Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-04-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 3527/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. Ș.
Judecător E. P.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de petentul . cu sediul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr_/28.11.2012, pronunțată de Judecătoria buzău, în dosar nr_, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN cu sediul în București, sector6, . 401A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator R. V. pentru recurenta ., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, prin serviciul registratură la data de 09.04.2012 intimata a depus la dosar întâmpinare, după care,
Se identifică administratorul R. V. pentru recurentă cu CNP_.
Instanța comunică pentru recurentă, prin administrator, un exemplar întâmpinare formulată de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –CESTRIN.
Pentru recurentă, administratorul precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării și arată că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat .
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Administrator R. V. pentru recurenta . precizează că este transportator și a făcut dovada plății rovinietei pe anii 2011,2012 și 2013 și a plătit și o parte din amenzi . Invocă Legea 144/2012 și depune la dosar înscrisuri în susținerea cererii. Solicită admiterea recursului .
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravenționala înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 01.02.2012, sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea plângerii, petenta a arătat ca efectuează curse de transport public de persoane in conformitate cu Legea nr. 92/2007 și, în aceste condiții, este exonerata de la plata taxei de utilizare a drumurilor naționale .
In drept, plângerea contravenționala a fost întemeiata pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, aceasta a depus, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, licență de traseu, caiet de sarcini al licenței de traseu, bon fiscal 12 din 29.09.2011, rovinieta seria_.
Legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei însă, a depus la dosar un set de înscrisuri, în fotocopie, și anume: adresa nr. 6633/21.06.2010, certificatul calificat și autorizația de control precum și planșa fotografică.
Prin sentința civilă nr_/28.11.2012 Judecătoria B. a admis, în parte, plângerea și a înlăturat măsura constând în obligarea petentei la plata tarifului de despăgubire de 1375,36 lei.
A menținut celelalte măsuri aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 încheiat de intimată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 încheiat de intimată, petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 1250 de lei și obligata la plata contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 320 euro, adică, 1375,36 lei întrucât, la data de 20.07.2011, la orele 13,00, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, a fost depistat vehiculul categoria C, cu numărul de înmatriculare_, aparținând ei, circulând fără a deține rovinietă valabilă, că, potrivit art. 34 O.G. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și că potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Din coroborarea celor două articole anterior redate, prima i9nstanță a concluzionat că nu orice omisiune a elementelor enumerate de articolul 16 atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, ci doar lipsa elementelor prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001.
A mai reținut instanța că, în temeiul art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, nesemnarea procesului verbal de către un martor în condițiile în care petentul refuză să semneze sau nu este de față ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare, instanța putând să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi.
Potrivit art. 9 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, alineatul 3 al aceluiași articol prevăzând că în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Cum prezentul proces-verbal a fost încheia în condițiile anterior reglementate, acesta se poate încheia în lipsa contravenientului, fără a fi necesară semnătura vreunui martor.
În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, Judecătoria a observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției., astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Față de toate aceste considerente, Judecătoria a concluzionat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal încheiat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, prima instanță a constatat că, potrivit articolului 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în temeiul căruia a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 250 lei, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, că în conformitate cu prevederile art. 1 lit. b) utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini și că petenta nu a făcut dovada achitării rovinietei valabile pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pentru data de 20.07.2011.
Așa fiind, instanța a găsit că este evident faptul că pentru autovehiculul proprietatea petentei, înmatriculat sub nr._, la data de 20.07.2011 ora 13.00, momentul săvârșirii contravenției, nu exista achiziționată o rovinietă valabilă, aspect recunoscut chiar de către aceasta, fapt ce face ca, în cauză, să fie întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002 potrivit căruia constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța fondului a apreciat că apărarea petentei în sensul că ar fi scutită de plata rovinietei nu poate fi primită întrucât, conform art.3 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, ori din caietul de sarcini al licenței de traseu . nr._, rezultă că petenta efectuează transport județean pe traseul B. XXL – Pîclele.
A mai constata instanța că rațiunea Ordonanței 15/2002 este aceea de a fi sancționate persoanele care nu plătesc tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, că în afară de această faptă, comisă pe data de 20.07.2011, în sarcina petentei s-a reținut că a mai circulat fără a deține rovinietă valabilă și înainte și după această dată, fiind sancționată contravențional de mai multe ori (pe rolul instanței fiind înregistrate la data soluționării prezentei cauze un nr. de 191 plângeri contravenționale similare ale aceleiași petente), că întrucât petenta nu a făcut dovada existenței rovinietei valabile pentru data de 20.07.2011 și autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, instanța va constata temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, precum și legalitatea sancțiunii contravenționale a amenzii contravenționale aplicate prin acesta, dar că, între data constatării săvârșirii acestei contravenții, 20.07.2011, si data judecării prezentei cauze, 28.11.2012, OG nr. 15/2002, în temeiul căreia a fost sancționat petentul a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 în sensul că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă (art. 8 alin.2, în variantă modificată), art. 9 alin.3 statuând că, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
De asemenea, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează (art. II din Legea nr. 144/2012).
