Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 26402/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 335/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător E. P.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de intimatul MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ –ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 26.11.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu contestatoarea V. G. C.,domiciliată în municipiul B., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata V. G. C.,lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, intimata a depus la dosar întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz.art.242 alin.2 Cod proc.civ, după care:
A fost identificată intimata Vasiledcu G. C. cu C.I – C.N.P-_ .
Instanța constată că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 19.02.2013, recurenta a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acesteia conform dispoz.art.129 al.1 Cod proc.civ., iar cauza a fost luată cu precădere la cererea intimatei.
Intimata V. G. C. a arătat că, nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata V. G. C. având cuvântul a arătat că toate procesele verbale conform hotărârii judecătorești definitive și irevocabile au fost anulate, însă nu a prezentat copie de pe hotărâre și la finanțe.
A solicitat respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,. constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2012, sub nr._, contestatoarea V. G. C. a formulat contestație la executare solicitând anularea formelor de executare emise în dosarul de executare_/10/_ /_ de către intimatul MFP - ANAF - Municipiul B..
În motivarea contestației aceasta a arătat că a fost amendata contravențional in baza proceselor verbale seria .._, nr._, nr._ ,nr._ din 10.04.2012, că a luat cunoștință de existenta acestor procese verbale odată cu primirea somației nr. 10/_ /_ si a titlului executoriu nr._ emise de intimatul ANAF B., că aceste procese verbale vin după altele doua pe care le-a primit si pentru care a achitat amenzile si se refera la perioada iunie - decembrie 2011, când din motive familiale (îmbolnăvirea grava a mamei) a omis, in mod accidental, achiziționarea rovinietei, că până in anul 2011 in mod obișnuit achiziționa rovinieta pentru 12 luni și că solicită să se admită contestația, așa cum a fost formulata, si sa se dispună anularea formelor de executare efectuate, respectiv somația nr. 10/_ /_ și titlul executoriu nr._.
A mai cerut contestatoarea ca in baza art. 403 alin. (1) Cod procedura civila, sa se dispună suspendarea executării silite.
În drept s-au invocat art.403 alin.(1) C...
În susținerea celor arătate contestatoarea a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: carte identitate, somația nr. 10/_ /_, titlul executoriu nr._ emise de intimatul ANAF B..
Intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat sa se verifice îndeplinirea de către contestatoare a obligației de a timbra atât contestația la executare conform art.2, alin.2 din Legea nr. 146/1197 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, cat si capătul de cerere privitor la suspendarea a executării in conformitate cu art.3, lit. e) din același act normativ.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite a arătat că se impune ca reclamanta să achite o cauțiune, în caz contrar capătul de cerere trebuie respins ca inadmisibil.
Privitor la fondul cererii de suspendare intimatul a susținut că achitarea cauțiunii stabilită de către instanță nu conduce obligatoriu la soluția de suspendare a executării silite, cererea devenind astfel doar admisibila și că instanța este obligată la a cerceta motivele de fond care ar justifica o asemenea măsura, in ce ar consta prejudicierea debitoarei care solicita o astfel de măsura, dacă, invocând un pretins prejudiciu, debitoarea nu urmărește de fapt prejudicierea drepturilor creditorului, precum si aparența dreptului, respectiv daca motivele invocate in susținerea contestației pot justifica sancțiunea extremă a anularii actelor de executare silita.
Or, a arătat în continuare intimata, simpla lecturare a acțiunii conduce la concluzia ca cererea de suspendare nu este nici măcar motivată, in aceste condiții neputându-se vorbi despre probarea unui prejudiciu eventual.
Referitor la contestația la executare intimata a arătat că prin procesele-verbale de constatare a contravențiilor nr._, nr._, nr._ si nr._ din 10.04.2012 C.N.A.D.N.R. a sancționat-o pe contestatoare cu patru amenzi contravenționale in cuantum de 250 lei fiecare, că aceste procese-verbale, însoțite de dovezile de comunicare, i-au fost transmise in vederea executării silite a sumelor ce se fac venit la bugetul de stat (10%) din amenzile aplicate, că prezenta contestație la executare este formulata împotriva titlului executoriu emis, și că înțelege sa invoce excepția de inadmisibilitate.
