Plângere contravenţională. Sentința nr. 3546/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3546/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 29870/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 853/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Judecător F. M.
Judecător I. G.
Grefier C. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul S. V. - com. ULMI, ., împotriva sentinței civile nr. 3546 din 01.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații I. DE P. JUDETEAN I. - SLOBOZIA, .. 13-15, J. IALOMIȚA și Z. M. - ., J. PRAHOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul S. V. asistat de apărător ales S. N. și intimatul Z. M., lipsă fiind intimatul IPJ Ialomița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul fiind scutit de plata taxei de timbru, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Avocat S. N. pentru recurentul S. V. arată că s-a declarat recurs împotriva sentinței civile pronunțată de instanța fondului pe care o critică pentru nelegalitate, motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 30 alin. 2 și art. 15 alin. 1 din O.G.2/2001.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut cu consecința casării sentinței atacate iar pe fond să se dispună anularea procesului verbal de contravenție; sau trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Intimatul Z. M., având cuvântul, consideră că sentința atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs contravențional.
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 02.08.2011 sub nr._ petentul S. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Ialomița anularea actului prin care i s-a reținut permisul de conducere de către Poliția circulației Urziceni, în mod abuziv, fără să-i prezinte un proces verbal din care să rezulte motivele suspendării permisului de conducere, ci doar i-au eliberat dovada de circulație . nr._/18.07.2011, ora 17, valabilă 15 zile.
La data de 01.11.2011 prin serviciul registratură petentul a arătat că solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.10.2011 întocmit de IPJ Ialomița.
La data de 28.11.2011, petentul a depus precizări la plângere, arătând că contravenția este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală și mențiunile din procesul verbal nu sunt susținute de un probatoriu adecvat cu privire la existența faptei contravențională, săvârșirea faptei și vinovăția sa în comiterea faptei. Procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea ordinii publice, fiind întocmit într-un termen de 90 de zile de la data săvârșirii faptei, cele consemnate nu reflectă o situație reală și nici nu a fost întocmit de către agentul de poliție care a constatat cu propriile simțuri împrejurările spre a stabili existența și săvârșirea faptei. Omisiunile și echivocul procesului verbal nu se pot suplini prin cercetarea judecătorească. Se vorbește de un fapt total nereal, precum că ar fi intrat în coliziune cu un alt automobil, însă nu se eliberează autorizație de reparație din care să rezulte vreo avarie.
Ceea ce probează abuzul de putere al polițistului care i-a reținut permisul de conducere este consemnat și citează „ a efectuat o depășire neregulamentară din care a rezultat vătămări de persoane „ nu identifică astfel persoanele lovite cu mașina.
Petentul a depus la dosar note de ședință prin care a arătat că în data de 18.06.2011 circulând regulamentar cu autoturismul Opel Frontera cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 101, în afara localității D., județul Ialomița, a depășit o Dacie albă Break cu nr. de înmatriculare_, a continuat drumul pe partea dreaptă iar la câțiva zeci de metri a depășit o creangă masivă căzută dintr-un pom pe sensul său de mers.
Continuându-și liniștit drumul peste 25-30 de minute a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a spus că ar fi făcut un accident. S-a uitat la mașina sa și nu a constatat nicio avarie și l-a însoțit pe polițist înapoi pe același drum parcurs de el până la liziera pădurii,. Acolo se aflat un autoturism Dacia Break răsturnat și doi pasageri care susțineau că sunt din Dacie, amândoi, violenți și agitați i-au cerut asigurarea sa. Polițistul i-a spus să dea asigurarea, cu toate că autoturismul său nu prezenta nicio urmă de accident.
A venit salvarea, șoferul salvării observând creanga în drum pe sensul de mers al Daciei a spus „fi-rar al naibi nici acum nu au luat creanga din drum, era să intru în ea azi dimineață „.
În acest timp șoferul Daciei vorbea cu cineva la telefon, spunându-i „ șefu, șefu ajută-mă” înțelegând că este vorba de cineva de la poliție. A înțeles că așa era când agentul de poliție i-a spus că dacă nu-i dă asigurarea îi face dosar penal pentru vătămare corporală, moment în care același polițist chema un șofer cu autobasculanta de la un punct de lucru al Podului Didru, aflat în lucru, ajuns la locul respectiv, polițistul i-a spus șoferului „ dumneata veneai din sens opus și l-ai văzut pe șoferul de pe Opel depășind pe cel cu Dacia, lovindu-l aruncându-l în șanț „.
