Pretenţii. Decizia nr. 1902/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1902/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1711/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1902/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.), cu sediul în București, V. L., nr.40-40 Bis, sector 2 și de pârâta S.C. D. PROD .. cu sediul în Bacău, . 29, ., județul Bacău și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „F. C.”, cu sediul în Bacău, ..6, județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 558 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul P. I. cu domiciliul ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. M., pentru intimatul pârât P. I., lipsă fiind recurentele F. de Protecție a Victimelor Străzii și ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul art.150 cod procedură civilă, instanța, constată terminată cercetarea judecătorească si acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de cele două părți, deoarece aceasta a fost legal citată la toate termenele de judecată, ignorând atât citațiile cât si cererile instanței de judecată cu privire la trimiterea unor dovezi cât și la interogatoriul comunicat. Astfel potrivit prevederilor Legii nr 136/1995 la art 48 proprietarul autovehiculului este obligat să încheie această poliță obligatorie de răspundere civilă. În calitate de conducător auto nu a făcut altceva decât să execute o sarcină de serviciu, fiind trimis într-o cursă este obligat să conducă nu să verifice aceste documente. Cu privire la recursul declarat de recurentul - F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) intimatul nu este responsabil de încheierea contractului de asigurare tip RCA pentru autocamionul S.C. D. P. S.R.L, această responsabilitate fiind a reprezentanților societății în conformitate cu prevederile Legii nr 136/1995, respectiv Ordinului CSA 5/2010 ,art2 alin2 – coproprietarul autovehiculului, persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau in alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate . Solicită respingerea recursurilor si menținerea sentinței .Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr._ reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii a chemat în judecată pe pârâții . și P. I. solicitând obligarea solidară a acestora la plata sumei de 7.082,60 lei din care 6693,60 lei despăgubire, 302,77 lei dobândă legală și 83,30 lei onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 26.08.2010, pe raza localității L., a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autovehiculele cu nr.de înmatriculare_ și KSB-271, că din constatarea făcută de organele de poliție vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul P. I., că autovehiculul condus de acesta aparține pârâtei . și cum a lipsit polița de asigurare a plătit organismului de compensare din Ungaria suma de 1.525,58 euro pentru cuvenită păgubitului Angyalfi Z. pentru avariile aduse autovehiculului pe care-l conducea pe teritoriul României.
A mai arătat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind incidente prevederile art.998-999 și 1003 cod civil.
Dreptul său de regres este reglementat de art.48 din Legea nr.136/1995 și de art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, s-a îndeplinit procedura prealabilă prev.de art.720 ind.1 cod proc.civilă, iar dobânda legală a fost calculată conform prev.OG nr.13/2011.
În dovedirea acțiunii reclamantul a atașat în copie înscrisuri-constatarea amiabilă a accidentului,certificat înmatriculare autovehicul,poliță de asigurare,documente privind reparațiile și despăgubirea achitată,dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nota de calcul a dobânzii.
Pârâta . nu a formulat întâmpinare,conform art.115-118 cod proc.civilă, nici nu a răspuns solicitărilor instanței și la interogatoriul solicitat de pârâtul P. I. împrejurare apreciată de instanța de fond ca o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamantului,conform ,prevederilor art.225 cod proc.civilă.
Pârâtul P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce îl privește.
A arătat că, la data de 26.08.2010, în timp ce conducea autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ proprietatea pârâtei . a avariat autovehiculul cu nr.de înmatriculare KSB-271 proprietatea lui Angyalfi Z., că la data respectivă transporta marfă având asupra sa actele necesare, certificatul de înmatriculare, polița de asigurare nr.RO/169/H16/DV-_ cu valabilitate 31.08._10, că contractul de asigurare a fost încheiat de proprietarul mașinii, că după accident s-a încheiat formularul de constatare amiabilă a accidentului, iar ulterior societatea de asigurare . a fost de acord cu plata despăgubirilor. Nu are nicio culpă referitoare la împrejurarea că polița nu era valabilă, responsabilitatea totală revine societății pentru care lucra și nu poate fi tras la răspundere civilă, impunându-se ca angajatorul să facă dovada valabilității poliței.
A atașat în copie certificatul de înmatriculare și polița de asigurare.
