Plângere contravenţională. Decizia nr. 1217/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1217/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 22014/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1217/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul M. E. D., domiciliat în București, ..36 ., sector 1, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, necomunicat, intimata a solicitat comunicarea motivelor de recurs, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului în raport de data comunicării sentinței – 28.01.2013, respectiv data înregistrării cererii de recurs – 15.02.2013 și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs civil.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 18.07.2012, petentul M. E. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, anularea procesului verbal . nr._ din 26.07.2011.
În motivarea cererii petentul a arătat că nu i-a fost comunicat acest proces verbal și nu a avut cunoștință de existența lui pana la înștiințarea de plata pentru anul fiscal 2012. Acesta a arătat că s-a aflat în eroare cu privire la obligativitatea achitării rovinietei, crezând că se deplasează in interiorul unei localități și nu pe un drum național.
Petentul a arătat că procesul verbal este nul, întrucât nu conține datele cu privire la toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, precum și pentru faptul că nu a fost înștiințat în scris despre posibilitatea de a formula obiecțiuni. De asemenea, petentul a arătat că tariful de despăgubire este nelegal întrucât nu a fost arătat prejudiciul creat.
Petentul a mai arătat că agentul constatator avea obligația de informa in cel mai scurt timp asupra naturii si cauzei acuzației formulate, conform jurisprudenței CEDO in materie, iar procesul verbal nu cuprinde datele de identificare ale aparatului folosit sau locul unde a fost montat acesta.
In drept cererea a fost întemeiata pe dispozițiile OG 15/2002 si OG 5/2001.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la judecata, însă a înaintat planșa fotografică a abaterii, autorizație de control și certificat calificat pentru semnătura electronică ale agentului constatator și dovada comunicării procesului verbal.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat în cauză sentința civilă nr._/10.12.2012, prin care a respins cererea de repunere în termen, a admis excepția tardivității formulării plângerii, invocată din oficiu, și a respins plângerea formulată de petentul M. E. D., ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii și ținând cont de excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată din oficiu,instanța a reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ petentul M. E. D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei si obligat la plata unei despăgubiri în cuantum de 28 euro, întrucât la data de 02.02.2011 vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 2 km 115 + 80 m, pe raza . fără a deține rovinieta valabilă.
Petentului i-a fost comunicat procesul verbal, prin afișare, la data de 02.08.2011, in prezenta martorului B. S. I., potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție (dosar, fila 11).
Conform art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 25 alin. 1 prevede ca procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.
Potrivit art. 27, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor
Având în vedere modul de calcul a termenelor procedurale stabilite pe zile, conform art. 101 alin. 1 din codul de procedură civilă și ținând cont că data comunicării procesului verbal de contravenție către petent a fost 02.08.2011, rezultă că acesta putea formula plângere contravențională cel mai târziu în data de 17.08.2011.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 07.07.2012, așa cum reiese din impresiunea ștampilei pe plic.
Astfel, instanța a constatat că, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 84/ 2003, C.N.A.D.N.R. este persoană juridică română de interes strategic național, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.
Art. 1171 din Codul civil anterior și art. 274 din noul cod civil prevăd că actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut.
Față de aceste dispoziții legale, se constată că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit de un angajat din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R., are natura unui înscris autentic.
Or, potrivit art. 1173 alin. 1 si alin. 2 din Codul civil anterior, actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată; executarea actului autentic, care este investit cu formulă executorie, va fi suspendată prin punerea în acuzație, când se intentează o acțiune criminală în contra pretinsului autor al actului, iar când în cursul unei instanțe civile actul se atacă de fals, tribunalele pot, după împrejurări, a suspenda provizoriu executarea actului. Iar potrivit art. 258 alin. 1 din noul cod civil prevede că înscrisul autentic face deplină dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la data și constatările făcute personal de agentul instrumentator, în condițiile legii. Referirea la condițiile legii, sunt la cele care stabilesc atribuțiile ce revin agentului instrumentator, în vederea autentificării înscrisului.
Față de aceste dispoziții legale, procesul verbal face dovada, până la înscrierea în fals, cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile lui simțuri.
In aceste condiții, pentru a putea contesta valabilitatea datei comunicării procesului verbal de contravenție consemnată în procesul verbal, petentul ar fi trebuit să invoce înscrierea în fals. Or, cum petentul nu a recurs la aceasta procedură, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare face dovada deplină a datei la care s-a întocmit.
Instanța a reținut că potrivit art. 103 din codul de procedură civilă, neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest caz, actul de procedură se va efectua în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Or, petentul nu a făcut nicio dovadă că a fost împiedicat să ia cunoștință despre procesul verbal dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, adică un caz de forță majoră.
Având în vedere cele expuse, instanța a constatat că petentul a depășit termenul de formulare a plângerii contravenționale, motiv pentru care a admis excepția tardivității plângerii contravenționale invocată din oficiu și a respins plângerea contravențională ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. E. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii, cu consecința anularii procesului verbal ., nr._/26.06.2011, încheiat de intimata, iar in subsidiar, având in vedere rolul activ al instanței de judecată, înlocuirea amenzii cu avertisment.
In primul rând, arată recurentul, nu a primit niciodată acest proces verbal de contravenție, de existența acestuia luând la cunoștință în momentul în care a primit înștiințarea de plată a impozitelor de la Primărie, Direcția economică, în acel moment depunând o cerere prin care a solicitat o copie de pe acest proces verbal, dată de la care a luat la cunoștință și de la care urmează să se calculeze termenul de decădere.
Precizează recurentul că este proprietarul autoturismului_ și din eroare, pentru o perioadă scurtă de timp, nu a deținut rovinieta valabilă pentru autoturismul mai sus menționat și a circulat pe raza localității Maracineni, din județul B., fapt pentru care a fost sancționat cu amenda contravențională pentru utilizarea drumurilor naționale fără a deține rovinieta valabilă.
