Grăniţuire. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1885/277/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 88

Ședința publică de la 26 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Grefier E. D.

Pe rol judecata apelurilor declarate de reclamanții L. S. domiciliată în comuna Gura Teghii, . și T. C. (decedat pe parcursul procesului) - cu moștenitori T. C. domiciliat în comuna Gura Teghii, ., T. G. domiciliat în . și T. C. domiciliat în ., pârâții P. I. domiciliat în localitatea Feldioara, ., ., județ B., ȚĂRÂNCĂ E. domiciliată în ., P. G. domiciliat în comuna Gura Teghii, . și P. E. domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 992/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire și revendicare.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2013, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod pr.civilă, a amânat pronunțarea pentru termenul din 26.06.2013.

După deliberări,

TRIBUNALUL:

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată la Judecatoria Patarlagele sub nr._ /14.09.2010 reclamanții T. C. și L. S. au chemat în judecată pe pârâții P. I., Țărâncă E. și P. C., solicitând instanței să-i oblige pe pârâți să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul pe care l-au acaparat prin mutarea hotarelor și să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.

În fapt, reclamanții susțin că sunt proprietarii unor imobile casă și teren aferent în suprafață de 1400 m.p. în baza sentinței civile nr.1090/18.10.1991 și nr.1384/17.11.2009. terenul are ca vecinătăți: la N – S. G., la E – F. D., la S – F. G. (F. N.) și la V – drum. Mai susțin reclamanții că pârâtul P. I. a acaparat o suprafața de aprox. 400 m.p. din proprietatea lor, aceasta aflându-se lângă casă, iar prin acaparare a fost ocupată calea de acces la proprietate.

În ceea ce privește actul de proprietate al pârâților se arată că aceasta constă în titlul de proprietate nr._/2010, iar de la eliberarea lui pârâtul P. I. a trasat hotarul dintre proprietăți conform dorințelor sale, motiv pentru care în prezent există o . divergențe ce au condus la imposibilitatea folosirii normale a imobilului proprietatea lor.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La termenul de judecată din data de 02.11.2010 au fost introduși în cauză în calitate de pârâți P. G. și P. E., aceștia fiind moștenitorii pârâtului decedat P. C..

Pârâtul P. I. a depus la dosar un înscris denumit de către acesta întâmpinare (fila 13) prin care înțelege să facă unele clarificări cu privire la raporturile juridice dintre părți. În acest sens, arată că terenul în litigiu a aparținut autorilor P. D. și P. M., iar după decesul acestora nu s-a înstrăinat nicio cotă din el. Pentru teren s-a efectuat punerea în posesie în anul 2009. După decesului lui P. D., succesiunea s-a dezbătut numai cu privire la imobilul casă părintească, iar cu privire la suprafețele agricole, nici până în prezent nu s-a făcut o individualizare pe moștenitori.

Suprafața în litigiu nu este de 1400 m.p., ci de 3020,59 m.p. constatată la măsurători, iar pe această suprafață se găsesc amplasate două case, una edificată în perioada 1957 – 1959, actualmente dărâmată, iar cealaltă în anul 1970 de către fam. Tărâncă și a fost vândută prin înscris sub semnătură privată în anul 1977 fam. L. T..

Cu privire la suprafața de 3020,59 m.p. pârâtul arată că moștenitorii au solicitat în anul 1990 și ulterior punerea în posesie cu suprafața de 1400 m.p., ce reprezintă curtea și grădina casei, precum și constituirea unei căi de acces spre casă, inclusă în această suprafață.

Mai arată pârâtul că s-a efectuat punerea în posesie și s-au stabilit hotarele terenului în litigiu potrivit Legii nr.18/1991 și Legii nr.247/2005, dar reclamanții au desființat semnele de hotar.

Același pârât a formulat și cerere reconvențională (fila 25) prin care solicită despăgubiri materiale și morale din partea reclamanților, motivat de faptul că, fiind proprietarii de drept și de fapt ai terenului în suprafață de 1400 m.p., au fost tulburați în mod repetat în folosința acestui teren.

