Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 44/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 19063/200/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/2013

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. P.

Judecător A. M.

Judecător M. Ș.

Grefier M. H.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de contestatorul O. G. I. – domiciliat în B., .. 1 bis, jud. B. și de intimata A. T. LEASING IFN SA – cu sediul în București, . nr. 17, sector 2, împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurentul O. G. I. fiind reprezentat de avocat M. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost atașată cerere din partea recurentei-intimate prin care solicită să se ia act de schimbarea denumirii societății, din . IFN în . SA, conform certificatului ORC București . nr._/19.12.2012 atașat, după care:

Instanța constată că recursul declarat de contestatorul O. G. I. a fost deja timbrat cu suma de 97 lei, iar recursul declarat de intimată a fost timbrat cu suma de 5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, astfel că revine asupra măsurii dispuse la termenul anterior, în ce privește achitarea de către recurentul O. G. I. a taxei de timbru de 5 lei și 0,30 lei timbru judiciar, având în vedere că acesta a atacat cu recurs sentința fondului, pentru care avea obligația de a achita o taxă de timbru în sumă de 97 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație pe care și-a îndeplinit-o la termenul anterior, chitanța de plată fiind atașată la fila 35 dosar.

Constată că ambele recursuri sunt legal timbrate și ia act că recurenta-intimată și-a schimbat denumirea, aceasta numindu-se în prezent . SA.

Apărătorul ales al recurentului-contestator arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.

Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat M. E., având cuvântul pentru recurentul-contestator O. G. I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea contestației la executare, urmând a se avea în vedere întreg materialul probator administrat și faptul că s-a cesionat întregul activ și pasiv al societății. Precizează că fostul lichidator al societății a depus și o cerere de antrenare a răspunderii fostului administrator unic al debitoarei, numitul S. M., pentru întreg pasivul societății, iar Tribunalul B. a admis această cerere în cadrul dosarului nr._ .

Susține că actele de executare pornite împotriva recurentului O. G. I. sunt netemeinice și nelegale.

Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din data de 05.06.2012, contestatorul O. G. I. a formulat contestație la executare silită în contradictoriu cu intimata . SA, solicitând anularea măsurii popririi înființata de intimată, prin intermediul executorului judecătoresc Tarean C., asupra disponibilităților sale bănești, in lei si valuta, pana la concurenta sumei de 389.483,32 lei, conturi deschise la terții consemnați in adresa de înființare a popririi din dosarul executional nr. 30 din 16.05.2012 și suspendarea măsurii pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentei contestații.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în fapt, a fost dispusă măsura popririi disponibilităților sale bănești la solicitarea creditoarei A. T. Leasing IFN SA, in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 1404 din 14.04.2008, că într-adevăr, la data de 14.04.2008 a încheiat contractul de leasing financiar nr. 1404 in calitate de codebitor, insa beneficiarul acestui contract a fost . care, prin reprezentantul sau, a cesionat atat activul cat si pasivul societății, in data de 26.11.2009, conform deciziei si contractului de cesiune parti sociale, societatea fiind preluata de către dl. S. M., că în baza procesului verbal de predare - primire din 27.11.2009 S. M. a primit stațiile GPL auto tip skid proprietatea AT LEASING IFN SA conform contractului de leasing nr. 1404/2008 și că, în condițiile în care prin aceste contracte bunurile proprietatea creditoarei au trecut in patrimoniul societății al cărui reprezentant este dl. S. M., executarea silita pornita împotriva sa a fost începută față de o persoană fara calitate procesuală..

Intimata avea obligația de a proceda la instituirea masurilor de executare silita asupra bunurilor ce au fost date utilizatorului, in baza contractului de leasing, bunuri pe care sa le valorifice pentru recuperarea sumei acordate.

A mai arătat contestatorul că nu are cunoștința de bunurile ce au fost predate utilizatorului, nu cunoaște unde se găsesc in momentul de fata, dar că știe că societatea a fost supusa procedurii speciale prevăzuta de Legea nr. 85/2006, din verificările efectuate pe rolul Tribunalului B. rezultând că a fost inregistrata cererea creditoarei . SA prin care a solicitat instanței declanșarea procedurii, cauza facand obiectul dosarului nr._ . Creditoarea . IFN SA a fost înscrisa la masa credala cu suma ce face obiectul instituirii măsurii propririi în cauza de față, titlul in baza căruia a fost înscrisă fiind tocmai contractul de leasing financiar nr. 1404/2008.

