Plângere contravenţională. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 912/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/2013
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: I. M.
Judecător: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Grefier: V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 995 din 03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul N. D., domiciliat în mun. G., ., ., ., jud. G., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul contravențional se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin cererea de recurs, astfel că reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
T R I B U N AL U L
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/282/2011, din data de 16.08.2011, petentul N. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.08.2011 încheiat de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă de 268 lei și 3 puncte de penalizare, deși nu a depășit viteza legală, că procesul verbal este ilizibil, iar agentul constatator nu l-a întrebat dacă are obiecțiuni.
Au fost atașate, în copie, procesul-verbal contestat, actul de identitate și pașaportul petentului.
Prin sentința civilă nr. 6732/09.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/282/2011, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Pogoanele.
După trimiterea dosarului, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele, sub nr._ din data de 27.06.2012.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 06.08.2011, ora 18.20, petentul a fost înregistrat, în regim staționar, cu aparatul radar, în timp ce conducea cu viteza de 72 km/h autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN2B, în localitatea Vizireni, județul B., abaterea fiind constatată cu aparatul radar instalat pe autoturismul marca Dacia L., cu nr._ ; aparatul radar este verificat metrologic și declarat corespunzător.
Au fost invocate prevederile art. 115 și 118 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 995/03.10.2012, judecătoria a admis plângerea și a anulat, parțial, procesul-verbal, în sensul că a înlocuit amenda de 268 lei cu amenda de 201 lei, iar cele 3 puncte de penalizare cu 2 puncte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.08.2011 încheiat de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B., petentul N. D. a fost sancționat cu amenda de 268 lei și cu 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
În sarcina acestuia s-a reținut că, la data de 06.08.2011, ora 18.20, a fost înregistrat de aparatul radar conducând cu viteza de 72 km/h autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN2B, în localitatea Vizireni, județul B..
S-a constatat, în raport de motivul invocat în plângere, că procesul-verbal este în parte mai greu de deslușit, dar nu este ilizibil.
În drept, au fost reținute dispozițiile art. 121 alin. 2 din Hotărârea nr. 1391/2006, conform cărora polițiștii rutieri constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii. În baza art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, a mai precizat instanța, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Din coroborarea mențiunilor procesului verbal cu cele ale buletinului de verificare metrologică nr._/16.03.2011, a rezultat că înregistrarea faptei petentului a fost efectuată cu aparatul cinemometru de control rutier tip R. AUTOVISION, montat pe Dacia L. nr._ .
Înregistrarea video depusă la dosar releva că mașina cu număr de înmatriculare_ a fost înregistrată în localitate, circulând cu viteza de 72 km/h.
Nu a fost reținută apărarea conform căreia nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul să formuleze obiecțiuni, iar sarcina probei îi revenea conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pe baza normelor de metrologie legală privind utilizarea cinemometrelor nr. 021-05 pct. 3.1.1. lit. b), instanța a reținut care sunt erorile maxime tolerate pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, de + 3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze până la 100 km/h.
Apreciind că există o eroare tolerată a aparatului radar, s-a concluzionat că agentul constatator trebuie să aibă în vedere această marjă și să aplice sancțiunea mai ușoară. În cauză, fiind înregistrată o viteză de 103 km/h, eroarea aparatului radar este de + 3 km/h, astfel încât, dacă s-ar aplica situația mai favorabilă contravenientului, viteza reală putea fi mai mică sau egală cu 80 km/h, motiv pentru care a amenda a fost redusă, la fel și punctele în raport de art. 100 alin. 2, cu referire la art. 108 alin. 1 lit. b.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Inspectoratul de Poliție Județean B., la data de 21.11.2012, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 29.11.2012.
Recurentul a invocat excepția nulității plângerii, față de lipsa semnăturii petentului, în temeiul art. 133 alin. 1 din Codul de procedură civilă. A susținut această excepție pe baza exemplarului din plângere, ce i-a fost comunicat, în original, și care nu este semnat.
O altă excepție a fost cea a tardivității plângerii, susținându-se că a fost depășit termenul de 15 zile reglementat de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la data de 06.08.2011, când i-a fost înmânat petentului procesul-verbal, plângerea fiind înregistrată la 27.06.2012, cu depășirea termenului legal.
Pe fond, recurentul a susținut nelegalitatea hotărârii, considerând că instanța de fond nu putea să aplice marja de eroare, toleranța de ±3% fiind avută în vedere la momentul verificării metrologice.
A invocat adresa nr. 8541/2008 a Biroului Român de Metrologie Legală, conform căreia asupra vitezelor măsurate de aparatele radar nu se poate interveni, operatorul cinemometrului neputând decât să constate viteza înregistrată.
Recurentul a considerat că instanța nu putea aplica o altă sancțiune decât cea stabilită prin procesul-verbal, deoarece nu are rol decât de control asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal, neputând aplica sancțiuni, legea prevăzând o amendă fixă.
Intimatul-petent, N. D., legal citat, nu a formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și nici nu s-a prezentat în instanță, pentru a arăta care sunt excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare față de recursul organului constatator.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Examinând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 995/03.10.2012, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește nulitatea plângerii, pentru lipsa semnăturii petentului, tribunalul reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă, în ceea ce privește conținutul plângerii contravenționale, față de norma de trimitere prevăzută la art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Plângerea contravențională este reglementată de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, și, în lipsa altor dispoziții legale exprese, trebuie să fie formulată în scris, conform art. 82 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 112 din Codul de procedură civilă. Semnătura este un element obligatoriu al cererii de chemare în judecată, conform art. 112 pct. 6 din Codul de procedură civilă, deoarece atestă voința părții care a declanșat controlul judecătoresc, în acest caz, asupra procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, și exactitatea conținutului plângerii.
