Evacuare. Decizia nr. 1700/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1700/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 196/282/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1700/2013
Ședința publică de la 25 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta STAȚIUNEA DE D. PENTRU OVINE RUȘEȚU (S.D.O.), cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 464 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta N. LUCREȚIA, domiciliată în Nehoiu, .. B., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata N. Lucreția, personal, lipsă fiind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform disp. art. 6 alin. 7 din Legea nr. 45/2009, și, totodată, pune în discuție calificarea căii de atac și acordă cuvântul intimatei care precizează că prezenta cale de atac este recursul.
Tribunalul apreciază că prezenta cale de atac este recursul, având în vedere valoarea contractului sub 100.000 lei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Intimata, având cuvântul cu privire la recursul declarat, solicită respingerea acestuia, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că stațiunea era obligată să emită lunar facturi privitoare la chirie, ceea ce nu a făcut, facturile au fost emise toate în luna decembrie. Mai arată că nu mai locuiește în Rușețu și că soțul său le-a găsit întâmplător. Depune copie de pe chitanța nr._/20.09.2013 în sumă de 300 lei, reprezentând dovada achitării chiriei pe lunile februarie, aprilie, mai, iunie, iulie, august. În ceea ce privește adăpostul, arată că este vorba despre un grajd dezafectat pe care l-a îmbunătățit și pe care intenționează să-l dețină până în anul 2014 când are contract de închiriere.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Pogoanele sub nr._ reclamanta Statiunea de D. pentru Ovine Rusetu a chemat în judecată pe pârâta N. Lucreția, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 439/2004, obligarea la plata sumei restante de 550 RON, reprezentand contravaloarea chiriei ce a facut obiectul contractului de locatiune nr.439/2004 încheiat intre părți, obligarea la evacuarea spatiului ocupat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat, la data de 03.08.2004, un contract de locatiune cu parata N. L. prin care aceasta a dobandit dreptul de folosinta, pentru o perioadă de 10 ani, a spatiului cu destinatia "Grajd Testare", în suprafata de 1182 mp, construqie pe care o detine în administrare.
Conform art. 4.2 "Plata chiriei se face lunar la data de 5 ale lunii urmatoare celei pentru care se face plata, în numerar la casieria unitatii", iar la data de 12.2012, parata figura în evidentele contabile cu un debit în cuantum de 550 RON, conform facturilor anexate, reprezentand chirii restante.
A incercat solutionarea situatiei pe cale amiabila, convocand ambele parti la conciliere directa, demersurile ramânând fără rezultat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1429 C.dv, art. 1 073 C.civ, art. 969 si 970 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copii: act identitate persoană împuternicită, invitatie conciliere cu dovadă comunicare, contract închiriere, facturi fiscal.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar, prezentă în instanță, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A depus dovada plata debit restant prin mandat postal.
Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr.464/13.03.2013 aJudecătoriei Pogoanele a fost respinsă acțiunea, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 550 lei reprezentând chirie restantă a fost respins ca răma fără obiect.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. 439/2004, evacuarea pârâtei din spațiul ocupat și cererile părților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanțade fond a reținut că prin contractului de locațiune nr.439/2004 încheiat între părți, pârâta a închiriat, pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.08.2004 și până la data de 31.07.2014, suprafața de 1182 mp, cu denumirea grajd „Testare”, prețul chiriei fiind de 500.000 lei vechi (50 ron).
În executarea contractului reclamanta a emis în perioada 03.12.2012 – 14.01.2013 facturile fiscale . VEV nr._ –_, reprezentând contravaloare chirie, necontestate de către pârâtă.
Mai mult, prin factura nr. 10 din 05.02.2013 pârâta a făcut dovada plății chiriei restante în sumă de 550 lei, astfel că instanța a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
În privința celorlalte două capete de cerere, rezilierea contractului de închiriere și obligarea paratei la evacuarea spațiului ocupat, instanța a reținut că în contractul încheiat nu sunt înscrise clauze care să prevadă asemenea sancțiuni în cazul nerespectării obligației de plată a chiriei de către pârâtă, termenul închirierii fiind ferm, pe o perioadă de 10 ani.
Art. 3.2 din contract prevede într-adevăr posibilitatea rezilierii contractului de către proprietarul-locator, dar numai în situația schimbării statutului în baza unor modificări legislative,
Or, conform prevederilor art. 969 alin. 1 cod civil 1864, aplicabile în condițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Astfel, au fost respinse ca neîntemeiate și aceste capete de cerere:
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Stațiunea de D. pentru Ovine Rușețu solicitând admiterea acestuia,modificarea sentinței și constatarea rezilierii contractului de închiriere nr.439/2004, cu obligarea intimatei pârâte la evacuarea spațiului.