La termenul de judecată din 07.12.2010 pârâtul – reclamant a precizat cuantumul daunelor la suma de 150 mii lei, dar ulterior a renunțat la judecarea cererii reconvenționale (fila 67).

Același pârât a mai depus precizări la întâmpinare (fila 61) în care arată că fam. P. a fost pusă în posesie cu suprafața de 1400, 31 m.p reprezentând curtea și grădina casei, precum și calea de acces către acestea, iar restul suprafeței de 1620, 59 m.p. din suprafața totală de 3020,59 m.p. au rămas familiilor T. și L. într-un singur trup. Mai precizează pârâtul că reclamanții nu au în vedere sentința nr.498/2009, sens în care utilizează în continuare 600 m.p, din terenul lor astfel încât aceștia nu respectă dreptul de servitute de trecerea instituit de comisie în favoarea lor.

În cauză a fost efectuată expertiza de către B. E. cu răspuns la obiecțiuni.

Pârâtul P. I. a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că dreptul de proprietate al părților și hotarul dintre proprietăți au fost soluționate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 489/2009 a Judecătoriei Pătârlagele.

Prin sentința civilă nr.992 din data de 31.05.2011 Judecatoria Patarlagele a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de către pârâtul P. G. ,a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T. C. și L. S. si a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 2, 15, 5 (contur roșu) conform schiței de plan anexă la raportul de expertiză cu răspuns la obiecțiuni întocmit de expert badea E. si a respins capătul de cerere cu privire la revendicare..

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Excepția autoritatii lucrului judecat invocată este nefondată pentru că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți. Din sentința civilă nr.489/24.03.2009 (fila 22) se constată că aceasta a avut ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene, iar ca părți a avut pe pârât, Comisia Locală Gura Teghii și Comisia Județeană B., astfel încât nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.1201 cod civil și, pe cale de consecință, urmează să respingă excepția.

Reclamanții au un drept de proprietate asupra unui imobil casă de locuit cumpărat de la numiții Țărâncă D. și Țărâncă I., astfel cum rezultă din sentința civilă nr.1090/1991 (fila 5). De asemenea, în baza sentinței civile nr.1384/17.11.2009 (fila 6), L. S. a devenit proprietara terenului în suprafață de 0,14 ha arabil, împreună cu alte terenuri, teren situat în satul Furtunești, punctul Bâsca Colți, intre vecinii: la N. Stansilav G., la E - F. D., la S - F. G. și la V – drum. Acest teren a fost dobândit de la B. I., autoarea pârâților G. I., B. C. și H. A., în baza unui înscris sub semnătură privată, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

Pârâții sunt beneficiarii titlului de proprietate nr._/2010 emis de pe urma def. P. D. (fila 30).

De-a lungul timpului, între părți, au existat neînțelegeri cu privire la un drept de servitute al pârâtului P. I. constând în accesul la locuința sa, neînțelegeri care subzistă și în prezent cu privire la linia de hotar dintre proprietățile părților.

Din răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de către expertul B. E., precum și din schița anexa a acestuia că reclamanții au terenul în suprafață de 1640 m.p. identificat cu nr. 1, pârâții pe cel de 1400 m. identificat cu nr. 2, iar de la drumul situat pe partea de vest a proprietăților și până la terenul proprietatea pârâților există o fâșie de teren în lățime de 2 m și lungime de 71,24 m plus 45,29 m., care permite accesul la locuința pârâților și face parte din proprietatea lor.

Concluziile expertului sunt că pârâții nu ocupă nicio suprafață din proprietatea reclamanților, iar linia de demarcație dintre proprietăți este pe aliniamentul 2, 15, 5 și a fost stabilită de comun acord cu reprezentantul reclamanților și pârât (filele 159 și 160).

Din analiza declarațiilor martorilor F. N. și P. V. (filele 65 și 66) că acestea nu sunt concludente cu privire la obiectul litigiului, martorii având cunoștință doar că între părți există divergențe cu privire la un drum de trecere.