In data de 16.06.2011 Tribunalul B. a dispus in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 inchiderea procedurii si radierea societății din evidentele Oficiului Registrului Comerțului însă lichidatorul desemnat in cauza a solicitat, in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii fostului administrator unic al debitoarei, dl. S. M., pentru intreg pasivul societății, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului B. sub nr._, cerere admisă in data de 16.06.2011, situație în care creditoarea trebuie sa-l urmărească pe dl. S. M. si nu pe el, contestatorul, care nu are nicio calitate in societate.

In opinia sa, a arătat în final contestatorul, creditoarea este in posesia unui titlu executoriu pe care nu l-a valorificat, respectiv sentința prin care instanța a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a d-lui S. M..

F. de aceste considerente, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulata si, pe cale de consecință, sa se dispună anularea oricăror masuri de executare silita asupra disponibilităților bănești existente în conturi deschise pe numele si pe seama dumnealui.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 si urm., art. 452 si urm. din Codul de procedura civila.

În dovedirea celor susținute, contestatorul a depus, în copie: somație din 16.05.2012, proces-verbal din data de 10.05.2012, dovadă comunicare, extras portalul instanțelor referitor la dosarul nr._, proces-verbal de predare-primire între O. P. E. și S. V. M., decizie și contract de cesiune părți sociale, declarația S. M..

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.

Pe cale de excepție, având in vedere prevederile art. 401 alin.1 lit. a Cod.proc.civ., a invocat excepția tardivității formulării contestației, intrucat „contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a indeplini un act de executare".

În acest sens a susținut că, potrivit adresei nr. 782/11.05.2010, . IFN SA a solicitat Corpului executorilor IFN al . IFN SA, reprezentat prin executor IFN S. C. și ulterior prin Executor IFN P. N. I., inceperea executării silite impotriva Contestatorului O. G. I. in calitate de Codebitor-Persoana Fizica al . Utilizator al Contractului de Leasing Financiar nr. 1404/14.04.2008 si al Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 urmare a neachitarii de către utilizator a ratelor de leasing, că începerea executării silite in Dosarul executional nr. 263/2010 a fost adusa la cunoștința contestatorului prin mai multe acte de executare emise de către executorii IFN, respectiv Somația nr. 01/08.11.2010, Adresa nr. 501/08.08.2011, Somația nr. 01/04.05.2011 si ulterior prin Somația nr. 209/14.10.2011 emisa de Executor IFN P. N. I., acte prin care acestuia i s-a făcut cunoscut faptul ca s-a declanșat procedura executării silite impotriva sa pentru suma de 380.551,38 lei și că prezenta contestație a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.06.2012, la peste 18 (optsprezece) luni de la data cand, contestatorul a luat cunoștința de începerea executării silite.

Pe cale de consecință, în opinia sa, termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a Cod Proc. Civ., in care contestatorul ar fi putut sa isi exercite dreptul de a contesta executarea silita inceputa impotriva sa, a fost cu mult depășit, astfel că se impune admiterea excepției tardivității formulării contestației si pe fondul cauzei respingerea contestației ca fiind tardiv formulata.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocata de către contestator, a solicitat să fie respinsă ca neintemeiata si nefondata având in vedere faptul ca acesta a semnat, in calitate de Codebitor-Persoana Fizica al ., Contractul de Leasing Financiar nr. 1404/14.04.2008 precum si Actul Adițional nr. 1/10.02.2009, fiind demonstrata, fara putința de tăgada, calitatea sa procesuala.

Demararea executării silite împotriva codebitorului - persoana fizica, O. G. I., este legala si intemeiata având in vedere raportul juridic stabilit de către parti la semnarea contractului mai sus amintit, scopul fiind recuperarea prejudiciului creat prin neplata ratelor de leasing de către debitorul ..

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neintemeiată si nefondată.

A susținut că, la data de 14.04.2008, intre . IFN SA in calitate de Locator/Finanțator, . in calitate de Utilizator si O. G. I. in calitate de Codebitor - Persoana Fizica al ., la cererea ., a intervenit Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 si ulterior Actul Adițional nr. 1/10.02.2009, parte integranta a acestuia, că obiectul contractului este reprezentat de finanțarea si transmiterea de către Locator a dreptului de posesie si folosința asupra bunurilor, conform legii si prevederilor contractuale, privind achiziționarea mai multor bunuri, respectiv stații GPL model Skid Complet conform facturii proforma nr. 86/21.03.2008, că potrivit prevederilor contractuale, finanțatorul urma sa recupereze suma finanțata de la utilizator, eșalonat pe toata durata leasingului, in termen de 48 de luni, iar in cazul in care utilizatorul inceta sa mai faca plați finanțatorul putea sa solicite recuperarea sumei finanțate de la codebitorul-persoana fizică ce, prin semnarea Contractului de Leasing Financiar si a Actului Adițional, are calitatea de garant al utilizatorului privind indeplinirea obligațiilor asumate prin semnarea contractului, in principal al respectării obligației de plata și că O. G. I. si-a asumat calitatea de codebitor - persoana fizica, declarând la semnarea contractului ca renunța la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune.

