Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1365/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1365/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 839/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1365/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier V. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 576 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. M. domiciliat în ., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că intimatul M. M. a formulat întâmpinare, depusă la dosarul cauzei într-un singur exemplar, prin Fax, la data de 18.06.2013.
Instanța constată că recurentul a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâta A. P. Locală a Comunei P., jud. B., solicitând să se constate moștenirea vacantă de pe urma defunctei T. E..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 19.03.1994, printr-un act sub semnătură privată “chitanță”, T. E. i-a înstrăinat suprafața de 10.137 mp teren, situat în extravilanul comunei P., ., categoria de folosință arabil și vii, astfel:
- 9.854 mp, categoria de folosință arabil, tarlaua 90, .: la N – drum, la E – N. I. M., la S – drum, la V – M. R. A.;
- 200 mp, categoria de folosință vii, între vecinii: la N – drum, la E – N. E., la S – drum, la V – Savovici E.;
- 38 mp, categoria de folosință alte terenuri neagricole, înscris în titlul de proprietate nr. 742/68 din 03.11.1993.
A mai arătat că suprafața a fost omisă din contractul de vânzare – cumpărare nr._/ 28.07.1993 iar ulterior T. E. i l-a înstrăinat printr-o chitanță sub semnătură privată, încercând să meargă la notar pentru perfectarea actului în formă autentică dar din cauza vârstei și stării de sănătate a defunctei nu au mai ajuns.
După decesul numitei T. E. a căutat potențialii moștenitori ai acesteia dar din informațiile obținute de la Primăria comunei P. a rezultat că nu are niciun moștenitor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile 439 Cod civil.
Ulterior s-a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul că reclamant este numitul M. M..
De asemenea, reclamantul M. M., prin apărător, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Autorității Publice Locale a Comunei P., jud. B. și introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice – DGFP B..
Instanța a admis excepția, a constatat lipsa calității procesuale pasive a Autorității Publice Locale a Comunei P., jud. B. și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile art. 680 din Codul civil1864, potrivit cărora bunurile trec la stat "în lipsă de moștenitori legali sau testamentari", dar și pe cele ale art. 85 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora "în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii".
De asemenea, în motivarea deciziei nr. 2/2011 a ICCJ – Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că statul poate avea vocație succesorală concretă nu doar în cazul lipsei totale a moștenitorilor legali sau testamentari, ci și atunci când, de exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulți legatari cu titlu particular, având în vedere că acești legatari nu au vocație la patrimoniul succesoral, ci doar la bunurile care fac obiect al legatului..
Pârâtul, legal citat cu copie acțiune și înscrisuri, nu a depus întâmpinare și nu s-a înfățișat în instanță prin reprezentant.
Reclamantul a uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri, iar la solicitarea instanței, Primăria comunei P., jud. B., a depus sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale – anexa 24 nr. 5533/05.11.2012, de pe urma def. T. E. .
În urma probelor administrate, Judecătoria Pogoanele a pronunțat sentința civilă nr.576 din 20.03.2013, prin care a admis actiunea, și in consecință, a dispus perfectarea vânzării-cumpărării suprafeței de 10.137 mp teren, situat în extravilanul comunei P., ., astfel:
- 9.854 mp, categoria de folosință arabil, tarlaua 90, .: la N – drum, la E – N. I. M., la S – drum, la V – M. R. A.;
- 200 mp, categoria de folosință vii, între vecinii: la N – drum, la E – N. E., la S – drum, la V – Savovici E.;
- 38 mp, categoria de folosință alte terenuri neagricole, înscris în titlul de proprietate nr. 742/68 din 03.11.1993, emis de Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, tranzacție încheiată la data de 19.03.1994, între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, și numita T. E., decedată la data de 29.04.1999, fără moștenitori, în calitate de promitentă vânzătoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991, prin titlul de proprietate nr. 742/68 din 03.11.1993(f.7), numitei T. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri extravilane și intravilane în suprafață de 11.000 mp, situate pe raza comunei P., ., între care 863 mp teren intravilan, curți construcții, tarlaua 102, ..137 mp teren extravilan, astfel:
- 9.854 mp, categoria de folosință arabil, tarlaua 90, .: la N – drum, la E – N. I. M., la S – drum, la V – M. R. A.;
- 200 mp, categoria de folosință vii, între vecinii: la N – drum, la E – N. E., la S – drum, la V – Savovici E.;
- 38 mp, categoria de folosință alte terenuri neagricole.
Prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._/ 28.07.1993 de notariatul de Stat Județean B., numita T. E. a înstrăinat reclamantului M. M. imobilul situat pe raza comunei P., ., compus din casă de locuit și terenul curți construcții intravilan aferent, în suprafață de 863 mp, tarlaua 102, .> La data de 19.03.1994 între numita T. E., în calitate de promitentă a obligației de vânzare, și reclamantul M. M., în calitate de promitent al obligației de cumpărare, s-a încheiat o convenție constatată printr-un înscris sub semnătură privată denumit „chitanță”, conform căruia cea dintâi a promis că va vinde celui din urmă, iar acesta a promis că va cumpăra, suprafața de 1 ha teren pe care îl deține conform titlului de proprietate nr. 742/68 din 03.11.1993, cu obligația de a o îngriji și înmormânta.
Prin sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale – anexa 24 def. T. E., decedată la data de 29.04.1999, eliberată de Primăria comunei P., jud. B. sub nr. 5533/05.11.2012, s-a atestat faptul că aceasta nu are prezumtivi moștenitori.
Potrivit dispozițiilor art. 1669 alin. 1 din Noul Cod Civil, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
În condițiile în care la data de 29.04.1999 a intervenit decesul promitentei-vânzătoare T. E., s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice – DGFP B., având în vedere prevederile art. 680 din Codul civil1864, potrivit cărora bunurile trec la stat "în lipsă de moștenitori legali sau testamentari", prevederi aplicabile în condițiile art. 91 din Legea 71/2011, conform căruia, „moștenirile deschise înainte de . Codului civil (n.j. Noul Cod civil) sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii”.
De asemenea, în motivarea deciziei nr. 2 /2011 a ICCJ – Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că statul poate avea vocație succesorală concretă nu doar în cazul lipsei totale a moștenitorilor legali sau testamentari, ci și atunci când, de exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulți legatari cu titlu particular, având în vedere că acești legatari nu au vocație la patrimoniul succesoral, ci doar la bunurile care fac obiect al legatului.
Or, în prezenta cauză, conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale – anexa 24 nr. 5533/05.11.2012, de pe urma def. T. E., aceasta nu are prezumtivi moștenitori.
Numita T. E., debitoare a obligației de a se prezenta la notariat în vederea îmbrăcării acordului de voință în forma autentică cerută de lege, a cărei existență a fost dovedită de reclamant, nu și-a îndeplinit, anterior decesului, obligația ce îi incumba.
Așa cum a reieșit din certificatul fiscal nr. 282/21.01.2013, emis de ., pe numele defunctei figurau obligații fiscale neachitate la bugetul local, însă reclamantul a făcut dovada achitării acestora, iar conform certificatului de sarcini emis de OCPI B. nr._/18.12.2012, pe numele acesteia nu au fost înscrise sarcini.
Față de cele reținute și având în vedere principiile executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, acțiunea reclamantului, s-a apreciat ca fiind întemeiată, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, fiind invocate prevederile art. 3041 și art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a relatat că acțiunea a fost formulată de către numita M. M. în contradictoriu cu A. P. Locală a Comunei P., iar instanța de fond a reținut că a fost promovată de M. M. în contradictoriu cu S. R. prin D.G.F.P. B., fiind citată cu modificarea acțiunii pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în ce privește suprafața de_ mp.
A mai invocat recurenta că acțiunea promovată de M. M. s-a înregistrat sub nr.de dosar_, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru aceeași suprafață și tot aici s-a solicitat să se constate moștenirea vacantă de pe urma defunctei T. E., dosar suspendat în temeiul art. 244 al.1 Cod pr.civilă, prin încheierea din 13.06.2012, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Recurenta a criticat sentința primei instanțe în ce privește reținerea calității procesuale pasive a Statului R., întrucât în opinia sa prin faptul că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, că aceasta este vacantă, atâta timp cât în virtutea legii această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală de către notarul public, apreciind că S. R. nu are calitate procesuală pasivă în această speță.
După invocarea prevederilor art.680 cod civil și art. 85 din Legea 36/1995, recurenta a relatat că S. poate avea calitate procesuală atunci când o parte sau tot patrimoniul succesoral „nu ar avea stăpân” sau când moștenirea este vacantă, situație atestată prin certificat de notarul public, or în situația de față nu s-a făcut această dovadă.
Pe de altă parte, s-a relatat că jurisprudența este constantă în a stabili că legitimare procesuală pasivă justifică numai promitentul vânzător sau succesorii universali, or cu titlu universal al acestuia, acesta fiind debitorul obligației de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare al cărui consimțământ se cere a fi suplinit prin astfel de acțiuni.
Recurenta a invocat decizia nr.2/2011 a Î.C.C.J., apreciind că deși obiectul cauzei de față nu este identic cu cel la care se face referire în această decizie, raționamentul logic este același și se rezumă la concluzia că S. R. nu poate fi chemat în judecat ca titular al unei moșteniri vacante decât în situația în care a fost emis un certificat de vacanță succesorală.