Ca urmare capătul de cerere referitor la revendicare, acesta este neîntemeiat.

Cu privire la grănițuire, instanța reține că potrivit art.584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. În sensul textului citat, grănițuirea reprezintă o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe și poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar ce trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care deși există semne exterioare de delimitare între proprietăți, acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.

În speță, deși confuze într-o oarecare măsură, declarațiile martorilor audiați relevă aspectul că, pe o porțiune între proprietățile părților, există un gard doar în ceea ce privește locuința reclamantului T. C..

Intre proprietățile părților nu este stabilită cu claritate linia de hotar și există neînțelegeri.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel toate partile din proces.

L. S. si T. C. arata in motivele de apel faptul ca nu s-a dat eficienta maxima probelor administrate in cauza, nu s-a analizat corespunzător situația existenta, si s-a stabilit in mod greșit linia de hotar dintre proprietățile in litigiu, instanța a perceput eronat situația de fapt.

In ceea ce privește revendicarea, instanța nu a analizat care dintre cei doi presupuși proprietari deține act de proprietate pentru suprafața in litigiu, care dintre cele doua acte a fost emis primul, de la cine provin ele, etc., ci s-a rezumat doar la a copia concluziile raportului de expertiza, care sunt total eronate.

In speța, parații nu dețin un act in care sa existe atestat dreptul de proprietate cu privire la acea suprafața indicata ca fiind cale de acces, mai mult decât atat, în actele premergătoare titlului de proprietate al d-nealor, se indica faptul ca terenul proprietatea intimaților era teren "înfundat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de instituire a unei servitutii de trecere pe proprietatea noastră, așa cum ar fi fost firesc.

Parații au obținut titlul de proprietate nr._/2010,(fila 8 ), in care printre alte suprafețe a fost iîscrisă si aceasta de 1400 m.p., situata in punctul " Pe L.", cu vecinătățile N-T. C. si S. G., S-F. N., E-Padure si V-Drum. Acesta suprafața a fost înscrisă în baza sentinței civile nr. 489/24.03.2009, ce a avut ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei, care nu le este și opozabila .

Din aceasta suprafața de 1400 m.p. face parte si terenul proprietatea reclamantilor, respectiv fâșia de 2 m latime si lungime de 71,24 m, plus 45,29 m, așa cum rezulta din raportul de expertiza.(fila 70 ), ce reprezintă acel drum trecere, dar care nu a existat niciodată.

De asemeni, intimații mai ocupa o parte si din terenul aferent imobilului casa de locuit proprietatea noastră, achiziționată de la numiții Taranca D. si Taranca I., conform sentinței civile nr. 1090/1991 (fila 5). La momentul emiterii titlului de proprietate al intimaților, cele doua comisii pentru aplicarea Legilor fondului funciar au procedat incorect, întrucât nu au ținut cont de existenta sentinței civile nr. 1384/17.11.2009, prin care s-a obținut dreptul de proprietate si asupra suprafeței de 1400 m.p., categorie arabil, intre vecinii: N-S. G., E- F. D., S- F. G. si V-drum. Înainte de pronunțarea acestei sentințe exista si o convenție pe au adus-o la cunoștința Primăriei Gura Teghii, convenție in baza căreia s-a emis mai târziu sentința civila nr. 1384/2009, sentința care tine loc de act de vânzare cumpărare.

La vremea respectiva, nu exista ca vecinătate drum, decât in partea de vest, nu si in partea de sud, așa cum au creat recent parații. Astfel, in baza raportului de expertiza întocmit in dosarul cu nr. 1191/2008, in care s-a pronunțat sentința civila nr. 489, în ceea ce-i privește pe intimați, (fila 17), de către d-na expert P. L., se arata ca o parte din terenul acestora este ocupat de T. C., pe care se găsește si o casa de locuit, fiind vorba despre suprafața aferenta acestei case ( cf. sentinței civile nr. 1384/2009.).

