Fond funciar. Decizia nr. 1556/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 26236/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1556/2013
Ședința publică de la 06 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Judecător: D. R.
Grefier: V. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar M., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 9365 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta V. L., domiciliată în ., și pârâții A. M., domiciliată în ., și C. județeană B. de aplicare a legilor fondului funciar cu sediul în mun. B., .. 48, județul B., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă V. L., personal și asistată de avocat A. F..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, comunicat, procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat A. F., pentru intimata reclamantă V. L., depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 620 lei.
Întrebată fiind, partea prezentă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.
Avocat A. F., pentru intimata-reclamantă V. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub numărul_, la data de 24.09.2012, reclamanta V. L. a chemat în judecată pe pârâții A. M., C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate B., pentru a se dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr._/424 din 10.01.2006 emis pe numele pârâtei A. M., cu privire la terenul de 4000 m.p. menționat în titlu la poziția A pct. 2 tarlaua 5, . obligarea Comisiei Locale M. de fond funciar să procedeze la punerea în posesie asupra suprafeței de 4000 m.p., teren arabil, în tarlaua 5, . N – drum, E - drum E 85, S - H. M., V - A. M., cu modificarea corespunzătoare a titlului său de proprietate nr. 743/25 din 19.10.1994.
Judecătoria B. s-a pronunțat asupra acțiunii prin sentința civilă nr. 9365/03.06.2013, prin care a admis cererea, a anulat, în parte, titlul de proprietate nr._/424/2006, cu privire la terenul arabil de 4000 m.p., a obligat C. Locală M. să procedeze la punerea în posesie a reclamantei cu acea suprafață.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin titlul de proprietate nr. 743/25/19.10.1994, emis de către pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., s-a dispus constituirea dreptului de proprietate al reclamantei V. L. asupra terenului de 5.000 m.p., pe raza comunei M., satul Dealul Viei, din care suprafața de 4.000 m.p. teren extravilan, situat în tarlaua 12, . „Racordare Stâlpu”, și 1.000 m.p., intravilan, reprezentând curți-construcții.
S-a constatat că, ulterior, având în vedere cererea pârâtei A. M., formulată la data de 11.03.1991, înregistrată la Primăria comunei M. la nr. 1823, de pe urma defunctului A. C. A., s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului de 2 ha și 5200 m.p., în satul Valea Puțului, . 2, 3889 ha în extravilan, în tarlalele 148 (4.600 m.p.), 5 (. m .p.), 45 (3.300 m.p.), și 1.311 m.p. în intravilan, fiind eliberat titlul de proprietate nr._/424/10.01.2006 a cărui anulare parțială s-a pretins prin acțiune.
Instanța de fond a avut în vedere dovezile administrate în dosarul nr._/2006 al Judecătoriei B., dosar cu număr nou format_, în care s-a pronunțat o hotărâre de perimare, precum și probele administrate în această cauză, concluzionând că s-au emis două titluri pentru suprafața de 4000 m.p.
În drept, hotărârea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, apreciindu-se că sunt aplicabile normele de la alin. 1 lit. a pct. (iv) și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Potrivit dispozițiilor legale invocate, în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari, iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997.
Din raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză de către expertul F. L., instanța de fond a reținut că reiese că, într-adevăr, conform măsurătorilor, identificărilor, datelor preluate din arhiva O.C.P.I. suprafața de teren de 15.989 m.p. din titlul de proprietate nr._/424/10.01.2006 emis pe numele A. C. A. se suprapune peste suprafața de 4000 m.p. reconstituită prin titlul de proprietate nr._ pe numele V. L., în punctul „Racordare Stâlpu”, inclusiv și pe suprafața de 9.000 m.p. teren proprietatea reclamantei și soțului acesteia, în baza sentinței nr. 2827/15.05.2008. Aceleași concluzii au fost exprimate și de către expertul C. A. care a efectuat expertiza tehnică extrajudiciară în dosarul nr._/200/2009 având același obiect, cererea de chemare în judecată fiind perimată de drept.
Instanța de fond a menționat că această situație de fapt rezultă și din adresa O.C.P.I. B. nr._/05.12.2012, conform căreia s-a procedat la o schimbare a numerotării tarlalelor și parcelelor, de la data la care s-au emis titlurile de proprietate pe numele părților, tarlaua 12, . actul reclamantei devenind, după renumerotare, tarlaua 5, . 5, . de proprietate al pârâtei devenind tot tarlaua 5, .-se faptul că, în cele două titluri analizate, suprafețele nu sunt menționate în aceeași . se indică . în cel al pârâtei . acestea, în cauză, deși din actele întocmite de către comisiile de fond funciar, nu ar rezulta vreo suprapunere de teren, totuși, astfel cum au constat experții, cel de al doilea titlu, pentru pârâta A. M., a fost emis în anul 2006, în parte, pentru terenul de 4.000 m.p. atribuit deja reclamantei, în anul 1994.
