Plângere contravenţională. Decizia nr. 1323/2013. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1323/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 22104/200/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1323/2013

Ședința publică de la 14 Iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F. C. P.

Judecător E. P.

Judecător M. N.

Grefier V. P.

Pe rol judecarea recursului declarat de petenta ., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat M. C. din B., ..176, ., . împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă al Municipiului B., cu sediul în B., .. 1 B, județul B., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C., pentru recurenta petentă ., lipsă fiind intimatul I. T. de Muncă B..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosarul cauzei, s-a depus, la data de 13.06.2013, întâmpinare formulată de către intimatul I.T.M. B., că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Întrebată fiind, partea prezentă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe recurs, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părții prezente, potrivit cu care aceasta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și îi acordă cuvântul, pe recurs, pentru dezbateri.

Avocat M. C., pentru recurenta petentă ., critică sentința recurată pentru nelegalitate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție și, în subsidiar, modificarea procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment.

Fără cheltuieli de judecată..

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A) Obiectul acțiunii

1.1. Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.07.2011 sub nr. de dosar_, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă al Municipiului B.- Inspecția Muncii, anularea procesului verbal de contravenție . nr. 8061/16.07.2012.

1.2. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență:

- că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 40.000 lei potrivit dispozițiilor art. 260 (1) lit.e din Legea nr. 53/2003 rep., reținându-se în sarcina petentei faptul că, la data de 12.07.2012, între orele 20,44 și 21,00, inspectorii ITM au identificat la muncă, la punctul de lucru din . număr de 4 persoane care au fost primite la muncă, contrar prevederilor art. 16 alin.1 din Codul muncii;

- că procesul verbal este nelegal, sub aspectul respectării dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind obligativitatea respectării înscrierii și aplicării tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute;

- că procesul verbal este și netemeinic, prin prisma faptului că instanța trebuie să ofere petentei garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din CEDO;

- că, la data reținută în actul constatator, inspectorii ITM au efectuat controlul la sediul petentei, în lipsa reprezentantului său, iar actul de constatare nu a fost întocmit la sediul petentei așa cum s-a consemnat, ci la sediul intimatului;

- că amenda aplicată nu a fost corect individualizată în condițiile în care, conform legii, trebuia aplicată câte o sancțiune pentru fiecare angajat în parte și nu o sanctiune globală, fără a se indica modul în care s-a ajuns la suma respectivă, în aceste condiții neputându-se verifica respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii aplicate, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001;

- că dispozițiile art. 276 alin.1 lit.e din Codul muncii nu reglementează o contravenție unică, ci o pluralitate de contravenții, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin.1 din OG nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator are obligația de a aplica câte o sancțiune pentru fiecare faptă în parte, respectiv pentru fiecare persoană primită la lucru fără încheierea în scris a contractului de muncă, ceea ce înseamnă că vor fi săvârșite atâtea contravenții câte persoane au fost primite la muncă în lipsa unui contract individual în formă scrisă;

- că un alt argument în acest sens este faptul că valoarea principală protejată prin instituirea contravenției prevăzute de art. 276 alin.1 lit.e din Codul muncii nu este protecția forței de muncă, în general, ci protecția drepturilor fiecarui salariat în parte, în aceste condiții fiind firesc să se considere că pentru fiecare persoană primită la lucru fără încheierea în scris a contractului de muncă va exista câte o contravenție;

- că, după individualizarea sancțiunii pentru primirea la muncă a fiecărei persoane, în etapa ulterioară, agentul constatator însumează sancțiunile aplicate, fără a mai putea interveni cu operațiuni suplimentare de individualizare prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, acest mod de stabilire a sancțiunii fiind specific pluralității, iar nu unității de contravenții, în sensul art. 10 din OG nr. 2/2001;

- că, deși în speță s-a reținut primirea la muncă a patru persoane fără încheierea prealabilă în formă scrisă a contractului individual de muncă, agentul constatator nu a individualizat sancțiunea contravențională pentru fiecare persoană în parte, ci a aplicat o singură amendă contravențională de 40.000 lei, fără a indica modul în care s-a ajuns la suma respectivă și care este sancțiunea aplicată pentru fiecare persoană în parte, ceea ce face să nu se poată verifica legalitatea aplicării amenzii în sumă de 40.000 lei, această sancțiune neputând fi menținută pentru a nu-i provoca petentei o vătămare constând în executarea unei sancțiuni contravenționale nelegal aplicate;

- precum și că, în subsidiar, se impune a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

B)Apărările intimatului

2.1. La data de 09.11.2012, intimatul I. T. de Muncă al Municipiului B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, procesul verbal fiind temeinic și legal întocmit.