Prin cesionarea părtilor sociale la data de 26.11.2009 de către Administratorul . - O. E., soția contestatorului O. G. I., către o alta persoana, respectiv S. M., contestatorul nu si-a pierdut calitatea de codebitor - persoana fizica asumata prin semnarea Contractului Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009.

În aceste condiții și față de faptul ca utilizatorul nu si-a mai respectat obligația de plata a ratelor de leasing, a notificat rezilierea Contractului Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 prin Adresa nr. 705 din data de 29.04.2010 atat debitorului ., cat si codebitorului - persoana fizica O. G. I. făcându-i cunoscut că, potrivit art. 38.3 din contract, ca urmare a rezilierii contractului, are obligația de a achita suma totala de 369.447,49 Iei, reprezentând toate sumele si costurile datorate in baza si in legătura cu Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si cu Actul Adițional nr. 1/10.02.2009, respectiv: suma de 119.781,26 Iei, reprezentând restante (facturi emise si neachitate), suma de 249.66,23 lei, reprezentând valoarea ratelor de leasing declarate scadent anticipat.

Având in vedere faptul ca atat debitorul, cat si codebitorul nu au efectuat plata nici dupa rezilierea contractului, prin Adresa nr. 782 din data de 11.05.2010 . IFN SA a solicitat Executorului IFN S. C. începerea executării silite impotriva codebitorului-persoana fizica O. G. I., pentru suma de 369.447,49 lei, in baza titlului executoriu Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009.

Așa fiind, a arătat în continuare intimata, nu se poate retine de către instanța de judecată susținerea contestatorului potrivit căreia acesta nu a primit niciodată nicio notificare, nicio instiintare sau vreun alt document din care sa rezulte suma pe care ar datora-o sau modul de calcul al acesteia.

Cu privire Ia capătul de cerere privind suspendarea executării silite, in conformitate cu art. 403 Cod Proc. Civ. a solicitat obligarea contestatorului la plata unei cauțiuni in cuantum de 10 % din valoarea obiectului cererii.

In cazul in care Contestatorului, desi prin citație i s-a pus in vedere obligația procesuala de a achita cauțiunea prevăzuta de art. 403 Cod Proc. Civ., nu si-a îndeplinit aceasta obligație, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind neintemeiat si nefondat.

A învederat că sumele pretinse in baza titlului executoriu Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009, au fost calculate cu respectarea prevederilor contractuale, plata ratelor de leasing ca și obligație principala a contractului, stabilita conform scadentarului de plați insusit de Utilizator prin semnătura si stampila, revine in egala măsura contestatorului, in calitatea sa de Codebitor - Persoana Fizica al Utilizatorului, acesta fiind ținut de a respecta obligația de plata a ratelor de leasing.

Nici pana in prezent contestatorul nu a predat bunurile ce fac obiectul contractului mai sus amintit.

Prin demararea executării silite contestatorul nu a fost si nu este prejudiciat, singura prejudiciata in acest moment fiind . IFN SA care nu a reușit sa isi recupereze creanța in suma de 364.655,88 lei (calculata la data de 11.09.2012) de la debitoarea . si nici de la contestatorul din prezenta cauza.

Executarea silita a fost inceputa in baza titlului executoriu, Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009. incheiat intre parti si care a fost reziliat din vina exclusiva atat a Utilizatorului cat si a Codebitorului - Persoana Fizica, intrucat nu au fost respectate termenele scadente de plata a ratelor de leasing in baza prevederilor art. 37 si art. 38 din Contract, potrivit cărora: în condițiile prezentului Contract de leasing LOCATORUL considera in mod expres si UTILIZATORUL accepta ca fiind in culpa in următoarele situații: 37.I. Neplata ratelor de leasing mai mult de 30 de zile de la data scadentei... ". În oricare din situațiile declarate de LOCATOR, acesta in mod unilateral si fara implicarea instanțelor de judecata, va declara rezilierea Contractului de leasing incepand cu prima zi dupa expirarea termenului de 30 de zile si poate sa decidă cea mai buna si facila cale de a-si recupera daunele provocate, acesta urmând a se face pe cheltuiala Utilizatorului.. "

Potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997 - privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, „Contractele de leasing, precum si garanțiile reale si personale, constituite in scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii” astfel că creanța sa intruneste condițiile prevăzute de art. 379 Cod Proc. Civ. alin. 1 aceea de a fi certa, lichida si exigibila.