Menționează că acea autobasculantă nu circula și nu s-a petrecut cu el, ci a fost chemat special de polițist spre a confecționa probe.
A mers la postul de poliție și a dat declarații, apoi a mers la locul accidentului unde a sosit a doua salvare și un echipaj de poliție pentru a efectua măsurători. Cercetările la fața locului s-au făcut în lipsa sa, refuzând cererea sa de a filma creanga din drum.
Consideră că probele au fost preconstituite de polițiști împotriva sa în complicitate cu acel șofer al autobasculantei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2011 a Judecătoriei Urziceni s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a celuilalt conducător auto implicat în accident Z. M. și a societăților de asigurare . Group SA și . SA.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2012 a Judecătoriei Urziceni, dosarul a fost trimis acestei instanțe ca urmare a admiterii cererii de strămutare de către ICCJ prin încheierea civilă nr. 6573/29.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.11.2012 sub nr._ .
Petentul a depus la dosar concluzii scrise.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: copie CI . nr._, dovada . nr._, f f 4, raport din data de 11.08.2011, f 10, proces verbal din 18.07.2011, f 11, 12, cazier contravențional, f 13, proces-verbal . nr._/17.10.2011, dosarul de daună RCA/BU/11/_, f 100-106, înregistrare DVD, f 71, copie cerere de chemare în judecată, f 155-156, plângere penală, f 157-159, proba cu interogatoriul intervenientului forțat Z. M., f 79, declarația intervenientului forțat Z. M., f 80-81, 9, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Burtel G., f 92, 93, proba cu expertiză tehnică auto, fiind depus la dosar raportul de expertiză tehnică auto, întocmit de expert L. I., f 202-208,.
S-a atașat la dosar Dosarul nr. 1615/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ialomița.
Prin sentința civilă nr.3546/01.03.2013 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 17.10.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ Ialomița, procesul verbal de contravenție . nr._/17.10.2011, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, constând în aceea ca la data de 18.07.2011, orele 12,05, pe DJ 101, km 7+10 m, în afara Comunei D., petentul, a condus autoturismul Opel Frontera cu nr. de înmatriculare_ și a depășit auto Dacia cu nr. de înmatriculare_, fără a păstra o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit, intrând în coliziune cu acesta și provocând avarii.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat nu am făcut nicio depășire pe linie continuă, depășirea am făcut-o pe linie discontinuă”.
Pentru acest motiv i s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 402 lei și i s-a reținut permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale procesului verbal invocate de petent instanța a reținut următoarele:
Faptul că procesul verbal a fost încheiat la aproximativ trei luni de la data săvârșirii faptei, respectiv 17.10.2011 și înainte de comunicarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale de către procuror, către organele de poliție, rezoluția fiind dată în aceeași zi cu data încheierii procesului verbal, nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, întrucât, de vreme ce s-a constatat că fapta nu constituie infracțiune, dându-se rezoluție de neîncepere a urmăririi penale pentru petent pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în mod legal a fost întocmit procesul verbal de contravenție, prin care s-a constat că fapta constituie contravenție. Este adevărat că potrivit art. 30 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. Acest text de lege reglementează modalitatea de încunoștințare a organului în drept să constate contravenția, în ipoteza în care inițial fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a constatat că ea reprezintă contravenție, scopul acestui text de lege fiind acela de a se încunoștința organului de poliție cu privire la săvârșirea contravenției și pe cale de consecință acesta să o constate și să aplice sancțiunea. Ori faptul că, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-a făcut înainte de comunicarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dar în aceeași zi cu data acestei rezoluții nu are nicio relevanță cu privire la legalitatea procesului verbal, întrucât scopul textului de lege a fost atins.
Împrejurarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de un alt agent constatator decât cel care a fost la cercetarea la fața locului, respectiv de agentul constatator S. S., în timp ce cercetarea la fața locului s-a efectuat de agent șef adjunct de poliție C. B., nu poate atrage nulitatea procesului verbal, întrucât fapta nu a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza declarațiilor persoanelor implicate în accident, pe baza declarației martorului ocular, și a procesului verbal de cercetare la fața locului. Este firesc ca agentul constatator care a constatat contravenția să fie altul decât cel care a efectuat cercetarea penală de vreme ce inițial fapta a fost urmărită ca și infracțiune.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța a reținut din declarația martorului Burtel G., că la data respectivă acest martor mergea la baraj la D. unde lucra. Într-o pădurice din dreptul Mănăstirii D. în timp ce se deplasa pe partea dreaptă autoturismul marca Dacia se deplasa dinspre București spre Jilavele, la un moment dat într-o curbă unde era linie continuă autoturismul marca Opel Frontera, a intrat în depășirea mașinii marca Dacia, poziționându-se între camionul condus de el și autoturismul marca Dacia. Autoturismul marca Opel Frontera a acroșat cu janta din spate roata stângă față a autoturismului Dacia, pe care l-a aruncat în șanț pe partea dreaptă. În autoturismul Dacia se aflau intervenientul forțat soția și fetița acestuia care au suferit vătămări corporale. Autoturismul marca Opel Frontera și-a continuat deplasarea, nici martorul nici intervenientul forțat nu au văzut nr. de înmatriculare al acestuia, însă un alt autoturism venit la fața locului a pornit în urmărirea acestuia. Declarația acestui martor se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, în care se arată că din analiza înscrisurilor și schița din dosarul de daună, în care se susține că autoturismul Dacia a fost lovit în roata stângă față, se apreciază că acest contact apare ca posibil la virarea rapidă la maximum spre dreapta a volanului de către autoturismul Dacia, pentru evitare, roata directoare stânga a autoturismului Dacia iese din linia caroseriei cu aproximativ lățimea balonului, făcând posibilă o atingere între cele două baloane, dreapta spate a autoturismului Opel și stânga față a autoturismului Dacia, într-un moment în care fața autoturismului Dacia se retrage dreapta intrând în stâlpul reperat iar autoturismul Opel, stânga, intrând pe contrasens. Așadar instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că autoturismul său Opel Frontera nu a atins autoturismul Dacia, și că acesta ar fi căzut în șanț din cauza unei crengi aflată pe sensul de mers al autoturismului Dacia, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar. Este adevărat că pe sensul de mers al auto Dacia se afla o creangă, martorul ocular Burtel G. a arătat că a văzut o creangă la aproximativ 1,5 – 2 m de autoturismul Dacia care se afla răsturnat, însă din raportul de expertiză nu rezultă că existența crengii pe carosabil ar fi cauza accidentului, ci efectuarea manevrei de depășire a petentului, într-un loc unde nu era posibilă efectuarea depășirii în condiții de siguranță, întrucât benzile aveau o lățime de 3 m.
Potrivit art. 45 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.
Nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Împotriva sentinței a formulat recurs petentul,solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal.
În dezvoltarea motivelor de netemeinicie arată că prin încheierea procesului verbal de contravenție s-au încălcat prevederile art.30 alin.2 din OG 2/2001 care prevăd că doar procurorul sau instanța de judecată pot stabili ca o faptă care nu a fost sancționată penal să fie cercetată ca și contravenție. Procurorul, prin ordonanța din 17.10.2011 nu a dispus acest lucru,iar textul art.30 alin.2 din OG 2/2001 nu se poate îndeplini tocmai prin încălcarea sa. Lucrătorul de poliție a încălcat și dispozițiile art.15 alin.1 din OG 2/2001 deoarece nu a constatat personal săvârșirea faptei. S-au încălcat și dispozițiile art.16 din OG 2/2001,întrucât în procesul verbal era obligatoriu să se consemneze și societatea de asigurare. Pe fond, fapta nu este dovedită,martorii au dat depoziții contradictorii și toți sunt prieteni cu cel vătămat în accident.
Intimații IPJ Ialomița și Z. M. nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de netemeinicie invocate,tribunalul constată că recursul este neîntemeiat,pentru următoarele motive.
