Contestaţie la executare. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 23780/200/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 188
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător I. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de intimata ., cu sediul în PLOIEȘTI, ., județul Prahova împotriva Încheierii din 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la Societatea Civilă de Avocați A. și Asociații – București, .. 35, sector 5.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta dată la care, la cererile formulate de apărătorii aleși ai recurentei și ai intimatei de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, în ziua de 31.01.2013, când, după deliberare, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
I) Circumstanțele cauzei
A) Obiectul acțiunii
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. de dosar_ 12, contestatoarea S.C. A. Internațional SRL B. a formulat, în contradictoriu cu intimata . Ploiești, contestație la executare împotriva executării silite însăși, a somației nr. 282/26.07.2012, precum și a tuturor actelor de executare efectuate ulterior acestora.
1.2. În motivare, s-a arătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei suma de 3.179.386,79 lei debit restant, precum și penalități contractuale de 0,2% de la data scadenței până la data plății efective, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea cererii în anulare formulate de către contestatoare, că, în susținerea ordonanței de plată, a fost invocată de către intimată factura fiscală nr._/05.01.2011, emisă în temeiul contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01 11.2010 între . și ., că, pe parcursul soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată și a cererii în anulare la instanțele judecătorești din Ploiești, contestatoarea s-a apărat indicând că a formulat plângere penala pentru fals, uz de fals si înșelăciune, întrucât lucrările facturate și incluse în situația de plată nu au fost niciodată executate, livrate și nici nu a fost încheiat vreun contract subsecvent și comandă, conform cerințelor contractului de furnizare materiale încheiat de către părți, că această plângere penală face obiectul dosarului nr. 557/P/2011 și se află pe rolul Parchetului B., că, drept dovadă a temeiniciei plângerii penale formulate, s-a început urmărirea penală față de Ș. Gheorge A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 215 al. 1, al. 3, al. 5 Cod penal și art. 291 Cod penal și față de P. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 290 Cod penal, precum și că executarea este efectuată cu încălcarea clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01.11.2010, respectiv a art. 9.2. și art. 9.3. din contract.
1.3. În dovedire, au fost depuse de contestatoare unele înscrisuri, respectiv plângere penală din data de 08.07.2011 împotriva intimatei, adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr. 557/P/2011 de începere a urmăririi penale față de numiții Ș. G. și P. Ș. din data de 15.11.2011, adresa IPJ B. nr. 557/P/2011 din data de 04.02.2012 de sustragere de la urmărire penală, rezoluția din data de 01.03.2012 de începere a urmăririi penale față de P. S. și Ș. G., cererea de extindere a urmăririi penale primită în dosarul penal în data de 06.09.2012, adresa de propunere a obiectivelor expertize din data de 05.09.2012.
2. La termenul de judecată din data de 01.10.2012, contestatoarea a formulat cerere de suspendare a executării silite, prin care a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, s-a relevat, în esență, că intimata este în proces de insolvență, că, din acest motiv, există riscul ca, în cazul în care suma se va executa, să nu mai poată recupera nimic, că, cu privire la relațiile contractuale dintre părți, a început urmărirea penală împotriva unor persoane fizice, precum și că există motive temeinice de a crede că înscrisurile care au stat la baza titlului executoriu să fie anulate în cadrul procesului penal.
B)Apărările intimatei
3. La data de 17.09.2012, intimata . Ploiești a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, s-a învederat că, întrucât titlul executoriu in baza căruia s-a început executarea silită este o hotărâre judecătorească împotriva acesteia nu pot fi invocate apărări de fond privind relațiile dintre părți, cererea contestatoarei este inadmisibilă, că actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, că aspectele penale invocate de contestatoare au rolul de a tergiversa efectuarea plăților datorate și nu corespund realității, că debitoarea nu a susținut niciodată că nu a primit produsele livrate, astfel încât titlul executoriu este legal stabilindu-se corect situația dintre părți.