Referitor la vecinătățile terenului, d-na expert a indicat faptul ca acestea au fost declarate de către intimatul P. I., titularul acțiunii din acest dosar, întrucât în Registrul Agricol nu se indica nici o vecinătate. Se mai arată, de asemeni, ca este un teren înfundat. La acel moment, în baza declarațiilor date de către acesta, s-au stabilit vecinătățile terenului, după bunul sau plac, si nu in funcție de actele de proprietate al vecinilor, creându-si o cale de acces pe proprietatea noastră, neținând cont de existenta actelor noastre de proprietate. Nefiind părti în acest proces, nu am avut cunoștință de existenta acestei hotărâri judecătorești (s.c. nr.489), prin care paratul P. I., obținea punerea in posesie asupra unei suprafețe de teren ce includea si o parte din terenul nostru, instituindu-si cu de la sine putere cale de acces, care trece chiar prin mijlocul curții noastre interioare.

Parații dețin un titlu de proprietate nr._/2010, emis pe numele autorului lor def. P. D. (fila nr.30), dar nu identifica in cuprinsul acestuia, suprafața in litigiu, pentru a putea stabili daca măsurătorile efectuate corespund realității din titlu, vecinătăți, puncte, suprafața existenta, etc. De asemeni, nici in raportul de expertiza întocmit de expert B. E. nu se identifica proprietățile partilor, conform actelor existente (. preluat pur si simplu schița intocmita de către d-na expert P. L. .

Referitor la granituire, arata s-a indicat doar ca exista un gard, in ceea ce privește locuința reclamantului T. C., neanalizându-se prin prisma raportului de expertiza unde anume se afla acesta, pe ce latura, etc. In expertiza efectuata in cauza, d-nul expert B. E. desemnat, a procedat in mod incorect, in favoarea paraților, intrucat nu a identificat si terenul aferent casei noastre de locuit si nici imobilul casa de locuit, asa cum rezulta din sentința civila nr. 1090/1991, având in vedere suprafața imobilului, indicata in schița de construire. De asemeni, acesta nu a indicat daca exista o suprapunere de suprafețe, daca terenul este împrejmuit, netinand cont de vecinătăți si lungimea laturilor înscrise in actele de proprietate ale fiecărei parti. Dupa cum se poate observa, concluziile raportului de expertiza referitoare la stabilirea liniei de hotar, sunt pur subiective, se arata ca aceasta linie de hotar s-a stabilit de comun acord cu paratul P. I. si apărătorul nostru, de la instanța de fond. Arata ca nu si-au dat acordul in acest sens

Referitor la terenul proprietatea intimaților, din modul de expunere a concluziilor raportului de expertiza rezulta faptul ca nu s-a identificat corespunzător aceasta suprafața.

Nu s-a tinut cont si de depozițiile martorilor audiați si inscrisurile depuse la dosar, depoziții pe care in mod nelegal le-a înlăturat, astfel încât a pronunțat soluția bazându-se doar pe concluziile unui raport de expertiza, greșite. Astfel, martorul F. N. (fila 65) a arătat situația de fapt, indicând ca parații ocupa înca din anul 2007, o cale de acces ce, nu a existat, din terenul nostru si ca terenul proprietatea reclamantilor este imprejmuit cu gard, iar martorul Pertea V. (fila 66) a precizat ca in locul respectiv nu exista cale de trecere. Aceste doua persoane sunt vecini si cunosc cel mai bine situație existenta.

Măsurătorile efectuate au fost expuse in planul de amplasament, astfel încat sa-i avantajeze pe intimați, observându-se in cuprinsul acesteia cum linia de hotar a fost trasata prin imobilului C3, desi trebuia să fie trasata la o distanta de cel puțin 2 m de acesta, lăsând la iveala o asa zisa cale de acces de 2 m latime, cale inexistenta in nici un act de proprietate sau hotărârea judecătoreasca, opozabile noua. Aceasta cale de acces instituita in lipsa unei analize corespunzătoare, asa cum prevăd dispozițiile legale.