. IFN SA este o societate de creditare, respectiv Instituție Financiara Nebancara, supravegheata de BNR, si nu o societate de inchirieri echipamente care ar avea doar obligația de a asigura folosința bunurilor in schimbul unei chirii, contractul incheiat cu contestatoarea fiind un contract de leasing financiar si nu un contract de leasing operațional.

A mai arătat intimata că la data de 22.08.2012, prin Sentința Civila nr._ Judecătoria B. a soluționat Dosarul nr._/200/2012, având ca obiect cererea privind Ordonanța Presedintiala formulata de O. G. I. impotriva măsurii Popririi infiintata de B.E.J. TAREAN C. in Dosarul de executare silita nr. 30/2012, cererea fiind respinsa ca neintemeiata.

În dovedirea celor susținute în întâmpinare, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din 14.04.2008, Actul Adițional nr. 1/10.02.200 insotite de Scadentarul ratelor de leasing parte integranta a acestuia si de Factura proforma nr. 86 din data de 21.03.2008; Cerere de executare silita nr. 782/11.05.2010; Somația nr. 1/08.11.2010; Cerere de incuviintare a executări silite si Încheierea pronunțata in Dosarul nr._, de către Judecătoria B.; Somația nr. 1/04,05.2011; Cerere de continuare a executării Silite nr. 684/08.05.20,12; Sentința Civila nr._ pronunțata de Judecătoria B. la data de 22.08.2012 in Dosarul nr._/200/2012;Situația Creanței calculata la data de 11.09.2012.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115, art. 242 alin. 2, art. 379, art. 401 Cod Proc. Civ., O.G. 51/1997.

În baza materialului probator administrat Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr_ din 02 octombrie 2012 prin care a respins excepția de tardivitate invocată de intimată dar și contestația la executare, formulată de contestatorul O. G. I., ca neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța fondului a analizat cu precădere excepția invocată, prin raportare la termenele defipte pentru formularea contestației la executare de art. 401 alin.1 C.proc.civ., reținând că, potrivit art. 401 alin.1 C.proc.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.

Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei și văzând că se contestă somația emisă în data de 16.05.2012, instanța a considerat drept moment de început al termenului de contestație ziua comunicării somației din 16.05.2012 către contestator, mai exact data de 18.05.2012, cererea de chemare în judecată fiind transmisă la Judecătoria B. prin poștă la data de 01.06.2012.

Termenul de 15 zile se calculează pe zile libere, conform art. 101 alin.1 C.proc.civ., neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. În temeiul art. 104 C.proc.civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În ceea ce privește data de la care a început să curgă termenul de contestație la executare instanța fondului a apreciat că aceasta este data de 18.05.2013, dată la care O. G. I. a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă astfel că prezenta cerere a fost formulată în interiorul termenului de 15 zile reglementat de lege.

Pentru aceste considerente, excepția de tardivitate a fost găsită ca neîntemeiată.

Pe fondul contestației la executare Judecătoria B. a reținut că la data de 14.04.2008, intre . IFN SA in calitate de Locator/Finanțator, . in calitate de Utilizator si O. G. I. in calitate de Codebitor sau codebitor fidejusor al ., a intervenit Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 si ulterior Actul Adițional nr. 1/10.02.2009, parte integranta a acestuia, că obiectul Contractului si al Actului Adițional este reprezentat de finanțarea si transmiterea de către Locator a dreptului de posesie si folosința asupra bunurilor, conform legii si prevederilor contractuale, privind achiziționarea mai multor bunuri, respectiv stații GPL model Skid Complet conform facturii proforma nr. 86/21.03.2008, că potrivit prevederilor contractuale, finanțatorul urma sa recupereze suma finanțata de la utilizator, eșalonat pe toata durata leasingului in termen de 48 de luni iar potrivit art. 6 din contract locatorul acceptă ca domnul O. G. I. să fie codebitor fidejusor, calitate în care renunță la beneficiul de discuțiune și beneficiul de diviziune.

Instanța a apreciat că prin cesionarea părtilor sociale la data de 26.11.2009 de către Administratorul . - O. E., mama contestatorului O. G. I., către o alta persoana, respectiv S. M., contestatorul nu si-a pierdut calitatea de debitor fidejusor asumata prin semnarea Contractului Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009.

Față de această situație și având in vedere că utilizatorul nu si-a mai respectat obligația de plata a ratelor de leasing, creditoarea a notificat rezilierea Contractului Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 prin Adresa nr. 705 din data de 29.04.2010 atat debitorului ., cat si codebitorului - persoana fizica O. G. I..