C)Hotărârea pronunțată de instanța de fond
4. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria B. la data de 15.10.2012 în dosarul nr._ 12, în urma examinării materialului probator administrat în cauză, a fost admisă cererea de suspendare a executării silite începute de B. M. S. în dosarul de executare nr. 282/2012 și s-a dispus suspendarea executării silite începute de B. M. S. în dosarul de executare nr. 282/2012 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar.
5. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență:
- că, prin sentința civilă nr. 603/03.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, debitoarea . B. a fost obligată să plătească debitoarei . Ploiești, în termen de 10 zile, suma de 3.179.386,79 lei debit neachitat, precum și penalități contractuale de 0,2% de la data scadenței până la data plății efective;
- că, în considerente s-a reținut că rezultă caracterul cert al creanței invocate, din facturile emise conform contractului, respectiv factura pro-formă nr._/06.12.2011 și factura fiscală nr._/05.01.2011, ambele fiind semnate și stampilate de societatea debitoare și că, dacă s-ar dovedi, cel puțin parțial, în cadrul procesului penal demarat, faptele imputate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restabilirii situației anterioare prin căile de atac extraordinare;
- că, urmare plângerii penale formulate de contestatoare în dosarul nr.577/P/2011 la P. de pe lângă Tribunalul B., prin rezoluția din data de 03.11.2011, s-a dispus începerea urmăririi penale fată de numiții Ș. G. A. și P. Ș. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, constatându-se că, la data de 05.01.2011, numitul P. Ș. a semnat de primire factura fiscală nr._/05.01.2011, în valoare totală de 3.179.386,69 lei, din cuprinsul căreia rezultă că . a livrat materiale de această valoare către ., deși la această dată nu mai avea nicio calitate în cadrul firmei cumpărătoare și că, pe baza acestei facturi fiscale, administratorul Ș. G. A. a acționat în instanță societatea . obligând-o la plata sumei din factură;
- că, la data de 17.07.2012, prin încheierea Judecătoriei B., s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă invocată mai sus, iar, prin emiterea somației nr.282/26.07.2012, B. M. S. a început executarea silită împotriva contestatoarei . B.;
- că, prin cererea ce face obiectul dosarului de față, contestatoarea a contestat executarea silită însăși, precum și actele de executare emise și a cerut suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a cererii sale;
- că, din analiza art. 403 C.proc.civ., reiese că, condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite sunt: instanța să fie sesizată cu soluționarea contestației la executare, vremelnicia măsurii, depunerea unei cauțiuni;
- că, chiar dacă dreptul este litigios, aparența în drept este suficientă spre a îndritui instanța să dispună măsura de protecție, motivându-se în fapt prin caracterul vremelnic al acesteia;
- că suspendarea executării constituie o măsura de excepție în cadrul executării silite, ce se poate dispune numai în măsura în care, din examinarea sumara a stării de fapt si a motivelor pe care se întemeiază contestația, prin raportare la actele de executare deja efectuate si a consecințele acestora, instanța concluzionează asupra unor prejudicii ireparabile în contextul continuării executării;
- că, în speță, față de situația de fapt expusă, se constată de instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.403 C.proc.civ.;
- că, pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrată contestația la executare cu nr._ 12 având următorul termen de judecată 26.11.2012, iar cauțiunea fixată de instanță în baza art. 723 ind.2 alin.(2) C.proc.civ. a fost achitată de contestatoare cu recipisa de consemnare nr._/1/12.10.2012;
- precum și că, în privința vremelniciei măsurii, trebuie reținut că, dată fiind complexitatea raporturilor juridice dintre părți, cuantumul ridicat al sumei care face obiectul executării silite, aspectul că intimata se află în procedura de insolvență din data de 07.09.2011, este necesar ca executarea să nu aibă loc imediat, ci numai după soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
D)Recursul exercitat de intimată
6.1. Împotriva acestei încheieri, la data de 19.10.2012, intimata . a declarat recurs, formulat în termenul legal.
