Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1377/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1377/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 477/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1377/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea după casarea cu reținere spre rejudecare a acțiunii civile având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul T. I. domiciliat în ., ., în contradictoriu cu pârâta B. L. domiciliată în com CA Rosetti, ..
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 12.06.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19.06.2013 .
INSTANȚA
Deliberand asupra prezentului recurs civil, constata:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Pogoanele sub nr._, reclamantul Ț. I. a chemat în judecată pe pârâta B. L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie o suprafață de 0,70 ha teren extravilan, situat pe raza satului L., ., județul B..
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este proprietarul suprafeței de 0,70 ha teren din anul 2011, însă nu a folosit acest teren după cumpărare, întrucât nu i-a permis pârâta.
În continuare, reclamantul a arătat că a cultivat terenul respectiv din anul 1997, conform înțelegerii cu fostul proprietar; însă din anul 2010 pârâta a acaparat acest teren.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a propus probele cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtei.
Prin înscrisul depus la filele 9-10, reclamantul a arătat că a arat în toamna anului 2009 terenul în suprafață de 0,7 ha, aflat în punctul Sfoara și l-a discuit și semănat cu lucernă; după ce reclamantul a cosit prima coasă, iar lucerna cosită a fost furată noaptea de către pârâtă; pârâta a cosit în continuare lucerna, respectiv a cosit de trei ori lucerna (3 coase în valoare de 1.500 lei); în anul 2011, pârâta a dat din nou trei coase, în valoare de 2.000 lei; pârâta trebuie să înapoieze contravaloarea lucernei, precum și 1.000 lei, contravaloarea lucernei.
A fost depusă la dosar adeverința nr. 1139/18.04.2012.
Legal citată, pârâta B. L. a depus întâmpinare (fila 13), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în motivare că aceasta deține terenul respectiv din anul 2006, cultivat cu lucernă; proprietarul a fost defunctul B. S., tatăl pârâtei, conform titlului de proprietate nr._/79, care a deținut suprafața de 3,66 ha pe raza comunei C.A. Rosetti, satul L., județul B..
În apărare, pârâtul a depus la dosar titlul de proprietate nr._/79/06.07.1993 (filele 15-16).
Prin cererea precizatoare depusă la filele 20-21, reclamantul a precizat că actul său de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare nr. 965/29.06.2011 și că terenurile din cele două acte de proprietate invocate de părți sunt diferite ca suprafață și amplasament.
Prin aceeași cerere, reclamantul a mai solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de lucernă recoltate timp de 2 ani de pe terenul în litigiu.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 563-566 din Codul civil.
Au mai fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 965/29.06.2011, certificatul de moștenitor nr. 94/20.06.2011, certificatul de moștenitor nr. 134/12.08.2011, titlul de proprietate nr._/80/28.05.1993 (fila 25), schiță teren în litigiu (fila 26), adeverințele nr. 1215/25.04.2012 (fila 27) și nr. 691/20.30.2012 (fila 28) emise de Primăria C.A. Rosetti.
La termenul de judecată, reclamantul a precizat că terenul său este situat în tarlaua 94, . de proprietate și contractului de vânzare-cumpărare, însă nu a fost pus în posesie asupra acestuia, terenurile fiind date pentru a fi lucrate de asociații în localitatea C.A. Rosetti.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a propus proba cu martorii P. N. (fila 66), S. M. (fila 46) și S. S. (fila 69), trimiterea unei adrese Postului de Poliție C.A. Rosetti pentru a comunica dacă a fost înregistrată o plângere pentru tulburare de posesie și furt, formulată în anul 2010 de către reclamant împotriva pârâtei, care au fost cercetările efectuate în cauză și cum s-a soluționat dosarul și proba cu expertiza agricolă.
A fost atașat la dosarul cauzei dosarul de cercetare penală nr. 432/P/2011.
La termenul de judecată de 06.11.2012, instanța a respins ca neconcludentă proba cu expertiza agricolă propusă de reclamant.
