Plângere contravenţională. Decizia nr. 1382/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1382/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 17741/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1382/2013
Ședința publică din data de 21 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. I.
Judecător G. E. V.
Judecător F. M.
Grefier F. D. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de către petenta S.C. A. P. S.R.L., cu sediul în municipiul B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7491 pronunțată la data de 21.05.2012 de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sectorul 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta S.C. A. P. S.R.L., reprezentată de avocat M. Z. și intimata CNADNR .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. Z., având cuvântul pentru recurentă, susține că hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică. In motivarea sentinței recurate prima instanță reține că plângerea formulată de societatea petentă a fost corect dresată, însă faptul că s-a achitat rovinieta ulterior poate avea consecințe doar asupra cuantumului amenzii. Deși reține acest aspect, prima instanță nu face nicio reducere a amenzii aplicate.
In susținerea recursului se mai arată că societatea petentă a circulat pe o distanță foarte mică de drum național, respectiv circa 200 de metri, situație ce rezultă din actele depuse la dosar ce atestă că societatea are un depozit pe raza comunei Mărăcineni .
Față de poziția constantă a recurentei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, iar, în ceea ce privește obligarea la plata tarifului de despăgubire, să se constate că acesta este nelegal.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra recursului contravențional de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
La data de 12.08.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. plângerea petentei S.C. A. P. S.R.L., cu sediul în municipiul B., ., județul B., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A, anularea procesului verbal . 11 nr._, încheiat la data de 12.02.2011 cu consecința înlăturării amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire si, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii de către petentă
În motivarea plângerii, petenta a invocat faptul că procesul-verbal, nefiind semnat de către agentul constatator, așa cum impune art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, este lovit de nulitate absolută, conform art. 17.
In susținerea solicitării sale în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertismentul, petenta a arătat că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, susținând că deține un teren în apropierea locului unde s-a comis contravenția și achita rovinieta în fiecare zi pentru a parcurge respectiva distanță de 200 m în vederea efectuării de amenajări la imobil. Totodată, a susținut că în zonă are deschis și un punct de lucru.
În dovedirea plângerii, petenta a depus, în fotocopii, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din 10.08.2011, procesul verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, cartea de identitate . nr._, contractul de vânzare – cumpărare autentificat notarial sub nr. 598/ 19.06.2006, însoțit de plan de amplasament, încheierea de carte funciară nr._/ 03.10.2005, contractul de prestări servicii nr. 15/01.10.2010 și roviniete achiziționate în datele de 08.10.2011, 15.04.2011, 14.12.2011, 04.01.2012, 17.01.2012, 22.02.2012, 06.05.2012 și 07.05.2012 și bonurile fiscale aferente.
3. Apărările formulate de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN
Fiind legal citata, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nu a solicitat administrarea de probe, însă, la solicitarea instanței de fond, a înaintat adresa nr. 6633/22.06.2010, planșa fotografică a abaterii, certificat calificat pentru semnătura electronică și autorizație de control ale agentului constatator.
4. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr.7491 din 21.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. P. S.R.L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, .. 401 A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal . nr._/26.07.2011 (dosar fond, fila 6), petenta S.C. A. P. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifului de despăgubire de 1.349,02 lei întrucât, la data de 12.02.2011, la orele 15.36, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni a fost depistat vehiculul categoria C, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care circula fără a deține rovinietă valabilă.
Conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/ 2002 constituie contravenție fapta de a circula fără rovinietă valabilă, cuantumul amenzii fiind prevăzut în anexa 2, conform alin. 2. A.. 3 prevede obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Pentru vehiculul categoria C, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, limitele amenzii sunt de la 1.250 lei la 1.750 lei, iar tariful de despăgubire este de 320 euro.
Conform art. 7, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români astfel cum această noțiune este definită de art. 1 alin. 1 lit. b.
Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la alin. 2, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând procesul verbal din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta respectă condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
In acest sens, susținerile petentei privind motivele de nulitate ale actului sancționator sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța de fond a constatat ca în cuprinsul procesului verbal s-a menționat că actul sancționator a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și al H.G. nr. 1259/2001, de către agentul constatator deținător al certificatului emis de CERTSIGN S.A. la 22.12.2010.