Potrivit art. 30 alin.2 din OG 2/2001,în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.Textul nu reglementează însă situația în care,deși există indiciile existenței ilicitului contravențional,procurorul sau instanța nu dispun trimiterea actului de sesizare către organul în drept să constate contravenția. Este esențial de observat că textul art.30 alin.2 utilizează termenul de „trimitere”,nu cel de „sesizare”,așa încât nu se poate subscrie la susținerile petentului conform cărora organul de poliție ar fi procedat abuziv. Astfel,dacă textul ar fi folosit termenul „sesizare”,se putea trage concluzia că în lipsa acesteia,ar fi lipsit temeiul legal pentru ca organul de poliție să constate fapta. Textul art.30 alin.2 instituie o obligație în sarcina procurorului sau instanței tocmai pentru ca faptele contravenționale să fie constatate și sancționate de cei competenți,iar nu o obligație în sarcina agentului constatator de a aplica legea exclusiv în cazul în care este încunoștiințat de altă autoritate în acest sens. În plus,după cum rezultă din art.15 din OG 2/2001,agenții constatatori au obligația de a constata săvârșirea contravențiilor ori de câte ori au cunoștință despre acestea,asemănător sesizării din oficiu în materie penală;legea nu impune necesitatea vreunei plângeri sau alte sesizări prealabile în acest sens. Ori,câtă vreme instituțiile abilitate să constate și să sancționeze contravenții au obligația sesizării din oficiu,pot constata săvârșirea unor astfel de fapte care inițial au fost cercetate ca infracțiuni chiar și în lipsa trimiterii prevăzute de art.30 alin.2 din OG 2/2001,mai ales că în speța de față organul de poliție nu are calitatea de persoană vătămată, precum și orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate conform art.278/1 C.proc.penală pentru a putea formula plângere la instanță împotriva rezoluției procurorului.
Însă,chiar dacă în considerentele rezoluției nr.1615/P/2011 din 17.10.2011 procurorul nu a făcut nici o mențiune despre caracterul contravențional al faptei,din dosarul de urmărire penală atașat prezentei cauze rezultă că procurorul a avut în vedere că fapta poate constitui contravenție la regimul circulației rutiere,deoarece la fila 60 a dosarului de urmărire penală se află adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni către IPJ Ialomița - Serviciul Poliției Rutiere prin care se aduce la cunoștința organului poliției soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse,pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Întrucât organul poliției rutiere nu putea avea calitatea de parte în cauză,este evident că această înștiințare a reprezentat punerea în aplicare a procedurii prevăzute de art.30 alin.2 din OG 2/2001 așa încât organul competent de poliție să ia măsurile legale de constatare a faptei.
În mod temeinic a reținut instanța de fond că întocmirea procesului verbal de către un polițist care nu a constatat nemijlocit săvârșirea faptei nu poate atrage nulitatea procesului verbal, întrucât fapta a fost constatată pe baza declarațiilor persoanelor implicate în accident, pe baza declarației martorului ocular, și a procesului verbal de cercetare la fața locului,iar inițial sesizarea faptei s-a făcut potrivit prevederilor procedurii penale și urmărită ca și infracțiune. În plus, tribunalul constată că potrivit art. 96 alin.1 din OUG 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală,iar conform art.103 alin.1/1 din același act normativ suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta,când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracțiune și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. Din coroborarea acestor două texte legale rezultă că șeful poliției rutiere poate constata și sancționa fapte contravenționale care inițial au fost cercetate ca infracțiuni,chiar dacă nu a perceput nemijlocit săvârșirea acestora.
Neconsemnarea în procesul verbal a societăților de asigurare nu este un caz de nulitate absolută în raport de prevederile art.17 din OG 2/2001,și de asemenea nu atrage nici sancțiunea nulității relative cât timp petentul nu a dovedit că a suferit vreo vătămare.
Pe fond,Judecătoria B. a făcut o apreciere corectă a situației de fapt în baza probelor administrate,reținându-se în mod temeinic culpa petentului pentru producerea evenimentului rutier.
Față de aceste considerente recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul S. V., domiciliat în comuna ULMI, ., împotriva sentinței civile nr. 3546 din 01.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IALOMIȚA - SLOBOZIA, .. 13-15, J. IALOMIȚA și Z. M. - com. DRAGANESTI, ., J. PRAHOVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Președinte, M. I. | Judecător, F. M. | Judecător, I. G. |
Grefier, C. B. |
Tehnoredactat I.M.d.f. nr._
13.05.2013/2ex.j.f. P. E.
Judecătoria B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