Instanța a solicitat relații de la . sensul valabilității poliței de asigurare în litigiu, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr.3017/27.02.2013 însoțită de înscrisuri.
Totodată, instanța a solicitat pârâtei . să înainteze originalul poliței de asigurare, nsă aceasta nu s-a conformat.
Prin sentința civilă nr. 558/18.03.2013 a Judecătoriei Pogoanele a fost admisă, în parte, acțiunea și a fost obligată pârâta . la plata către reclamantă a sumei de 6.999,30 lei ,din care suma de 6.696,53 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 302,77 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată până la data de 31.10.2012, precum și la 538 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în ceea ce-l privește pe pârâtul P. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că, la data de 26.08.2010, pe raza localității L., a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei . Bacău, condusă de pârâtul P. I. și autoturismul marca Chevrolet Aveo cu nr. de înmatriculare KSM-271 condusă de cetățeanul maghiar Angyalfi Zolan cu domiciliul în Budapeta-Ungaria, în urma accidentului fiind încheiat înscrisul „ constatare amiabilă de accident „,din care reiese că vinovat de producerea acestuia a fost pârâtul P. I. și că cele două autovehicul au suferit avarii.
La acea dată pârâtul a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului și polița de asigurare RO/H16/DV-_ încheiată de . cu . G. 1.
Dosarul de daună a fost instrumentat de . însă nu a putut acorda despăgubirea întrucât a constatat că polița de asigurare prezentată nu era valabilă,din relațiile comunicate rezultând că aceasta a fost încheiată pentru perioada 31.03._10.
La momentul la care polița aflată în posesia conducătorului auto s-a pus la dispoziția păgubitului pentru calcularea și încasarea despăgubirii, perioada de valabilitate înscrisă era 31.03._10, fiind evident că data corectă de 30.03.2010 fusese falsificată în 30.08.2010.
La data de 3.10.2012 reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe la care face referire art.720 ind.1 cod proc.civilă și a invitat la conciliere pârâta ., aceasta neconformându-se.
În această situație, păgubitul a fost despăgubit de către reclamant care a virat suma de 1.525,58 euro către autoritatea competentă de despăgubire din Republica Ungaria.
Potrivit prevederilor art.48 alin.1 din Legea nr.136/1995,cu modificările și completările ulterioare, „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.
De asemenea, potrivit art.1 din Ordinul nr.1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, „ F. de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond, este constituit de asigurătorii care au dreptul, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, să practice pe teritoriul României asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, prevăzută în clasa 10 de la lit. B - Asigurări generale din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția răspunderii civile a transportatorului, asigurare denumită în continuare asigurare R.C.A., indiferent de forma de organizare și de statul în care s-au constituit” iar potrivit prev.art.13 „ După plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
În ceea ce privește obligarea solidară a celor doi pârâți la plata despăgubirii și a dobânzii legale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, instanța a reținut că potrivit prev.art.998 cod civil orice faptă a omului,care cauzează altuia prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit prev.art.999 omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, la art.1000 alin.3 din cod prevăzându-se că stăpânii și comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Este adevărat că la data de 26.08.2010 pârâtul P. I. avea calitatea de prepus al pârâtei ., însă răspunderea sa trebuie analizată în raport de elementele răspunderii civile delictuale – existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, existența prejudiciului, relația directă de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit și existența culpei celui vinovat.
Pârâtul P. I. este cel care a implicat în accidentul de circulație autoutilitara proprietatea pârâtei persoană juridică însă, în situația în care polița de asigurare era valabilă, despăgubirea era achitată în temeiul acesteia.
Faptul că pârâta . a pus la dispoziția prepusului său, în persoana conducătorului auto P. I., o poliță de asigurare falsificată, nu i se poate imputa acestuia din urmă și nu poate atrage răspunderea sa delictuală în solidar cu persoana responsabilă civilmente, pârâta neapărându-se în sensul că prepusul său a avut cunoștință de o atare împrejurare de fapt, că a acceptat-o și că astfel și-a asumat riscurile viitoare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea pârâtului P. I. în solidar cu . la plata debitului solicitat prin acțiunea în regres și la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs a criticat sentința pronunțată de prima instanță și a solicitat să se constate îndeplinirea criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, respectiv: existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciu și existența culpei conducătorului.