Totodată, intimata a înaintat la dosarul cauzei, în probațiune, certificatul calificat pentru semnătură electronică emis pentru agentul constatator A. C. N. (dosar fond, fila 36) care a întocmit actul sancționator contestat în prezenta cauză, certificatul având valabilitate în perioada 22.12.2010 – 22.12.2011.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 6 prevede că înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Totodată, potrivit art. 7, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
F. de aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că, de vreme ce procesul verbal de contravenție a fost semnat electronic de un agent constatator, deținător de certificat calificat în acest sens, au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal menționat, de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei.
In acest sens, din planșa fotografică înaintata de către intimata (dosar fond, fila 37), rezultă că, la data de 12.02.2011, la orele 15.36, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe rețeaua de drumuri naționale.
Din conținutul rovinietelor și a bonurilor fiscale aferente depuse în probațiune (dosar fond, filele 20-34) a rezultat faptul că acestea au fost achiziționate la datele de 15.04.2011, 08.10.2011, 14.12.2011, 04.01.2012, 17.01.2012, 22.02.2012, 06.05.2012 și 07.05.2012, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu o valabilitate de 1 zi.
In aceste condiții, instanța de fond a constatat că, la data la care s-a reținut în procesul verbal că petenta a săvârșit fapta contravențională – 12.02.2011, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu era achiziționată rovinieta în termen de valabilitate, iar faptul că ea a achitat-o ulterior săvârșirii abaterii poate avea eventual incidență în ceea ce privește sancțiunea sau cuantumul sancțiunii aplicate, aspecte care vor fi analizate subsecvent.
In ceea ce privește tariful de despăgubire de 1.349,02 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Cum în cauza tariful de despăgubire este expres prevăzut de lege din punct de vedere al cuantumului, iar petenta nu a deținut rovinieta valabilă, impunerea sa la plata acestui tarif este temeinică.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, prin aceea că a circulat pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, astfel încât sancționarea ei apare ca fiind întemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, instanța de fond a apreciat că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancțiunilor aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, ținând cont de gravitatea faptei comise.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Față de solicitarea petentei în subsidiar, de a se dispune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, instanța de fond a considerat că fapta acesteia prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, de natură a impune sancționarea sa cu amendă.
Pe de alta parte, faptul ca aceasta a achitat, într-o perioadă de peste 1 an, 8 roviniete valabile pe o perioadă de câte 1 zi, la un interval de peste două luni după ce a comis abaterea, nu face decât să demonstreze . și suportarea taxei legale de utilizare a drumurilor, fără a avea consecințe față de atitudinea ei anterioară.
In aceste condiții, petenta a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinietă, demonstrând indiferență față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natură patrimonială, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.
Cu privire la apărările invocate de petentă, instanța de fond a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, afirmația potrivit căreia autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe o distanță de aproximativ 200 m pe sectorul de drum național, a rămas la nivelul unei simple susțineri subiective, care nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care, potrivit art. 1169 Cod civil, acestei părți îi incumba sarcina probațiunii.
Astfel, deși din contractul de vânzare–cumpărare autentificat notarial sub nr. 598/19.06.2006, însoțit de plan de amplasament, încheierea de carte funciară nr._/03.10.2005 și contractul de prestări servicii nr. 15/01.10.2010 (dosar fond, filele 9–15) reiese că petenta S.C. A. P. S.R.L. a achiziționat de la S.C. CONPRIF S.A. suprafața de 896 m.p. teren din categoria curți – construcții, amplasată în mun. B., zona Dig – Râu B., în stăpânirea căreia a intrat încă din 19.06.2006, cât și că aceasta beneficiază de activitatea de spălare a camioanelor sale, prestată de S.C. COMERCIAL GALAND S.R.L., care are sediul în ., nr. 14, jud. B., din nicio probă administrată nu a rezultat că în data de 12.02.2011 vehiculul cu numărul de înmatriculare_ s-a deplasat la terenul petentei sau la sediul prestatorului de servicii și nu pe o distanță mai mare.