2.2. S-a învederat, în motivare, în esență:

- că, prin Deciziile nr. 448/2005, nr. 1533/2009 și nr. 938/2010, Curtea Constituțională a statuat că „întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi are, chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă, este în interesul ambelor părți. Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forța de muncă salariată. Prevederea obligației încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, precum și sancționarea neîndeplinirii acestei obligații legale nu îngrădesc in niciun fel exercițiul dreptului la muncă”;

- că, la data de 12.07.2012, între orele 20,44 și 21,00, inspectorii din cadrul intimatului ITM B. au efectuat o acțiune de control la societatea petentă, identificând un număr de 4 persoane care prestau muncă la terasa „Galactic Club”, amenajată în . Gloria și aparținând petentei ., fără ca angajatorul să fi transmis în format electronic elementele contractelor individuale de muncă stipulate la art. 3 alin. 2 din HG nr. 500/2011 pentru un număr de 4 persoane până cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;

- că s-a considerat de intimat că fapta angajatorului, de a nu încheia în formă scrisă contractul individual de muncă, a fost săvârșită cu intenție, că această faptă constituie o încălcare a dispozițiilor în vigoare privind încadrarea în muncă a persoanelor și o sustragere a acestuia de la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale de stat, că nu se poate reține buna-credință a angajatorului deoarece acesta a mai fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă;

- că, referitor la legalitatea procesului verbal, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001;

- că, cu privire la temeinicia procesului verbal, acesta s-a întocmit potrivit prevederilor legale în materie, fatul că petenta a încheiat contractul individual de muncă ulterior emiterii procesului verbal nefiind un motiv suficient care să ducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât . urmare a intervenției autorităților competente;

- că prevederile art. 260 alin. (1) lit.e din Codul muncii nu reglementează mai multe contravenții, ci o contravenție unică, respectiv ”primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă”, în acest sens statuând și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1600/9.12.2010;

- precum și că, la individualizarea sancțiunii contravenționale, inspectorii de muncă au ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit și de urmarea produsă, în cauză nefiind justificată aplicarea sancțiunii avertisment, întrucât fapta petentei nu este una de o gravitate redusă, conform art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001.

C)Sentința pronunțată în cauză și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

3.1. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr._/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 8061.

3.2. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de instanța fondului, în esență:

- că, la data de 16.07.2012, a fost întocmit, de către un agent constatator din cadrul intimatului I. T. de Muncă B., procesul verbal de contravenție . nr. 8061, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 260 alin.l lit. e Codul Muncii, constând în aceea că a primit la muncă pe F. C., G. V., T. A. N., Baltagan G., în datele de 03.07.2012, 01.07.2012, 05.07.2012, respectiv 10.07.2012, pentru acest motiv fiind aplicată contestatoarei o amendă în cuantum de 40.000 lei;

- că, analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, se apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității;

- că, contrar susținerilor petentei, din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta a fost întocmit la sediul petentei în localitatea Mărăcineni și că a fost semnat de către petentă, prin administrator;

- că, la controlul efectuat de către inspectorii de muncă, nu este obligatorie prezența admistratorului societății, față de prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 108/1999;

- că nerespectarea acestor dispoziții nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contravenție, ci numai cu condiția dovedirii unei vătămări, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ., aplicabil și în procedura contravențională conform art. 47 din OG. nr. 2/2001, ceea ce, în speță, nu s-a dovedit;

- că, în raport de susținerea petentei că amenda aplicată nu a fost corect individualizată în condițiile în care, conform legii, trebuia aplicată câte o sancțiune pentru fiecare angajat în parte și nu o sancțiune globală, fără a se indica modul în care s-a ajuns la suma respectivă, se observă că prevederile art. 260 alin. (1) lit.e din Codul muncii nu reglementează mai multe contravenții, ci o contravenție unică, respectiv „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă” și că, în speță, petentul nu a săvârșit mai multe contravenții ci doar una singură;

- că o atare ultimă concluzie reiese atât din interpretarea gramaticală a textului incriminator, observându-se că legea folosește pluralul, persoane, și nu singularul, cât și din interpretarea teleologică a aceluiași text, care, prevăzând că, constituie contravenție și se sancționează amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, nu permite a se reține că se aplică mai multe amenzi care se însumează, ci una singură, într-o singură treaptă, diferențiată însă în funcție de numărul de persoane identificate, cu atât mai mult cu cât sancțiunea se aplică angajatorului, iar nu angajatului fără forme legale;