Procedura de executare silită a sumei de 100 lei reprezentând 10% din amenzile aplicate a fost declanșată ca urmare a solicitării C.N.A.D.R. S.A., titlurile executorii pentru aceste amenzi constituindu-le procesele-verbale de contravenție. Potrivit art. 172, alin.3 din Codul de procedura fiscala - legea speciala aplicabila - „Contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, (...) daca pentru contestarea lui nu exista o altă procedura prevăzută de lege”. Cum procedura legala de contestare a titlurilor executorii o constituie plângerea contravenționala încercarea contestatoarei de a obține anularea amenzilor in cadrul contestației la executare este vădit inadmisibila.
În condițiile in care a declanșat procedura de executare silita in temeiul unor înscrisuri cărora legea le conferă caracterul de titluri executorii (procesele verbale de contravenție) si nu sunt invocate motive de nelegalizate a executării silite contestația la executare este vădit neîntemeiata, conchide intimata, astfel că se impune respingerea acesteia.
În susținerea întâmpinării a fost depusă la dosar copie certificata de pe dosarul de executare cuprinzând următoarele înscrisuri: procesele-verbale de contravenție si dovezile de comunicare, somația, titlul executoriu si confirmarea de primire a acestora.
La termenul de judecată din 15.10.2012 contestatoarea a depus la dosar sentința civilă nr._/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., irevocabilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
În baza materialului probator administrat Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/26.11.2012 prin care a admis contestația la executare și a dispus anularea actului de executare reprezentat de somația nr. 10/_ /_/ 29.08.2012 emisă de intimată în dosarul de executare nr._/2009.
A respins cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. a început executarea silita împotriva contestatoarei V. G. C. prin comunicarea somației nr. 10/_ /_, emisa in dosarul execuțional nr._/2009 - fila 26 dosar, că în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art.169, alin 1 din Codul de procedura fiscala, contestatoarea a formulat prezenta contestație pe care instanța, în baza art. 84 C. și văzând motivele invocate și finalitatea urmărită de contestatoare o califică drept contestație la executare propriu-zisă, îndreptată împotriva actelor de executare și că, față de această calificare, urmează a nu mai fi analizate excepțiile de inadmisibilitate a cererii de suspendare executare silită și a contestației la executare invocate de intimată.
A mai reținut instanța fondului că, într-adevăr, titlul executoriu care a stat la baza emiterii somației a fost reprezentat de procesele-verbale de constatare a contravențiilor nr._, nr._, nr._ si nr._ din 10.04.2012 emise de către C.N.A.D.N.R. prin care a fost sancționată contestatoarea cu patru amenzi contravenționale in cuantum de 250 lei fiecare, că împotriva acestora contestatoarea a formulat plângere contravenționala, in termenul legal, plângere ce a format obiectul dosarului civil nr._/200/2012 al Judecătoriei B., că prin sentința civilă nr._/05.10.2012, irevocabilă, plângerea a fost admisă și au fost anulate procesele verbale . nr._/10.04.2012 și nr._/10.04.2012 iar în ceea ce privește procesele verbale de contravenție . nr._/10.04.2012 și nr._/10.04.2012 au fost înlocuite amenzile contravenționale aplicate, cu avertisment și că, față de dispozițiile art. 142 alin.(1) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora executarea silita se poate întinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai in măsura necesara pentru realizarea creanțelor fiscale si a cheltuielilor de executare și având în vedere că, în speță, intimata nu este titulara vreunei creanțe fiscale, este evident că executarea silită împotriva contestatoarei debitoare nu poate exista.
F. de aceste considerente, instanța fondului a apreciat contestația întemeiata, admițând-o.
În privința cererii de suspendare a executării silite Judecătoria B. a reținut că, potrivit art.403 alin.1 C., suspendarea executării silite se poate dispune până la soluționarea contestației la executare. Cum la termenul de judecată din 26.11.2012 aceasta a fost deja soluționată, a apreciat că se impune respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței, la data de 21.01.2013, a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. solicitând, în temeiul dispoz.art. 304/1 Cod proc.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele .
A susținut recurenta că instanța de fond a fost investită cu acțiunea având ca obiect contestație la executare, singurul motiv invocat în susținerea acesteia constituindu-l împrejurarea că „ îmbolnăvirea gravă a mamei „ a determinat omisiunea achiziționării rovignetei, că, în raport de această motivare, a formulat întâmpinare în cadrul căreia a solicitat a se verificarea îndeplinirea de către contestatoare a obligației de a timbra atât contestația la executare, cât și capătul de cerere privitor la suspendarea executării silite dar și obligarea contestatoarei la plata cauțiunii legale și a formulat apărări pe fondul cererii de suspendare, că tot la instanța de fond a invocat și excepția de inadmisibilitate a contestației la executare împotriva titlului executoriu arătând că acțiunea este nemotivată, nefiind invocate motive de nelegalitate a executării silite și că instanța de fond nici măcar nu a analizat apărările sale, cu atât mai puțin a motivat respingerea acestora.
