Contestaţie la executare. Decizia nr. 1690/2013. Tribunalul BUZĂU
Comentarii |
|
Decizia nr. 1690/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 12896/200/2009***
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1690/2013
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul B. P., domiciliat în mun. B., .. 3, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1282/22.012.013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. B. MARCHIDANU I. V., cu sediul în București, sector 5, . Elefterie BC; nr. 18, . B. SA, cu sediul în Tg. M., ., nr. 93, J. M. și cu sediul procesual în București, Elefterie Business Center 5, București, .. 18, sect. 5, . SRL - CLĂDIREA BUSINESS CENTER MODERN, cu sediul în București, sect. 2, .-36, . garanție M. G., cu domiciliul în București, sect. 3, Al. Barajul Uzului, nr. 9, ., ., .>., cu sediul în B., ., ., având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 11.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2013, apoi la data de 24.09.2013, când a hotărât astfel:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil se constat:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/200/30.11.2009, contestatorul B. P. a formulat contestatie la executare solicitand ca in contradictoriu cu intimatul executorul B. MARCHIDANU I. V. sa se dispuna anularea formelor de executare, cat si a executarii silite insesi, in dosarul de executare nr. 28F/EB/2009, iar in contradictoriu cu intimata ROMEXTERRA B. S.A. sa se dispuna rezolutiunea contractului de fidejusiune nr. 508/13.02.2006. A formulat totodata o cerere de chemare in garantie a .. solicitand ca in temeiul dispozitiilor art. 60 si urm. C.p.c., urmand ca aceasta societate sa fie obligata, in cazul in care se va respinge cererea sa ii achite sumele la plata carora va fi obligat, rezultand din contractul de credit, cu cheltuieli de judecata.
A solicitat totodata suspendarea executarii silite pana la solutionarea irevocabila a cauzei.
In motivarea cererii a aratat ca intre . si Romexterra B. SA-Sucursala Buzau s-a incheiat contractul de credit nr. 2006/474/10.02.2006. A invederat ca la data incheierii contractului de credit era asociat in cadrul societatii si in considerarea acestei calitati, s-a incheiat contractul de fidejusiune indicat mai sus, ulterior, asa cum rezulta si din procesul-verbal incheiat la data de 14.07.2007, a pierdut aceasta calitate, cesionand aceasta calitate catre M. G.. A mai aratat ca Adunarea Generala a Asociatilor a hotarat exonerarea sa de orice obligatii privind creditele contractate pana la acel moment de ., urmand sa inceteze si efectele contractului de fidejusiune.
A aratat in continuare ca valoarea creantei solicitate in procedura de executare silita este superioara aceleia pentru care s-a incheiat respectivul contract, apreciind ca nu are nicio culpa pentru neachitarea creditelor incheiate ulterior.
A mai invederat ca a renuntat la beneficiul de diviziune si de discutiune, insa suma a fost solicitata si unui alt asociat, in acelasi cuantum, ceea ce ar duce la o imbogatire fara justa cauza.
A apreciat ca solidaritatea raspunderii nu implica si abuzul de drept, urmand ca organul de executare sa faca dovada respectarii prevederilor legale in materie, vointa juridica a partilor care a stat la baza incheierii contractului de fidejusiune fiind cunoscuta si de catre creditoare, caz in care, modificandu-se conditiile initiale, a intervenit si rezolutiunea de plin drept a respectivului contract.
In drept a invocat dispozitiile art. 399 si urm. C.p.c., ale art. 1020 si urm. C.civil.
La data de 15.02.2010 contestatorul a formulat o cerere de chemare in garantie a numitului M. G. (fila 81), avand in vedere ca acesta, in calitate de asociat majoritar avea obligatia sa aduca la cunostinta bancii creditoare faptul ca au incetat obligatiile de garantie fata de imprumutul contractat, dar si pentru ca a contractat si alte imprumuturi, fara acordul asociatilor.
A invederat totodata ca impotriva chematei in garantie . s-a deschis procedura de lichidare judiciara, solicitand citarea acesteia prin lichidatorul judiciar ..
A formulat si o cerere de modificare a cadrului procesual pasiv aratand ca intelege sa cheme in judecata si intimata S.C. C. MANAGEMENT S.R.L., precum si a cadrului procesual obiectiv solicitand si anularea somatiei nr. 287/2/21.01.2010 emisa in dosarul de executare silita cu numarul indicat anterior, solicitand sa se observe existenta unor diferente intre suma solicitata initial si cea inscrisa in aceasta a doua somatie.
Intimata MKB Romexterra B. S.A. a formulat intampinare (fila 88) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca dosarul de credit nr. 2006/474/10.02.2006 a fost cesionat catre . SRL, conform contractului de cesiune din data de 27.02.2009 si a actului aditional din data de 03.03.2009.
Intimata S.C. C. R. Management SRL a formulat intampinare (fila 114) solicitand respingerea contestatiei la executare ca inadmisibila.
In ceea ce priveste calitatea de debitor a contestatorului a aratat ca aceasta rezulta din contractele de credit si de fidejusiune pe care le-a semnat. A aratat in continuare ca in cuprinsul contractului de credit exista o clauza privind „comunicarea modificarilor statutare catre creditor”, obligatie nerespectata de catre contestator, acesta necomunicand bancii faptul ca si-a incetat calitatea de asociat al . si nici faptul ca nu a fost semnat nici un fel de document care sa fi avut ca si efecte rezilierea contractului de fidejusiune.
A invederat ca odata cu cesiune contractului de credit au fost cesionate si garantiile acestuia.
A mai aratat ca s-a inscris la masa credala a ., insa in paralel, in virtutea renuntarii la beneficiul de discutiune si diviziune, poate urmari orice debitor.
Prin incheierea din data de 15.03.2010 (fila 117) instanta a suspendat judecata cauzei in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia civila nr. 373/07.05.2010 pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._ a fost admis recursurile formulate de intimata . SRL si de contestatorul B. P. cu consecinta casarii incheierii pronuntate de Judecatoria Buzau la data de 15.03.2010 si trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.
Intimata . SRL a formulat o cerere (fila 118) prin care a solicitat sa se ia act ca prezenta cauza a ramas fara obiect ca urmare a inchiderii dosarului de executare nr. 28F/EB/2009 de catre executorul bancar ca urmare a cesiunii de parti sociale. A solicitat totodata sa se ia act de publicarea in Monitorul Oficial nr. 3030/12.07.2010 a Hotararii Asociatului Unic al . SRL din 23.06.2010 prin care s-au cesionat partile sociale detinute la . MKB B. ZRT.
A mentionat ca nu intelege sa renunte la dreptul sau.
In drept a invocat dispozitiile art. 82 C.p.c.
Prin incheierea din data de 11.10.2010 (fila 197) instanta a dispus disjungerea cererii de chemare in garantie a . cu consecinta formarii unui nou dosar.
Prin cererea formulata la data de 03.12.2010, intimatul executor bancar Marchidanu I. V. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, exceptie unita cu fondul prin incheierea din data de 17.01.2011.
Prin sentinta civila nr. 1419/21.02.2011 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului executor bancar Marchidanu I., a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei Romexterra B.-Sucursala Buzau, respingand totodata contestatia la executare si cererea de suspendare a executarii silite.
Prin incheierea pronuntata in data de 11.05.2011 de catre Tribunalul Buzau-Sectia Civila in dosarul nr._ instanta a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si inaintarea acesteia spre competenta solutionare Tribunalului Buzau-Sectia Comerciala si de C. Administrativ, unde a fost inregistrata sub nr._ la data de 30.05.2011.
Prin incheierea pronuntata la data de 24.06.2011 Tribunalul Buzau Sectia Comerciala si de C. Administrativ a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si trimiterea acesteia spre competenta solutionare Sectiei Civile, unde aceasta a fost inregistrata sub nr._ .
Prin decizia civila nr. 740/09.11.2011 Tribunalul Buzau a admis recursul formulat de contestatorul B. P. impotriva susmentionatei sentinte civile, cu consecinta casarii acesteia si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiasi instanta pentru a se pronunta pe fondul cauzei si pe toate capetele de cerere formulate.
Instanta de control judiciar a retinut in considerentele susmentionatei decizii faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere avand ca obiect rezolutiunea contractului de fidejusiune, aratand ca potrivit dispozitiilor art. 399 alin. 3 C.p.c. recurentul contestator are dreptul ca in cazul in care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se poate invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac (art.399 alin.3 Cod pr.civilă).
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr._ .
Prin cererea formulata la data de 10.01.2012 (fila 9 ds_ ** al Judecatoriei Buzau) intimata S.C. C. R. MANAGEMENT S.R.L. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca a cesionat toate drepturile si obligatiile izvorate din contractul de credit catre S.C. FLACARA INTERNATIONAL S.R.L.
La termenul de judecata din data de 10.08.2012, la inteperlarea instantei, contestatorul prin aparatorul ales a aratat ca intelege sa isi modifice cererea de chemare in judecata sub aspectul cadrului procesual pasiv, aratand ca intelege sa confere calitate procesuala pasiva urmatorilor intimati: pe capatul de cerere avand ca obiect anulare acte de executare- executorul bancar Marchidanu I. V., Romexterra B. SA si Romexterra B. SA-Sucursala Buzau, . SRL, iar pe capatul de cerere avand ca obiect rezolutiune contract de fidejusiune-M. G., ., Romexterra B. SA si Romexterra B. SA-Sucursala Buzau.
Totodata a precizat ca investit instanta cu o contestatie la executare avand doua capete de cerere: anularea executarii silite si a actelor de executare si rezolutiunea contractului de fidejusiune.
Prin cererea formulata la data de 04.09.2012 (fila 89) contestatorul a aratat ca intelege sa se judece cu intimata N. B. SA (succesoarea in drepturi a MKB Romexterra B. SA).
La data de 13.08.2012 intimata N. B. SA a formulat completare la intampinare (fila 75) solicitand respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea cererii a aratat ca renuntarea debitorului principal la tertul garant nu este de natura sa aduca atingere valabilitatii contractului de fidejusiune incheiat cu reclamantul. A apreciat ca incetarea obligatiei fidejusorului fata de creditor nu se va produce decat in cazurile prevazute de legislatia in vigoare, in categoria carora nu se regaseste in nici un caz renuntarea debitorului principal la fidejusiune.
A solicitat respingerea capetelor de cerere avand ca obiect actele de executare avand in vedere ca executarea silita ce facea obiectul dosarului nr. 287/EB/2009 a fost sistata.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1282/22.01.2013 prin care a respins excepția inadmisibilității invocata de intimata S.C. C. Management S.R.L. ca neîntemeiata.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului executor bancar Marchidanu I. pe capătul de cerere având ca obiect anularea executării silite înseși și a actelor de executare.
A respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatele S.C. C. Management S.R.L. și N. B. pe capătul de cerere având ca obiect anularea executării silite înseși și a formelor de executare.
A respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei N. B. pe capătul de cerere având ca obiect rezoluțiune contract de fidejusiune.
A respins contestația la executare privind pe contestatorul B. P., astfel cum a fost ulterior precizata și modificata atât în ceea ce privește anularea formelor de executare și a executării silite formulata în contradictoriu cu intimații .- Nextebank SA, cât și pe capătul de cerere având ca obiect rezoluțiune contract de fidejusiune, formulat în contradictoriu cu intimații ., M. G. și Nextebank SA ca neîntemeiata.
A respins capătul de cerere având ca obiect anularea executării silite inseși și a formelor de executare formulat în contradictoriu cu intimatul executor bancar Marchidanu I.,ca promovat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
A respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii invocate de intimata . SRL (fila 114 primul ds de fond) ca motivele invocate in sprijinul acesteia nu pot conduce la declararea ca inadmisibila a contestatiei la executare, vizand fondul cauzei, drept pentru care instanta a respins exceptia invocata, instanta urmand a analiza sustinerile intimatei odata cu fondul cauzei.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului E. B. Marchidanu I. (fila 312 primul ds de fond) pe capatul de cerere avand ca obiect anularea executarii silite si a actelor de executare (ulterior modificarii cadrului procesual pasiv contestatorul intelegand sa ii confere calitate procesuala pe acest capat de cerere) instanta de fond a invederat ca executarea silita este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrange, cu concursul organelor competente, debitorul, care nu intelege sa isi indeplineasca in mod voluntar obligatiile ce ii revin.
Astfel, partile raportului executional sunt creditorul si debitorul din titlul executoriu, astfel incat orice contestatie cu privire la modul in care executarea silita este efectuata nu poate fi formulata decat in contradictoriu cu acestea.
Executorul bancar este organul investit cu indeplinirea unui serviciu public, acela de punere in executare a titlurilor executorii, impunand, prin mijloacele puse la dispozitia sa de lege, debitorului sa isi execute obligatiile ce ii incumba.
Astfel, nefiind parte in raportul executional, ci doar prestatorul unui serviciu public, executorul bancar nu poate avea calitate procesuala pasiva . executare.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de intimatele . SRL si . capatul de cerere avand ca obiect anularea executarii silite si a actelor de executare (fila 9 ds_ ), instanta a observat ca in sustinerea ei partile au invocat faptul ca au cesionat creanta izvorata din contractul de credit.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
Avand in vedere ca intimatele au avut calitatea de creditor pe parcursul executarii silite, fiind astfel parte in raportul juridic dedus judecatii, debitorului cedat nefiindu-i notificata prin executor judecatoresc cesiunea de creanta realizata prin contractul incheiat intre Romexterra B. SA si . SRL, iar cesiunea de creanta dintre aceasta din urma societate si . fiind notificata contestatorului debitor la data de 17.11.2010 (fila 212 primul ds de fond), ulterior inchiderii dosarului de executare silita si sesizarii instantei, a respins exceptiile ca neintemeiate.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei N. B. SA pe capatul de cerere avand ca obiect rezolutiune contract de fidejusiune (fila 88 primul ds de fond), instanta constata existenta unei identitati intre intimata si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, avand in vedere faptul ca respectivul contract a fost incheiat in vederea garantarii indeplinirii obligatiilor asumate prin contractul de credit incheiat la data de 10.02.2006 de debitoarea . cu intimata unitate bancara, drept pentru care exceptia a fost respinsa ca neintemeiata.
Cât privește pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin contractul de credit nr. 2006/474/10.02.2006 (fila 53 primul ds de fond) creditoarea S.C. ROMEXTERRA B. S.A. Targu M. a acordat debitoarei .. un credit in suma de_ lei pe termen de 96 luni cu o perioada de gratie de 12 luni pentru investitii-achitare integrala a contravalorii halei de productie plus anexe si teren aferent achizitionata de . contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1369/27.05.2005.
La datele de 23.08.2006, 07.03.2007, 14.02.2008 si 21.10.2008 partile au incheiat Actele Aditionale nr. 1 (fila 60 primul ds de fond), nr. 2 (fila 62 primul ds de fond), nr. 3 (fila 64 primul ds de fond) si nr. 4 (fila 66 primul ds de fond).
Prin contractul de fidejusiune nr. 508/13.02.2006 (fila 44 primul ds de fond), contestatorul debitor B. P. s-a obligat fata de creditoarea . sa garanteze solidar cu debitoarea, cu patrimoniul prezent si viitor, inclusiv cu veniturile pe care le va realiza din orice activitate, in mod neconditionat in favoarea creditorului, valoarea creditului in suma de_ lei si_ lei, dobanzi aferente primului an de creditare, acordat intimatei . prin contractul de credit nr. 474/10.02.2006.
Creanta izvorata din contractele de credit si de fidejusiune a fost cesionata ulterior de catre creditoare intimatei . SRL prin contractul de cesiune de creanta incheiat la data de 27.02.2009 (fila 46 primul ds de fond) si prin actul aditional incheiat la data de 27.02.2009 (fila 51 ), cesiunea fiind comunicata contestatorului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire (filele 173 si 174 primul ds de fond).
La randul sau, intimata . SRL a cesionat creanta cesionarei . prin contractul nr. 2017/28.05.2010 (fila 126 primul ds de fond), aceasta din urma cesionand-o . contractul nr. 08/01.06.2010 (fila 141 primul ds de fond), ambele cesiuni fiind notificate debitorului contestator la data de 17.11.2010 (fila 212 primul ds de fond).
Prin contractul de cesiune nr. 361/14.07.2007 (fila 99 primul dosar de fond) contestatorul, asociat la societatea debitoare ., a cedat 53 de parti sociale intimatului M. G., asociat si el la societatea debitoare.
Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor . nr. 357/14.07.2007 (fila 82 primul ds de fond) s-a hotarat exonerarea de orice raspundere a contestatorului privind contractarea anterioara de credite bancare de catre societate.
Prin sentinta comerciala nr. 49/14.01.2010 pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._ (fila 101) instanta a dispus inceperea procedurii falimentului debitoarei ., dispunand totodata dizolvarea acesteia.
Ulterior, prin sentinta nr. 773/22.06.2010 (fila 135) pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul cu numarul de mai sus, instanta a dispus inchiderea procedurii insolventei debitorului ., revocand sentintele nr. 1031/11.12.2008 si nr. 49/14.01.2010.
Prin cererea inregistrata sub nr. 323/24.03 2009 la Corpul executorilor bancari (fila 43 primul ds de fond) creditoarea . SRL a solicitat executarea silita a contestatorului garant fidejusor in temeiul contractului de fidejusiune susmentionat in vederea recuperarii sumei de 962.534,29 lei, reprezentand credit curent, credit restant, dobanda restanta, dobanda pana la data de 27.02.2009, comision restant rezultate din contractul de credit nr. 474/2006.
Prin incheierile pronuntate la datele de 12.10.2009 (fila 28 primul dosar de fond) si 11.11.2009 de catre Judecatoria Buzau in dosarul nr._ s-a dispus la cererea petentului executor bancar Marchidanu I. V. incuviintarea executarii silite a debitorului garant fidejusor B. P. in temeiul titlurilor executorii contractul de credit nr. 474 si acte aditionale la acesta, a contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 27.02.2009 si a contractului de fidejusiune.
In dosarul intocmit de catre executorul bancar la cererea creditorului au fost efectuate urmatoarele acte de executare: somatia din data de 16.11.2009, comunicata contestatorului la data de 17.11.2009 (filele 20 si 21 din primul ds de fond), procesul-verbal de actualizare a creantei incheiat la data de 11.11.2009 (fila 26), somatia din data de 21.01.2010 (fila 90), procesul-verbal incheiat la data de 20.01.2010 prin care se dispune refacerea somatiei de plata initiale, procesul-verbal incheiat la data de 12.08.2010 (fila 331) si procesul-verbal din data de 22.03.2010 (fila 332).
Prin procesul-verbal incheiat de executorul bancar la data de 12.08.2010 (fila 125), ca urmare a cesionarii partilor socile detinute de MKB Romexterra B. SA la . SRL catre MKB B. ZRT, in temeiul dispozitiilor art. 418 alin. 2 din OUG nr. 99/2006 s-a procedat la inchiderea dosarului de executare nr. 287/EB/2009.
Prin contestatia la executare formulata, contestatorul B. P. a solicitat anularea executarii silite si a actelor de executare si constatarea rezolutiunii contractului de fidejusiune nr. 508/13.02.2006.
Instanta de fond a apreciat, contrar sustinerilor intimatei . SRL (fila 118), ca, urmare inchiderii dosarului de executare silita, cauza nu a ramas fara obiect, intrucat finalitatea urmarita prin promovarea unei contestatii la executare este aceea de a invalida executarea silita insesi, actele de executare si eventual titlul executoriu, daca acesta este unul care se circumscrie dispozitiilor art. 399 alin. 3 C.p.c., simpla inchidere a dosarului de executare silita neputand avea acest efect, executarea silita putand fi reluata oricand inauntrul termenului de prescriptie, potrivit dispozitiilor art. 371 ind. 6 C.p.c.
Motivele invocate de catre contestator prin cerere sunt comune tuturor capetelor de cerere si vizeaza in principal titlul executoriu. Pe parcursul judecatii cauzei contestatorul a aratat si ca suma inscrisa in actele de executare nu este cea datorata.
Rezolutiunea contractului reprezinta sanctiunea neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara.
Instanta de fond a invederat ca trebuie facuta distinctia intre nulitatea contractului, care sanctioneaza nesocotirea, la data incheierii acestuia, a normelor juridice edictate pentru validitatea sa si rezolutiune, care sanctioneaza neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate printr-un contract valabil incheiat.
Rezolutiunea vizeaza insa numai contractele sinalagmatice (bilaterale), respectiv acele contracte prin care partile se obliga reciproc intre ele (art. 943 anteriorul Cod Civil), iar nu si contractele unilaterale, care dau nastere unor obligatii numai in sarcina uneia dintre parti (art. 944 C.civ.).
Contractul de fidejusiune este in mod evident un contract unilateral, care da nastere unei singure obligatii, in sarcina fidejusorului, si anume aceea de garantare a obligatiei asumate de debitorul principal.
Nu prezinta relevanta numarul partilor indicate in contract, intrucat calificarea acestuia ca uni sau bilateral este data de continutul sau, respectiv de obligatiile asumate de parti. Caracterul accesoriu al contractului de fidejusiune nu ii confera acestuia caracter sinalagmatic. Accesorialitatea are drept consecinta faptul ca fidejusiunea va urma soarta obligatiei principale, in ceea ce priveste cauzele de validitate si cele de stingere.