Din oficiu, instanța a dispus trimiterea unei adrese Primăriei comunei C.A. Rosetti, pentru a comunica pe numele cui este înregistrat terenul în litigiu, în suprafață de 7.000 mp, dacă s-a emis titlu de proprietate și dacă din evidențele pe care le dețin rezultă cine a folosit suprafața de teren în perioada 2003-2012, dacă a fost înscrisă în asociație și care este denumirea asociației, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 1761/19.06.2012 (fila 39).
De asemenea, instanța a mai dispus trimiterea unei adrese Primăriei comunei C.A. Rosetti, pentru a comunica dacă a fost înregistrată o societate agricolă din care să fi făcut parte reclamantul Ț. I. sau pârâta B. L., răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 3019/20.09.2012 (filele 52-63).
La termenul de judecată de 02.10.2012, instanța a procedat, din oficiu, la luarea unui interogatoriu pârâtei (fila 67), în care aceasta a afirmat că a lucrat în asociație terenul revendicat, că l-a semănat cu lucernă în urmă cu trei ani și că, lângă această bucată de teren, mai are 3,25 ha teren; a mai arătat reclamanta că nu a cedat acest teren reclamantului, asociația sa nu s-a desființat, reclamantul nu a lucrat în asociație, terenul a fost arat în anul 2009, când era într-o relație de concubinaj cu reclamantul, în primăvara anului 2010 l-a semănat cu lucernă; în primăvara anului 2010 s-a despărțit de reclamant.
Prin s.c. nr. 1166/12.11.2012, Judecatoria Pogoanele a respins acțiunea formulată de reclamantul Ț. I., in contradictoriu cu pârâta B. L., ca neîntemeiată.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: in aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele B. Ș. (tatăl reclamantei) și S. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 46.600 mp pe raza satului L., ., județul B., conform titlului de proprietate nr._/79/06.07.1993.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 965/29.06.2011, reclamantul Ț. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra unor terenuri arabile în suprafață totală de 12.000 mp, situate pe raza satului L., ., județul B..
Prin rezoluția nr. 432/P/2011 din 21.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 din Codul penal față de numita B. L., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că nu s-a săvârșit o astfel de faptă.
În motivarea rezoluției, s-a arătat că, din probele administrate, a rezultat că părțile au trăit în concubinaj până în anul 2009, când cei doi s-au despărțit, făptuitoarea părăsind domiciliul comun.
La data de 23.05.2011, numitul Ț. I. a reclamat organelor de poliție judiciară din cadrul Secției 12 Poliție Pogoanele sustragerea lucernei de pe o suprafață de teren de 0,7 ha, cumpărată de acesta în intervalul 1997-1998.
Din cercetările efectuate a rezultat că numitul Ț. I. nu figurează în evidențele Primăriei C.A. Rosetti ca deținător de teren în punctul unde acesta pretindea că i s-a furat lucerna.
În prezenta cauză, ambele părți au admis că terenul în litigiu situat în satul L., tarlaua 94, parcela 596, ., județul B., nu este înscris în actele acestora de proprietate, arătând că în această localitate proprietarii nu au intrat în posesia terenurilor conform titlurilor lor de proprietate, terenurile fiind comasate, date spre a fi lucrate în asociații.
În această situație, prezintă relavanță care dintre cele două părți a avut asupra terenului în litigiu o posesie mai caracterizată.
Astfel cum reiese din susținerile ambelor părți, terenul respectiv a fost lucrat din anul 2007 de Societatea Civilă L., administrată de B. L. (contractul de societate civilă nr. 287/20.09.2007 depus la filele 53-58).
Conform declarației martorului S. M., acesta a fost împreună cu reclamantul și a semănat terenul în litigiu în primăvara anului 2010, martorul considerând că lucrează terenul pentru ambele părți. Ulterior, martorul a auzit de la un vecin al pârâtei că, după ce reclamantul a dat prima coasă, pârâta a furat lucerna ce fusese lăsată pe teren; reclamantul plătise sămânța și lucrările terenului.
Martora P. A. a declarat că reclamantul nu a fost lucrat terenul în litigiu, ci de societatea pârâtei; în perioada în care părțile se înțelegeau bine doar pârâta se ocupa de lucrările agricole, reclamantul nu mergea la muncă la câmp, acesta având serviciu; terenul în litigiu i-a aparținut pârâtei, nu reclamantului.