Din practicaua sentinței recurate, a arătat în continuare recurenta, nu rezultă dacă au fost legal timbrate atât contestația la executare, cât și capătul de cerere privitor la suspendarea executării silite .În situația în care contestatoarea intimată nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxele judiciare de timbru solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul anulării contestației ca netimbrată.
A mai susținut recurenta că, soluționarea pe fond a cererii de suspendare determină concluzia că aceasta este admisibilă dacă a fost achitată o cauțiune și cum, nici din încheierea ședinței de judecată din 15.10.2012 și nici din sentința recurată, nu rezultă că s-ar fi stabilit în sarcina contestatoarei o asemenea obligație consideră că nu a fost achitată cauțiunea prevăzută de lege astfel că se impune respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
Cum nu se poate vorbi de culpa contestatoarei ci de culpa instanței care nu a stabilit cuantumul cauțiunii, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței fondului pentru a proceda la soluționarea cererii de suspendare în conformitate cu dispozițiile legale art.403 al.1 Cod proc.civ.
În al treilea rând, a arătat în continuare recurenta, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare se impune, odată în plus, și datorită faptului că Judecătoria B. nu a soluționat excepția de inadmisibilitate a contestației îndreptată împotriva titlului executoriu nr._ din 29.08.2012, excepție invocată la punctul III -2 din întâmpinare.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta într-un ultim motiv de recurs, soluția este netemeinică și nelegală .
Instanța de fond a sancționat-o cu anularea actului de executare pentru motive care nu sunt imputabile, culpa aparținând exclusiv contestatoarei .
Aceasta pentru că, la data întocmirii somației – 29.08.2012, procesele verbale de contravenție nu erau contestate, plângerea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2012, fapt ce face ca efectul suspensiv al plângerii să nu poată fi invocat de către contestatoare decât ulterior investirii instanței.
Or, Judecătoria B. avea obligația de a aprecia asupra legalității somației prin raportare la momentul emiterii acesteia și nu prin prisma unor motive intervenite ulterior și generate de însăși contestatoare .Aceasta cu atât mai mult cu cât ea, recurenta, nu a fost parte în procedura judiciară având ca obiect plângere contravențională, neavând calitatea de organ constatator.
În altă ordine de idei, depunerea și invocarea sentinței civile nr._/5.10.2012 în ședința de judecată din 26.11.2012 valorează modificarea cererii inițiale mai ales că tocmai această sentință a determinat soluția la care s-a oprit instanța de fond.
Or, în aceste condiții nu i-a fost respectat dreptul la apărare fiind încălcate dispoz.art.132 al.1 Cod proc.civ. care obligau instanța să-i comunice cererea modificatoare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea respectării dreptului său la apărare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A susținut că, atât contestația la executare, cât și cererea de suspendare a executării au fost legal timbrate .Chiar dacă titlul executoriu a fost emis la 29.08.2012 anularea proceselor verbale de contravenție în totalitate respectiv, în parte a condus la dispariția amenzilor și a bazei titlului executoriu astfel că se impunea anularea actelor de executare, și că, nu se poate reține drept justificată lipsa de apărare invocată în condițiile în care reprezentantul recurentei a lipsit la termenul la care s-a judecat cauza .
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În primul rând, Tribunalul constată că la punctele 1 și 2 din cererea de recurs recurenta nu formulează veritabile critici aduse sentinței fondului ci cere instanței de control judiciar să verifice dacă a fost sau nu satisfăcut timbrajul la fond și dacă a existat sau nu plata unei cauțiuni și, în cazul în care instanța va constata că nu au fost îndeplinite cerințele legii privind achitarea taxei de timbru sau cele privind plata unei cauțiuni, să dispună anularea contestației ca netimbrată, respectiv, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării silite.
Pe lângă faptul că, mai înainte de a formula aceste motive de recurs, recurenta ar fi trebuit să verifice singură actele dosarului și să formuleze critici numai în măsura în care ar fi constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale privind obligativitatea timbrării cererilor adresate instanței, respectiv plata cauțiunii, tribunalul constată că sancțiunea care ar interveni, în cazul în care s-ar constata că nu s-a plătit taxa de timbru, nu ar fi aceea a anulării contestației ca netimbrată ci aceea a dării în debit a contestatoarei cu suma datorată cu acest titlu.
