Pretenţii. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 563/277/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 432/2013
Ședința publică de la 13 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A. E. D.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul G. D. D. domiciliat în ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1639/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata N. F., domiciliată în ., județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul și intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării recursului și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L UL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr._ /01.04.2010, în fond după casare și ulterior precizată, reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta N. F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea a 11 salcâmi și a unor pomi fructiferi pe care pârâta i-a tăiat de pe terenul reclamantului.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost luat interogatoriul pârâtei și au fost audiați martorii B. G. și M. G., propuși de reclamant.
În urma probelor administrate, Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr.1639 din 23.11.2010, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant și obligat acesta să plătească pârâtei 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că martorii audiați în cauză au declarat că la solicitarea pârâtei au tăiat puieți de salcâm ce ieșiseră prin gardul de la stradă care îngrădește proprietatea pârâtei, iar terenul reclamantul se află la o distanță de circa 100 – 200 m. și nu se învecinează cu terenul pârâtului și că terenul de pe care au fost tăiați arborii se află în continuarea proprietății pârâtei.
S-a mai reținut că pârâta a depus titlul de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 500 m.p., iar reclamantul nu a depus niciun titlu de proprietate pentru terenul în litigiu pe care se află arborii, răspunsurile date de pârâtă la interogatoriu fiind toate negative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care în dezvoltarea motivelor a relatat că terenul de pe care intimata a tăiat arbori este înregistrat ca teren loc de casă, unde a construit un grajd împrejmuit cu gard se sârmă, iar susținerea acesteia că pomii se aflau pe terenul înscris în titlul său de proprietate nu este reală.
Recurentul a depus la dosar decizia civilă nr.188 din 03.03.2010 a Tribunalului B., chitanța sub semnătură privată din 27.11.2010, cupoane de pensie.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
În cadrul ședinței publice din 16.02.2011, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în conf. cu art. 1551 Cod pr. Civilă, întrucât recurentul nu s-a conformat mențiunilor dispuse de instanță prin măsuri administrative, în sensul de a mai depune încă un exemplar de pe cererea de recurs pentru a fi comunicată intimatei.
Având în vedere că de la data pronunțării încheierii de suspendare, măsură rămasă definitivă și până la data repunerii din oficiu pe rol a cauzei, a trecut mai mult de 1 an de zile interval în care cauza a rămas în nelucrare, tribunalul constată că sunt întrunite cerințele art. 248 Cod pr. Civilă privind perimarea.
Perimarea se înfățișează astfel, ca o sancțiune procedurală determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât ca sancțiune, cât și ca prezumție de desistare de la judecată.
Ca atare, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părților sunt elemente esențiale ce definesc perimarea.
În speță de la data suspendării cauzei, respectiv 16.02.2011 și până la data repunerii din oficiu a cauzei pe rol conform referatului serviciului arhivă la data de 31.01.2013 nu s-a mai întocmit din vina părților nici un act procedural, litigiul rămânând în nelucrare astfel încât urmează a se constata că recursul conf. art. 248 al. 1 Cod pr. Civilă este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul G. D. D. domiciliat în ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1639/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata N. F., domiciliată în ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2013.
Președinte, G. S. | Judecător, A. E. D. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S./22.03.2013
Teh.dact.E.C./2ex.
Judecătoria Pătîrlagele
Judecător fond- G. C-tin
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 996/2013. Tribunalul... → |
|---|