Martorul S. S. a declarat că nu știe de cine a fost lucrat terenul în litigiu, în anul 2009 acesta a observat-o pe pârâtă lucrând un teren alăturat celui în litigiu.
Din declarațiile martorilor P. N. și S. M., ca și din susținerile părților, a reiesit că, anterior despărțirii părților, terenul în litigiu a fost lucrat de societatea civilă administrată de pârâtă.
Reclamantul nu a dovedit că, anterior înființării societății civile L., ar fi avut posesia terenului în litigiu și că la despărțirea părților pârâta ar fi fost de acord să cedeze posesia terenului reclamantului, iar sarcina probei îi revine acestuia, conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Din anul 2010 terenul în litigiu se află în posesia pârâtei.
În consecință, instanța a reținut că pârâta a dovedit că a avut o posesie mai caracterizată asupra terenului în litigiu.
Întrucât reclamantul nu a dovedit dreptul său de proprietate prev. de art.480 C.civ. asupra imobilului în litigiu ori existența unei posesii mai caracterizate, instanta a respins actiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de lucernă recoltate timp de 2 ani de pe terenul în litigiu, instanța a reținut că nu este întemeiat, întrucât reclamantul nu a dovedit că a avut o posesie legală a terenului și, în această situație, nu poate reține că lucerna culeasă de pe acel teren îi aparținea reclamantului și că reclamantul ar fi fost îndreptățit la contravaloarea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat solutia primei instante pe motiv de nelegalitate, deoarece au fost valorificate depozițiile martorilor S. M. și P. N., interesați în cauză și, în mod nejustificat, i s-a respins cererea prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
Prin decizia civila nr. 287/20.02.2013, Tribunalul Buzau a admis recursul declarat de reclamantul T. I. împotriva sentinței civile nr. 1166/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâta B. L.; a casat sentința cu reținere spre rejudecare, pentru completarea probatoriului cu o expertiză topografică, având ca obiectiv identificarea de către expert a terenului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 965 din 29.06.2011, autentificat de notarul public M. N. și de cine este folosit acest teren în prezent; a fost stabilit onorariu de expert în sumă de 600 lei, în sarcina recurentului reclamant.
Pentru a hotari astfel, instanta de control a retinut faptul ca reclamantul, în susținerea acțiunii în revendicare, a prezentat și depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 965 din 29.06.2011, prin care a cumpărat 12.000 m.p. teren situat în extravilanul comunei C.A. Rosetti, satul L., județul B., din care 6.000 m.p. în tarlaua 85, . m.p. în tarlaua 78, ..900 m.p. în tarlaua 93, . adeverința nr. 1215 din 25.04.2012, eliberată de primarul comunei CA Rosetti, județul B., se atestă că reclamantul Ț. I. este înscris în registrul agricol cu suprafața totală de 2,13 ha teren agricol, cu precizarea că „suprafața cultivată cu lucernă care este în litigiu se află în tarlaua 94, parcela 596, . 27); ca pârâta B. L. a solicitat respingerea acțiunii în revendicare, prezentând în apărare titlul de proprietate nr._/79 din 06.07.1993, eliberat pe numele defunctului B. S. G., susținând că deține terenul în litigiu din anul 2006, în calitate de moștenitoare a tatălui său B. Ș..
Tribunalul a constatat că instanța de fond a respins acțiunea în revendicare pentru suprafața de 0,70 ha teren cultivat cu lucernă, fără însă să stabilească pe bază de probe concludente amplasamentul acestui teren, dacă este înscris în actele de proprietate prezentate de părți, astfel incat s-a apreciat ca probele administrate de instanța de fond au fost insuficiente.
Așa fiind, în baza art. 312 al. 2 și 3 Cod pr. Civilă, tribunalul a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința civilă nr. 1166 din 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, pentru completarea probatoriului cu o expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, având ca obiective identificarea terenului în litigiu cultivat cu lucernă și dacă acest teren este înscris în contractul de vânzare cumpărare nr. 965 din 29.06.2011, autentificat de notarul public M. N. (f. 22) și cine stăpânește acest teren.
Expertiza a fost efectuata de expert V. T., fiind depusa la dosar la data de 27.05.2013.