Rapoartele de expertiză existente la dosar întocmite de expertul F. L. și C. A. au concluzionat că, la momentul eliberării titlului pe numele pârâtei, reclamanta se afla deja în posesia terenului în litigiu, care se află în continuarea terenului deținut în baza sentinței civile pronunțate în dosarul nr._ . Posesia acesteia a fost netulburată de către pârâtă care niciodată nu a venit la fața locului pentru a emite pretenții sau pentru a revendica imobilul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. locală pentru aplicarea legilor de fond funciar M., la data de 15.07.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., Secția I Civilă, sub nr._ din data de 01.08.2013.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, care reflectau realitatea din teren, apreciind că a fost pronunțată o hotărâre care nu concordă cu situația de fapt.
S-a învederat că, în întâmpinare și adresele transmise instanței, C. locală a precizat că acele suprafețe din titlurile de proprietate nu se suprapun, deoarece terenul reclamantei V. L. se află în tarlaua 4, . pârâtei A. M. este în tarlaua 5, . ..
Recurenta a făcut referire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, care nu au fost luate în considerare și respinse, deși existau înscrisuri de la O.C.P.I.
Intimații nu au formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în instanță prezentându-se numai reclamanta V. L., care a susținut respingerea recursului.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul principal al litigiului l-a reprezentat cererea reclamantei V. L. de a anulare parțială a titlului de proprietate nr._/424/10.01.2006, emis pe numele pârâtei A. M., în calitate de moștenitor al defunctului A. A., în ceea ce privește suprafața de teren de 4000 m.p., menționată în respectivul titlu în tarlaua 5, . fapt pentru care s-a solicitat anularea titlului l-a constituit suprapunerea acestei suprafețe cu terenul de 4000 m.p., reconstituit reclamantei V. L., potrivit titlului de proprietate nr. 743/25/19.10.1994, emis anterior titlului pârâtei.
Ceea ce a contestat recurenta, C. Locală M., prin motivele indicate în cerere, a fost temeinicia hotărârii, nu legalitatea acesteia, apreciind că, din înscrisurile depuse, punctul de vedere pe care l-a exprimat în întâmpinare și adrese, ar rezulta că nu există suprapunere între cele două terenuri din titlurile emise succesiv. A susținut în acest sens că terenul reconstituit reclamantei se află în tarlaua 12, . prezent, după renumerotare, este tarlaua 4, în timp ce terenul pârâtei A. M. este situat în tarlaua 5, . fost anterior tarlaua 3.
Tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că există o suprapunere între terenurile reconstituite, coroborând concluziile celor două expertize efectuate în cauză (C. A. și F. L.), cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, expertul F. L., în răspunsul dat la criticile formulate de către C. Locală, la data de 29.04.2013 (fila 45), a precizat că, în raport de terenul cu care a fost pusă în posesie reclamanta și renumerotarea tarlalelor, suprafața reconstituită nu se află în tarlaua 12, cum s-a trecut în titlul de proprietate emis, ci în tarlaua 5. Concluzia a fost susținută de adresa Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B., nr._/05.12.2012 (fila 61). În titlul de proprietate emis pe numele pârâtei s-a trecut aceeași ., 86, pentru că, la data emiterii titlului pârâtei, 10.01.2006, avusese loc renumerotarea tarlalelor. Nu se poate reține că, după renumerotare, reclamanta ar avea terenul situat în tarlaua 4, iar nu 5, cum a stabilit expertul, pentru că afirmația recurentei nu este susținută de nicio dovadă. În motivele de recurs, deși se menționează înscrisurile depuse la dosar, nu s-a făcut referire la niciunul dintre acestea, care să facă dovada afirmațiilor.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate, se poate observa că instanța nu le-a respins, cum se arată în motivele de recurs, ci le-a încuviințat, a dispus ca expertul F. L. să le analizeze și să dea lămuririle necesare, în ședința publică din 18.03.2013 (încheierea de la fila 93). Expertul a răspuns, potrivit înscrisului de la fila 95, comunicat Comisiei Locale M.. Este de observat că, în adresa nr. 5370/23.05.2013 (fila 102), C. locală M. își menține aceleași obiecțiuni, dar fără a aduce noi dovezi, fără să solicite efectuarea unei alte expertize pentru a dovedi o altă situație de fapt. Acesta a fost motivul pentru care instanța de fond, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, 27.05.2013 (încheierea de la fila 107), a respins obiecțiunile, constatând că expertul a răspuns acestora.
Față de toate aceste considerente, reținând că a fost corect stabilită situația de fapt, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentei, o va obliga să îi plătească intimatei-reclamante, V. L., cheltuieli de judecată în sumă de 620 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 183/04.09.2013 (fila 15) emise de către SCPA „A. & A.”.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâta C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar M., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 9365 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta V. L., domiciliată în ., și pârâții A. M., domiciliată în ., și C. județeană B. de aplicare a legilor fondului funciar cu sediul în mun. B., .. 48, județul B., având ca obiect fond funciar.
Obligă recurenta să plătească intimatei V. L. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 septembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C.-F. P. | Judecător, D. R. |
Grefier, V. P. |
Red./tehn. M.N.
16.09.2013
2 ex.
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător fond – I. C.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