In consecinta, nu se poate pune problema rezolutiunii unui astfel de contract, ci doar a valabilitatii sau a stingerii obligatiei asumate.
Instanta d fond a analizat motivele invocate de contestator in ceea ce priveste subzistenta contractului de fidejusiune, in temeiul dispozitiilor art. 399 alin. 3 C.p.c., potrivit carora, in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond, daca legea nu prevede in acest sens o cale de atac.
Motivele invocate de contestator au vizat forma contractului de fidejusiune, capacitatea de a contracta (art. 1659, art. 1660 si art. 1661 anteriorul C.civil), intinderea obligatiei fidejusorului, precum si stingerea obligatiei in temeiul Hotararii A. a . din data de 14.07.2007.
In ceea ce priveste forma titlului executoriu contractul de fidejusiune nr. 508/13.02.2009 instanta observa ca simplul acord de vointa al partilor este suficient pentru incheierea sa valabila, forma scrisa fiind necesara pentru probarea actului, iar nu pentru incheierea sa valabila. Partile pot conveni insa, chiar daca legea nu conditioneaza incheierea actului sub o anumita forma sub sanctiunea nulitatii acestuia, sa prevada incheierea acestor acte ..
Contestatorul a invocat dispozitiile art. 14 din contractul de credit nr. 474/2006, care fac referire la contractele de garantie autentificate incheiate cu banca.
Instanta observa ca incheierea ulterioara a actului juridic ., ca efect al vointei partilor, nu poate atrage nevalabilitatea acestuia pentru lipsa formei.
Contestatorul a mai sustinut ca a intervenit o novatie subiectiva si obiectiva prin schimbare de creditor si prin schimbarea cauzei obligatiei, avand in vedere ca prin contractul de cesiune de creanta nr. 2017/2010 incheiat intre intimata . S.R.L. si ..R.L. s-a prevazut ca incheierea acestuia nu are drept scop recuperarea creantelor de catre cesionar.
Instanta invedereaza ca novatia se deosebeste de cesiunea de creanta prin aceea ca in cazul cesiunii obligatia ramane aceeasi si se transmite spre noul creditor.
Cauza actului juridic consta in finalitatea urmarita prin incheierea acestuia. Potrivit dispozitiilor art. 1130 C.civ. „novatia nu se prezuma”, existenta sa trebuind sa rezulte in mod neindoielnic din act.
Partile au prevazut in contract pe de o parte faptul ca incheierea acestuia nu s-a facut in scopul recuperarii de catre cesionar a creantelor debitorului fata de cedent, iar pe de alta parte in cuprinsul art. 2 partile au prevazut ca intimata cedenta transfera cesionarei in mod conditionat si revocabil creantele cesionate, constand in toate drepturile contractuale de a primi incasarile aferente creantelor cesionate, toate riscurile si beneficiile aferente detinerii creantelor cesionate si controlul creantelor cesionate.
Potrivit dispozitiilor art. 982 C.civ., toate clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg.
Or avand in vedere natura contractului, precum si prevederile acestuia, instanta a apreciat ca nu a operat o novatie, vointa partilor in acest sens nerezultand cu evidenta din actul juridic incheiat.
In ceea ce priveste calitatea . de actionar majoritar al cesionarei S.C. FLACARA S.A., instanta a constatat ca nu opereaza o confuziune, intrucat cele doua societati comerciale sunt doua subiecte de drept diferite, persoane juridice de sine statatoare. Confuziunea consta, potrivit art. 1154 C.civ., in intrunirea in aceeasi persoana atat a calitatii de debitor, cat si a aceleia de creditor in cadrul aceluiasi raport juridic obligational, acelasi subiect de drept dobandind doua calitati incompatibile. Or atat timp cat cele doua sunt entitati diferite, confuziunea nu poate opera.
Comportamentul debitorului in executarea contractului de credit nu poate afecta valabilitatea obligatiei accesorii izvorate din contractul de fidejusiune, atat timp cat prin acest din urma contract fidejusorul a aratat ca renunta la beneficiul de discutiune, astfel incat creditorul poate urmari fidejusorul inaintea debitorului principal.
Art. 1663 C.civ. invocat de catre contestator nu este aplicabil in cauza, atat timp cat aceste dispozitii legale vizeaza ipoteza in care fidejusorul nu ar fi renuntat la acest beneficiu, or potrivit dispozitiilor art. 6 din contractul de fidejusiune: „ fidejusorul renunta in mod expres la beneficiul diviziunii si discutiunii”.
In ceea ce priveste Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor . nr. 357/2007 (fila 82 primul ds de fond) instanta observa ca potrivit art. 1 al acesteia contestatorul fidejusor este exonerat de orice raspundere privind contractarea anterioara de credite bancare de catre ..
Instanta apreciaza ca aceasta hotarare nu poate conduce la stingerea obligatiei de garantie, atat timp cat o eventuala remitere de fidejusiune trebuie sa emane de la creditor, iar nu de la debitor.
In ceea ce priveste calitatea in care fidejusorul a inteles sa garanteze obligatia asumata de catre debitorul principal prin contractul de credit, instanta observa ca din contractul de fidejusiune nu rezulta ca incheierea contractului de fidejusiune a fost facuta in considerarea calitatii de asociat al . a debitorului contestator.
Dispozitiile art. 1659 C.civ. invocate de catre contestator statueaza una dintre conditiile pe care fidejusorul trebuie sa le indeplineasca pentru a dobandi aceasta calitate, aceea a solvabilitatii. Pierderea calitatii de asociat prin cesionarea partilor sociale nu poate conduce la stingerea obligatiei de cautiune, atat timp cat din contract nu rezulta ca aceasta calitate ar fi fost determinanta pentru incheierea contractului. In consecinta contestatorul a garantat imprumutul personal, cu intregul sau patrimoniu, pierderea calitatii de asociat neavand nici un impact asupra solvabilitatii sale, astfel cum a fost aceasta apreciata la incheierea contractului de fidejusiune.
Contestatorul a sustinut totodata ca sumele inscrise ca datorate in actele de executare nu corespund realitatii.
Instanta a constatat ca sustinerile contestatorului poarta in mare parte asupra valabilitatii contractelor de cesiune de creante incheiate intre banca si . SRL si intre aceasta din urma si ., contestatorul invocand savarsirea unor falsuri cu ocazia incheierii acestor contracte.
In ceea ce priveste sumele inscrise in actele de executare, instanta a reținut ca prin contractul de fidejusiune nr. 508/13.02.2006 (fila 44) contestatorul s-a obligat sa garanteze in mod neconditionat valoarea creditului in suma de_ de lei plus 132.600 de lei dobanzi aferente primului an de creditare, plus dobanzile aferente acestui credit si celelalte cheltuieli ce vor fi efectuate de catre credtitor, total deci_ lei plus dobanzile ulterioare si cheltuielile efectuate de creditor.
Prin cererea formulata de executorul bancar (fila 39) la data de 12.08.2009 s-a solicitat incuviintarea executarii silite a fidejusorului pentru recuperarea sumei de_,29 lei, ce urma sa fie actualizata cu indicele de inflatie la data platii.
In cuprinsul somatiei din data de 16.11.2009 (fila 21 ) a fost cuprinsa suma de_, 86 lei, calculata la data de 10.11.2009, fiind indicate ca titluri executorii contractul de credit nr. 474 cu cele patru acte aditionale, contractul de fidejusiune si contractul de cesiune de creanta incheiat intre banca si intimata . SRL. Potrivit acestui din urma contract, debitul ., estimat la data de 27.02.2009, era in cuantum de_,32 lei si provenea din contractele de credit nr. 474/2006 si nr. 1376/2007.
Potrivit adresei nr._/01.10.2012 (fila 99) emanand de la intimata N. B. SA la data cesionarii creantei catre . SRL, debitorul . datora urmatoarele sume in temeiul contractului de credit nr. 474/2006 astfel cum acesta a fost modificat prin actele aditionale ulterioare: 672.525 lei credit restant, 74.949,42 lei, dobanzi restante si_ lei, comisioane restante, total_,42 lei.
Prin procesul-verbal incheiat la data de 20.01.2010 (fila 92) executorul bancar a dispus refacerea somatiei susmentionate, in sensul ca suma datorata de fidejusor este de_,16 lei, aceeasi suma fiind cuprinsa si in procesul-verbal incheiat la data de 22.03.2010.
La intocmirea acestui proces-verbal executorul bancar a avut in vedere adresele nr. 1403/10.11.2009 si nr. 114/19.01.2010 emanand de la intimata ..
Prin adresa nr. 1403/10.11.2009 (fila 94 primul ds. de fond) intimata a informat executorul bancar ca la data de 10.11.2009 valoarea creantei detinute impotriva debitorului . este in cuantum de 935.336, 86 lei.
Ulterior, prin adresa nr. 114/19.01.2010 (fila 97 primul ds de fond) intimata a informat executorul bancar ca valoarea creantei izvorate din contractul de credit nr. 474/2006 detinute impotriva debitorului principal este in cuantum de 868.878, 16 lei, calculata la data de 19.01.2010.
Instanta observa din graficul anexat acestei din urma adrese (fila 98) ca la stabilirea sumei a fost avuta in vedere si achitarea unei parti a debitului, pentru perioada 17.04._09 fiind inserata suma de_ lei ca sold credit, dobanda fiind ulterior calculata prin raportare la noul cuantum al debitului.
Astfel, instanta apreciaza, prin raportare la probele administrate la solicitarea contestatorului, caruia ii incumba sarcina probei, ca executorul bancar a intocmit in mod corect actele de executare pe baza informatiilor emise de intimata creditoare, la data emiterii acestora fiind avuta in vedere si achitarea unei parti a debitului.
Contestatorul are posibilitatea, daca apreciaza ca au fost savarsite fapte de falsificare a inscrisurilor prin inserarea unor sume care nu corespund realitatii, sa sesizeze organele de cercetare penala, singurele in masura sa cerceteze existenta unor infractiuni.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul B. P., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare cu toate consecințele de rigoare iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, soluție pe care o consideră mai echitabilă, în sensul de a admite pe fond cererea introductivă de instanță, așa cum a fost formulată și completată ulterior, cu obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate la toate gradele de jurisdicție, pentru următoarele motive:
În primul rând, ca o observație generală asupra modului în care a fost pronunțată sentința recurată, solicită să se aibă în vedere modul prezumțios în care instanța de fond a analizat cererile părților și probele administrate în cauză, modul în care această instanța a evitat să analizeze aspecte de fapt și de drept mai mult decât evidente, dar și modul în care a contribuit la tergiversarea judecării cauzei, lăsând timp părților interesate să "își rezolve problemele", deși existau suficiente dovezi din care rezulta reaua credință a acestora și greșelile grave care au fost comise de către persoanele implicate.