Lipsa poliței de asigurare RCA a autoturismului ce aparținea . nu îl poate absolvi pe pârâtul P. I. de a răspunde pentru repararea în totalitate și în mod direct a prejudiciului. Accidentul s-a produs din vina pârâtului P. I. vinovăția rezultând din constatarea amiabilă de accident, iar vinovatul este obligat la repararea prejudiciului.
Conform prevederilor art. 25/1 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 fondul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul, iar conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, „Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
În drept au fost invocate disp. art. 304 și următoarele din Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs și pârâta . SRL prin care a solicitat în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării probatoriului în cauză, respectiv în vederea stabilirii cu certitudine dacă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în pretenții.
A susținut că nu a primit cererea de chemare în judecată și nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța solicitând doar relații cu privire la existența poliței RCA, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât nu a avut cunoștință despre producerea acestui accident rutier, deoarece nu a fost înștiințat de prepusul său.
Dacă i s-ar fi comunicat înscrisuri, ar fi formulat probe în apărare în vederea stabilirii dacă poate fi angajată răspunderea sa în calitate de comitent.
A solicitat să se constate că, din moment ce instanța de fond nu i-a comunicat nici un înscris cu privire la pretențiile reclamantei, lipsa răspunsului la interogatoriu nu poate constitui o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, prevederile art. 225 Cod procedură civilă instituind o facultate și nu o obligație pentru instanța de judecată.
Cu privire la prejudiciu, acesta a fost produs de pârâtul P. I., însă instanța a considerat că societatea trebuie să răspundă întrucât are calitate de proprietar al autovehiculului implicat și în consecință avea obligația de a încheia asigurarea obligatorie RCA.
Pârâtul P. I. avea obligația de a verifica documentele autovehiculului, aceasta fiind obligația sa și nu a proprietarului, pârâtul având posibilitatea folosirii unui alt autovehicul din dotare.
Cu privire la falsificarea poliței RCA, a arătat că pârâtul P. I. avea interes în falsificarea acesteia, deoarece în final va fi răspunzător de plata prejudiciilor cauzate reclamantei.
Pârâtul P. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Cu privire la recursul declarat . SRL a solicitat respingerea acestuia, întrucât aceasta a fost legal citată la toate termenele de judecată, societatea ignorând citațiile, cererile instanței cu privire la trimiterea unor dovezi cât și răspunsul la interogatoriul solicitat.
Cu privire la dreptul reclamantului, la dreptul de a se subroga în drepturile persoanei păgubite împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului, a invocat prevederile Legii 136/1995, Cap. Asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Art. 48. - Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării in România, precum si tramvaie au obligația sa se asigure pentru cazurile de răspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și sa aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
În temeiul acestui text de lege, obligativitatea încheierii contractului de asigurare pentru răspundere civila revine proprietarului autovehiculul, în speță, acesta fiind ..
Conducătorii auto profesioniști nu au responsabilitatea asigurării autovehiculul atât timp cat legea obliga proprietarul autovehiculul sa încheie acest contract.
A arătat că este adevărat că este vinovat de producerea accidentului de circulație în calitate de conducător auto- prepus al ., însă nu am făcut altceva decât sa execute o sarcina de serviciu. Polița de răspundere civila care i-a fost dată de către conducerea societății a folosit-o la toate controalele de circulație făcute în trafic și că nu a avut interes în falsificarea acesteia.
Nu este normal și nici legal, ca în calitatea sa de prepus să fie tras la răspundere, sa fie obligat la plata unor despăgubiri către terți pentru o obligație ce nu îi aparține și anume de a încheia un contract de asigurare pentru un auto ce nu îi aparține.
Tribunalul, verificând sentința recurată, în raport de motivele de recursuri invocate, constată că este fondat numai recursul declarat de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, recursul pârâtei . SRL fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților . și P. I. la plata sumei de totale de 7.082,60 lei, reprezentând: 6693,60 lei despăgubire, 302,77 lei dobândă legală și 83,30 lei onorariu de avocat.