A reținut, totodată, prima instanță că potrivit art. 1162 și 1163 C.civ., beneficiul de discuție este o facultate pe care legea o conferă fidejusorului, de a cere creditorului care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului și numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe el, că nu se va putea invoca beneficiul de discuție, dacă fidejusorul a renunțat la acest beneficiu sau dacă s-a obligat solidar cu debitorul principal, în acest din urmă caz fiind aplicabile regulile solidarității, că beneficiul de diviziune constituie tot o facultate recunoscută fidejusorului, în ipoteza în care există mai mulți fidejusori, care garantează față de unul și același creditor, pentru una și aceeași garanție și că principiul prevăzut de lege în această situație este acela că fiecare dintre fidejusori răspunde pentru întreaga datorie, beneficiul de diviziune nemaiputînd fi invocat dacă fidejusorul a renunțat la el ori dacă prin convenție s-a prevăzut clauza solidarității între fidejusori.

Potrivit art. 371¹ C.proc.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

Prin raportare la prevederile legale anterior redate Judecătoria B. a conchis că obligația prevăzută în contractul de leasing se poate realiza prin executarea silită atât a debitorului principal, cât și a fidejusorului O. G. I., care s-a obligat în solidar cu debitorul principal și care a renunțat la posibilitatea invocării beneficiului de discuțiune și a beneficiului de diviziune.

În ceea ce privește prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 instanța a găsit că acestea sunt de strictă interpretare și aplicare și privesc doar pe debitorul principal, fără să se aplice fidejusorilor persoane fizice. Deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății . și înscrierea societății de leasing la masa credală a societății debitoare conferă acesteia vocație legala de a recupera creanța in cadrul procedurii, dar nu impietează asupra dreptului acesteia de a încerca recuperarea sumei si de la ceilalți garanți. Societatea creditoare are dreptul legal de a iniția, chiar si concomitent, procedura legala de recuperare a creanței de la oricare dintre persoanele care, in baza unor titluri executorii, sunt garanți ai sumei respective.

Cu respectarea principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin.6 C.proc.civ., având în vedere că singura critică adusă executării silite constă în aceea că s-a pornit împotriva unei persoane care nu ar avea nicio datorie față de creditoare, neaducându-se critici cu privire la regularitatea îndeplinirii formelor de executare sau cu privire la corectitudinea sumei pretinse, față de considerentele anterior expuse, Judecătoria B. a găsit neîntemeiată contestația la executare, respingând-o.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul O. G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

Intimata . IFN SA a declarat și ea recurs însă împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din 18.09.2012 prin care s-a dispus suspendarea executării silite la cererea contestatorului O. G. I..

În recursul său contestatorul a invocat dispoz.art.304 pct. 9 și art. 304 indice 1 Cod proc.civ.și a solicitat, ca în temeiul art.312 al.2 și 312 al.3 teza I Cod proc.civ., să se modifice în tot sentința recurată cu consecința admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare instituite în ceea ce îl privește.

A susținut contestatorul recurent că, instanța fondului în mod greșit a respins contestația la executare reținand pe de o parte că, bunurile ce fac obiectul contractului de leasing nu au fost predate de către contestator nici până la acest moment, iar pe de altă parte, că cea prejudiciată prin demararea executării silite este intimata A. T. Leasing IFN SA care nu a reușit să își recupereze creanța în sumă de 346.655,88 lei nici de la . și nici de la O. G. I..

În continuare recurentul a reluat susținerile din acțiunea înregistrată la instanța de fond arătând că, în data de 26.11.2009, reprezentantul legal al ., O. E., a cesionat atat activul, cat și pasivul societății catre numitul S. M., că, în baza procesului verbal de predare- primire din 27.11.2009 acesta din urma a preluat și stațiile GPL ce au facut obiectul contractului de leasing nr. 1404/2008 încheiat cu Autotrading Leasing, că, în aceste condiții, creditoarea avea posibilitatea instituirii masurilor de executare silită asupra bunurilor astfel predate și că, din verificările efectuate în evidențele Tribunalului B., a rezultat că împotriva societății Geop Interinvest SRL s-a declanșat procedura insolvenței în dosarul nr._, creditoarea Autotrading Leasing înscriindu-se la masa credală tocmai cu creanța rezultată din contractul nr,. 1404/2008.

Mai mult, în dosarul nr._ al Tribunalului B. s-a solicitat, în temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii fostului administrator unic al debitoarei, S. M., pentru întreg pasivul societății în cauză, cerere admisă la data de 16.06.2011.

Așa fiind, a arătat în final recurentul, creditoarea este în posesia unui titlu executoriu pe care nu l-a valorificat, și anume hotărârea prin care instanța a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a numitului S. M. pentru întreaga masă credală.