A constatat că, după mai multe cicluri procesuale, instanța încă nu a înțeles asupra căror cereri trebuie să se pronunțe, sau, dacă s-a pronunțat, a făcut-o într-un mod care lasă loc mai multor interpretări, caz în care sunt incidente în cauză și prevederile art. 105, al. 2, C.P.C., art. 261, C.P.C., dar și art. 6, din C.E.D.O.
Astfel, analizarea cererii sale privind desființarea contractului de fidejusiune, este desprinsă total de situația evocată, în fapt și în drept, instanța limitându-se la ideea de a analiza forma contractului și capacitatea de a contracta, cu toate consecințele de rigoare.
Nu a analizat însă faptul că, în mod evident, contractul de fidejusiune se încheiase în considerarea calității sale de asociați, momentul în care această calitate a încetat reprezentând și momentul în care .. a acceptat să răspunsă în totalitate pentru creditul acordat și accesoriile acestuia.
Este culpa băncii-creditoare că nu a solicitat informațiile prevăzute în contract, care prevedeau și informarea secvențială pe situația juridică a activității .., dar a ignorat și aspectele care au fost puse în valoare de recurent pe parcursul judecării acestui proces.
Pe fondul cauzei nu contestă faptul că M. G. este o persoană influentă, dar consideră că instanța trebuia să aplice legea indiferent de "numele" persoanelor implicate si sa tina cont ca acesta nu s-a prezentat nici măcar o singura data in fata instanței de judecata si nici nu a avut un apărător ales, iar ., la care asociat majoritar era M. G., si-a angajat apărător (apărător care a arătat ca . nu isi mai respecta obligațiile asumate prin HOTĂRÂREA A. nr.357/2007 si prin procesul verbal nr.358/2007) începând cu data de 28 mai 2010, data la care a fost incheiat contractul de cesiune de creanța nr.2017.
Recurentul consideră că a fost un refuz de a judeca, refuz care se poate observa din faptul că se specifică ideea că nu a indicat motive privind cererea formulată, dar și că ar fi avut o cale separată de a rezolva problemele intervenite, fără să se observe că art. 399, al. 3, C.P.C., îi dădea posibilitatea de a solicita soluționarea unor probleme pe fond, deoarece titlul executoriu nu emana de la o instanță de judecată și legea nu prevedea, în mod expres și restrictiv, o altă cale de atac, fiind la libera sa alegere ideea de a acționa inclusiv împotriva titlului executoriu, care se constituia în contractul de fidejusiune, dar a cărui soartă depindea și de contractul de împrumut nr. 474/2006, inclusiv prin raportare la actele subsecvente încheierii acestuia.
Instanța de fond a făcut următoarele afirmații, care nu sunt adevărate: la termenul din data de 26.06.2012 contestatorul, prezent personal, a arătat ca nu insistă in cererea de suspendare a executării silite (fila 5 din sentința); la termenul de judecata din data de 10.08.2012, la interpelarea instanței, contestatorul prin apărătorul ales a arătat ca înțelege sa isi modifice cererea de chemare in judecata sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând ca intelege sa confere calitate procesual pasiva următorilor intimati:pe capătul de cerere având ca obiect anulare acte de executare - executorul bancar Marchideanu I. V., Romexterra B. SA, Romexterra B. SA-Sucursala B. si . SRL, iar pe capătul de cerere având ca obiect rezolutiune contract de fidejusiune - M. G., ., Romexterra B. SA si Romexterra B. SA - Sucursala B. (filele 4 si 5 din Sentința); cesiunea de creanța dintre . SRL si . fiind notificata (fila nr.7 din sentința) contestatorului la data de 17.11.2010 (contractul de cesiune nr. 2017/28.05.2010 a fost pus la dispoziția executorului bancar de către recurent iar acesta i-a comunicat ca nu a avut cunoștința despre acest contract si ca a inchis dosarul de executare silita); dosarul de executare silita a fost inchis (fila nr.8 din sentința) ca urmare a cesionarii pârtilor sociale deținute de MKB Romexterra B. SA la . SRL către MKB B. ZRT (dosarul de executare silita a fost inchis având in vedere contractul de cesiune de creanța nr.2017 din data de 28.05.2010).
Cu toate ca din contractul de cesiune de creanța nr.2017 din data de 28.05.2010 rezulta ca toate drepturile si obligațiile prevăzute in contractele de credit nr.474/2006 si 1376/2007 au fost cesionate (lucru constatat si de către instanța -fila 10 din sentința) către ., BANCA, respectiv . SRL, afirma ca nu renunța la drepturile sale (fila 3 din sentința), fara a preciza care mai sunt aceste drepturi.
Desi din documentele depuse la dosar rezulta in mod clar ca actele de executare silita au fost intocmite pe baza unor informații false (a unor valori estimate) instanța a considerat ca executorul bancar a intocmit in mod corect actele de executare pe baza informațiilor emise de intimata creditoare, la data emiterii acestora fiind avuta in vedere si achitarea unei parti a debitului (fila 12 din Sentința). Nici aceasta concluzie la care a ajuns instanța de fond nu este corecta daca se tine cont de următoarele aspecte: in dosarul de executare sunt menționate ca titluri executorii contractul de credit nr.474/2006, contractul de fidejusiune si contractul de cesiune de creanța incheiat in data de 27.02.2009 - nu este menționat ca titlu executoriu si contractul de credit nr. 1376/2007 care face obiectul contractului de cesiune de creanța incheiat in data de 27.02.2009 si care nu i -a fost pus la dispoziție de către executorul bancar (din cauza ca nu exista nici un act semnat de către contestator care sa ateste calitatea de garant fidejusor si pentru contractul nr. 1376/2007); in actele de executare sunt menționate ca titluri executorii numai contractul de credit nr.474/2006 si contractul de fidejusiune dar este trecuta valoarea totala a creanțelor (pentru ambele contracte de credit).
Din contractul de fidejusiune nr.508/ 2006 semnat intre contestator si banca rezulta ca acesta este valabil numai pentru contractul de credit nr.474/10.02.2006: „fidejusorul, se obliga sa garanteze in mod necondiționat in favoarea CREDITORULUI, valoarea creditului in suma de 780.000 lei credit si 132.600 lei(dobânzi aferente primului an de creditare), in baza contractului de credit nr.474/10.02.2006...." iar din actul adițional nr.1 la contractul de credit nr. 1376/07.03.2007, încheiat in data de 30.06.2008 (menționează ca la aceasta data recurentul nu mai eram asociat al . si ca nu a semnat nici un document din care sa rezulte ca a fost de acord sa devină garant fidejusor si pentru acest contract de credit), rezulta ca: „ împrumutatul si garantii, renunțând expres la beneficiul de diviziune si discuțiune precum si la orice drepturi si beneficii de aceasta natura, convin cu BANCA următoarele (i) toate garanțiile indiferent de natura lor, constituite de către împrumutat si garanti in favoarea BĂNCII, astfel cum aceste garantii rezulta din contractele de credit nr.474/2006 si nr.1376/2007, incluzând si oricare acte adiționale la acestea, garantează deplin si necondiționat îndeplinirea oricăror obligații de plata sau de alta natura, ale împrumutatului fata de BANCA, astfel cum acestea rezulta din prezentul Contract si din contractele de garanție accesorii acestuia; (ii) toate garanțiile, indiferent de natura lor, constituite de către împrumutat in favoarea BĂNCII, astfel cum aceste garantii rezulta din prezentul Contract si din contractele de garanție accesorii acestuia, garantează deplin si necondiționat îndeplinirea oricărei obligații de plata sau de alta natura, ale împrumutatului fata de BANCA, astfel cum acestea rezulta din contractele de credit nr.474/2006 si nr.1376/2007, incluzând si oricare acte adiționale la acestea. In acest sens, garanțiile si asigurările cuprinse in aceasta clauza a prezentului Contract se vor aplica mutatis mutandis in contractele de credit nr.474/2006 si nr.1376/2007, încheiat intre Banca, împrumutat si garanti, iar garanțiile si asigurările cuprinse in contractele de credit nr.474/2006 si nr.1376/2007, încheiat intre Banca, împrumutat si Garanti se vor aplica mutatis mutandis in prezentul contract. Prevederile prezentului act adițional fac parte integranta din contractul de credit anterior menționat, celelalte prevederi ale acestuia rămânând nemodificate".
Daca instanța de fond ar fi analizat cu răspundere documentele depuse la dosar ar fi constatat ca: acest act adițional a fost încheiat in vederea „restructurarii/reesalonarii creditului restant (provenit din linia de credit de 180.000 lei), inclusiv dobânzile restante aferente calculate pana la data restructurării (in suma de 12.383,15 lei) transformându-se in credit in suma totala de 192.383,15 lei pe termen mediu de 36 luni, cu rambursare in rate lunare inegale (sume anuale egale), conform solicitării clientului" si ca din condiții speciale - Contract de credit nr.1376 din data de 07.03.2007 rezulta ca creditul a fost acordat pe o perioada de 12 luni, ceea ce demonstrează practic ca . avea mari probleme cu restituirea celor doua credite (caz de neindeplinire sau de culpa). . nu s-a achitat de obligația „ sa notifice banca in scris cu privire la orice împrejurare de natura economica sau juridica, act sau fapt care ar modifica starea de drept sau de fapt existenta la momentul semnării contractului, imediat dupa apariția acesteia, incluzând, fara limitare: orice propunere de modificare a actului constitutiv al clientului sau de divizare, fuziune sau alta procedura de restructurare organizatorica, inițierea unei proceduri de reorganizare, de dizolvare sau lichidare, sau participarea la capitalul social al altor societăți comerciale, orice caz de neindeplinire sau de culpa"(asa cum este prevăzut in coditiile generale - contract 1376/2007).Fidejusorul nu a semnat contractele de credit menționate.
„ Instanța observa ca încheierea ulterioara a actului juridic ., ca efect al voinței pârtilor, nu poate atrage nevalabilitatea acestuia pentru lipsa formei" (referitor la dispozițiile art.14 din contractul de credit nr.474/2006, care fac referire la faptul ca acest contract de fidejusiune încheiat cu banca trebuia autentificat), dar nu a observat si nu a ținut cont ca actul adițional nr. 1 al contractului de credit nr. 1376/2007 a fost încheiat fara voința contestatorului (desi a menționat si demonstrat acest lucru). Desi din actul adițional nr. 1 al contractului de cesiune de creanța inceiat in data de 27.02.2009 intre banca si . SRL rezulta ca suma de 962.534,29 lei este valabila pentru ambele contracte de credit instanța a constatat ca „prin cererea înregistrata sub nr.323/24.03.2009 la corpul executorilor bancari creditoarea . SRL a solicitat executarea silita a contestatorului garant fidejusor in temeiul contractului de fidejusiune susmenționat in vederea recuperării sumei de 962.534,29 lei, reprezentând credit curent, credit restant, dobânda restanta, dobânda pana la data de 27.02.2009, comision restant rezultate din contractul de credit nr.474/2006". Aceasta instanța a refuzat sa tina cont de concluzia la care a ajuns INSTANȚA care a soluționat dosarul de insolventa al ., si anume aceea ca valoarea totala a creanțelor cu care a fost admisa BANCA la masa credala este egala cu 621.741,85 lei, valoare ce rezulta si din contractele nr.2017/28 Mai 2010 si nr.08 din data de 01.06.2010.