A considerat că amenda aplicată nu este corectă, iar procesul verbal de constatare a contravenției, din punctul său de vedere, nu a respectat forma ad validitatem cerută de dispozițiile O.G. 2/2001, care conduce la nulitatea absolută a acestuia.
In fapt, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în opinia sa, a încălcat prevederile ari: 19 alin. 1 din OG 2/2001 conform căruia: "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator si de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Totodată, un alt motiv de nulitate absolută a procesului verbal de constatare si
sancționare a contravenției îl reprezintă și încălcarea evidentă a prevederilor art. 16 alin. 1 si 6 a OG 2/2001 conform căruia:
„ (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, in situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.
In concluzie, tuturor acestor condiții le sunt incidente dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 care prevăd: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Această apărare, arată recurentul, a fost respinsă de instanța de fond, în condițiile în care a susținut că este vinovat de faptul că la data de 02.02.2011 autoturismul în cauză nu deținea rovinietă valabilă pentru circulația pe toate categoriile de drumuri. Cu toate acestea, a deținut rovinietă valabilă atât înainte de acest moment, cât și după el, pentru autoturismul in cauză. Astfel, consideră că, în temeiul art. 5 coroborat cu art. 7 din OG. 2/2001 i se putea aplica sancțiunea avertismentului, cu atât mai mult cu cât este prima abatere de acest fel, iar pedeapsa amenzii are o valoare considerabilă în contextul situației economice de astăzi.
De asemenea, potrivit art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, iar din punct de vedere social, aceasta este o faptă prin care se cauzează o vătămare unui subiect de drept sau se pune în pericol ordinea socială, și din acest punct de vedere, așa zisa faptă, pe de o parte nu a fost săvârșita cu vinovăție, iar pe de altă parte, nu a fost pusă în pericol în niciun fel ordinea socială și, pe cale de consecință, nefiind vinovăție, nu există contravenție, așa zisul contravenient neprevăzând rezultatul faptelor altuia și neavând și neputând să aibă reprezentarea acestora.
Stabilirea existentei sau inexistentei vinovăției făptuitorului, in opinia sa, presupune cercetarea gândului cu care făptuitorul a săvârșit fapta, făptuitorul fiind considerat contravenient numai daca a săvârșit fapta având reprezentarea ca face ceva negativ.
S-a arătat că scopul OG nr. 195/2002 si OG nr. 2/2001 este de a preveni și corija eventuale posibile abateri ale posibililor făptuitori, din acest punct de vedere trebuia observat că fapta este de o gravitate redusă, de la acel moment am achitat taxa de drum, iar avertismentul poate fi aplicat chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
"Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta critica adusă de recurentă soluției de înlocuire a amenzii cu avertisment, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor prevăzute ca si contravenții, or la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001" (Tribunalul București secția a VII-a – Decizia civilă nr. 2632 din 10.11.2005).
In condițiile menționate, apreciază faptul că amenda contravențională a fost aplicată atât cu încălcarea dispozițiilor sus-reproduse, dar si cu încălcarea dispozițiilor art.5, 7 și 21 din OG 2/2001 in care se arata:
Având în vedere că pericolul social al faptei nu este unul de natura gravă, cumpărând acestui autoturism rovinieta valabilă, recurentul se consideră îndreptățit să solicite admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii, cu consecința anulării procesului verbal ., nr._/26.06.2011, încheiat de intimată și aplicarea unei sancțiuni echivalente cu avertismentul.
Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 299 si urm. din Codul de Procedură Civilă și art. 34 si 36 din OG 2/2001.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, deși legal citată, nu a formulat în cauză întâmpinare.
La termenul de judecată din 03.06.2013 instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității formulării cererii de recurs.
Potrivit art. 137 alin.1 c.p.c. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță, așa cum reiese din cuprinsul cererii de recurs formulate, obiectul recursului de față îl reprezintă sentința civilă nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Prin această sentință, instanța fondului a respins cererea de repunere în termen și a admis excepția tardivității formulării plângerii, invocată din oficiu, respingând plângerea ca fiind tardiv formulată.
Raportat la obiectul menționat mai sus, incidente în prezenta cauză sunt dispozițiile art. 301 c.p.c., potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Textul face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin.1 c.p.c., potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, potrivit art. 103 Cod pr.civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din analiza textelor legale expuse mai sus, rezultă că depunerea recursului prin nerespectarea termenului legal imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii, atrage respingerea recursului ca tardiv formulat, dat fiind faptul că a intervenit decăderea părții din dreptul de a formula calea de atac.
Din dovada de comunicare a sentinței civile a Judecătoriei B., f – 21 dosar fond, rezultă că petentul a primit această hotărâre la data de 28.01.2013, iar recursul a fost depus la data de 15.02.2013, după expirarea termenului prevăzut de art.301 c.p.c.
Rezultă, prin urmare, că este evidentă formularea recursului cu depășirea termenului legal, termen care în speță expira la 13.02.2013.
Tribunalul constată, de asemenea, că recurentul nu a probat că ar fi fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa să declare recurs în termenul legal, aceasta fiind singura posibilitate ca partea să fie repusă în termenul de declarare a căii de atac.
Ba mai mult decât atât, recurentul nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 103 al.2 Cod pr.civilă.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul urmează a admite excepția invocată din oficiu și a respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Respinge ca fiind tardiv recursul formulat de petentul M. E. D., domiciliat în București, ..36 ., sector 1, împotriva sentinței civile nr._/10.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, C. C. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./27.06.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – M. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 19/2013. Tribunalul BUZĂU | Evacuare. Decizia nr. 1700/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
