Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 3860/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta N. A. – domiciliată în comuna M., ., împotriva sentinței civile nr._/22.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect ordonanță președințială/ evacuare, în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A. C. – domiciliați în comuna M., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta N. A., lipsă fiind intimații B. N. și B. A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul a fost repus pe rol la cererea apelantei, după care:
Apelanta învederează că a aflat e termenul de astăzi de la avocatul Tibișoiu D., care i-a redactat și cererea de repunere pe rol. Arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelanta N. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii acțiunii și evacuării intimaților-pârâți din imobilul său.
Învederează că locuiește în aceeași casă cu intimații, care-i sunt fiu și respectiv noră, însă conviețuirea nu mai este posibilă din cauza faptului că băiatul său o bate și a lăsat-o fără bunurile proprii – i-a luat lemnele și i-a încuiat lucrurile într-o cameră la care ea nu are acces. Precizează că această casă este moștenire de la părinții săi, iar fiul său locuiește în imobil de când s-a născut. Deși mai are trei copii, aceștia nu o pot vizita din cauza intimatului B. N., care este agresiv și îi amenință că îi taie cu toporul. Susține că nu mai suportă acest chin și că nu mai poate locui cu propriul băiat.
Arată că intimatul este o fire dificilă și că a trăit cu 4 femei care nu l-au mai suportat, ultima dintre acestea, respectiv soția lui B. A. locuind cu el de 7 ani.
Precizează că ea locuiește într-o cameră mică, de 3 m. x 3 m., împreună cu o nepoată în vârstă de 13 ani, de care are grijă de când era mică.
Susține că mereu l-a reclamat pe fiul său la poliție, însă poliția îl învață ce să facă. Intimatul i-a luat certificatele medico-legale, pentru ca ea să nu mai aibă dovada agresiunilor la care este supusă. Acesta i-a luat și buletinul, dar și alte documente. A mai avut cu acesta un proces de evacuare, dar ea nu mai avea acte. Intimatul are și dosar penal pentru violență.
Solicită evacuarea intimaților din imobilul său.
INSTANȚA
Asupra prezentului apel civil:
Prin sentința civilă nr._/22.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A. C..
S-a dispus ca onorariul pentru plata avocatului Scocioran M. I., desemnat prin Decizia nr. 6/29.05.2013 a Decanului Baroului B., pentru a acorda asistență judiciară gratuită reclamantei N. A., în cuantum de 300 lei, să se înainteze din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați B..
S-a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta N. A. este proprietara imobilului teren situat în ., astfel cum rezultă din titlu de proprietate nr._/80/11.04.2003, pe care se află casa de locuit moștenită de la părinții săi.
În acest imobil reclamanta locuiește împreună cu pârâții B. N. și B. A. C., fiul respectiv nora acesteia, precum și cu copii acestora, o minoră, de 13 ani fiind doar fiica, pârâtului dintr-o altă căsătorie, iar ceilalți doi minori, fiind copii pârâților.
Reclamanta susține prin cererea de chemare în judecată, că nu poate conviețui cu pârâții, întrucât aceștia îi aplică tratamente inumane, au izolat-o într-o cămăruță fără curent electric, o lasă fără mâncare, i-au pus otravă în găleata de apă și au lovit-o, singurele dovezi în susținerea afirmațiilor sale fiind certificatul medico –legal nr. 1632/20.12.2010, prin care se constată că reclamanta prezenta la acea dată pe articulația pumn drept și 1/3 inferioară antebraț drept, față, o echimoză violacee de 0,5/3,5 cm, pe fața dorsală a mâinii stângi echimoză violacee de 1/3 cm, care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, precum și certificatul medico –legal nr. 228/25.03.2013, prin care se constată că reclamanta a suferit următoarele leziuni. Pe 1/3 a antebrațului stâng o echimoză brună, de 6/3 cm, pe pumnul stâng o echimoză, precum și alte echimoze, pe mâna stângă pe antebraț, la glezna dreaptă, la buza superioară ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Certificatele medico legală, fac dovada leziunilor suferite de către reclamantă, dar nu fac nicio dovadă cu privire la persoana care a provocat aceste leziuni. Deși instanța i-a încuviințat reclamantei proba cu doi martori, pentru a dovedi ceea ce susține în cererea de chemare în judecată, și i-au fost acordate 3 termen în acest sens reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune lista cu numele și adresa martorilor, motiv pentru care instanța conform art. 254 alin 4 lit. a din Noul cod de procedură civilă, a dispus decăderea reclamantei din proba cu martori.
Din declarația martorei D. S., propusă de către pârâți, instanța a reținut că dimpotrivă certurile dintre părți pornesc de la reclamantă, că pârâtul a avut până în prezent trei soții și niciuna nu a putut să locuiască în casă cu reclamanta, fiind nevoite să plece, pârâta, este ultima soție a pârâtului, și este săracă nu are unde să plece și din cauza reclamantei a fost nevoită să-și dea spre adopție un copil al acesteia dintr-o altă căsătorie, întrucât reclamanta îi spunea tot timpul „ pleacă cu handicapata din casa mea”. Martora a arătat că nu l-a văzut niciodată pe pârât să exercite acte de violență asupra reclamantei, dimpotrivă fiica cea mare a pârâtului, de 13 ani, i-a povestit acestei martore, că a văzut-o pe reclamantă că se ciupea și se zgâria singură. Martora a mai arătat că acum o lună, reclamanta, din senin a bătut-o pe pârâtă cu mătura, profitând că pârâtul nu a fost acasă, fiind plecat la muncă la un vecin. Martora a mai afirmat că energia electrică a fost tăiată pentru că nu s-au plătit facturile, pentru că reclamanta le ascundea, și în timp ce curentul a fost tăiat reclamanta și-a tras în mod fraudulos curent, într-o cămăruță, fără știrea pârâților, acest fapt fiind văzut de fata pârâților, care le-a spus acestora că „bunica are curent”. De asemenea a mai arătat că reclamanta ocupă 60 % din casă, ocupând două camere, are acces la bucătărie și hol, în timp ce pârâții stau 5 persoane în 2 camere, iar bucătăria este în afara clădirii.