„Potrivit adresei nr._/01.10.2012 emanând de la intimata N. B. SA la data cesionarii creanței catre . SRL, debitorul . datora următoarele sume in temeiul contractului de credit nr.474/2006 astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiționale ulterioare: 672.525 lei credit restant" (din graficul de esalonare al contractului nr. 474 din 2006 rezulta ca aceasta valoare era valabila la data de 25.08.2008, iar actul adițional nr.1 la contractul de credit nr.1376/2007 privind reesalonarea creditului a fost încheiat in 30.06.2008); „74.949,42 lei dobânzi restante si_ lei comisioane restante, TOTAL 766.707,42 lei" (fila 11 din sentința).
Se poate observa cu o foarte mare ușurința (numai instanța nu a observat) ca aceasta suma este mult mai mare decât suma totala cu care banca a fost admisa la masa credală. Instanța nu a luat in considerare faptul ca BANCA nu s - a referit la suma rămasa de plata conform contractului de credit nr.474/2006, așa cum ea a solicitat.
„In cuprinsul somației din data de 16.11.2009 a fost cuprinsa suma de 935.336,86 lei, calculata la data de 10.11.2009, fiind indicate ca titluri executorii contractul de credit nr.474 cu cele patru acte adiționale, contractul de fidejusiune si contractul de cesiune de creanța încheiat intre BANCA si intimata . SRL. Potrivit acestui din urma contract,debitul ., estimat la data de 27.02.2009, era in cuantum de 943.675,32 lei si provenea din CONTRACTELE DE CREDIT nr. 474/2006 si nr.1376/2007 (fila 11 din sentința). Instanța nu a observat ca si contractul nr.1376/2007 este considerat titlu executoriu, desi nu a fost garant fidejusor si pentru acest contract de credit.
Mai precizează că instanța a constatat, mai intai, ca in data de 27.02.2009 a fost incheiat un contract de cesiune de creanța din care rezulta ca au fost cesionate creanțele rezultate din contractul de credit 474/2006 (fila 8) iar mai târziu a constatat ca au fost cesionate, in baza aceluiași contract de cesiune, creanțele rezultate din contractele de credit nr.474/2006 si nr.1376/2007 (fila 11).
La fila 12 din sentința sunt menționate următoarele: ulterior, prin adresa nr. 114/19.01.2010 intimata a informat executorul bancar ca valoarea creanței izvorâte din contractul de credit nr.474/2006 deținuta împotriva debitorului principal este in cuantum de 868.878,16 lei, calculata la data de 19.01.2010; instanța a observat din graficul anexat acestei din urma adrese ca la stabilirea sumei a fost avuta in vedere si achitarea unei parti a debitului, pentru perioada 17.04._09 fiind inserata suma de 484.218 lei ca sold credit, dobânda fiind ulterior calculata prin raportare la noul cuantum al debitului".Instanța nu a constatat următoarele: sold credit era egal cu 454.125 lei având in vedere faptul ca fondul de garantare a plătit suma de 218.400 lei; valoarea dobânzilor calculate a fost adunata cu valoarea de 672.525 lei (sold credit) si nu cu valoarea de 454.125 lei (sold credit real) sau cu valoarea de 484.218 lei (sold credit calculat de către BANCA); au fost recalculate dobânzile, contrar prevederilor legale, pe perioada in care . a fost in reorganizare .
Din sentința rezulta ca „in ceea ce privește Hotărârea Adunării Generale a Asociaților . nr.357/2007 instanța observa ca potrivit art. 1 al acesteia contestatorul fidejusor este exonerat de orice răspundere privind contractarea anterioara de credite bancare de către ." (fila 10) si ca „ instanța apreciază ca aceasta hotărâre nu poate conduce la stingerea obligației de garanție, atat timp cat o eventuala remitere de fidejusiune trebuie sa emane de la creditor.iar nu de la debitor"(fila 11) INSTANȚA nu a luat in considerare ca . a dat garanții fidejusori si nu BANCA si ca aceasta societate din „gresala" nu a transmis la BANCA aceasta hotărâre A., imediat după ce a fost luata (nu si-a respectat obligațiile contractuale).
A transmis aceasta hotărâre, cu adresa nr.232/25.08.2009, după ce a fost încuviințata executarea silita împotriva garantului fidejusor (in aceasta adresa se face referire numai la Maciuceanu C., fost administrator al ., deși din hotărârea A. nr.357/14.07.2007 si procesul verbal nr.358 din aceeași data rezulta ca este vorba si despre B. P.).
Instanța a mai menționat ca „in ceea ce privește calitatea in care fidejusorul a înțeles sa garanteze obligația asumata de către debitorul principal prin contractul de credit, instanța observa ca din contractul de fidejusiune nu rezulta ca incheierea contractului de fidejusiune a fost făcuta in considerarea calității de asociat al . a debitorului contestator, dispozițiile art.1659 C.Civ. invocate de către contestator statuează una dintre condițiile pe care fidejusorul trebuie sa le indeplineasca pentru a dobândi aceasta calitate, aceea a solvabilității; pierderea calității de asociat prin cesionarea pârtilor sociale nu poate conduce la stingerea obligației de cauțiune, atat timp cat din contract nu rezulta ca aceasta calitate ar fi determinanta pentru incheierea contractului; in consecința contestatorul a garantat imprumutul personal, cu intregul sau patrimoniu, pierderea calității de asociat neavand nici un impact asupra solvabilității sale, astfel cum a fost aceasta apreciata la incheierea contractului de fidejusiune" (fila 11 din sentința). Instanța, tot din „GRESALA" nu a observat următoarele: din art. 10 al contractului de fidejusiune rezulta ca „dispozițiile prezentului contract de fidejusiune se completează cu prevederile art.42 Cod Comercial si art. 1652-1684 Cod Civil"; nu exista nici un document din care sa rezulte bunurile personale cu care fidejusorul a garantat acest contract de credit; in art.9 (e) al contractului 474/2006 sunt menționate bunurile materiale ce constituie garanția creditului (ipoteca hala si teren aferent; gaj pe utilaje; acord de garantare FGCIMM; gaj pe disponibilități; bilet la ordin); prin pierderea calității de asociat a devenit nesolvabil - in conformitate cu prevederile art.1661 Cod Civil. DEBITOAREA trebuia sa dea un alt garant fidejusor, si nu BANCA; daca nu avea calitatea de asociat nu putea sa devină garant fidejusor pentru ca nu erau respectate prevederile art.1659 si 1660 cod civil (B. P. nu putea sa devină garant fidejusor, fiind nesolvabil).
Instanța a refuzat sa ia in considerare faptul ca O. C. din cadrul MKB Romexterra B. SA - sucursala B. a recunoscut ca a întocmit si încheiat contracte de fidejusiune numai cu cei care aveau calitatea de asociați, din dispoziția Băncii centrale (aceasta nu a fost citata nici macar o singura data sa depună mărturie in fata instntei de judecata).
„Instanța observa ca susținerile contestatorului poarta in mare parte asupra valabilității contractelor de cesiune de creanța încheiate intre BANCA si . SRL si intre aceasta din urma si ., contestatorul invocând săvârșirea unor falsuri cu ocazia încheierii acestor contracte" (fila 11). Dupa cum se poate observa instanța nu a vrut sa tina cont ca a fost modificat contractul de fidejusiune fara acordul meu, ceea ce constituie principalul fals făcut de către banca si ..
In ceea ce privește: „rezolutiunea contractului reprezintă sancțiunea neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic constand in desființarea retroactiva a acestuia si repunerea pârtilor in situația anterioara"; „instanța învederează ca trebuie făcuta distincția intre nulitatea contractului, care sancționează nesocotirea, la data încheierii acestuia, a normelor juridice edictate pentru validitatea sa si rezolutiune, care sancționează neexecutarea culpabila a obligațiilor asumate printr-un contract valabil incheiat"; rezolutiunea vizează insa numai contractele sinalagmatice (bilaterale), respectiv acele contracte prin care părțile se obliga reciproc intre ele (art.943 anteriorul Cod Civil), iar nu si contractele unilaterale, care dau naștere unor obligații numai in sarcina uneia dintre parti (art.944 Cod Civ.)"; „contractul de fidejusiune este in mod evident un contract unilateral, care da naștere unei singure obligații, in sarcina fidejusorului, si anume aceea de garantare a obligației asumate de debitorul principal" (fila 9 din sentința), considera că instanța a refuzat sa tina cont ca prevederile contractului de fidejusiune sunt completate cu prevederile art.1681 Cod Civil (art.10 din contract). Din acest articol rezulta ca „obligația ce naște din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligații", iar din art.1091 Cod Civil rezulta ca „obligațiile se sting prin plata, prin novatiune, prin remitere voluntara, prin compensație, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiției rezolutorii si prin presriptie".
În ceea ce privește soluția admiterii recursului și modificării în tot a sentinței recurate, implicînd admiterea cererii introductive de instanță și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la toate gradele de jurisdicție, recurentul solicită să se aibă în vedere cele expuse anterior dar si următoarele argumente: Instanța de fond a schimbat natura și înțelesul vădit al cererilor mele, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, dar și fiind rezultatul unei greșite și eronate interpretări și aplicări a legii.
Consideră că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului bancar Marchidanu I. V. este rezultatul unei greșeli de fond deoarece, practic, instanța nu a admis o excepție ci a respins cererea sa pe fond, deoarece instanța a analizat drepturile și obligațiile reciproce ale părților în cadrul raportului juridic dedus judecății. Este evident că dacă instanța va constata că această pronunțare reprezintă admiterea unei excepții, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Executorul bancar este acela care trebuia să își verifice competența și să stabilească, în concret, sumele de plată. Solicită să se observe că inclusiv S.C. C. R. Management S.R.L., recunoaște faptul că executorul bancar nu avea competența în această materie. Situația de fapt trebuia judecată raportat la momentul introducerii cererii.
O altă greșeală de fond este și aceea că instanța a confundat ideea de contract unilateral cu ideea de act de dispoziție unilateral, făcând o greșeală elementară.