De cealaltă parte, recurenta . a criticat încheierea pronunțată de Judecătoria B. în ședința publică din 18.09.2012, solicitand modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite formulată de contestatorul O. G. I..

A susținut această recurentă că încheierea în discuție este sumar motivată și a fost pronunțată în urma greșitei înțelegeri a motivelor invocate de contestator.

Astfel, instanța reține în considerentele încheierii că O. G. I. a solicitat anularea titlului executoriu situație în care se pune în discuție însăși calitatea acestuia de debitor în cadrul procedurii executării silite.

Or, dintr-o simplă verificare a cererii de investire a instanței rezultă că s-a solicitat, de către contestator, anularea măsurii popririi înființată la cererea creditoarei și suspendarea executării astfel pornite pana la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației de față.

Mai mult, chiar contestatorul recunoaște, prin cererea dedusă judecății, că la data de 14.04.2008 a încheiat contractul de leasing financiar nr. 1404 ce constituie titlu executoriu aflat la baza executării silite.

Mai reține instanța drept argument care a condus-o la admiterea cererii de suspendare a executării silite faptul că, suma ce se încearcă a se recupera în acest mod este una substanțială cu impact deosebit asupra contestatorului și că acesta a depus o cauțiune într-un cuantum stabilit de instanță ce ar putea servi la eventuale despăgubire a creditoarei în situația în care s-ar constata că titlul executoriu este valabil iar aceasta a suferit prejudicii urmare a suspendării executării.

Instanța a înțeles greșit obiectul cauzei deduse judecății și a tratat cu superficialitate și lipsă de obiectivitate efectele prejudiciabile pe care le poate produce asupra sa suspendarea cursului executării.

Față de aceste motive precum și de faptul că, prin sentința civilă nr._/2.10.2002, Judecătoria B. s-a pronunțat asupra fondului cauzei, respingând contestația la executare, se impune admiterea recursului și să se dispună modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite cu consecința continuării executării în dosarul nr. 30/2010 al B. Tarean C. pana la recuperarea integrală a debitului.

Recurenta intimată . IFN SA a formulat și întâmpinare la recursul declarat de O. G. I. impotriva Sentinței Civile nr._ pronunțata de Judecătoria B. in Dosarul nr._, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În argumentarea acestei solicitări aceasta a reluat, practic, susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond arătând că, la data de 14.04.2008, intre . IFN SA in calitate de Locator/Finanțator, . in calitate de Utilizator si O. G. I. in calitate de Codebitor - Persoana Fizica al ., la cererea .>INTERINVEST SRL, a intervenit Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 si ulterior Actul Adițional nr. 1/10.02.2009, parte integranta a acestuia, că obiectul Contractului este reprezentat de finanțarea si transmiterea de către Locator a dreptului de posesie si folosința asupra bunurilor, conform legii si prevederilor contractuale, privind achiziționarea mai multor bunuri, respectiv stații GPL model Skid Complet conform facturii proforma nr. 86/21.03.2008, că potrivit prevederilor contractuale Finanțatorul urma sa recupereze suma finanțata de la Utilizator, eșalonat pe toata durata leasingului in termen de 48 de luni, iar in cazul in care Utilizatorul inceta sa mai faca plați Finanțatorul putând sa solicite recuperarea sumei finanțate de la Codebitorul-Persoana fizica, care prin semnarea Contractului de Leasing si a Actului Adițional are calitatea de garant al Utilizatorului privind indeplinirea obligațiilor asumat, in principal al respectării obligației de plata și că O. G. I. a declarat la semnarea contractului ca renunța la beneficiul de discutiune si la beneficiul de diviziune.

Prin cesionarea părtilor sociale la data de 26.11.2009 de către Administratorul . - O. E., mama recurentului - Contestator O. G. I., către o alta persoana, respectiv S. M., Contestatorul nu si-a pierdut calitatea de Codebitor - Persoana Fizica asumata prin semnarea Contractului Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 astfel că, în condițiile în care utilizatorul nu si-a mai respectat obligația de plata a ratelor de leasing a notificat rezilierea Contractului Leasing si a Actului Adițional prin Adresa nr. 705 din data de 29.04.2010 atat debitorului . cat si Codebitorului - Persoana Fizica O. G. I..

Critica adusa sentinței recurate, a arătat în continuare intimata, potrivit cărei prima instanța a respins contestația in mod eronat, este lipsita de temei având in vedere faptul ca, prima Instanța a reținut in mod corect faptul ca Recurentul - Contestator, in calitate de Codebitor - Persoana Fizica al ., nu a predat bunurile ce fac obiectul Contractului de Leasing Financiar nr. 1404/14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 si ca in mod just si corect A. T. LEASING IFN, având un titlu executoriu, respectiv contractul anterior menționat, a inceput executarea silita impotriva Codebitorului - Persoana Fiaica O. G. I., in vederea recuperării prejudiciului creat de Utilizatorul ., prin neplata ratelor de leasing conform titlului executoriu Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009.

