Plângere contravenţională. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 17599/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 121/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător I. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului contravențional formulat de contravenienta ., cu sediul în B., .. 3, județul B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 12.09.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta . B. și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz.art.242 Cod proc.civ,după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului contravențional de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta . anularea procesului verbal . nr._ din data de 27.07.2011 încheiat de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., prin care a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58 lit. g) din OUG 109/2005.
În motivarea cererii, petenta a arătat că, la data de 27.07.2011, în localitatea Istrița de Jos, agentul constatator a oprit în trafic autovehiculul ce îl deține în proprietate, condus de S. C., cu numărul de înmatriculare_ și a constatat că nu a fost respectat graficul de circulație având un avans de 20 minute.
Susține petenta că procesul verbal încheiat este afectat de nelegalitate și de netemeinicie pentru că agentul constatator a indicat ca temei legal din OUG 09/05 când, de fapt, temeiul legal este art.58 lit.g) din OUG 109 și nu 09/2005, iar temeiul sancțiunii a fost indicat art.59 alin.1 lit.a) din OUG 209/2005 și nu OUG 109/2005.
A invocat și nulitatea procesului-verbal pentru lipsa indicării unui martor, pe temeiul art.17-19 din OG nr.2/2001. Apreciază că indicarea ca martor a conducătorului auto S. C., care este prepusul societății, nu este legală și nici temeinică.
Pe fond, petenta a susținut că societatea efectua transport regulat de persoane, iar nu ocazional, temeiul legal indicat de organul constatator fiind eronat.
În realitate, conducătorul auto a plecat mai devreme pentru că pe DN1, către B., se efectuează lucrări, traficul suferind în mod repetat devieri și întreruperi.
Culpa aparține în exclusivitate conducătorului auto care, potrivit fișei postului, a fost instruit cu privire la necesitatea respectării graficului de circulație.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea sancțiunii contravenționale pecuniare aplicate și înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În susținerea plângerii, petenta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal . nr._ din data de 27.07.2011, fișa postului, licență de traseu.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât, la data de 27.07.2011, petenta a efectuat transport de persoane fără a respecta graficul de circulație, având un avans de 20 minute față de graficul aprobat.
În susținerea acestor apărări au fost atașate raportul aparatului tahograf și raportul agentului constatator.
Prin sentința civilă nr._/12.09.2012 Judecătoria B. a respins excepția nulității procesului verbal de contravenție, invocată de petentă și, pe fond, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 27.07.2011 emis de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27.07.2011, prin procesul-verbal . nr._ întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ B., s-a constatat săvârșirea de către petenta . a contravenției prevăzute de art. 58 lit.q) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, reținându-se că, la controlul efectuat în trafic la data de 27.07.2011, ora 09.20, în localitatea Istrița de Jos, asupra microbuzului cu numărul de înmatriculare_, deținut și utilizat de S.C. D. . S. C., s-a constatat că acesta avea un avans de 20 de minute față de graficul aprobat, diferență ce reiese din raportul aparatului tahograf din aceeași dată.
În temeiul art.59 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr. 109/2005, s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 1000 lei. Procesul-verbal este semnat de către un martor, conducătorul auto, datorită faptului că petenta nu a fost de față la încheierea acestuia.
Prima instanță a reținut că, potrivit art. 58 lit.q din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, constituie contravenție nerespectarea prevederilor licenței de traseu, ale autorizației de transport internațional sau ale graficului de circulație, iar art. 59 alin.1 lit. a) din același act normativ prevede că se sancționează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz, de la 1.000 lei la 1.500 lei, fapta prevăzută la art. 58 lit. q).
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, privind mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința calității de contravenient, s-a reținut că susținerile petentei sunt neîntemeiate întrucât art. 59 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, stabilește că amenda se aplică întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini pentru fapta prevăzută la art. 58 lit. q), iar legea definește prin art.3 alin.1 pct. 29 ce se înțelege prin operator de transport rutier, respectiv, orice întreprindere care deține certificat unic de înregistrare, având ca obiect de activitate activitatea de transport rutier, deținătoare a unei licențe de transport și care efectuează transport rutier public cu vehicule rutiere deținute cu orice titlu, cu excepția comodatului.
În consecință, s-a apreciat că petenta S.C. D. . de operator de transport rutier, fiind, prin urmare, subiect activ al contravenției reținute de către agentul constatator, iar șoferul nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 58 lit.q) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Prin faptul că șoferul S. C. a semnat procesul-verbal de instructaj, prima instanță a reținut că nu s-a transferat răspunderea contravențională în sarcina acestuia, în condițiile în care răspunderea este stabilită prin lege.