Precizează că în cauză era vorba despre un contract de fidejusiune care are un caracter accesoriu consensual, unilateral și cu titlu gratuit. Caracterul unilateral nu înseamnă că acest contract nu poate înceta în mod direct sau indirect, avându-se în vedere prevederile art. 1681.CC. în analizarea acestei situații trebuia să se țină cont de faptul că exista o hotărâre A.G.A., care stabilea încetarea oricărei obligații a asociaților retrași, dar exista și obligația S.C. A. S.A. de a informa si banca creditoare despre această situație, la fel cum exista și obligația, băncii creditoare de a se informa, periodic, asupra situației debitoarei, rezultând din actele dosarului faptul că a avut, totuși, cunoștință de această modificare a structurii asociațiilor și consecințele ei juridice, caz în care intervenea stingerea fidejusiunii.
Arată că ,chiar în lipsa unei asemenea informări, nu putea să răspundă pentru alte contracte de credit, iar garanția sa nu putea fi cedată în orice condiții, și că este de domeniul evidenței faptul că S.C. Flacăra S.A. nu a preluat un contract de credit, ci a achitat contravaloarea acestuia, motiv pentru care este evident că a intervenit stingerea fidejusiunii, atât direct dar și indirect, inclusiv prin confuziune, deoarece S.C. Flacăra S.A. nu se poate executa pe ea însăși.
Instanța nu a ținut cont nici de următoarele aspecte si prevederi: contractul de fidejusiune a fost încheiat in baza contractului de credit nr.474/2006; banca nu si-a respectat obligațiile si nici măcar drepturile din acest contract (banca nu a respectat, de exemplu, prevederile art. 11 si 12 din acest contract: „debitorul consimte ca bunurile aduse in garanție sa fie lăsate in posesia sa iar in faza de executare silita - daca este cazul, pe baza de titluri executorii, bunurile vor fi valorificate de către banca prin procedurile urmate conform legilor in vigoare, pentru recuperarea creanței totale, respectiv credit plus dobânzile aferente, pana la lichidarea integrala a tuturor sumelor restante si cheltuielile datorate; debitorul este de acord ca in cazul neplății ratelor si dobânzilor aferente la creditul acordat, precum si al nerespectării vreuneia din cauzele prevăzute in acest contract, banca sa treacă la retragerea imediata a împrumutului si dobânzilor datorate din contul de disponibilități, iar când acest lucru nu este posibil, sa treacă la recuperarea împrumutului si dobânzilor prin executorii bancari sau executorii judecătorești, debitorul fiind considerat de drept in "întârziere" ) nu au fost respectate prevederile art.6 din contractul de fidejusiune („ fidejusorul va plați suma garantata sau partea nelichidata din aceasta, inclusiv dobânzile, comisioanele si spezele bancare, in cazul in care debitoarea nu isi indeplineste obligațiile de plata la termenul si in condițiile stipulate in contractul de credit; drept urmare, daca debitoarea . nu va plați dobânda sau împrumutul la termenele stabilite, executarea se îndreaptă si împotriva acestuia, fara somație, punere in întârziere sau judecata, creditorul putând sa urmărească direct pe fidejusor; creditorul va solicita fidejusorului sa achite numai sumele neincasate de la debitoarea sa...); art.6 al contractului de fidejusiune face parte din capitolul III, drepturile si obligațiile pârtilor; din art.3 al contractului de credit nr.474/2006 rezulta ca ratele scadente se achita in aceleași condiții la termenele stipulate in graficul de ramursare care face parte integranta din contract ( din acest grafic rezulta ca valoarea creanțelor a fost achitata in totalitate daca se tine cont de suma plătită de fondul de garantare): din art. 12 al contractului de fidejusiune rezulta ca „prezentul contract se completează cu prevederile Condițiilor Generale Bancare ale Romexterra B. SA" ceea ce a arătat ca nu este adevărat (a solicitat la BANCA sa i se comunice care sunt condițiile in care au fost acordate creditele . si a fost refuzat pe motivul „păstrării secretului bancar").
Faptul ca este vorba despre o confuziune este demonstrat si de adresa nr. 69/21.02.2011 emisa de . in numele . FACLARA INTERNATIONAL SRL care este semnata de către Eliahu Salomon Ervin in calitate de administrator al debitoarei . (are aceeași calitate si la . ., . calitatea de unic creditor si asociat majoritar al debitoarei).
Instanța a cerut ca .-i comunice care este valoarea creanțelor RAMASE de plata pentru fiecare contract de credit in parte si care este graficul de rambursare, si NU .
Din adresa nr.69 emisa in data de 21.02.2011 de către . către BANCA, rezulta ca valoarea creanțelor pentru contractul de credit nr.474/2006, pentru care a devenit garant fidejusor, este egala cu 840.141,85 lei ceea ce nu este adevărat. Din contractul de cesiune de creanța nr.2017/ 2010 rezulta ca aceasta valoare este egala cu 621.741,85 lei, pentru ambele contracte de credit. Desi a arătat ca valoarea de 840.141,85 lei se compune din valoarea de 621.741,85 lei ce face obiectul contractului de ceiune de creanța nr.2017/2010 si din valoarea de 218.400 lei, plătită de FONDUL DE GARANTARE, INSTANȚA nu a vrut sa ia in considerare faptul ca nu au fost respectate prevederile art.7 din contractul de fidejusiune: „dupa plata creditului, a dobânzilor aferente si a celorlalte obligații, in condițiile stipulate mai sus, FIDEJUSORUL are drept de regres împotriva debitoarei, in vederea recuperării oricăror sume de bani achitate pentru acesta, conform dispozițiilor art. 1669 Cod Civil" (dupa cum se poate observa . este asociatul majoritar al . si nu garantul fidejusor al acestei societăți, considera ca are drept de regres asupra unui alt tert garant).
In adresa 69/2011 se face referire la valoarea creanțelor cesionate pentru ambele contracte de credit si nu la valoarea creanțelor ramase de plata pentru fiecare contract de credit in parte.
Consideră ca instanța nu a vrut sa tina cont de prevederile art. 1663 Cod Civil („fidejusorul, si fara a fi plătit, poate sa reclame dezdaunare de la debitor cand: este urmărit in judecata fara a plați; debitorul se afla falit sau in stare de nesolvabilitate; debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanție . si acela a expirat") si ale art. 1683 Cod Civil („daca creditorul primește de buna voie un imobil sau alt lucru in plata datoriei principale, cautionarul ramane liberat, chiar cand creditorul a fost evins din acel lucru").
In data de 22.11.2010 garantul fidejusor a fost notificat de către actualul asociat majoritar al debitoarei ., SC FLACĂRA SA (care a preluat intreg patrimoniul ., toate drepturile si obligațiile acestei societăți, inclusiv cele care rezulta din Hotărârea A. nr.357/2007), pentru plata sumei de 912.000 lei („pe care . ne-o datorează, fara a avea posibilitatea de a o plați"), fara nici un temei legal (dupa cum se poate observa aceasta valoare este mai mica cu 600 lei decât valoarea care rezulta din contractul de fidejusiune dar este mai mare cu 290.258,15 lei decât valoarea care rezulta din contractul de cesiune nr.2017/2010 - valoare ce este valabila pentru ambele contracte de credit). Dupa cum se poate observa, pentru instanța toate aceste documente: contactul 2017/2010; contractul nr.08/2010; notificările transmise de către . adresa nr.69 din 21.02.2011 întocmita si transmisa de debitoarea . (care avea cunoștința de Hotărârea A. nr.357/2007 si de faptul ca nu era garant fidejusor si pentru contractul de credit nr.1376/2007) nu au prezentat nici un interes, chiar daca se contrazic intre ele, nu se bazează pe informații reale si corecte si nu sunt susținute de documente (din contractul de fidejusiune rezulta ca poate fi recuperata numai suma rămasa de plata, inclusiv dobânzile; din graficul de rambursare rezulta valorile ramase de plata pentru credit si dobânzi iar din contactul de cesiune de creanța nr.2017/ 28 Mai 2010 rezulta valoarea totala a creanțelor pentru contractele de credit 474/2006 si 1376/2007).
Instanța mai „apreciază, contrar susținerilor intimatei . SRL, ca, urmare inchiderii dosarului de executare silita, cauza nu a rămas fara obiect, intrucat finalitatea urmărita prin promovarea unei contestații la executare este aceea de a invalida executarea silita insesi, actele de executare si eventual titlul executoriu, daca acesta este unul care se circumscrie dispozițiilor art.399 alin.3 C.p.c, simpla inchidere a dosarului de executare silita neputand avea acest efect, executarea silita putând fi reluata oricând înăuntrul termenului de prescripție, potrivit dispozițiilor art.371 ind.6, C.p.c."(fila 8). Din aceeași sentința rezulta ca: in contractul de cesiune de creanța nr.2017/2010 se menționează ca „părțile au prevăzut pe de o parte faptul ca incheierea acestuia nu s - a făcut in scopul recuperării de către cesionar a creanțelor debitorului fata de cedent, iar pe de alta parte părțile au prevăzut ca intimata cedenta transfera cesionarei in mod condiționat si revocabil creanțele cesinate, constând in toate drepturile contractuale de a primi incasarile aferente creanțelor cesionate, toate riscurile si beneficiile aferente deținerii creanțelor cesionate si controlul creanțelor cesionate (art.2); potrivit dispozițiilor art.982 C.civ., toate clauzele contractuale se interpretează unele prin altele, dandu - se fiecăruia intelesul ce rezulta din actul intreg; ori având in vedere natura contractului, precum si prevederile acestuia, instanța a apreciat ca nu a operat o novatie, voința pârtilor in acest sens nerezultand cu evidenta din actul juridic încheiat" (fila 10 din sentința).
Consideră ca banca, respectiv ., au avut in vedere următoarele argumente (de care instanța a refuzat sa tina cont):
Banca, respectiv . SRL, au recuperat valoarea totala a creanțelor . (din documentele depuse la dosar rezulta ca au comunicat instanței ca terții garanți nu mai au nici un fel de obligație fata de fosta creditoare): . SRL este societatea care se ocupa de recuperarea creanțelor, iar . calitatea de investitor si nu de recuperator al băncii sau al . SRL; in contractul 2017/2010 se menționează ca „prezentul contract de cesiune prin care Cedentul a consimțit la cesionarea catre Cesionar a tuturor drepturilor din contractul de credit si de cesiune de creanța, INCLUSIV ORICE DREPTURI ACCESORII, nu se incheie in vederea recuperării de catre Cesionar a creanțelor debitorului fata de cedent, SCOPUL cesionarului fiind acela de a ocupa poziția de creditor unic in procedura de insolventa in contextul obținerii si a POZIȚIEI DE ASOCIAT MAJORITAR, operațiune ce se încadrează in regimul aplicării art.128, coroborat cu art.141, alin.2, pct.3 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal"
Din art.128 din LEGEA 571 privind Codul fiscal rezulta următoarele: „prin livrarea de bunuri se intelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar, catre o alta persoana, direct sau prin persoane care acționează in numele acestuia; prin bunuri se intelege bunurile corporale mobile sau imobile, prin natura lor sau prin destinație; sunt, de asemenea, considerate livrări de bunuri efectuate cu plata: predarea efectiva a bunurilor catre o alta persoana, in cadrul unui contract care prevede ca plata se efectuează in rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuita cel mai târziu in momentul plații ultimei scadente, cu excepția contractelor in leasing si transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, in urma executării silite".
