/2004, iar contestatoarea nu a solicitat suspendarea actului administrativ fiscal (procesul-verbal de control nr. 1565/310/23.03.2012).
A mai susținut recurenta că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 215 din Codul de procedură fiscală, conform cărora introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, contribuabilul având dreptul de a solicita suspendarea executării, în temeiul Legii nr. 554/2004.
Recurenta a prezentat situația de fapt, ca urmare a controlului efectuat, și a precizat aplicabilitatea Codului de procedură fiscală, în baza Ordinului nr. 279/2004 al Președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. A indicat și căile de atac promovate de către contestatoare, precum și împrejurarea că, până în prezent, nu a procedat la aplicarea vreunei modalități de executare silită.
S-a mai arătat că ar fi necesară precizarea obiectului contestației, pentru a se verifica dacă este o contestație la titlu sau o suspendare a executării. Pe de altă parte, a apreciat și că nu ar avea obiect cererea, cât timp nu s-a procedat la executarea silită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172 și urm., art. 215 din Codul de procedură fiscală, art. 80 și urm. din Legea nr. 76/2002, Ordinul nr. 279/2004.
Intimata-contestatoare, în temeiul art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a depus la dosar întâmpinare, la data de 06.12.2012, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a apreciat în mod corect că, atât timp cât contestatoarea a formulat contestație, procesul-verbal nu este definitiv și au fost emise prematur actele de executare.
Intimata a invocat prevederile art. 49, 60 și 104 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, susținând că organul de control avea posibilitatea ca, în situația în care existau suspiciuni în privința motivului legal de încetare a contractului de muncă încheiat cu N. F., să solicite documente suplimentare și suspendarea controlului, dacă ar fi durat excesiv procedurile de obținere a dovezilor.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de contestația la executare promovată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat „stingerea obligației” înscrise în titlul executoriu nr. 5/26.04.2012, emis de către recurenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B., contestația la executare fiind promovată de către debitoarea Societatea „E.” S.A. Râmnicu-Sărat. Motivele indicate în acțiune, pentru încetarea obligației de plată a sumei de 5151,80 lei, nu au vizat însă legalitatea sau temeinicia actelor de executare emise, respectiv somația nr. 4/26.04.2012 (filele 7 și 8 din dosarul judecătoriei) și titlul executoriu nr. 5/26.04.2012 (filele 5 și 6 din același dosar), ci legalitatea și temeinicia actului de control, procesul-verbal nr. 310/23.03.2012 (filele 11-13). Astfel de motive puteau fi însă invocate numai pe calea procedurii speciale prevăzute de Codul de procedură fiscală, pentru contestarea actelor administrativ fiscale, iar nu pe calea contestației la executare.
Tribunalul constată că actele de executare emise la data de 26.04.2012, respectiv somația și titlul executoriu, au avut la bază procesul-verbal de control nr. 310/23.03.2102, prin care s-a dispus obligarea contestatoarei „E.” S.A. Râmnicu-Sărat de a restitui la buget subvenția (încasată pentru angajatul N. F.) în sumă de 4527 lei, precum și dobânzile de 624,80 lei (în total, 5151,80 lei).
Actul încheiat de către inspectorul din cadrul compartimentului de control măsuri active din Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. reprezintă un act administrativ, fiscal, încheiat în baza atribuțiilor speciale prevăzute de art. 1161 din Legea nr. 76/2002, și putea fi contestat, conform art. 24 din Ordinul nr. 279 din 22 iulie 2004 al Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru aprobarea Procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare: „măsurile dispuse de organele de control măsuri active prin actele de control pot fi contestate de persoanele fizice sau juridice supuse controlului, pe cale administrativă, la conducerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru acte de control încheiate de către organele de control măsuri active din cadrul acesteia, sau la conducerea agențiilor pentru ocuparea de forței de muncă, pentru acte de control încheiate de către organele de control măsuri active din cadrul acestora.”
Contestatoarea a urmat procedura prealabilă, fiind emisă decizia, de respingere, nr. 56/20.04.2012 (filele 30-31 din dosarul instanței de fond), de către recurentă.
Împotriva acestei decizii, conform art. 30 din Ordinul nr. 279/2004, menționat mai sus, se putea formula calea de atac la instanțele de drept comun, care, în raport de natura juridică a actului contestat, sunt cele de contencios administrativ.
Procedura de anulare a actelor de impunere este specială, reglementată de art. 205 din Codul de procedură fiscală, iar în contestația la executare nu pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu, după cum se deduce din art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Recurenta a urmat procedura de contestare a actului administrativ, care a fost anulat prin sentința din 06.12.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, astfel cum rezultă din informațiile afișate pe portalul instanțelor (fila 21 din dosarul de recurs). Cu toate acestea, ceea trebuie să analizeze instanța de recurs este hotărârea pronunțată, în cadrul contestației la executare, situația de fapt stabilită de către judecătorie, la momentul soluționării cererii, și aplicarea legii, anularea în prezent a titlului nemaiputând constitui temei pentru continuarea executării. Însă, tribunalul învestit cu recursul promovat împotriva sentinței trebuie să verifice legalitatea soluției pronunțate, în raport de data judecății, nelegalitatea contestației având relevanță pentru modul de soluționare a cererilor accesorii (cheltuielile de judecată).
Tribunalul subliniază incidența în cauză a Codului de procedură fiscală, aprobat prin O.G. nr. 92/2003, față de norma de trimitere cuprinsă de art. 31 din Ordinul nr. 279/2004.
Titlul de creanță (procesul-verbal de control prin care s-a impus obligația contestatoarei de a restitui la buget subvenția încasată) a devenit executoriu prin ajungerea la scadență, conform art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, astfel că instanța de fond, fără niciun temei legal, a reținut că, pentru a deveni definitiv actul, ar fi trebuit să se aștepte soluționarea contestației. Nu s-a ținut cont de prevederile art. 215 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, conform cărora introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Intimata avea posibilitatea de a solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, astfel cum prevede art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, cererea fiind de competența instanței de contencios administrativ. În cauză, nu s-a făcut dovada promovării și admiterii unei astfel de cereri, astfel că, la data emiterii actelor de executare și soluționării contestației, titlul de creanță, care nu fusese anulat, era executoriu și puteau fi emise acte de executare.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că sentința este lipsită de temei legal, art. 215 alin. 1 din Codul de procedură fiscală stabilind că introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, astfel că, în baza art. 312 alin. 3, cu aplicarea art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va fi admis recursul, iar hotărârea va fi modificată, în tot, în sensul respingerii contestației la executare.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în mun. B., .. 3 A, parter, județul B., împotriva sentinței civile nr. 1562 din 24.09.2012, pronunțată de Judecătoria Râmnicu- Sărat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea Societatea „E.” S.A., cu sediul în mun. Râmnicu-Sărat, ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 februarie 2013.
Președinte, C.-F. P. | Judecător, I. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, V. P. |
Red./tehnored. M.N.
2 ex./19.02.2013
Dosar instanța de fond:
Judecătoria Râmnicu-Sărat -_
Judecător instanța de fond:
M. B.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 1368/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