În același sens Judecătoria a reținut că potrivit art.15 alin.2 din Constituția României coroborat cu art. 12 din OG nr. 12 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta; in cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
Cum caracterizarea faptei ca și contravenție continuă, prevederea că o persoană nu poate fi sancționată decât o singură dată în 30 de zile și anularea tarifului de despăgubire sunt aspecte care se circumscriu noțiunii de regim sancționator, care este mai favorabil în noua reglementare, instanța a apreciat că acest din urmă regim va fi aplicat petentului.
Așa fiind, și văzând că fapta a fost comisă într-un interval de 30 de zile de la data la care petenta a mai fost sancționată, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.12.2011 (fila 20), când, de asemenea a circulat fără rovinietă valabilă și, reținând că sunt incidente prevederile art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012, Judecătoria a dispus anularea în parte a procesului verbal, în sensul anulării tarifului de despăgubire.
Împotriva sentinței civile nr._ din 28.11.2012 a declarat, la data de 9.01.2013, recurs petenta . B. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând motivele de recurs prev. de art.304 alin.1 indice 9 Cod proc.civ. și cerând a fi analizată cauza sub toate aspectele .
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției . 11, nr._ încheiat de intimată la data de 11.01.2012.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării tarifului de despăgubire, având în vedere modificarea O.G.nr. 15/2002 prin Legea nr. 144 din 23.07.2012 prin care, în conformitate cu dispoz.art. II, tarifele de despăgubire se anulează.
A susținut că, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile”, că prin acest text de lege se instituie principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile consacrat de dispoz.art.12 al. 1 din O.G.nr. 2/2001 care prevede că „ dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție ea nu se mai sancționează ,chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, că este adevărat că prin Decizia nr. 228 din 13.03.2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27.04.2007 s-a constatat că dispoz.art.12, alin.1 din O.G.nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „ nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale nu și executarea acesteia și că textul art. 15 nu este încălcat atâta timp cât dispozițiile criticate fac referire la nesancționarea faptelor ce nu mai sunt calificate drept contravenție, fără a se face distincție dacă această nesancționare privește aplicarea sau executarea sancțiunii.
În concluzie, având în vedere dispoz.art.15 alin.2 din constituție și art.12 alin.1 din O.G.nr.2/2001, at.206 indice 69 alin.7 din Codul Fiscal, fapta reținută în procesul verbal contestat nu mai constituie contravenție, și ca urmare fapta fiind dezincriminată se impune și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
De asemenea, urmează a se avea în vedere faptul că societatea a fost de mai multe ori sancționată, primind mai multe procese verbale într-o lună ,la o perioadă foarte mare de timp de la constatarea contravenției, aproape de împlinirea termenului de prescripție, în condițiile în care se instituie obligația de a se constata și comunica procesul verbal în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției . 12, nr._ din 11.01.2012 încheiat de intimată.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
A susținut că, în conformitate cu dispoz.art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, că în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor petenta apare menționată ca fiind proprietar situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G.nr. 2/2001 și O.G nr..15/2002, că la data de 20.07.2011 autoturismul acesteia, cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins pe DN 2 Km 115 + 80 m circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă sens în care la data de 11.01.2012 a fost emis procesul verbal de contravenție contestat, că acest proces a fost emis prin Sistemul informație de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R.- SA și că autovehiculul recurentei fiind identificat în trafic s-a verificat baza de date cu rovinieta și s-a constatat în mod corect că pentru acesta nu există înregistrată rovinietă.
Așa fiind, instanța de fond a reținut că recurenta nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehiculul respectiv și în mod corect s-a reținut în sarcina sa contravenția de a fi circulat fără rovinietă valabilă.
Din prevederile art. 7 ,și art.1 al.1 lit.b din O.G. nr. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
A mai susținut intimata că apărarea recurentei în ceea ce privește comunicarea proceselor verbale de contravenție la o perioadă foarte mare de timp este nefondată, având în vedere că a întocmit acesteia un număr de 209 procese verbale, a îndeplinit, cu siguranță toate formalitățile legale pentru a putea încasa sumele datorate de către contravenientă și că art. 206 indice 69 al, 7 din Codul Fiscal invocat de recurentă a fost abrogat, și nu are legătură cu prezentul recurs.