Prin instituirea servitutii de trecere este grav afectata proprietatea, este trasata prin mijlocul curții noastre interioare si presupune demolarea gardului si a grajdului( C3), trecând pe sub fereastra locuinței noastre.

Intimații au invocat sentința civila nr.489/24.03.2009, arătând ca prin aceasta s-ar fi stabilit, printre altele si aceasta cale de acces, lucru neadevărat, întrucât aceasta hotărâre judecătoreasca vizează o plângere împotriva Hotărârii Comisiilor pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, formulata de intimatul P. I., impotriva comisiilor Gura Teghii si B., in dispozitivul sau neprecizându-se nimic referitor la calea de acces.

Instanța a reținut eronat faptul ca intimații au deținut in proprietate si acea fâșie trasata de către expert de 2 m latime si lungimea de 71,24 m plus 45.29 m, care permite accesul la locuința acestora de la drumul situat in partea de vest a celor doua proprietăți, întrucât în actul de proprietate nu este indicata aceasta cale de acces. Desi, in preambulul acestei concluzii, instanța a indicat ca: „ de-a lungul timpului au existat neînțelegeri cu privire la un drept de servitute al paratului P. I. constând în accesul la locuința sa, neînțelegeri care subzista și in prezent", înlătura depozițiile martorilor ca fiind neconcludente, deoarece "martorii au cunoștință doar ca intre parti există divergente cu privire la un drum de trecere" când, de fapt, tocmai aceasta proba era necesara intrucat era nevoie sa dovedim ca acea porțiune de teren ce reprezintă calea de acces, face parte din proprietatea reclamantilor si este acaparata nelegal de parați, nu a existat niciodata cale de trecere instituita legal printr-un inscris sau hotărâre judecătoreasca pe proprietatea noastră. Daca terenul intimaților este înfundat, aceștia au posibilitatea intentării unei acțiuni pentru instituirea unei servituti de trecere, ocazie cu care urmează a se stabili daca . teren înfundat, daca se poate institui cale de acces doar pe terenul nostru sau nu, etc.

Solicita ca, in baza art. 292 C.Pr.civ, sa se dispuna completarea probelor administrate la prima instanța, cu admiterea apelului si schimbarea intru-totul a sentinței civile atacate, urmând a se stabili corect linia de hotar dintre proprietățile partilor.

Paratii P. I., TARINCA E. si moștenitorii lui P. C., respectiv P. G. si P. E. domiciliata in corn. S. jud. Ialomița moștenitori coindivizi ai fam. P. D. arata in motivele de apel ca, în mod gresit a fost stabilita de linia de hotar conform raportului de expertiza expert B. E., deoarece nu s-a avut in vedere ca proprietatea lor are la ., așa cum reiese din sentința 489/24.03.2009, rămasa definitiva .

Sentinta civila nr. 489/24.03.2009 a fost executata, fiind emis procesul verbal de punere in posesie si s-a intocmit documentația cadastrala conform legii si s-a procedat la emiterea Titlului de proprietate nr._ und, la poziția 9 (suprafața primita intravilan), se consemnează 354 mp suprafața drum acces intre vecinătățile limitrofe T. C. EST—F. N. VEST, iar latimea drumului de trecere este de 2,98 ml.

Pe suprafața de 354 mp reclamantii, cu rea credita, si-au prelungit adăpostul de animale dupa pronuntarea sentinței civile nr.489/24.03.2009.

Reclamanții intimați, pe lângă cei 1630 mp delimitați cu însemne de Comisia local, folosesc in continuare peste 600 mp din proprietatea fam. P. .

S-a solicitat instanței respingerea cererii de apel formulate de reclamații L. S. - T. C. (decedat pe parcursul acțiunii și înlocuit in cauza de T. C., în calitate de moștenitor), făcute împotriva sentinței 992/2011, pronunțata de Judecătoria Patârlagele pe dosar_ si sa se ia act si reducerea lățimii drum acces de la 2,98 m, hotărâți si consemnați in sentința 489/2009 la 2 m. stabiliți prin sentința 992/2011.