In contractul de cesiune de creanța nr.2017/2010 nu se face nici o referire la: HOTĂRÂREA A. nr.357/2007, despre care S.C. C. R. Management S.R.L. avea cunoștința (a se vedea adresa nr.232/2009); faptul ca foștii asociați au fost garanți fidejusori numai pentru contractul de credit nr.474/2006; schimbările făcute in structura actionariatului . (conform condițiilor generale - contract de credit nr. 1376/2007), ceea ce considera ca inseamna ascunderea adevărului.
Din contractul nr.2017/2010 rezulta următoarele: „Contractul de credit si documentele de garanție sunt încheiate in mod valabil si in vigoare, si nu au fost anulate, modificate, reziliate, revocate sau încetate in nici un alt mod" (asa cum am arătat nu exista nici un document, semnat de B. P., din care sa rezulte ca acesta este garant fideiusor si pentru contractul 1376/2007); „cedentul nu va fi obligat sa răscumpere, in intregime sau in parte, creanțele cesionate, cu excepția cazurilor de fals in declarații/declarații neconcordante cu realitatea"; „Secțiunea 2 - garanți si documente de garanție; descrierea documentului de garanție, inclusiv suma maxima garantata si înregistrata in arhiva electronica" ( este specificat numai CONTRACT DE FIDEJUSIUNE fara a fi menționata suma rămasa de plata pentru fiecare contract in parte, ceea ce înseamnă ca cesionarul ar putea incalca in orice moment prevederile contractului de fidejusiune, ca acest contract si-a incetat valabilitatea sau ca acest contract (nr.2017/ 2010) nu a fost încheiat „in scopul recuperării de către cesionar a creanțelor debitorului fata de cedent").
Asa cum a mai arătat INSTANȚEI DE JUDECATA, . devenit asociat majoritar al debitoarei . deținând 90% din părțile sociale (restul de 10% aparținând lui M. Gheorhe, cel care l - a obligat sa ieasă din rândul asociaților sa - i cesioneze partite sociale si care cu intenție nu a anunțat BANCA cu privire la modificările făcute in structura asociaților), ulterior a cesionat 45% din părțile sociale către o alta societate. ., la care asociat majoritar este unicul creditor . instrainat o mare parte din bunurile cu care a fost garantat contractul de credit nr.474/2006; in acest mod au fost încălcate prevederile art.9 litera „d" din contract: „DEBITORUL are obligația sa păstreze integritatea si sa asigure conservarea corespunzătoare a bunurilor materiale ce constituie garanția creditului si sa nu le înstrăineze".
„Instanța observa ca susținerile contestatorului poarta in mare parte asupra valabilității contractelor de cesiune de creanța incheiate intre banca si . SRL si intre aceasta din urma si ., contestatorul invocând săvârșirea unor falsuri cu ocazia încheierii acestor contracte" (fila 11). Instanța nu a ținut cont de faptul ca a contestat valabilitatea tuturor actelor care au fost întocmite in baza unor falsuri dovedite si nu a unor falsuri invocate. Instanța nu a observat (desi a menționat acest lucru) ca in contractul de credit nr.08/01.06.2010 încheiat intre . si . SA nu se mai face referire la prevederile art.128 din LEGEA 571 privind Codul fiscal, ceea ce constituie un fals prin omisiune, si ca acest contract a fost semnat la creditor cedent si la beneficiar cesionar de aceeași persoana, ceea ce contravine prevederilor legale (acest contract a fost semnat de catre Eliahu Ervin Salomón, care in prezent deține si funcția de administrator la .).
Desi a demonstrat ca actele de executare, notificările si contractele de cesiune de creanța au avut la baza informații false, ceea ce face ca aceste documente sa fie nule de drept, instanța a menționat: „contestatorul are posibilitatea, daca apreciază ca au fost săvârșite fapte de falsificare a "înscrisurilor prin inserarea unor sume care nu corespund realității, sa sesizeze organele de cercetare penala, singurele in măsura sa cerceteze existenta unor infracțiuni" (fila 12 din sentința) si ca „pentru toate aceste considerente va respinge contestația la executare astfel cum a fost ulterior precizata si modificata atat in ceea ce privește anularea formelor de executare si a executării silite formulata in contradictoriu cu intimații SCCorporate R. Management SRL, Nextebank SA cat si pe capătul de cerere având ca obiect rezolutiune contract de fidejusiune, formulat in contradictoriu cu intimații ., M. G. si Nextebank SA ca neîntemeiata" (fila 12 din sentința).
Contestatorul isi rezerva dreptul de a face plângere penala dupa judecarea recursului, având convingerea ca vinovații vor fi trași la răspundere indiferent de „nume" si de locul de munca (consideram ca falsurile sunt evidente) si ca SENTINȚA CIVILA nr. 1282/22 Ianuarie 2013 va fi modificata in totalitate.
Instanța de fond nu a avut în vedere toate aceste aspecte, motiv pentru care solicită să se admită prezentul recurs, cu toate consecințele de rigoare.
Având in vedere sentința comerciala nr.49/14.01.2010 pronunțata de Tribunalul B. in dosarul nr._ din care rezulta ca instanța a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei ., dispunând totodată dizolvarea acesteia si ținând cont de cele menționate in prezenta, a solicitat ca acest recurs sa fie judecat de secția comerciala.
Intimata Nextebank S.A. (fosta MKB Romexterra B. S.A.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către recurentul B. P. si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr. 1282 din 22.01.2013 pronunțata de către Judecătoria B. având in vedere următoarele aspecte:
Prin recursul formulat recurentul B. P. a invocat motivele prevăzute de art. 304 punctele 5, 7, 8 si 9 C.Proc.Civ., susținând ca instanța de fond ar fi încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.Proc.Civ., ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, ca instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia si ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
F. a argumenta motivele invocate, recurentul a afirmat ca instanța de fond nu ar fi avut in vedere argumentele prezentate de către acesta in ceea ce privește contractul de fidejusiune încheiat fata de calitatea acestuia de asociat in cadrul ..
Învederează faptul ca Judecătoria B., in cadrul sentinței atacate, face o aprofundata analiza a situației si a tuturor motivelor invocate de către parti, ajungând in cele din urma sa respingă contestația la executare formulate de către recurent.
Instanța de fond a motivat atât capătul de cerere privind suspendarea executării silite, cel privind contestarea executării silite, cat si cel cu privire la rezolutiunea contractului de fidejusiune nr 508/13.02.2006 au fost temeinic analizate de către instanța de fond, hotărârea luata fiind motivata atat in fapt, cat si in drept.
In fapt, MKB Romexterra B., Sucursala B. a încheiat cu contestatorul B. P. contractul de fidejusiune nr 508/13.02.2006, care are ca obiect garantarea necondiționata de către fidejusor, in favoarea creditorului, valoarea creditului in suma de_ lei si_ lei dobânzi aferente primului an de creditare, acordat de creditor societății ., in baza contractului de credit nr. 474/10.02.2006, plus dobânzile aferente acestui credit si celelalte cheltuieli ce se vor efectua de creditor.
După cum a arătat si in fata instanței de fond, susținerile recurentului potrivita cărora a operat rezolutiunea contractului de fidejusiune având din vedere ca . principal a hotărât exonerarea recurentului de la orice obligații privind creditele contractate de către societatea debitoare principala pana la data de 14.07.2007, sunt lipsite de temei juridic.
In cauza nu a operat renunțarea subscrisei la fidejusiune pe motiv ca debitorul principal renunța la fidejusor.
Încetarea/stingerea obligației fidejusorului fata de creditor nu se va produce decât in cazurile prevăzute de lege, in categoria cărora nu se regăsește in niciun caz renunțarea debitorului principal la fidejusor.
In ce privește sumele înscrise in actele de executare, in urma unei ample analize a documentelor prezente in cadrul prezentului dosar, in mod deplin temeinic si justificat instanța de fond a apreciat „ca executorul bancar a întocmit In mod corect actele de executare pe baza Informațiilor emise de Intimata creditoare, la data emiterii acestora fiind avuta In vedere si achitarea unei parti a debitului".
Având in vedere toate cele mai sus menționate, cat si faptul ca, desi recurentul invoca "motive de nulitate a hotararii, nu face mențiune in cuprinsul recursului formulat despre aceste motive si nici nu le dezvolta, solicită respingerea recursului formulat de către recurentul B. P. si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr. 1282 din 22.01.2013 pronunțata de către Judecătoria B..
In cazul in care recurentul va solicita obligarea subscrisei la plata cheltuielilor de judecata, a solicitat respingerea acesteia având in vedere ca:
-pe de alta parte, numai partea care cade in pretenții poate fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 alin. (1) C.Proc.Civ., subscrisa neavand nici o culpa procesuala in aceasta situație;
-subsecvent, conform principiului „accesorium sequltur principale" daca instanța respinge cererea de chemare in judecata, nici plata cheltuielilor de judecata nu mai poate fi ceruta.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând recursul declarat în raport de motivele invocate și având în vedere textele de lege incidente în cauză, constată că este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente;
Recurentul a formulat contestație la executare invocând faptul că determinarea obligației la care este îndatorat stabilită prin titlurile executorii nu este corectă, menționând că s-a luat în calcul si ceea ce nu s-a obligat în calitate de garant fidejusor, făcând referire la contractul nr 1376/2007 pentru care nu a garantat.
P e de altă parte, din suma creditului contractat de . a fost plătită suma de_ lei din Fondul de Garantare, sumă care nu a fost scăzută din debitul principal garantat, astfel că executarea silită nu se justifică si pentru această diferență.
A mai precizat că au fost calculate dobânzi, contrar prevederilor legale, pe perioada cât . a fost în reorganizare.
Tribunalul constată că susținerile recurentului cu privire la determinarea corectă a sumei pretins datorate sânt întemeiate reținând că judecătorul fondului a motivat doar pe constatările transmise de executorul bancar in privința debitului ce rezultă din procesele verbale si adresele încheiate de acesta, fără să se raporteze și la contractele de credit încheiate de . cu ROMEXTERRA B. SA precum si la contractele de cesiune încheiate succesiv.