Procesul Verbal din data de 27.11.2009, invocat de către Recurentul Contestator, prin care susține ca s-au predat lui S. M., bunurile proprietatea firmei este inca o fapta de natura sa prejudicieze A. T. LEASING IFN, intrucat Recurentul - Contestator sau vreun alt reprezentant al Utilizatorului, nu aveau calitatea sa dispună de bunurile respective fara acordul acesteia, ca proprietar de drept al bunurilor pana la achitarea integrala a tuturor ratelor de leasing datorate in baza Contractului de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009 precum si a cheltuielilor accesorii făcute in calitate de proprietar.

Mai mult, documentul invocat nu face dovada faptului ca o alta persoana, Dl S. M. a preluat calitatea de Codebitor - Persoana Fizica în locul contestatorului si ca aceasta si-ar fi asumat obligația garantării plații ratelor de leasing conform contractului mai sus menționat.

De asemenea, a continuat intimata, susținerile recurentului - contestator privind situația juridica a ., impotriva căreia . SA a solicitat Tribunalului B. deschiderea procedurii insolventei in baza Legii nr. 85/2006, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr._, soluționat la data de 16.06.2011, cand in baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, Tribunalul B. a dispus inchiderea procedurii insolventei si radierea acesteia din Registrul Comerțului, sunt lipsite de relevanta in prezenta cauza, având in vedere ca potrivit Contractului de Leasing Financiar nr. 1404 din data de 14.04.2008 si a Actului Adițional nr. 1/10.02.2009, ce reprezintă titlu executoriu, A. T. LEASING IFN are dreptul de a solicita executarea silita a Codebitorului- Persoana Fizica, nefiind ținuta sa isi limiteze dreptul la acțiune in vederea recuperării debitului doar de la utilizator.

Potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997 - privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, „Contractele de leasing, precum si garanțiile reale si personale, constituite in scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii” iar creanța pe care o deține intruneste condițiile prevăzute de art. 379 Cod Proc. Civ. alin. 1 aceea de a fi certa, lichida si exigibila, respectiv.

Potrivit art. 10 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, Locatarul/Utilizatorul are următoarele obligații: (....) lit c „să achite toate sume/e datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract”.

Izvorul de drept al creanței in baza căruia s-a solicitat executarea silita a contestatorului este Contractul de Leasing Financiar nr. 1404 din 14.04.2008 insotit de Scadentarul ratelor de leasing parte integranta a acestuia, iar modalitatea de calcul este reprezentata de un calcul matematic ce poate fi verificat pe baza clauzelor contractuale.

Totodată, arată în final intimata, înțelege să facă cunoscut faptul că, la data de 22.08.2012, prin Sentința Civila nr._, Judecătoria B. a soluționat Dosarul nr._/200/2012, având ca obiect cererea privind Ordonanța Presedintiala formulata de O. G. I. impotriva măsurii Popririi infiintata de B.E.J. TAREAN C. in Dosarul de executare silita nr. 30/2012, cererea fiind respinsa ca neintemeiata.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:

În cererea de recurs, recurentul O. G. I. reia, practic, susținerile din cererea de chemare în judecată astfel că, tribunalul constată că acesta înțelege să supună controlului instanței hotărârea recurată prin prisma dispoz.art.304 indice 1 Cod poc.civ.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, tribunalul apreciază că Judecătoria B. a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat și interpretat corespunzător dispozițiile legale incidente în speță.

Pretinde recurentul că executarea începută împotriva sa nu este legală pe de o parte pentru că, asociatul unic al ., mama sa, O. E., ar fi cedat în totalitate părțile sociale numitului S. M. căruia i-a predat activul și pasivul societății, inclusiv stațiile GPL deținute în leasing astfel că, răspunderea a fost transferată asupra acestei persoane în ceea ce privește plata ratelor de leasing, iar pe de altă parte,pentru că există deja un titlu executoriu împotriva noului asociat și administrator al firmei, S. M., titlu executoriu pronunțat în procedura antrenării răspunderii patrimoniale a acestuia, pe care creditoarea nu l-a valorificat, aceasta având posibilitatea să urmărească pe debitorul în discuție pentru întreaga sumă ce o are de recuperat tocmai pentru că acesta a preluat activul dar și pasivul societății.

Tribunalul nu poate primi aceste argumente.