A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În drept, a invocat dispoz.art. 308 al. 2 Cod proc.civ., O.G nr. 15/2002 și O.G.nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul în limita și pentru următoarele motive:
Nemulțumirea petentei vizează împrejurarea că instanța fondului nu ar fi făcut aplicarea în mod corect, în cauză, a principiului înscris în art.15 din Constituția României referitor la legea contravențională mai favorabilă, în condițiile în care, pe numele său, intimata a întocmit mai multe procese verbale de contravenție pentru aceeași faptă.
În acest sens a fost depus la dosar în recurs procesul verbal de contravenție_ din 19.12.2011 ( fila 13 ).
Față de cele susținute tribunalul constată că, anterior pronunțării sentinței recurate, O.G nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 și anume:
- Art. 8 al.1 a fost modificat având acum următorul conținut „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
- La articolul 9, alineatul (3) are următorul cuprins:
„În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Totodată, art. II din Legea nr. 144/2012 prevede „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
În condițiile în care contravenția incriminată de art.8 din O.G nr. 15/2002 a fost declarată de lege contravenție continuă rezultă că, toate actele materiale săvârșite de același contravenient în perioada de după constatarea primei abateri de la dispozițiile acestui act normativ și până la comunicarea către acesta a procesului verbal de contravenție întocmit pentru acea faptă, sunt acte materiale ce intră în componența aceleiași contravenții, iar nu contravenții distincte pentru care să se poată încheia alte procese verbale de sancționare.
Acest lucru rezultă din dispoz. art.9 al.3 ale O.G.nr. 15/2002 în actuala formulare potrivit cu care în intervalul de 30 de zile stabilit de lege pentru întocmirea procesului verbal de contravenție și comunicarea lui nu se pot încheia alte procese de sancționare pentru încălcarea prev. art.8 al.1 din actul normativ amintit.
Chiar dacă fapta pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție . 12 nr._ /11.01.2012 a fost săvârșită înainte de modificarea O.G.nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012 recurenta beneficiază de prevederile legale în actuala formulare, de după modificare, în virtutea principiului constituțional înscris în art.15 al. 2 din Constituția României potrivit căruia legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile.
Or, mai favorabile pentru petenta recurentă de astăzi sunt prevederile O.G.nr. 15/2002 în forma modificată prin Legea nr. 144/2012.
În raport de aceste considerente și văzând că, fapta pentru care aceasta a fost sancționată prin procesul verbal dedus astăzi judecății a fost săvârșită la data de 20.07.2011, anterior în sarcina acesteia reținându-se o faptă similară, săvârșită la data de 11.07.2011, sancționată prin procesul verbal . nr_, întocmit la data de19.12.2011, rezultă că ea nu este o nouă contravenție de sine stătătoare ci, un act material ce intră în componența contravenției deja constatată și sancționată prin procesul verbal de mai sus de vreme ce a fost săvârșită în intervalul scurs de la data comiterii primei fapte, 11.07.2011, și până la întocmirea procesului verbal de sancționare a acesteia – 19.12.2011 .
În aceste condiții, neexistând faptă contravențională procesul verbal este nul absolut.
Nulitatea care intervine conduce la înlăturarea sancțiunii amenzii, cât și a tarifului de despăgubire mai ales că pentru acesta din urmă art. II din Legea nr. 144/2012 prevede în mod expres că, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Or, prin sentința pronunțată Judecătoria B. a procedat doar la anularea tarifului de despăgubire menținând procesul verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicate petentei situație în care a făcut o aplicare necorespunzătoare a prevederilor legale incidente în cauză, împrejurare de natură a atrage motivul de recurs înscris la art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Față de toate aceste considerente tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 Cod proc.civ., să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată în sensul că va dispune anularea procesului verbal . 12 nr._ din 11.01.2012 și în ceea ce privește sancțiunea amenzii în sumă de 1.250 lei aplicată petentei-recurente pe care o exonerează de plata acesteia.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței în ceea ce privește anularea tarifului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta – petentă . cu sediul în B., ., Jud B., împotriva sentinței civile nr_/28.11.2012, pronunțată de Judecătoria buzău, în dosar nr_ în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN cu sediul în București, sector 6, . 401A, și în consecință:
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că înlătură și sancțiune amenzii în cuantum de 1.250 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . 12 nr._ din 11.01.2012 încheiat de intimată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Președinte, A. M. | Judecător, M. Ș. | Judecător, E. P. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2 ex. jud.fond- C.P.
24.05.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