Această soluție rezultă din dispoz.art.20 al 5 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora „ în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.”
Nu se va lua nici măsura dării în debit a contestatoarei pentru că aceasta, cu chitanța aflată la fila 23 dosar, a achitat taxa de timbru datorată în cauză.
În ceea ce privește neplata cauțiunii tribunalul constată că este lipsit de relevanță acest aspect dat fiind că și instanța de fond a respins cererea de suspendare, soluție la care tinde și recurenta prin motivul de critică invocat, chiar dacă din punctul ei de vedere ar trebui să se respingă cererea ca inadmisibilă.
Nici al treilea motiv de recurs nu poate fi însușit de tribunal.
Pretinde recurenta că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pe motiv că aceasta nu ar fi soluționat excepția de inadmisibilitate a contestației la executare pe care a invocat-o la punctul 3 din întâmpinarea depusă în cauză.
Tribunalul reține că,potrivit art.312 al. 4 și 5 Cod proc.civ. regula în ceea ce privește casarea este aceea că, tribunalele vor rejudeca ele pricina în fond în această situație, cu excepția cazurilor când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului.
Cum situația invocată de recurentă nu se încadrează în nici unul din cele două cazuri expres și limitativ prevăzute de lege nu se impune casarea hotărârii pentru ca instanța de fond să soluționeze excepția de inadmisibilitate.
De altfel, instanța de fond a arătat în cuprinsul hotărârii recurate de ce nu a ajuns să analizeze și să soluționeze excepția de inadmisibilitate, motivul fiind calificarea contestației, în funcție de scopul urmărit de contestatoarea intimată, ca fiind o contestație la executarea propriu-zisă prin care se tinde la anularea actelor de executare și nu o contestație împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a început executarea.
În ceea ce privește cel din urmă motiv de recurs tribunalul reține că, într-adevăr, la momentul emiterii titlului executoriu nr._ și a somației nr. 10/_ /_ din 29.08.2012 cele 4 procese verbale de contravenție ce constituiau titluri de creanță nu fuseseră anulate de către instanță astfel că, privite din perspectiva legalității lor în momentul emiterii, actele de executare au fost întocmite cu respectarea cerințelor legale.
Nici contestatoarea nu afirmă că acestea ar fi nule pentru că s-ar fi încălcat vreo prevedere legală la momentul întocmirii lor.
Contestația la executare vizează împrejurarea că, executarea însăși nu mai poate continua întrucât a fost desființat, între timp, însuși titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu.
Tribunalul constată că după demararea procedurii executării silite, prin sentința civilă nr._/5.10.2012 a Judecătoriei B., definitivă și irevocabilă, 2 din cele 4 procese verbale de contravenție în baza cărora s-au întocmit actele de executare, respectiv cele având . 12 nr._/10.04.2012 și nr._/10.04.012 au fost anulate în totalitate, iar celelalte 2 având . nr._/10.04.2012 și nr._ /10.04.2012 au fot anulate în parte în sensul că amenda, în cuantum de 250 lei aplicată contestatoarei prin fiecare din aceste acte de sancționare, a fost înlocuită cu” avertisment” și s-a înlăturat tariful de despăgubire.
Or, evident că, în această situație, executarea silită nu mai poate fi menținută întrucât nu mai există creanța care constituia scopul și temeiul ei.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului recurentei la apărare tribunalul nu își însușește acest punct de vedere .
Potrivit art.129 al.1 Cod proc.civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului..
Sentința civilă nr._ /5.10.2012 a fost depusă ca probă în dosar de către contestatoare în ședința publică din 26.11.2012 după ce, la termenul anterior, tot în ședință publică, instanța pusese în discuție necesitatea înfățișării acesteia de către contestatoare.
Cum reprezentantul recurentei de astăzi a lipsit fără vreo justificare la ambele termene și în raport de dispozițiile legale anterior redate, tribunalul apreciază că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare, partea având posibilitatea, dacă dorea, să participe la judecată și să ia astfel cunoștință de mersul procesului și de probele încuviințate și administrate prin simpla prezentare a reprezentantului său la termenele de judecată pe care le-a parcurs cauza.
De aceea tribunalul găsește că, soluția la care s-a oprit instanța de fond este una corectă motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul dedus astăzi judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurentul- intimatul MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ –ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 26.11.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata contestatoare V. G. C.,domiciliată în municipiul B., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013
Președinte, A. M. | Judecător, E. P. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2EX.jud.fond- I.C.
21.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1382/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