Constată instanța de recurs că, la momentul încheierii contractului de leasing financiar nr. 1404 din 14.04.2008 – filele 58-59 dosar fond, contestatul recurent O. G. I. a consimțit să ia calitatea de codebitor - fidejusor și a garantat obligațiile de plată asumate de . prin acest contract, renunțând, totodată, la beneficiul de discuțiune precum și la beneficiul de diviziune.

Schimbarea asociatului unic al firmei debitoare prin predarea părților sociale de către O. E. în favoarea numitului S. M. nu influențează asupra patrimoniului firmei, care este persoană juridică de sine stătătoare și care continuă să aibă, în raportule cu terții, aceleași drepturi și obligații avute și înainte de a opera transferul părților sociale către noul asociat.

Mai mult, contractul de leasing a rămas neschimbat sub toate clauzele sale astfel că, și în situația în care mama sa nu mai este asociat unic al firmei debitoare, această calitate fiind preluată de S. M., obligația de garanție născută în sarcina contestatorului care s-a obligat personal în acest sens, subzistă, după cum aceasta subzistă și după ce s-a dispus antrenarea răspunderii personale a administratorului S. M. pentru datoriile firmei.

Creditorii au alegerea ca, pentru a-și îndestula creanța, să urmărească silit atât bunurile aflate în patrimoniul firmei debitoare, ., în măsura în care aceasta mai există, dar și pe S. M., în baza titlului executoriu prin care s-a antrenat răspunderea personală a acestuia, cât și pe contestatorul recurent în baza obligației de garanție personală asumată prin contractul de leasing.

O. G. I. ar fi putut să solicite să se urmărească mai întâi noul asociat și numai în măsura în care creanța nu ar fi fost îndestulată în acest mod să se ajungă și la executarea sa silită doar în cazul în care nu ar fi renunțat la beneficiul de discuțiune.

Atâta vreme, însă, cât acesta a renunțat expres, prin contractul de leasing, la acest beneficiu, în mod corect instanța de fond a făcut, în cauză, aplicarea dispoz.art 1162 și art.1163 din Codul Civil, reținând că executarea silită pornită împotriva contestatorului recurent este una legală.

Pentru aceste considerente recursul declarat de O. G. I. împotriva sentinței nr._/2.10.2012 a Judecătoriei B. este nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de intimata recurentă A. T. LEASING IFN SA tribunalul constată că aceasta a înțeles să critice doar încheierea pronunțată de Judecătoria B. la data de 18.09.2012 prin care s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.

Motivele invocate de recurentă nu pot fi însușite de către tribunal.

Astfel, încheierea este motivată, ea răspunzând cerințelor art 261 al. 1 Cod procedură civilă, instanța fondului arătând cu suficiență care sunt motivele de fapt și de drept care au condus-o către concluzia că se impune suspendarea executării silite.

Este adevărat că, prin acțiunea formulată contestatorul nu a solicitat și anularea titlului executoriu, așa cum a reținut instanța de fond, însă acesta a contestat calitatea sa de debitor, situație în care instanța era investită a verifica dacă executarea silită însăși a fost corect pornită împotriva lui astfel că, până la rămânerea irevocabilă a soluției pronunțate în contestația la executare se impunea suspendarea executării tocmai pentru a se stabili dacă este sau nu debitor pentru suma urmărită.

Este corect, și va fi însușit de către tribunal, și argumentul instanței fondului conform căruia, în raport de suma foarte mare pe care o pretinde creditoarea și la recuperarea căreia tinde, 364.655,88 lei, impactul executării silite asupra debitorului persoană fizică ar fi unul de amploare deosebită.

De altfel, potrivit dispozițiilor art 403 al. 1-3 Cod procedură civilă, măsura suspendării a fost valabilă până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, soluționare intervenită prin chiar decizia de față, astfel că, de la momentul pronunțării acesteia, 14.02.2103, efectele suspendării încetează prin respingerea irevocabilă a contestației, astfel că, recurenta creditoare poate relua procedura executării silite.

Față de toate aceste considerente și recursul declarat de . va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul O. G. I. – domiciliat în B., .. 1 bis, jud. B. și de intimata . SA – cu sediul în (de verificat sediul după schimbarea denumirii) București, . nr. 17, sector 2, împotriva sentinței civile nr._/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.

Președinte,

E. P.

Judecător,

A. M.

Judecător,

M. Ș.

Grefier,

M. H.

Red.A.Mdos.fond-_

Teh.red.A.M/A.P/2ex.jud.fond-A-N.

5.02.2013

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 258/2013. Tribunalul BUZĂU		Fond funciar. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul BUZĂU →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2013. Tribunalul BUZĂU