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se modifice încheierea recurată și să se respingă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
6.2. S-a învederat, în motivarea recursului, depusă la data de 5.11.2012, în esență, că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că hotărârea recurată este sumar motivată, ceea ce echivalează cu nemotivarea, că titlul executoriu în baza căruia recurenta a cerut începerea executării este o hotărâre judecătorească, că suspendarea executării silite nu este obligatorie, iar existența unei contestații la executare și achitarea unei cauțiuni nu sunt suficiente pentru a lipsi temporar o hotărâre judecătorească de efectele sale, că dreptul de creanță al intimatei-creditoare nu este litigios, așa cum a reținut prima instanță, că argumentul invocat de judecătorie, referitor la complexitatea raporturilor juridice dintre părți, a fost tranșat deja în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pusă în executare silită, că nu putea fi invocat, ca temei al suspendării, argumentul legat de cuantumul ridicat al debitului, că faptul că intimata se află în procedura insolvenței se datorează exclusiv culpei contestatoarei, precum și că, în speță, societatea recurentă a fost păgubită încă de la data facturării, 03.01.2011, când a livrat materialele a căror contravaloare nu a fost achitată de societatea intimată.
E)Apărările contestatoarei în recurs
7. La termenul din data de 07.12.2012, contestatoarea . B. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
S-a susținut, în motivare, în esență, că, prin criticile formulate, recurenta își exprimă practic nemulțumirea că instanța de fond a dat eficiență unor dispoziții legale, că, în speță, complexitatea raporturilor juridice dintre părți rezultă din existența dosarului penal nr. 557/P/2011, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., unde se află începută urmărirea penală împotriva administratorului societății recurente pentru o faptă în legătură directă cu titlul executoriu contestat, că, dacă s-ar nesocoti argumentul referitor la cuantumul ridicat al sumei ce face obiectul executării silite, urmat de ipoteza admiterii cererii principale, prejudiciile asupra intimatei ar fi apreciabile și imposibil de reparat, precum și că, de asemenea, dacă s-ar admite contestația la executare, o eventuală întoarcere a executării ar fi imposibilă, față de faptul că societatea recurentă este în procedură de insolvență.
II) Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată recursului, în opinie majoritară
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reține că recursul este fondat, pentru următoarele motive:
8. Astfel, trebuie constatat că, prin cererea soluționată prin încheierea recurată în prezenta cauză, contestatoarea –intimată . B. a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 603/03.10.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, până la soluționarea contestației la executare.
O astfel de cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 403 alin. 1 C.proc.civ., conform cu care „instanța poate suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță”.
9. Or, în mod greșit, judecătoria a reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele impuse de aceste prevederi legale.
Este, astfel, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru considerentele care succed (pct. 10-16).
10. Astfel, se cuvine reliefat că, prin sentința civilă nr. 603/03.10.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 4869/105/ 2011, admițându-se cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată în temeiul OUG nr. 119/2007, debitoarea . B. a fost obligată să plătească creditoarei . Ploiești, în termen de 10 zile, suma de 3.179.386,79 lei debit neachitat, precum și penalități contractuale de 0,2% de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât, prin sentința nr. 152/02.04.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/105/ 2011, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de intimata-contestatoare din prezenta cauză, . B., sentința civilă nr. 603/2011 a rămas irevocabilă, fiind, apoi, învestită cu formulă executorie.
Rezultă, așadar, că, în speță, titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre irevocabilă, pronunțată de o instanță judecătorească, cu privire la care se observă că, prin încheierea din data de 17.07.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012, s-a încuviințat executarea silită la cererea B. M. S..
11. Or, în acest context, este important de notat că, din economia textului art. 403 alin. 1 c.proc.civ., prevedere pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea soluționată prin încheierea recurată, reiese neechivoc și că măsura suspendării executării silite este una excepțională, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt.
Altfel spus, simpla achitare a cauțiunii sau formularea unei contestații la executare nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare executării silite, atâta vreme cât contestatoarea trebuie să justifice convingător necesitatea și utilitatea luării unei asemenea măsuri excepționale.