Acesta, în temeiul Ordinului CSA nr.1/2008 și a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii a plătit Organismului de compensare din Ungaria despăgubirile solicitate ca urmare a accidentului de circulație, din data de 26.08.2010, produs în localitatea L., în care au fost implicate autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei . Bacău, condusă de pârâtul P. I. și autoturismul marca Chevrolet Aveo cu nr. de înmatriculare KSM-271 condusă de cetățeanul maghiar Angyalfi Zolan, vinovat de producerea accidentului fiind pârâtul P. I..
Instanța de fond, făcând o greșită aplicare a legii, a respins acțiunea în privința pârâtului P. I., în condițiile în care cererea de chemare în judecată și solicitarea de a fi obligați pârâții, în solidar, era întemeiată pe dispozițiile art.13 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, ca urmare a dreptului de regres al reclamantului.
Art.13 din Normele privind F. de protecție a victimelor străzii, anexă, ale Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, prevede:
„După plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”
Astfel, în cauză, reclamantul s-a subrogat în dreptul persoanei prejudiciate, iar pârâții, . Bacău și salariatul acesteia, pârâtul P. I., persoane responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite.
În cazul celor doi pârâți, răspunderea este solidară, în temeiul dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală, respectiv art.999Cod civil și art.1000 alin.3 Cod civil.
Situația reținută de instanța de fond privind existența unei polițe de asigurare de răspundere civilă falsificată, nu poate fi opusă reclamantului recurent, în condițiile în care acțiunea a fost formulată în baza dreptului de regres al Fondului de protecție a victimelor străzii, erau întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, iar pârâții erau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului cauzat persoanei păgubite. Aspectele legate de valabilitatea poliței de asigurare exced cadrului procesual, raportat la obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța, fiind apărări pe care pârâtul P. I. le putea formula doar în cadrul unei acțiuni îndreptată împotriva sa de angajator.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta . SRL, tribunalul reține că este nefondat.
Soluționarea cauzei s-a făcut cu legala citare a acesteia, implicit cu respectarea dreptului la apărare, fiind respectate dispozițiile art.85 și următoarele Cod procedură civilă, pârâtei fiindu-i comunicată acțiunea și înscrisurile anexate.
Astfel, conform rezoluției din data de 06.12.2012 și dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 28 dosar fond, s-a dispus citarea pârâtei . acțiunii, înscrisurilor anexe și cu mențiunea de a formula întâmpinare.
De asemenea, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, aceasta a fost legal citată și pentru termenele ulterioare, inclusiv pentru termenul de judecată din 18.03.2013 când a fost soluționată cauza, prin sentința recurată.
Față de această situație, reținerea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, este legală.
Celelalte motive ale recurentei referitoare la răspunderea pârâtului P. I., la situația falsificării poliței de asigurare, sunt nefondate față de considerentele de mai sus cu privire la recursul declarat de reclamant.
În consecință, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de .> În temeiul art.312 alin.3 cu ref. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite, ca fondat, recursul formulat de F. de protecție a victimelor străzii.
Va modifica, în parte, sentința, în sensul că va obliga pârâții . I., în solidar, către recurentul reclamant a sumei de 6999,30 lei, din care 6696,53 lei despăgubire și suma de 302,77 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată până la data de 31.10.2012, precum și la cheltuielile de judecată de 538 lei.
În temeiul art.316 cu ref. la art.298 și art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimații . I., la 268 lei, către recurent, cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru – chitanța nr._/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta S.C. D. PROD .. cu sediul în Bacău, . 29, ., județul Bacău și sediul procesual ales la Cabinet de Avocat „F. C.”, cu sediul în Bacău, ..6, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.558 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, V. L., nr.40-40 Bis, sector 2 și pârâtul P. I., cu domiciliul ..
Admite recursul formulat de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
Modifică, în parte, sentința,în sensul că obligă . SRL și P. I., în solidar, către recurentul reclamant a sumei de 6999,30 lei, din care 6696,53 lei despăgubire și suma de 302,77 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată până la data de 31.10.2012, precum și la cheltuielile de judecată de 538 lei.
Obligă intimații la 268 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
Red. AMD
Thred. AMD/DP
2 ex./12.12.2013
Dosar nr._ al Judecătoriei Pogoanele
Judecător fond B. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1849/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 869/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