- că, coroborând fișele de identificare completate de numitele F. C., G. V., T. A. N. și Baltagan G. cu faptul că acestea au fost găsite de către agenții constatatori prestând activitate în beneficiul petentei, trebuie reținut, fără putință de tăgadă, că fapta reținută în sarcina petentei prin procesul verbal atacat corespunde realității, constatându-se temeinicia procesului verbal de contravenție;

- că, în ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, se constată de prima instanță că, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea, respectiv amenda în cuantum minim, 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată, sancțiunea contravențională aplicată fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă;

- precum și că, deși ulterior petenta a încheiat contractele de muncă în formă scrisă, trebuie remarcat că ea era obligată în acest sens prin instrucțiunile stabilite de agenții constatatori, fiind necesar a se ține cont și de atitudinea petentei care a mai fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă, așa cum rezultă din procesele-verbale ._/ 31.10.2011 și nr. 7168/31.10.2011.

D) Recursul exercitat în cauză de către societatea petentă și apărările intimatului în faza recursului

4.1. Împotriva acestei sentințe, nr._/17.12.2012, petenta ., cu respectarea termenului legal, a declarat recurs, înregistrat la data de 18.12.2012.

S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se admită plângerea contravențională formulată și să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție contestat și, în subsidiar, modificarea în parte a acestuia, înlocuindu-se amenda contravențională în cuantum de 40.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

4.2. În motivarea recursului, care a fost depusă, în condițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, la data de 17.05.2013, s-a reliefat, în esență:

- că motivul principal pentru care petenta a considerat procesul-verbal atacat ca fiind întocmit cu încălcarea legii a fost reprezentat de faptul că amenda aplicată nu a fost corect individualizată în condițiile în care, conform legii, trebuia aplicată câte o sancțiune pentru fiecare angajat în parte și nu o sanctiune globală, fără a se indica modul în care s-a ajuns la suma respectivă, în aceste condiții neputându-se verifica de instanță respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii aplicate, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001;

- că, după individualizarea sancțiunii pentru primirea la muncă a fiecărei persoane, în etapa ulterioară, agentul constatator însumează sancțiunile aplicate, fără a mai putea interveni cu operațiuni suplimentare de individualizare prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, acest mod de stabilire a sancțiunii fiind specific pluralității, iar nu unității de contravenții, în sensul art. 10 din OG nr. 2/2001;

- că, deși în speță s-a reținut primirea la muncă a patru persoane fără încheierea prealabilă în formă scrisă a contractului individual de muncă, agentul constatator nu a individualizat sancțiunea contravențională pentru fiecare persoană în parte, ci a aplicat o singură amendă contravențională de 40.000 lei, fără a indica modul în care s-a ajuns la suma respectivă și care este sancțiunea aplicată pentru fiecare persoană în parte, ceea ce face să nu se poată verifica de instanță legalitatea aplicării amenzii în sumă de 40.000 lei, această sancțiune neputând fi menținută pentru a nu-i provoca petentei o vătămare constând în executarea unei sancțiuni contravenționale nelegal aplicate;

- că este necesar a se observa greșita interpretare a legii în motivarea instanței de fond cu privire la stabilirea tratamentului sancționator și la individualizarea sancțiunii aplicate;

- că, în mod eronat și fără a se rezulta din procesul-verbal atacat, instanța a apreciat că s-a aplicat o sancțiune de câte 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă, în condițiile în care nu rezultă sancțiunea aplicată pentru fiecare angajat în parte pentru a se ajunge la concluzia că există sancțiuni egale care au fost însumate;

- că menținerea unei sancțiuni rezultante în condițiile în care nu se poate stabili din ce sancțiuni este compusă ar echivala cu aplicarea sancțiunii contravenționale de către instanță, operațiune care, conform OG nr. 2/2001, este dată în competența exclusivă a agentului constatator;

- precum și că, în subsidiar, este necesar a se dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că, deși în lipsa unor elemente de individualizare reprezenta singura soluție legală ce se putea pronunța, instanța de fond nu a analizat această cerere subsidiară, formulată de către petentă.

5. La data de 13.06.2013, intimatul ITM B. a depus, în faza recursului, întâmpinare, cerând a se respinge recursul, ca nefondat, având în vedere că sentința atacată este legală și temeinică.

II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată recursului

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 304 și art. 304¹ C.proc.civ., Tribunalul reține că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed.

6. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B., prin care s-a solicitat anularea, ca nelegal și netemeinic, a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 8061/16.07.2012.

Prin acest proces-verbal, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.

S-a reținut, în cuprinsul procesului-verbal, faptul că, în urma controlului efectuat în data de 12.07.2012, orele 20,44-21,00, la punctul de lucru al ..- terasa „Galactic Club”, situată în B., . Gloria, s-a constatat că angajatorul .. a primit la muncă un număr de 4 persoane, respectiv pe numitele F. C. din data de 03.07.2012, G. V. din data de 1.07.2012, T. A. N. din data de 05.07.2012, Baltagan G. din data de 10.07.2012, fără a încheia cu aceste persoane contracte individuale de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, contrar art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, republicat, coroborat cu art. 16 alin. 2 din același act normativ și art. 4 alin. 1 lit. a) din HG nr. 500/2011, modificată prin HG nr. 1105/2011.

7. Se observă că, prin sentința recurată, judecătoria a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de societatea contravenientă și că, în esență, petenta-recurentă . critică această soluție, apreciind-o nelegală, prin prisma faptului că au fost greșit aplicate în cauză prevederile art. 10 alin.1, ale art. 21 alin. 3 și ale art. 34 din OG nr. 2/2001.

Or, aceste critici, care ar putea fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., nu sunt fondate.

8. Într-adevăr, trebuie relevat că, în realitate, aserțiunile recurentei-petente sunt fundamentate pe împrejurarea că, în opinia acesteia, prevederile art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii – dispoziții care prevăd și sancționează contravenția imputată recurentei-petente prin procesul-verbal contestat în pricină- nu reglementează o contravenție unică, ci o pluralitate de contravenții, ceea ce ar atrage aplicabilitatea art. 10 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Or, în mod judicios și cu respectarea deplină a legii, s-a reținut de prima instanță că aceste aserțiuni nu pot fi primite.

9. Astfel, este de remarcat că, potrivit art. 260 alin.1 lit. e) din Codul Muncii, „constituie contravenție și se sancțiionează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.

Acest text legal a fost supus controlului de constituționalitate în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1600/09.12.2010, publicată în M.Of. nr. 82/1.02.2011, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

10. Or, în considerentele acestei decizii, se menționează că:

- „Art. 276 alin. (1) lit. e) din Codul muncii nu reglementează mai multe contravenții, ci o contravenție unică”;

- „Modalitatea de individualizare a sancțiunii va ține însă cont de situația concretă existentă, respectiv de numărul persoanelor primite la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă”;

- „Prin urmare, gravitatea contravenției săvârșite depinde de numărul de persoane care lucrează fără forme legale, de unde rezultă și regimul sancționatoriu mai aspru ce urmează a fi aplicat”;

- „De aceea, modalitatea de individualizare a sancțiunii trebuie să fie realizată în funcție de acest criteriu obiectiv, fără a se depăși maximul general în materia sancțiunilor contravenționale - 100.000 RON [a se vedea art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor]”;

- „În aceste condiții, Curtea reține că nu există o pluralitate de contravenții, de unde ar rezulta un eventual "concurs" între acestea, împrejurare ce ar face aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor”, așa cum susține, inclusiv în motivarea recursului promovat, recurenta-petentă.

Este esențial de relevat că, potrivit unei jurisprudențe constante a unicei instanțe de jurisdicție constituțională (a se vedea, de exemplu, decizia nr. 232/2013, publicată în M.Of. nr. 359/17.06.2013), considerentele unei decizii a Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță, ca și dispozitivul, tuturor subiectelor de drept.

11. Prin urmare, trebuie apreciat că, numai cu nesocotirea gravă a acestor considerente – ceea ce ar fi putut atrage aplicarea unor sancțiuni disciplinare pentru judecător, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004, respectiv „nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii” -, prima instanță ar fi putut achiesa la susținerile făcute de petentă (recurentă), în sensul că textul de lege sus-evocat (pct. 9 par. 1) ar incrimina o pluralitate de contravenții, iar nu o contravenție unică și că este necesar a se fi aplicat în cauză dispozițiile art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

De altfel, se observă că, făcând o judicioasă interpretare și aplicare a legii incidente, instanța fondului a conchis în sensul că, în speță, petenta nu a săvârșit mai multe contravenții, ci doar una singură, aspect care reiese atât din interpretarea gramaticală a textului incriminator, observându-se că legea folosește pluralul, persoane, și nu singularul, cât și din interpretarea teleologică a aceluiași text, care, prevăzând că, constituie contravenție și se sancționează amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, nu permite a se reține că se aplică mai multe amenzi care se însumează, ci una singură, într-o singură treaptă, diferențiată însă în funcție de numărul de persoane identificate, cu atât mai mult cu cât sancțiunea se aplică angajatorului, iar nu angajatului fără forme legale.