Asupra motivului de nulitate privind trecerea în procesul-verbal, ca martor, a șoferului microbuzului, instanța de fond a constatat că acest motiv este neîntemeiat deoarece, potrivit art. 19 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu poate avea calitatea de martor doar un alt agent constatator. În plus, șoferul microbuzului nu este nici reprezentantul societății contraveniente pentru a semna în locul acesteia. S-a constatat că, potrivit art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, procesul - verbal se semnează de contravenient, și, doar dacă acesta nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, astfel că martorul, în prezenta cauză, a atestat doar faptul că procesul-verbal de contravenție s-a încheiat în lipsa societății contraveniente.
În privința susținerilor petentei asupra indicării eronate a temeiului legal, prima instanță a constatat, din examinarea cuprinsului actului constatator, că rezultă neechivoc sancționarea petentei pentru încălcarea prevederilor art.58 lit.q) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, conform prevederilor art.59 alin.1 lit.a) din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar, în practica judiciara internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele A. contra României din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Instanța de fond a reținut că niciuna dintre garanțiile procesuale prev. de art. 6 CEDO nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În speță, prima instanță a constatat că petenta a recunoscut prin cererea introductivă existența avansului de 20 minute față de graficul aprobat, diferență care rezultă neechivoc din raportul aparatului tahograf din data de 27.07.2011 (f.15), apărându-se că șoferul a plecat în traseu mai devreme cunoscând traseul și desele devieri și întreruperi ale fluidității traficului, susțineri ce nu au putut fi primite de instanța de judecată.
Prin urmare, s-a reținut că petenta a ignorat dispozițiile art. 58 lit.q din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aceasta nereușind să facă dovada contrară - respectarea graficului de circulație - deși această sarcină îi incumba.
Raportat la prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată de agentul constatator prin procesul verbal este corect individualizată.
Pentru aceste considerente, plângerea contravențională a fost apreciată ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sancțiunii aplicate pentru fapta descrisă prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.07.2011 încheiat de intimatul IPJ B..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la data de 04.12.2012, petenta S.C. D. .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a învederat că motivarea primei instanțe nu poate fi reținută și a reiterat excepțiile de nulitate invocate prin plângerea introductivă, susținând că procesul-verbal contestat este nul absolut motivat de indicarea greșită a temeiului legal din OUG 09/05 când, de fapt, temeiul legal este art.58 lit.g) din OUG 109 și nu 09/2005, iar temeiul sancțiunii a fost indicat art.59 alin.1 lit.a) din OUG 209/2005 și nu OUG 109/2005.
Susține și nulitatea absolută a procesului-verbal pentru lipsa indicării unui martor, pe temeiul art.17-19 din OG nr.2/2001, arătând că indicarea ca martor a conducătorului auto S. C., care este prepusul societății, nu este legală și nici temeinică.
Pe fond, recurenta a arătat că societatea efectua transport regulat de persoane, iar nu ocazional, temeiul legal indicat de organul constatator fiind eronat; că șoferul a plecat mai devreme în cursă, fiind de notorietate lucrările efectuate pe DN1, către B., cunoscând traseul și desele devieri și întreruperi ale traficului rutier; că șoferului îi aparține în exclusivitate culpa, întrucât a fost instruit cu privire la necesitatea respectării graficului de circulație, potrivit fișei postului.
În cazul în care se reține contravenția în sarcina societății, recurenta a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, apreciind că sunt întrunite cerințele art. OG nr.2/2001 în acest sens, iar intervalul de 20 de minute este unul relativ scurt, programul neputând fi respectat în condițiile sezonului de vară pe DN1, dar și din cauza deselor reparații, ce afectează fluiditatea traficului.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr.2/2001 și prevederile Codului de procedură civilă.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, cu aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății și a făcut o corectă aplicare a legii, dând eficiență în mod corespunzător prevederilor art. 19 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și dispozițiilor art. 58 lit.q) raportat la art.59 alin.1 lit.a) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
În speță, tribunalul observă că recurenta nu a indicat motivele de fapt și temeiurile pe care își întemeiază criticile asupra nelegalității și netemeiniciei sentinței recurate, ci a reiterat susținerile privind nulitatea procesului verbal de contravenție pentru aspecte de ordin formal invocate și în dosarul de fond, apreciind că temeiul legal pentru contravenția reținută și sancționată a fost greșit indicat în procesul verbal contestat, precum și că șoferul nu putea semna valabil procesul verbal în calitate de martor, aspecte pentru care a considerat că intervine nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Tribunalul observă că prima instanță a respins motivat excepțiile de nulitate a procesului-verbal de contravenție invocată de petenta contravenientă, în conformitate cu prevederile art. 16 - 19 din O.G. nr.2/2001 și, făcând aplicarea prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a analizat corespunzător atât legalitatea, cât și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat în cauză.
O hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau atunci când interpretează greșit o normă juridică aplicabilă, și, raportat la aceste aspecte, tribunalul constată că prima instanță a interpretat și a aplicat corect legea, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.07.2011 încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ B., petenta S.C. D. .. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58 lit.q) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere și sancționată de art. 59 alin.1 lit.a) din O.U.G. nr. 109/2005, întrucât la controlul efectuat în trafic la data de 27.07.2011, ora 09.20, în localitatea Istrița de Jos, s-a constatat că microbuzul cu numărul de înmatriculare_, deținut și utilizat de S.C. D. . S. C., avea un avans de 20 de minute față de graficul aprobat, diferență ce reiese din raportul aparatului tahograf din aceeași dată, fiindu-i aplicată contravenientei - persoană juridică, sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei.
Contrar susținerilor recurentei, din conținutul procesului verbal de la fila 6 dosar fond tribunalul observă existența unei corecte încadrări în drept a contravenției reținute și sancționate, art. 58 lit.q) cu referire la art. 59 alin.1 lit.a) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.
Legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției a fost corect reținută, acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Referitor la presupusa nerespectarea dispozițiilor art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul reține, având în vedere și interpretarea dată de Î.C.C.J - Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 în recursul în interesul legii, că aceasta nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal, așa cum a susținut eronat recurenta, ci ar putea conduce la anularea procesului-verbal (nulitate relativă, virtuală) numai în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, care impune invocarea și dovedirea de către petenta recurentă a unei vătămări care să nu poată fi remediată decât prin anularea actului constatator.
Or, în speță, nici în dosarul de fond, nici în recurs partea nu a dovedit producerea unei vătămări concrete și de neînlăturat prin semnarea procesului verbal de către șoferul S. C., în calitate de martor, care a atestat exclusiv întomirea procesului verbal de contravenție în lipsa contravenientei persoană juridică, în conformitate cu prevederile art. 19 alin.1 și 2 din OG nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei recurente, care a luat cunoștință de conținut și a cunoscut încadrarea în drept a faptelor constatate, a cunoscut sancțiunea aplicată și, mai ales, a exercitat calea de atac a plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal în cadrul căreia au fost analizate legalitatea și temeinicia acestuia.
În consecință, în condițiile respectării acestor prevederi legale, tribunalul constată că procesul verbal încheiat în lipsa contravenientei, în prezența unui martor - conducătorul auto al microbuzului aparținând recurentei, nu este unul anulabil. Mai mult, încheierea procesului verbal în lipsa contravenientei - persoană juridică nu afectează nici exercitarea dreptului acesteia la apărare, care este asigurat prin posibilitatea de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului verbal în instanță, pe calea plângerii contravenționale.
Așa fiind, sunt nefondate și vor fi înlăturate ca atare susținerile recurentei asupra nulității procesului verbal de contravenție pe aspectul condițiilor de formă, întemeiate pe prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul observă că aceasta a fost corect analizată și reținută de prima instanță fiind dovedite atât săvârșirea faptei contravenționale constatate, cât și atragerea răspunderii contravenționale a societății petente S.C. D. ..
Asupra individualizării sancțiunii, tribunalul reține că, potrivit art. 5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 7 alin.3 din același act normativ (OG 2/2001), avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Luând în considerare împrejurarea că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, tribunalul constată că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență prevederilor art. 7 raportat art. 5 alin.5 și la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Or, în speță, raportat la împrejurările de fapt expuse și la criteriile de individualizare mai sus redate, instanța apreciază că nu se justifică menținerea amenzii aplicate de agentul constatator, urmând a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . CC nr._/21.07.2011, cu sancțiunea „Avertisment”, tribunalul atrăgând, în consecință, atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandând acesteia să respecte pe viitor prevederile legale.
Față de considerentele de mai sus, reținând prevederile art. 3041 și ale art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile art. 34-36 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite, în parte, plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei, aplicată contravenientei prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.07.2011 încheiat de IPJ B., cu sancțiunea „Avertisment”, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii (în privința excepțiilor de nulitate respinse).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta ., cu sediul în municipiul B., .. 3, județul B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 12.09.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B..
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite, în parte, plângerea contravențională și dispune înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 1000 lei cu sancțiunea „Avertisment”.
Atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei și recomandă acesteia să respecte pe viitor dispozițiile legale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. P. |
Red. I.M./2 ex./06.02.2013
Dosar fond nr._
Judecător fond - A. C.
Judecătoria B.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-06-2013,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 965/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