Așadar din declarația martorei sus menționate, susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu se confirmă, dimpotrivă din declarația acestei martore, rezultă că reclamanta este cea care provoacă scandal și-și produce leziuni singură, pentru a obține certificate medico legale pentru a-și preconstitui probe în instanță.
Față de situația de fapt descrisă, din care rezultă că reclamanta este cea care provoacă starea conflictuală dintre părți și imposibilitatea de conviețuire a acestora, instanța apreciază că reclamanta nu-și poate invoca propria atitudine culpabilă pentru a obține evacuarea pârâților, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, respectiv, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, motiv pentru care instanța a respins cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 452 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată
A dispus, în baza art. 6 alin. 1 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/2008 raportat la art. 55 alin. lit. c din Legea 51/1995, ca onorariul pentru plata avocatului Scocioran M. I., desemnat prin Decizia nr. 6/29.05.2013 a Decanului Baroului B., pentru a acorda asistență judiciară gratuită reclamantei N. A., în cuantum de 300 lei, să se înainteze din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați B.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta N. A., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a menționat că prima instanță nu a dat eficiență probelor, întemeindu-se numai pe declarația martorei audiate la propunerea pârâților. A subliniat că nu a putut indica martori care să cunoască situația reală datorită vârstei sale și problemelor de sănătate. Cu toate acestea, arată că proba testimonială nu poate avea o valoare mai mare decât celelalte mijloace de dovadă. Astfel, reclamanta a făcut dovada că este proprietara imobilului și dovada vătămărilor care i-au fost aduse, depunând în acest sens înscrisuri la dosarul cauzei.
Instanța de fond a ignorat faptul că pârâții nu au un titlu legal, care să le confere dreptul de a locui în imobil.
Apelul este nefondat.
Potrivit art.996 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe cale de ordonanță președințială, nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din interpretarea judicioasă a dispozițiilor de mai sus, rezultă că pentru procedura specială a ordonanței președințiale trebuiesc îndeplinite condițiile cumulative privind urgența și neprejudecarea fondului. De asemenea, măsurile dispuse trebuie să aibă caracter vremelnic.
Urgența specifică unei cereri de ordonanță președințială există în cazul în care aceste măsuri provizorii sunt necesare pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâții sunt fiul și nora reclamantei și locuiesc în același imobil de aproximativ 7 ani.
Martora audiată la solicitarea pârâților a relatat că reclamanta nu s-a înțeles cu niciuna dintre soțiile pârâtului, datorită faptului că aceasta a intervenit în relațiile de familie ale fiului său, ceea ce a dus la despărțirea acestora. A mai relatat martora că reclamanta este cea care provoacă discuții și datorită comportamentului său părțile nu se pot înțelege.
Tribunalul constată că, chiar dacă între reclamantă și pârâți există divergențe care împiedică buna conviețuire în cadrul aceleiași gospodării, această situație nu reclamă urgența evacuării pârâților, întrucât părțile au conviețuit o perioadă îndelungată în același imobil, iar neînțelegerile și certurile dintre acestea sunt provocate, deopotrivă, și de comportamentul reclamantei.
Chiar dacă pârâții nu au un titlu locativ propriu cu privire la imobilul respectiv, rezultă că aceștia nu au ocupat abuziv ori prin violență locuința, având în acest sens acordul reclamantei, acord întemeiat în principal pe raporturile de familie existente între părți. Situația conjuncturală intervenită pe parcursul conviețuirii părților nu reclamă urgență cât privește evacuarea pârâților, cu atât mai mult cu cât reclamanta își întemeiază cererea pe inexistența unui titlu locativ al pârâților. Ori, pârâții au locuit în imobil cu consimțământul reclamantei și în considerarea relațiilor de rudenie existente. Nu este îndeplinită condiția urgenței cât privește evacuarea pârâților deoarece nu există dovezi ori indicii că drepturile reclamantei s-ar păgubi prin întârziere, ori există riscul unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Cât privește condiția neprejudecării fondului, măsura evacuării poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale doar în situații excepționale precum ocuparea vădit abuzivă a unei locuințe de către persoane care nu au niciun drept cu privire la aceasta.
Din probatoriul administrat nu rezultă caracterul vădit abuziv al ocupării imobilului de către pârâți, din moment ce aceștia au locuit și gospodărit împreună cu reclamanta în același imobil o perioadă lungă de timp. Aceste raporturi locative s-au întemeiat, în principal, pe relațiile de rudenie apropiată existentă între reclamantă și pârâți.
Faptul că reclamanta nu se mai înțelege cu pârâții nu reprezintă un motiv justificat pentru evacuarea acestora pe calea procedurii ordonanței președințiale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege privitoare la urgența cererii și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta N. A. – domiciliată în comuna M., ., împotriva sentinței civile nr._/22.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect ordonanță președințială/ evacuare, în contradictoriu cu pârâții B. N. și B. A. C. – domiciliați în comuna M., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, M. H. |
Red.VB
Th.red.CC/5 ex.
19 Noiembrie 2013
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond P. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 889/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1748/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