12. Apoi, Tribunalul consideră că nu pot fi primite nici afirmațiile recurentei-petente, cum că menținerea unei sancțiuni rezultante în condițiile în care nu se poate stabili din ce sancțiuni este compusă ar echivala cu aplicarea sancțiunii contravenționale de către instanță, operațiune care, conform OG nr. 2/2001, este dată în competența exclusivă a agentului constatator.

Într-adevăr, este important de remarcat că și atunci când face aceste afirmații recurenta pleacă de la premisa greșită că, în speță, ar exista o pluralitate de contravenții, iar nu o singură contravenție.

Or, așa cum am reliefat anterior (pct. 10-11), sancțiunea contravențională, având în vedere că nu este vorba despre o pluralitate de contravenții, nu este aplicată separat pentru fiecare persoană descoperită a fi lucrat fără forme legale, ci se individualizează ținându-se cont de situația concretă existentă, respectiv de numărul persoanelor primite la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă, depinzând, în cuantumul concret al amenzii fixat de organul constatator, de numărul de persoane care lucrează fără forme legale.

13. În fine, nu sunt fondate nici alegațiile recurentei-petente, cum că instanța de fond nu ar fi analizat cererea subsidiară, formulată de către petentă, vizând a se dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că aceasta ar fi singura soluție legală ce se putea pronunța, în lipsa unor elemente de individualizare.

14. Astfel, din simpla lecturare a considerentelor sentinței recurate, rezultă că, dimpotrivă, prima instanță a cercetat în concret și în mod detaliat criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Mai mult, se constată și că, fundamentat, s-a concluzionat de prima instanță că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională orientată spre minimul legal, respectiv amendă de 40.000 lei, adică câte 10.000 lei, pentru fiecare persoană identificată.

15. Tribunalul apreciază, în consens cu cele reținute de instanța fondului, că, în speță, nu se impune a se dispune înlocuirea acestei amenzi contravenționale aplicate recurentei-petente cu sancțiunea avertismentului:

- având în vedere că au fost depistate, la controlul intimatului, un număr de patru persoane care lucrau fără forme legale, respectiv fără încheierea unor contracte individuale de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă;

- ținând seama că, deși aflate în perioada de probă, aceste persoane, potrivit art. 34 alin. 1 din Codul Muncii, beneficiază de toate drepturile prevăzute în legislația muncii;

- luând în considerare că fapta săvârșită de recurenta-petentă prezintă un grad de pericol social ridicat, care decurge din aceea că respectiva faptă determină atât o sustragere a contravenientei de la plata obligațiilor fiscale care-i incumbă în calitate de angajator, cât și o lezare gravă a drepturilor cuvenite persoanelor care lucrează fără forme legale conform legislației de protecție socială și care împiedică, în consecință, aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001;

- ținând cont de faptul că încheierea ulterioară (la data de 17.07.2012) de către recurenta-petentă a contractelor de muncă în formă scrisă pentru numitele F. C., G. V., T. A. N. și Baltagan G. nu este altceva decât o executare a instrucțiunilor stabilite în sarcina acestei societăți de către agenții intimatului prin anexa 2 a procesului-verbal de contravenție contestat în cauză (fila 27-dosar fond);

- față de împrejurarea că, în recursul promovat, nu a fost negată afirmația primei instanțe, în sensul că petenta . a mai fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă, așa cum rezultă din procesele-verbale . nr._/31.10.2011 și nr. 7168/31.10.2011.

III) Soluția Tribunalului

16. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de casare ori modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., în urma unei analize a sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 304¹ C.proc.civ., Tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001, va respinge, ca nefondat, recursul declarat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenta ., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat M. C. din B., ..176, . împotriva sentinței civile nr._ din 17.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă al Municipiului B., cu sediul în B., .. 1 B, județul B., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013.

Președinte,

F. C. P.

Judecător,

E. P.

Judecător,

M. N.

Grefier,

V. P.

Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./21.06.2013

d.f. nr._ – Judecătoria B.- j.f. M. M. R.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul BUZĂU		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Plângere contravenţională. Decizia nr. 1323/2013. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 1323/2013. Tribunalul BUZĂU