Impotriva concluziilor raportului de expertiza nu au fost formulate obiectiuni de catre parti.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, tribunalul constata ca actiunea formulata de reclamantul T. I. este neintemeiata, avand in vedere urmatoarele aspecte: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamantul reclamantul Ț. I., care a chemat în judecată pe pârâta B. L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie o suprafață de 0,70 ha teren extravilan, situat pe raza satului L., ., județul B. si la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de lucernă recoltate timp de 2 ani de pe terenul în litigiu.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 563-566 din Codul civil, referitoare la actiunea in revendicare.
In legatura cu actiunea in revendicare, tribunalul retine faptul ca dreptul de proprietate este apărat prin acțiunea în revendicare, ce reprezintă mijlocul specific la care poate apela titularul dreptului când este deposedat de bunul său și când i se contestă astfel însuși dreptul de proprietate, recunoașterea juridică a dreptului său fiind posibilă numai pe calea revendicării.
Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Pe fond, pentru a fi admisibilă, acțiunea în revendicare presupune ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate pretins asupra bunului – imobilului revendicat, să facă dovada faptului deposedării de bunul său, precum și dovada exercitării posesiei asupra bunului de către pârâtul neproprietar.
Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresie apropierii unui lucru, drept care permite titularului sau sa posede, sa folosească și sa dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea legislației existente. Dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabil erga omnes, toate celelalte subiecte pasive nedeterminate fiind obligate sa respecte prerogativele titularului sau, inclusiv titularul anterior.
Potrivit art. 480 din Codul civil, proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un drept, în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, iar conform art. 481 din Codul civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai de cauzele de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Articolul 480 C.civ. stabilește conținutul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia. Prin folosirea expresiei „a se bucura”, legiuitorul a înțeles să includă în realitate atributele posesiei și ale folosinței, enumerându-l separat pe cel de dispoziție.
Jus utendi, dreptul de a folosi bunul, presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, din punct de vedere fizic și economic, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu, sau de a consimți ca stăpânirea sa fie exercitata în numele și în interesul lui, de către o alta persoana.
Jus fruendi, dreptul de a-i culege fructele, este facultatea conferita proprietarului de a utiliza bunul în propriul interes, dobândind în proprietate fructele și veniturile, inclusiv fructele civile (ex: chirii) pe care le poate obține din acesta.
Prin prisma celor dezvoltate anterior, instanța constată că reclamantul T. I. invoca, drept titlu de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 965/29.06.2011, prin care acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra unor terenuri arabile în suprafață totală de 12.000 mp, situate pe raza satului L., ., județul B.; ulterior, precizeaza ca terenul său este situat în tarlaua 94, . de proprietate și contractului de vânzare-cumpărare, însă nu a fost pus în posesie asupra acestuia, terenurile fiind date pentru a fi lucrate de asociații în localitatea C.A. Rosetti.
In ceea ce o priveste pe parata, in aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pe numele B. Ș. (tatăl reclamantei) și S. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 46.600 mp pe raza satului L., ., județul B., conform titlului de proprietate nr._/79/06.07.1993.
În prezenta cauză, ambele părți au admis că terenul în litigiu situat în satul L., tarlaua 94, parcela 596, ., județul B., nu este înscris în actele acestora de proprietate, arătând că în această localitate proprietarii nu au intrat în posesia terenurilor conform titlurilor lor de proprietate, terenurile fiind comasate, date spre a fi lucrate în asociații.