Pe fondul cauzei, recurenta a criticat soluția întrucât pretinsul înscris sub semnătură privată nu a fost urmat de procedura instituită de prevederile legale privind transmiterea dreptului de proprietate al imobilului, act ce ar fi putut deveni opozabil părților prin înscrierea acestuia în cartea funciară atâta timp cât de la data încheierii acestuia, respectiv 19.03.1994 și până la decesul vânzătoare, din 26.04.1999, au trecut 5 ani.
S-a apreciat că soluția pronunțată nedreptățește S. R., întrucât nu i-a recunoscut un drept prevăzut de legea specială de a intra în posesia unui titlu de proprietate și de a proceda ulterior la modificarea acestuia, creând un prejudiciu bugetului de stat.
Recurenta a depus la dosar încheiere din dosarul_ .
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care a precizat că nu este de acord cu recursul formulat, întrucât potrivit practicii judiciare moștenirile vacante intră în patrimoniul Statului, apreciind excepția invocată ca fiind nefondată și formulându-se, totodată, excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că prezenta cauza nu are ca obiect venituri publice care să impună scutirea recurentei de la plata taxei judiciare de timbru.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că între intimat și numita T. E., la data de 19.03.1994, a intervenit un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, prin care promitenta-vânzătoare s-a obligat să înstrăineze suprafața de 1 ha teren pe care îl deține conform titlului de proprietate, cu obligația de a o îngriji și înmormânta.
Tribunalul mai reține că la data de 29.04.1999 a intervenit decesul promitentei-vânzătoare, context în care prin încheierea din 24.10.2012 s-a admis excepția invocată de către apărătorul reclamantului și s-a dispus introducerea în cauză a Statului R. prin M.F.P. – D.G.F.P. B..
Raportat la primul motiv de recurs invocat de recurentă, în ce privește numele titularului acțiunii, Tribunalul reține că acesta nu este fondat, întrucât prin încheierea din 24.10.2012 instanța de fond a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cererea introductivă, în sensul că reclamant este M. M..
În ce privește evocarea situației de fapt cu privire la existența dosarului_, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, Tribunalul reține că pe rolul Judecătoriei Pogoanele în acest dosar s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea prezentului dosar, formulat inițial ca obiect constatare moștenire vacantă, însă, pe parcursul procesului acesta a fost modificat în sensul perfectării actului de vânzare-cumpărare, astfel încât se constată că nu există nicio eroare a instanței de fond cu privire la fondul pricinii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de recurentă, Tribunalul constată că aceasta nu este fondată, atâta timp cât este formulată direct în această cale de atac.
Astfel, se reține că deși pârâtei-recurente i-a fost comunicată acțiunea modificată și înscrisurile atașate în vederea formulării întâmpinării, aceasta nu a fost formulată la instanța de fond, astfel încât nu s-au invocat nici un fel de excepții asupra cărora prima instanță să fie obligată să se pronunțe.
În contextul în care excepția lipsei calității procesuale pasive, ca excepție de fond și peremtorie, nu se înscrie în categoria excepțiilor de ordine publică, Tribunalul constată că invocarea acesteia direct în calea de atac a recursului nu are fundament, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Tribunalul reține că nici criticile formulate de către recurentă pe fondul cauzei nu sunt fondate, nefiind posibilă înscrierea convenției în cartea funciară atâta timp cât nu s-a materializat printr-un act autentic, ceea ce de altfel formează obiectul acțiunii și justifică interesul reclamantului-intimat în promovarea acțiunii.
Cât privește motivul prejudicierii bugetului de stat, Tribunalul reține că și această critică este nefundamentată, în raport de anexa 24 emisă de Primăria Comunei P. de pe urma defunctei vânzătoare T. E., care atestă faptul că aceasta nu are prezumtivi moștenitori, cât și a voinței părților înscrisului sub semnătură privată, prin care promitentul-cumpărător a intrat în posesia terenului ce a format obiectul convenției, și pentru care intimatul a achitat toate obligațiile fiscale, conform certificatului nr.282/21.01.2013, astfel încât susținerile că S. este nedreptățit de un drept prevăzut de legea specială de a intra în posesia unui titlu de proprietate nu sunt justificate.
În aceeași ordine de idei, Tribunalul constată că din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._ din 28.07.1993 vânzătoarea a înstrăinat reclamantului casa și terenul aferent construcției și întrucât s-a omis înscrierea suprafeței în litigiu, între părți a intervenit înscrisul sub semnătură privată, care nu a fost încheiat în formă autentică ca urmare a decesului vânzătoarei.
Sub ansamblul celor evocate, față de prevederile art.680 cod civil și ale deciziei nr.2/2011 a Î.C.C.J., Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea modificată, și reținând ca nefondate criticile formulate de recurentă, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat, întrucât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția G. a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 576 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. M. domiciliat în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D., fiind C.O. prezenta s-a semnat de noi, Președinte Secție, |
Grefier, V. P. |
Red.G.S./01.07. 2013
Tehnored.E.C./2ex.
Judecătoria Pogoanele
Judecător fond – P. C.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 680/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