Lipsa semnăturii se poate complini în tot cursul judecății, astfel cum prevede art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar în prezenta cauză, se poate observa că acțiunea este semnată, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 4 din dosarul Judecătoriei B.. În cauză, i s-a comunicat un exemplar de pe plângere și organului constatator, care, e posibil, să nu fi fost semnat de către petent, însă o astfel de împrejurare nu duce la nulitatea plângerii, cât timp s-a dovedit, prin înscrisul de la dosar, că a fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 112 pct. 6 din Codul de procedură civilă. În consecință, potrivit art. 133 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge excepția.
În ceea ce privește excepția tardivității, tribunalul reține că, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar nerespectarea acestui termen, care se calculează pe zile libere, în condițiile art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Se poate observa faptul că, de la data primirii procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, 06.08.2011, la data întocmirii, și până la trimiterea prin poștă a plângerii, la 11.08.2011 (plicul de la fila 7 din dosarul Judecătoriei B.), nu au trecut mai mult de 15 zile, cum greșit consideră recurentul, acesta referindu-se la data înregistrării cauzei la Judecătoria Pogoanele, 27.06.2012, după declinarea competenței, prin sentința civilă nr. 6732/09.05.2012. Plângerea a fost formulată însă în termenul legal, chiar dacă înregistrată greșit, la o instanță necompetentă teritorial.
Referitor la soluția pronunțată, de anulare parțială a procesului-verbal și stabilirea sancțiunilor mai reduse, tribunalul observă greșita aplicare a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Se poate constata că, în baza procesului-verbal . nr._ din 06.08.2011, intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului B., prin Serviciul Poliției Rutiere, a dispus sancționarea petentului N. D. cu o amendă de 268 de lei, corespunzătoare pentru 4 puncte de amendă, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și cu 3 puncte penalizare.
Din înregistrarea video, efectuată cu aparatul radar instalat pe autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, și situația de fapt descrisă în procesul-verbal, rezultă că, la data de 06.08.2011, ora 18.20, pe DN 2 B, în localitatea Vizireni, jud. B., petentul N. D. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu o viteză de 71 km/h.
În drept, potrivit art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție, conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, și se sancționează cu 3 puncte penalizare, pe lângă amenda de 4 sau 5 puncte (clasa a doua, prevăzută de art. 98 alin. 4 lit. b, la care face trimitere art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002).
Examinând, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, din punct de vedere al condițiilor de formă, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, cu respectarea cerințelor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, exprese.
Referitor la marja de eroare a aparatului radar, reținută în favoarea petentului, de către instanța de fond, pe aceste temei aplicându-se alte sancțiuni, mai ușoare, în raport de o altă contravenție, tribunalul reține că, în conformitate cu Norma de Metrologie Legală N.M.L. 021-05/23.11.2005, pct. 3.1.1. b, pentru cinemometrele care lucrează în regim staționar, eroarea tolerată este de ± 3 km/h, pentru viteze până la 100 km/h, și de ± 3%, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate, eroarea tolerată este de ± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h, și de ± 4%, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Aceste valori ale erorilor admise pentru cinemometre sunt avute în vedere la verificarea aparatelor, iar după analiza rezultatelor obținute conform procedurilor de verificare metrologică, se eliberează buletinul care atestă verificarea, cu mențiunea „admis”, ceea ce înseamnă că eroarea de măsurare a cinemometrului respectiv s-a încadrat în limitele admise de Norma de Metrologie Legală și funcționează corect. Măsurările determinate de respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, sunt legale, iar asupra lor nu se poate interveni, nu se poate adăuga sau scădea, operatorul cinemometrului constatând doar viteza înregistrată, astfel cum a comunicat și Biroul de Metrologie Legală, prin adresa nr. 8541/27.10.2008 (fila 5 din dosarul de recurs).
Organul constatator a depus la dosar dovada că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea vitezei de 71 km/h este verificat metrologic, conform buletinului nr._/16.03.2011, valabil la momentul înregistrării (fila 27 din dosarul judecătoriei, care conține plicul cu suportul optic).
Art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Potrivit art. 4.4 din același act normativ, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele art. 4.1...4.3 din normă, precum și dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
În aceste circumstanțe, probele propuse de intimat în susținerea procesului-verbal fac dovada că autoturismul condus de petent este cel care a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km/h, în localitate, astfel încât, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că plângerea trebuia respinsă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3, rap. la art. 3041 din Codul de procedură civilă, art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul va admite recursul, va modifica, în tot, sentința, în sensul că va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepțiile privind nulitatea plângerii și tardivitatea plângerii, invocate de către recurent.
Admite recursul contravențional formulat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., .-10, județul B., împotriva sentinței civile nr. 995 din 03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul N. D., domiciliat în mun. G., ., ., ., jud. G., având ca obiect plângere contravențională.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul N. D. împotriva procesul-verbal . nr._/06.08.2011, întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2013.
Președinte, I. M. | Judecător, M. N. | Judecător, C.-F. P. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
27.02.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria Pogoanele -_
Judecător instanța de fond:
C. P.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1552/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1556/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