Aceasta presupune existența unei situații obiective care justifică în mod necesar și indubitabil luarea unei măsuri de suspendare a executării silite, excepție de la regula după care titlurile executorii trebuie puse în executare într-un termen scurt.
În alți termeni, executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge – cu concursul organelor de stat competente – pe debitorul său, care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit, executarea silită având loc, de regulă, până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, inclusiv achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii, prin titlul respectiv pus în executare, precum și a cheltuielilor de executare.
Or, stoparea, chiar temporară, a procedurii de executare silită are caracter excepțional și trebuie să fie temeinic justificată, față de împrejurarea că regula în această materie este aducerea la îndeplinire cu celeritate a obligațiilor impuse prin titluri executorii.
12. În speță, însă, Tribunalul, în opinie majoritară, observă că argumentele aduse de contestatoare pentru a justifica o măsură excepțională cum este cea a suspendării executării silite nu sunt fondate, aprecierea contrară a instanței de fond fiind contrară legii.
13. Astfel, în primul rând, se constată că, așa cum corect a reliefat recurenta, nu se poate susține că raporturile juridice dintre părți au un caracter complex.
În adevăr, pe acest aspect, trebuie remarcat că litigiul dintre părți a fost soluționat în mod irevocabil de o instanță judecătorească, printr-o hotărâre care a stabilit, în sarcina intimatei-contestatoare din prezenta cauză, . B., obligația de a plăti o sumă de bani către societatea recurentă.
Mai mult, din simpla lecturare a motivelor invocate de contestatoare în cuprinsul contestației la executare, reiese că aceasta nu a făcut altceva decât să reitereze apărările expuse pe parcursul procesului purtat la Tribunalul Prahova și în care s-a pronunțat titlul executoriu din cauză.
14. Nu pot fi primite alegațiile intimatei-contestatoare, făcute în motivarea întâmpinării depuse la instanța de recurs, cum că, complexitatea raporturilor juridice dintre părți ar fi generată de existența dosarului penal nr. 557/P/2011, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Se impune a se conchide astfel, întrucât faptul că s-ar fi început urmărirea penală în acest dosar nu este de natură a înlătura prezumția de nevinovăție consacrată de art. 23 alin. 11 din Constituție, persoanele față de care s-a început urmărirea penală fiind prezumate nevinovate până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare.
Mai mult, nu există niciun element care să permită instanței să prevadă modul în care se va finaliza acest dosar penal.
Or, această evidentă imprevizibilitate este de natură să împiedice formularea unei concluzii în sensul că, prin continuarea și finalizarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 282/2012 al B. M. S., debitorului (contestatoarei-intimate din prezenta pricină .) i-ar putea fi provocate urmări grave.
15. În al doilea rând, se constată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, cuantumul ridicat al sumei care face obiectul executării silite ar justifica luarea unei măsuri excepționale cum este cea a suspendării executării.
Astfel, dacă s-ar aprecia ca fondat un astfel de argument, ar însemna ca, ori de câte ori prin hotărâre irevocabilă se stabilește obligația de plată a unor sume de bani în cuantum ridicat, suspendarea executării silite să fie posibilă, cu condiția de a se depune cauțiune și de a se formula contestație la executare.
Or, în mod evident, un atare raționament este contrar legii, fiind inadmisibil.
16. În al treilea rând, trebuie reliefat că nici argumentul invocat de judecătorie în fundamentarea soluției adoptate prin încheierea recurată, în sensul că ar fi fondată cererea de suspendare a executării silite pentru că intimata se află în procedura de insolvență din data de 07.09.2011 nu poate fi primit.
Într-adevăr, se observă că, prin încheierea din data de 07.09.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății recurente, ., fiind desemnat administratorul judiciar al acestei societăți și că, în prezent, această procedură de insolvență este în curs de derulare, fiind întocmit tabelul creditorilor.