Apelul declarat de reclamanti este neîntemeiat deoarece, desi acestia au titlu de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit pentru suprafata de 1400 mp, in realitate acestia ocupa o suprafata mult mai mare, respectiv 1600 mp situatie ce rezulta din rapoartele de expertiza intocmite in cauza. Totodata, acestia nu au facut dovada ca paratii le-au acaparat din acest teren. Din declaratiile martorilor F. N. (fila 65) si Pertea V. rezulta ca reclamantii apelanti au ingradit intreaga suprafata de teren si nu paratii.

Întrucat, pe parcursul procesului T. G. a decedat, in cauza, prin incheierea din data de 28 septembrie 2011, au fost introdusi in cauza mostenitorii acestuia T. C., T. G. si T. C..

Examinându-se actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:

1. Apelul declarat de L. S. si T. D. (continuat de mostenitorii acesteia ) este neîntemeiat deoarece suprafata revendicată de aceștia de 354 mp este proprietatea paratilor si se gaseste în titlul de proprietate nr._ emis la data de 16.03.2010 si are ca vecini la N- Drum acces, la E-T. C., la S- rest proprietate si la V –F. N.( fila 16 dosar fond) .

Acest teren are dimensiunile stabilite prin sentinta civila nr.489 din 24.03.2009 a Judecatoriei Patarlagele si nu se suprapune cu suprafata de 1400 mp ce apartine reclamantilor in baza sentintei civila nr. 1384 din 17.11.2009 a Judecatoriei Patarlagele.

Faptul ca terenul proprietatea reclamantilor nu se suprapune cu terenul proprietatea paratilor rezulta atat din raportul de expertiza expert B. E. in care se consemneaza ca reclamantii detin in fapt mai mult teren decat cel mentionat in sentinta civila nr. 1384 din 17.11.2009 a Judecatoriei Patarlagele.

Astfel, acestia, in loc de 1400 mp, detin, conform raportului de expertiza B. E., 1640 mp ( fila 79 dosar fond ) .

2. Apelul paratilor P. I., TARINCA E., P. G. si P. E. este intemeiat intrucat, prin trasarea liniei de hotar conform schitei de plan anexa la raportul de expertiza cu răspuns la obiectiuni intocmit de expert B. E., li s-a incalcat proprietatea .

Desi acestia au la . proprietate 2,92 m, expertul a trasat linia de hotar la 2m .

Pentru se respecta dreptul de proprietate al paratilor se impune omologarea raportului de expertiza expert B. E. in varianta initiala pe aliniamentul 2,6,5,4.

Prin acesta varianta reclamantilor li se lasa in proprietate 1640 mp in loc de 1400 mp..

Asa fiind, si vazand si dispozitiile art.-296 Cod proc. civ tribunalul va respinge apelul declarat de L. S. și T. C. si va admite apelul declarat de P. I., TARINCA E., P. G. si P. E. si va schimba în parte sentinta apelata în sensul ca stabileste linia de hotar dintre proprietatile partilor pe aliniamentul 2,6,5,4, conform planului de amplasament si delimitare al raportului de expertiza întocmit de expert B. E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanții L. S. domiciliată în comuna Gura Teghii, . și T. C. (decedat pe parcursul procesului) - cu moștenitori T. C. domiciliat în comuna Gura Teghii, ., T. G. domiciliat în comuna I., . și T. C. domiciliat în comuna Brăești, ., împotriva sentinței civile nr. 992/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire și revendicare.

Admite apelul declarat de pârâtul P. I. domiciliat în localitatea Feldioara, ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 992/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ - având ca obiect grănițuire și revendicare.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 2,6,5,4, conform planului de amplasament și delimitare (filele 179 dosar fond) al raportului de expertiză întocmit de expert B. E. (culoare roșie).

Menține restul dispozițiilor.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 26 aprilie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. RidichieRăducan G. I.

GREFIER

E. D.

Red.R. IonJudecătoria Pătârlagele

Tehnoredactat RAS/30.04.2013/10 ex.Judec.fond: N. B.

Judecătoria Pătârlagele

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul BUZĂU