A susținut că la data de 17.12.2012 pârâta figura în evidențele contabile cu un debit de 550 lei chirii restante, a încercat soluționarea amiabilă, demersurile rămânând fără rezultat, astfel că este îndreptățită a solicita rezilierea contractului.
Pârâta a efecuat plata în luna februarie 2013, când acțiunea era pe rolul judecătoriei.
Consideră că și în situația în care contractul nu are clauză de reziliere pârâta de află în culpă, condiția rezolutorie fiind subînțelesă în contractele sinalagmatice atunci când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul, conform art.1020 Cod civil. Solicită a se avea în vedere reaua credință a pârâtei care are calitatea de reprezentant legal al SDO Rușețu, administrator al domeniului public al statului supus închirierii, iar nu de proprietar și în calitate de chiriaș, contractul de închiriere fiind lacunar.
La termenul de judecată din 25.09.2013 a fost calificată calea de atac ca fiind recursul.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar, fiind prezentă la termenul menționat a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că stațiunea era obligată să emită lunar facturi privitoare la chirie, ceea ce nu a făcut, facturile au fost emise toate în luna decembrie.
A depus copia chitanței nr._/20.09.2013 în sumă de 300 lei, reprezentând dovada achitării chiriei pe lunile februarie, aprilie, mai, iunie, iulie, august.
Tribunalul, verificând sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de închiriere nr.439/2004, încheiat între părți, recurenta Stațiunea de D. pentru Ovine Rușețu a închiriat intimatei N. Lucreția suprafața de 1182 mp, cu denumirea grajd „Testare” pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 01.08.2004 și până la data de 31.07.2014, chiria fiind de 500.000 lei vechi (50 ron).
Așa cum a reținut și instanța de fond, părțile, în convenția încheiată, nu au stabilit cauză de rezilierea a contractului neplata chiriei, la capitolul VII –Răspunderea contractuală prevăzându-se că pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate părțile datorează despăgubiri.
În cauză, deși s-a susținut că intimata pârâtă nu a plătit chiria, figurând la data de 17.12.2012, cu un debit de 550 lei, motiv pentru care s-a solicitat rezilierea contractului, din facturilor fiscale depuse la dosar rezultă că, pentru perioada ianuarie 2012 – decembrie 2012, recurenta nu a emis facturi la sfârșitul fiecărei luni, toate facturile depuse la filele 14-19 dosar fiind emise în luna decembrie 2012, respectiv ianuarie 2013.
Ori, ulterior emiterii facturilor, intimata pârâtă a făcut dovada plății chiriei, potrivit facturii nr.10/05.02.2013, astfel că nu se poate invoca doar culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale.
Mai mult, prin chitanța nr._/2013, depusă la dosar în recurs, intimata a făcut dovada plății chiriei, conform contractului în cauză, acceptată de recurentă și pentru lunile ulterioare, inclusiv luna august.
De asemenea, tribunalul constată că perioada pentru care părțile au convenit închirierea spațiului a fost stabilită până la 31.07.2014, potrivit art.3.1, iar conform art.3.2 și în situația în care recurenta își schimbă statutul în baza unor modificări legislative, contractul se va executa în continuare, iar în situația în care se va rezilia, se va permite locatarului ca într-o perioadă de 12 luni de la data respectivă să elibereze și să predea spațiile închiriate, cu respectarea obligațiilor contractuale de plată a chiriei.
În privința motivelor de recurs privind dubla calitate a pârâtei, tribunalul constată că aceste aspecte nu au fost invocate și în motivarea acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, astfel că nu se pot formula cereri noi direct în calea de atac potrivit dispozițiilor art.316 cu ref. la art.294 Cod procedură civilă.
În consecință, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta STAȚIUNEA DE D. PENTRU OVINE RUȘEȚU (S.D.O.), cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 464 din 13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta N. LUCREȚIA, domiciliată în Nehoiu, .. B., având ca obiect reziliere contract.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 septembrie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red./Tehnored. AMD
2 ex./25.10.2013
Dosar nr._ al Judecătoriei Pogoanele
Judecător fond P. C.D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1217/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1053/2013. Tribunalul... → |
|---|