Instanța de fond a înlăturat nemotivat susținerile recurentului, conchizând că, dacă acesta are dubii cu privire la înserarea unor sume care nu corespund realității si consemnate în înscrisuri, are la îndemână măsura sesizării organelor de cercetare penală.
O astfel de hotărâre este arbitrară, atât timp cât instanța de fond nu a analizat si argumentele invocate de recurent, argumente pe care Tribunalul le apreciază ca întemeiate având în vedere următoarele:
. a încheiat contractul de credit nr 474/10.02.2006 pentru un credit de_ lei pe un termen de 96 de luni.
Acest credit a fost garantat cu ipotecă pe hală și teren aferent, cu gaj pe utilaje, cu Acord de Garantare FGCIMM pentru_ lei, gaj pe disponibilități si bilet la ordin pentru_ lei așa cum rezultă din clauza inserată la art 9 din contract.
În plus creditul a fost garantat si prin contractul de fidejusiune nr. 508/13.02.2006 încheiat între Romexterra B. SA și recurentul B. P..
Ulterior, . a mai încheiat un contract de credit cu Romexterra B. SA, cu nr 1376/07.03.2007 pentru un credit de_ lei pentru care s-a constituit garanții in ipotecă rang II asupra halei si teren, gaj asupra disponibilităților din conturi conform contractului de garanție mobiliară nr 1336/07.03.2007 înregistrat la A rhi8va Electronică si bilet la ordin pentru suma de_ lei.
Acest contract nu a fost garantat printr-un contract de fidejusiune încheiat între Romexterra B. SA si recurentul B. P..
La cererea Administraței Finanțelor Publice B. înregistrată la 07.11.2008 pe rolul Tribunalului B. Sectia Comercială si de C. Administrativ s-a înregistrat cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei . ce a făcut obiectul dosarului nr_ .
Romextera B. SA a formulat cerere de admitere a creanței împotriva debitoarei . la data de 21.01.2009 pentru suma de_, 58 lei compusă din_ credit,_,81 lei dobânzi restante, 360,77 lei comisioane 39 taxă timbru, invocând ca titlul cele două contracte de credit cu nr 474/10.02.2006 si actele adiționale la acesta precum si contractele de garanție mobiliară si imobiliară si contractul cu nr 1376/07.03.2007 si contractul de garanție al acestuia ( fila 378 dosar fond),
În acest dosar, s-a întocmit ulterior de către lichidatorul Refalex STAR SPRL, Tabelul definitiv al creanțelor ., în care creditoarea Romextera B. apare cu suma de_, 85 lei ( fila 438 dosar fond)
La data de 27.02.2009 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între Romexterra B. SA in calitate de cedent și . SRL în calitate de cesionar prin care primul a cesionat creanța rezultată din cele două contracte de credit cu nr 1376/07.03.2007 si nr 474/10.02.2006, în sumă totală de_,35 lei estimat la data de 27.02.2009, iar prețul stabilit pentru cesionarea acestei creanțe a fost de_, 49 lei.( fila 46 dosar fond).
Acest contract de cesiune a fost modificat în aceiași zi actul adițional nr 1/27.02.2009, modificându-se valoarea creanței la_, 29 lei si prețul la_,29 lei, urmând ca cesionarea sa achite cedentului ca urmare a regularizării prețului cesiunii, suma de_,97 lei.
. SRL prin cumpararea creanței de la Romexterra B. SA a luat locul acesteia în dosarul de insolvență nr_ .
În același timp . SRL a formulat cerere de executare silită înregistrată sub nr 323/24.03.2009 la executorul bancar Marchidanul I., pentru recuperarea creanței de_,29 lei de la garantul fidejusor B. P.( fila 43 dosar fond).
În cererea de executare silită formulată de . SRL se menționează că are ca obiect de executare recuperarea creanței de_, 29 reprezentând credit restant, dobândă calculată până la 27.02.2009 rezultată din contractul de credit nr 474/10.02.2006 încheiat între . si Romexterra B., ce a fost cesionat acesteia prin contractul de cesiune din 27.02.2007.
Tribunalul constată însă că acest contract de cesiune din 27.02.2007 vizează creanțe din cele două contracte cu nr 474/10.02.2006 și 1376/07.03.2006, din care recurentul a garantat doar pentru primul contract nu si pentru al doilea, astfel că solicitarea întregii sume din ambele contracte nu are fundament.
În continuare, . SRL emite adrese către biroul executorului bancar prin care îl înștiințează că valoarea creanței deținute împotriva debitorului . este de_,86 lei la data de 10.11.2009( fila 96 dosar fond) si de_ lei la data 19.01.2010( fila 97 dosar fond) fără să menționeze de ce micșorează cuantumul debitului.
La data de 28 05.2010 . SRL cesionează cu contract de cesiune nr 2017, crenața de_,85 lei către . cu mențiunea că această creanță este înregistrată în tabelul definitiv din dosarul de insolvență si vizează debitul din cele două contracte menționate( fila 126 dosar fond).
În raport de cele enunțate Tribunalul constată, că există diferențe de debit dintre cel solicitat de . SRL pe calea executării silite prin executor bancar împotriva recurentului B. P. in calitate de garant fidejusor si cel mentionat din dosarul de insolvență cu debitor principal ., aspecte pe care instanța de fond nu le-a lămurit, deși recurentul le-a invocat.
Pe de altă parte, Tribunalul retine că instanța de fond nu a motivat nici susținerea recurentului precum că debitul este stins prin confuziune și implicit si celelalte debite accesorii.
Legat de acest aspect Tribunalul retine că în speță a intervenit mai multe cesiuni de creanță privind creditul contractat prin cele două contracte de credit nr 474/10.02.2006 si nr 1376/07.03.2007.
Astfel Romexterra B. SA a cesionat către . SRL, care la rândul ei a cesionat către ., care a cesionat mai departe către .>
Mai mult așa cum rezultă din sentința civilă nr 773/22.06.2010 pronunțată în dosarul nr_ de Tribunalul B., . calitate de cesionară, prin încheierea de contracte de cesiune de creanță cu toți creditorii . a devenit singurul creditor al debitoarei ., fapt ce a avut drept consecință închiderea procedurii insolentei creditorului . si revocarea sentințelor prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului.
Intenția . calitate de investitor, de a deveni unic creditor prin cumpărarea de creanțe ale celorlalți creditori rezultă din raportul lunar încheiat de lichidatorul judiciar REFALEX STAR SPRL la data de 20.06.2010( fila 133 dosar fond).
Această intenție se regăsește si in clauza inserată in contractul de cesiune de credit nr 2017/28.05.2010 încheiat între . SRL și . prin care s-a precizat scopul pentru care se încheie acest contract:” Nu se încheie în vederea recuperării de către cesionar a creanțelor debitorului față de cedent, scopul cesionarului fiind acela de a lua poziția de creditor unic în procedura de solvență în contextul obținerii si a poziției de asociat majoritar, operațiune ce se încadrează în regimul aplicării art 128 coroborat cu art 141 alin 2 pct 3 din Legea nr 571/2003 privind codul fiscal”, (fila 126 dosar fond).
De retinut că atât . cât si . ca administrator aceiași persoană, pe numitul Eliahu Rvin Salomon.
Mai mult, acesta este si administratorul neasociat cu drept de reprezentare al ., asa cum rezultă datele transmise de Oficiul Comerțului B.( fila 139 dosar fond).
Instanța de fond nu a verificat, dacă prin această modalitate s-a stins debitul . cesionarul . confuziune.
Confuziunea operează atunci când, în cadrul aceluiași raport juridic obligational un singur subiect de drept deține două calități incompatibile intre ele: calitate de debitor si calitate de creditor.
Confuziunea nu este o cauză de stingere propriu-zisă a debitului ci mai degrabă o piedică in executarea ei.
În aceste condiții. Tribunalul constată că instanța de fond nu a urmărit concret obligația la care s-ar îndatora recurentul numai în raport de contractul de care a garantat de fidejusor, dacă s-a achitat parte din acest debit, dacă curg dobânzile pe perioada cât . a fost în reorganizare si dacă s-a produs o stingere a debitului prin confuziune.
Potrivit art 312 alin 3 cod pr. civilă modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art 304 pct 6,7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art 304 pct 1,2,3,4 și 5, precum și in toate cazurile in care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
De asemenea, potrivit alin 4 al aceluiași articol, in caz de casare Curțile de Apel si Tribunalele vor rejudeca pricina în fond fie la termen când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un termen stabilit în acest scop cu excepția situațiilor expres prevăzute in alin 5 si anume atunci când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut in lipsa părți care nu a fost regulat citată, atât in administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, situație in care, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Cum în speță, nu se regăsește nici una din cele două situații înscrise la alin 5 ale art 312 cod pr. civilă, Tribunalul urmează să admită recursul si să caseze sentința recurată cu reținerea cauzei spre rejudecare apreciind că nu se poate dispune modificarea hotărârii dat fiind că probele administrate la instanța de fond sânt insuficiente pentru a contura caracterul întemeiat sau nu al acțiunii.
Este adevărat că potrivit art 1169 Cod Civil sarcina probei îi revine” celui ce face o propunere in fața judecății” în speță recurentului B. P., însă art 129 alin 5 cor pr. civilă, obligă judecătorul ca, sub aspect probator, să manifeste rol activ si atunci când probele nu sunt îndestulătoarea pentru lămurirea in întregime a procesului, să oblige părțile să completeze probatoriile si chiar să dispună din oficiu administrarea de probe noi.
Or, în speța de față, materialul probator este insuficient pentru a se putea concluziona in sensul caracterului întemeiat sau nu al acțiunii recurentului.
Așa fiind, în rejudecarea după casarea cu reținere, se va proceda la completarea probatoriului cu o expertiză pentru determinarea concretă al sumei ce ar datora -o recurentul, cât si cu alte înscrisuri, în măsura în care vor fi indicate de părțile din proces sau vor rezulta din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de contestatorul B. P., domiciliat în mun. B., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 1282/22.012.013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. B. MARCHIDANU I. V., cu sediul în București, sector 5, . Elefterie BC; nr. 18, . B. SA, cu sediul în Tg. M., ., nr. 93, J. M. și cu sediul procesual în București, Elefterie Business Center 5, București, .. 18, sect. 5, . SRL - CLĂDIREA BUSINESS CENTER MODERN, cu sediul în București, sect. 2, .-36, . garanție M. G., cu domiciliul în București, sect. 3, Al. Barajul Uzului, nr. 9, ., ., .>., cu sediul în B., . 6 A, ., având ca obiect contestație la executare .
Casează sentința recurată cu reținere spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului, inclusiv cu o expertiză.
Termen 13.11.2013.
Cu citarea părților.
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.AED/11.11.2013
Thred. OR
← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1389/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2432/2013.... → |
---|