În această situație, prezintă relevanță care dintre cele două părți a avut asupra terenului în litigiu o posesie mai caracterizată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că parata Badara L. a avut o posesie mai carcterizata, avand in vedere urmatoarele aspecte:
- reclamantul Tinta I. nu figurează în evidențele Primăriei C.A. Rosetti ca deținător de teren în punctul unde acesta pretinde că i s-a furat lucerna (în satul L., tarlaua 94, parcela 596, ., județul B.);
- terenul respectiv a fost lucrat din anul 2007 de Societatea Civilă L., administrată de B. L. (contractul de societate civilă nr. 287/20.09.2007 depus la filele 53-58 dosar de fond);
- martorii audiati in cauza, la propunerea ambelor parti, au aratat ca reclamantul nu a lucrat terenul în litigiu, ci societatea pârâtei; ca, în perioada în care părțile se înțelegeau bine, doar pârâta se ocupa de lucrările agricole, reclamantul nu mergea la muncă la câmp, acesta având serviciu; ca terenul în litigiu i-a aparținut pârâtei, nu reclamantului; că, anterior despărțirii părților, terenul în litigiu a fost lucrat de societatea civilă administrată de pârâtă;
- reclamantul nu a dovedit că, anterior înființării societății civile L., ar fi avut posesia terenului în litigiu și că la despărțirea părților pârâta ar fi fost de acord să cedeze posesia terenului reclamantului, iar sarcina probei îi revine acestuia, conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă;
- din anul 2010, terenul în litigiu se află în posesia pârâtei;
- din raportul de expertiza efectuat in cauza de expert V. T., impotriva caruia partile nu au avut obiectiuni, a rezultat faptul ca in .-au infiintat asociatii agricole, carora li s-a repartizat terenul in suprafata de suma suprafetelor detinute de membrii asociatiei; ca aceste terenuri repartizate asociatiilor nu au tinut cont de titlurile de proprietate, astfel ca un membru al asociatiei nu avea terenul din titlu in asociatia din care facea parte.
Expertul a mai aratat ca terenul in litigiu, pe care este cultivata lucerna, se afla in tarlaua 94, . 1066, iar partile din prezentul dosar nu detine niciuna acest teren prin actele de proprietate; ca terenul face parte din terenul asociatiei Badara L., care a fost trecut in terenurile cu APIA; ca cele doua parti nu lucreaza niciuna terenul din actele de proprietate, la fel ca toti ceilalti membri ce detin terenuri agricole si fac parte dintr-o asociatie agricola; ca terenul nu este trecut in actele de proprietate ale reclamantului; ca, in zona, contractele de vanzare cumparare nu se intocmesc pe baza unor carti funciare, ci se scrie obiectul de vanzare din titlurile de proprietate, fara a se vizualiza respectivele terenuri.
Pe acest teren, cand apartinea asociatiei Badara L. si reclamantul facea parte din aceasta asociatie, in anul 2009, in calitate de sot al lui Badara luiza, s-a infiintat cultura de lucerna. Ulterior, in anul 2011, reclamantul Tinta I. a cumparat niste terenuri, din care nu facea parte si terenul cu lucerna, iar acesta nu mai facea parte din asociatia Badara, de care se despartise definitiv in decembrie 2010.
Terenul pe care este cultivata lucerna se afla in tarlaua 94, . 1066 si are suprafata de 7032 mp.
- adresa nr. 2808/27.05.2013, emisa de Primaria ., arata ca Badara L. a lucrat si a declarat la APIA, ca administrator al Asociatiei civile Badara L., suprafete de teren in ., .: in anul 2009 - suprafata de 13,58 ha; in 2010 - 6,27 ha, in anul 2012 - 4,23 ha;
- prin rezoluția nr. 432/P/2011 din 21.02.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 din Codul penal față de numita B. L., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că nu s-a săvârșit o astfel de faptă.
Retinand cele relatate pe larg anterior, rezulta ca actiunea reclamantului, in privinta capatului de cerere avand ca obiect revendicarea este neintemeiat, urmand a fi respins. În ceea ce privește capătul de cerere de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de lucernă recoltate timp de 2 ani de pe terenul în litigiu, tribunalul urmeaza sa il respinga, pe considerentul ca, asa cum am aratat anterior, reclamantul nu a dovedit că a avut o posesie legală a terenului și, în această situație, nu poate reține că lucerna culeasă de pe acel teren îi aparținea reclamantului și că reclamantul ar fi fost îndreptățit la contravaloarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge actiunea formulata de reclamantul T. I., domiciliat în ., ., în contradictoriu cu pârâta B. L., domiciliată în com. CA Rosetti, ., avand ca obiect revendicare imobiliara si pretentii, ca nefondata.
Irevocabila..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.]
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RD /Tehnored RD
2 ex/20.06.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul BUZĂU | Grăniţuire. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