Pe de altă parte, chiar și dacă apărările petentei ar fi reale, în sensul că deplasarea autovehiculului ei pe rețeaua de drumuri naționale s-a făcut pe o distanță relativ mică din drumul național, față de elementul material al contravenției, constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, pentru existența faptei nu are relevanța distanța pe care autovehiculul a circulat. In aceste condiții, deplasarea pe drumul național doar pe distanța care face legătura între .. B. întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta.
Mai mult, prin raportare la susținerile petentei, din care reiese că utiliza rețeaua de drumuri naționale pentru a ajunge la terenul său în vederea efectuării de amenajări, dar și pentru a duce autovehiculul pentru a fi spălat, instanța de fond a apreciat că astfel de deplasări prezumă o anumita frecvență în timp. Or, chiar și dacă utilizarea drumului național în acest scop are loc pe o distanță mică, față de regularitatea unor astfel de deplasări, cât și față de masa respectivului autovehicul, de categoria C, cu atât mai mult se impunea ca petenta să dea dovadă de responsabilitate și să respecte dispozițiile legale care o obligau să achite contravaloarea rovinietei. Se constată astfel că utilizarea drumului național nu a reprezentat o situație de excepție, ocazională, ci una care se presupune că s-a repetat în timp.
5. Recursul declarat de petenta S.C. A. P. S.R.L.
În termenul legal, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, S.C. A. P. S.R.L. a declarat recurs, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea plângerii contravenționale (filele 4, 12-13).
Recurenta a precizat că sentința pronunțată de Judecătoria B. este criticabilă întrucât instanța de fond, deși a arătat că achitarea ulterioară a rovinietei nu poate avea consecințe decât asupra cuantumului amenzii, a respins plângerea contravențională. De asemenea, nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse cu privire la imobilul pe care îl deține în imediata vecinătate a Podului Mărăcineni, o corectă interpretare a acestora, coroborată cu achitarea ulterioară a rovinietei, neputând conduce decât la concluzia că se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Recurenta a arătat și că O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012astfel că se impune anularea tarifului de despăgubire.
6. Probe noi administrate în recurs
În recurs nu au fost administrare probe noi.
7. Întâmpinarea formulată de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Judecătoriei B. ca temeinică și legală (filele 15-16).
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în mod corect, s-a reținut de instanța de fond că procesul verbal . 11 nr._/26.07.2011 a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din același act normativ. Fapta petentei de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, iar, conform art. 8 alin. 3, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, și tariful de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului.
Procesul verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă de legalitate pe care recurenta nu a reușit să o răstoarne.
Procesul verbal contestat este un înscris generat și semnat în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale
Procesul verbal a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignetei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a M.A.I.-D.R.P.C.Î.V.
Sancțiunea aplicată recurentei a fost corect individualizată, iar anularea proceselor verbale sau înlocuirea amenzilor aplicate cu avertisment nu ar face decât să încurajeze cetățenii să nu mai respecte obligațiile legale de plată.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
II. Considerentele instanței de recurs
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței supuse recursului, sub aspectul criticilor formulate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, dar și sub toate aspectele, în contextul dispozițiilor art.304¹ din Codul de procedură civilă, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, este supusă numai recursului, acesta nefiind limitat la motivele de casare sau de modificare a hotărârii, tribunalul constată și reține că recursul declarat de S.C. A. P. S.R.L. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate
Prin procesul-verbal . nr._/26.07.2011 (dosar fond, fila 6), petenta S.C. A. P. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.250 de lei și obligată la plata contravalorii tarifului de despăgubire de 1.349,02 lei întrucât, la data de 12.02.2011, la orele 15.36, pe DN 2, la km 115 + 80 m, pe raza loc. Mărăcineni a fost depistat vehiculul categoria C, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, care circula fără a deține rovinietă valabilă.
Așa cum s-a arătat în considerentele sentinței recurate, procesul verbal îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Din probele administrate cu ocazia judecării fondului cauzei reiese că petenta a comis contravenția reținută în sarcina sa, prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
În mod temeinic, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal contestat corespunde gradului de pericol social al faptei.
Recurenta a achitat 8 roviniete, prima la un interval de aproape 2 luni de la data săvârșirii contravenției, valabile pe câte o zi.
Astfel cum s-a reținut și de către instanța de fond, achitarea ulterioară a rovinietei nu are nicio relevanță sub aspectul existenței contravenției la momentul comiterii acesteia, demonstrând doar faptul că a intrat în legalitate.
Instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză atunci când a concluzionat că înscrisurile depuse de către petentă nu dovedesc faptul că, la data comiterii faptei, autovehiculul proprietatea acesteia s-a deplasat doar pe o distanță de 200 m. Înscrisurile respective nu fac decât dovada că petenta avea un teren în proprietate în vecinătatea locului comiterii contravenției și că aceasta beneficiază de activitatea de spălare a camioanelor sale, prestată de S.C. COMERCIAL GALAND S.R.L., dar nu și că, la data de 12.02.2011, orele 15,36, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a folosit rețeaua de drumuri naționale pe o distanță de 200 m.
Susținerea recurentei cu privire la faptul că sentința pronunțată de Judecătoria B. este criticabilă întrucât instanța de fond, deși a arătat că achitarea ulterioară a rovinietei nu poate avea consecințe decât asupra cuantumului amenzii, a respins plângerea contravențională nu este întemeiată. Instanța de fond a arătat în considerente, analizând temeinicia procesului verbal contestat, că „faptul că ea a achitat-o ulterior săvârșirii abaterii poate avea eventual incidență în ceea ce privește sancțiunea sau cuantumul sancțiunii aplicate, aspecte care vor fi analizate subsecvent”. Ulterior, analizând solicitarea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale, față de probele administrate în cauză, instanța de fond a concluzionat că achitarea ulterioară a rovinietei nu constituie un temei suficient pentru a admite plângerea contravențională și a înlocui amenda cu avertisment.
Referitor însă la tariful de despăgubire, tribunalul urmează a avea în vedere că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 7491/21.05.2012 de către Judecătoria B., O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012.
La data încheierii procesului verbal contestat, conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constituia contravenție fapta de a circula fără rovinietă valabilă, cuantumul amenzii fiind prevăzut în anexa 2, conform alin. 2. La alin. 3 se prevedea obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Ulterior modificării O.G. nr. 15/ 2002 prin Legea nr. 144/2012, art. 8 alin. 1 prevede că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii fiind prevăzut în anexa 2, conform alin. 2. Prin legea susmenționată, alin. 3 al art. 8 a fost abrogat.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire, reglementate la art. 8 alin. 3, înainte de abrogarea acestuia prin Legea nr. 144/2012, aplicate și contestate în instanță până la data 27 iulie 2012 se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituiție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, iar, conform art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Astfel cum se arată în Decizia nr. 228/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. De asemenea, osancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul constată că, prin Legea nr. 144/2012, modificându-se O.G. nr. 15/2002, cu privire la contravențiile săvârșite anterior sub imperiul legii vechi, aceasta are caracterul unei legi contravenționale mai favorabile, care retroactivează.
În consecință, tariful de despăgubire nu se mai percepe, legea prevăzând expres faptul că acesta se anulează și în cazul celor aplicate și contestate în instanță până la data 27 iulie 2012.
Având în vedere toate acestea, raportat la principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, aplicabil în prezenta cauză astfel cum s-a arătat mai sus, tribunalul urmează să admită recursul formulat de petenta S.C. A. P. S.R.L. și să înlăture măsura obligării la plata tarifului de despăgubire.
2. Hotărârea instanței de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de petenta S.C. A. P. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 7491 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/21.05.2012, va modifica în parte sentința recurată, va admite în parte plângerea contravențională în sensul că va anula în parte procesul verbal de contravenție și va înlătura măsura obligării la plata tarifului de despăgubire, va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta S.C. A. P. S.R.L., cu sediul în municipiul B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7491 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/21.05.2012, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în mun. București, .. 401 A, sectorul 6.
Modifică în parte sentința recurată, admite în parte plângerea contravențională în sensul că anulează în parte procesul verbal de contravenție și înlătură măsura obligării la plata tarifului de despăgubire.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2013.
Președinte, E. I. | Judecător, G. E. V. | Judecător, F. M. |
Grefier, F. D. B. |
B. DF fiind în CO prezenta s-a semnat de
Grefier șef secție,
Red. /thred.V.G.
Ex. 2 /05.07.2013
Judecătoria B.
d.f._
J.F. O. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 966/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