Or, instanța apreciază că simpla împrejurare că recurenta este în procedură de insolvență nu poate împiedica continuarea executării silite împotriva debitorului acestei societăți, având în vedere că, prin această executare silită, nu s-a probat de către contestatoarea-intimată că i s-ar crea prejudicii grave, iremediabile ori dificil de remediat.
Trebuie conchis, astfel, întrucât, pe de o parte, intimata-contestatoare nu a dovedit că, în ipoteza în care ar proceda la executarea silită a debitului datorat în baza titlului executoriu, ar fi grav afectată din punct de vedere financiar, iar, pe de altă parte, nu este previzibilă o soluție de admitere a contestației la executare, în raport de motivele invocate, care nu se referă la legalitatea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional, ci la aspecte deja tranșate în litigiul deja soluționat irevocabil prin sentința nr. 603/03.10.2011 (a se vedea, supra, pct. 13).
III) Soluția Tribunalului
17. Prin urmare, pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ., constatând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul declarat în cauză, încheierea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În consecință, se va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării silite începute de B. M. S. în dosarul de executare nr. 282/2012 până la soluționarea contestației la executare care face obiectul dosarului nr._ 12.
18. Cu privire la cererea recurentei de a fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, este de observat că, referitor la cheltuielile de judecată în sumă de 4.960 lei, reprezentând onorariu de avocat, pretinse de recurentă, această parte nu a dovedit că a plătit suma înscrisă în factura fiscală nr. 727/30.07.2012 către Cabinetul individual de avocat T. O..
Or, pe acest aspect, sarcina probei incumba recurentei, în baza art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și a art. 1169 cod civil (1865), având în vedere și că factura fiscală menționată nu face probă decât în sensul existenței unui raport juridic obligațional, în care recurenta figurează în calitate de debitor, iar avocatul amintit anterior ca și creditor al sumei reprezentând onorariul de avocat.
Mai mult, nu există vreo dovadă în sensul că onorariul de avocat la care se face referire în factura fiscală sus-amintită ar fi fost perceput pentru reprezentarea în judecată a recurentei în prezentul dosar, având în vedere că, în speță, cererea de suspendare a executării silite care a fost soluționată prin încheierea recurată a fost depusă ulterior datei emiterii acestei facturi, respectiv la data de 1.10.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta- intimată ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva Încheierii din 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimata- contestatoare ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la Societatea Civilă de Avocați A. și Asociații – București, .. 35, sector 5, și în consecință:
Modifică în tot încheierea pronunțată la data de 15.10.2012 de Judecătoria B., în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării silite începută în dosarul execuțional nr. 282/2012 al B. M. S., formulată de contestatoarea ..
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs către recurenta ., societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență O. R. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Judecător, Judecător,
F. C. P. I. M.
Red.F.C.P dos.fond-_
Teh.red.F.C.P/2ex. jud.fond. C. I.
4.02.2013
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluția era de respingere a recursului declarat de către creditoarea „C. Ș.” S.R.L., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Norma consacră două ipoteze: nemotivarea hotărârii (invocată de către recurentă), care a considerat că e motivată superficial încheierea, și motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Potrivit art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, însă judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument invocat de către părți.
Nu se poate reține motivarea superficială, instanța de fond a analizat condițiile cerute pentru suspendarea executării, prevăzute de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: există contestație la executare, s-a plătit cauțiunea, iar măsura a fost dispusă până la soluționarea contestației. Nu se prevede în lege neaplicarea suspendării în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, motivele invocate de către recurentă putând fi avute în vedere la soluționarea contestației la executare.
Nici aplicarea greșită a legii, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu poate fi reținută, instanța putând să suspende executarea și atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. Motivele invocate în cererea de suspendare sunt întemeiate, având în vedere suma urmărită, executarea începută, prin poprire, starea de insolvență a creditoarei putând determina imposibilitatea întoarcerii executării.
Președinte,
M. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1556/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
