Pretenţii. Decizia nr. 208/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 208/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 2001/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 208/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. V.
Judecător G. I. R.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de reclamantul P. V., domiciliat în Ploiești, ., jud.Prahova și pârâta S. C. TARRA MADIN SRL, cu sediul în Rm Sărat, ., județul B., împotriva sentinței civile nr.1719/9.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul P. V. personal, lipsă fiind recurenta S. C. TARRA MADIN SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul depune la dosar răspuns cu caracter de concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul constată că nu se impune comunicarea răspunsului și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul P. V. susține că instanța a fost indusă în eroare. În sentință nu se dispune și cu privire la contravaloarea arendei pentru anul 2010. A solicitat să se depună acte de plată, dar pârâta nu a prezentat, depunând un tabel nedatat și care nu poartă ștampilă. Nu au fost depuse acte legale de plată. Solicită admiterea recursului său și obligarea pârâtei la plata contravalorii arendei pentru anii 2010-2011. Cu privire la recursul declarat de S. C. TARRA MADIN SRL solicită să fie avut în vedere răspunsul pe care l-a formulat în scris.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs, se constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat la 21.06.2012 sub numărul unic de dosar_ reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâta S. C. Tarra Madin SRL pentru a fi obligată să îi plătească suma de 9490 lei reprezentând prețul arendei pe anii 2010 și 2011 pentru suprafața de 6 ha teren agricol pe care l-a dat în arendă pârâtei prin contractul de arendă nr. 52 din 20.07.2009 încheiat pe perioada 2009 – 2013.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că cele 6 ha teren agricol pentru care a semnat contractul m de arendă este deținut în indiviziune împreună cu moștenitorii P. C., P. N. și P. P. și este prevăzut în două titluri de proprietate: a) - Titlul de proprietate nr. 0324-49 din 17.10.1999 pentru 5 ha și b) - Titlul de proprietate nr._ din 20.03.2008 emise de Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Reclamantul a menționat că este singurul deținător legal a suprafeței de 6 ha teren agricol deoarece ceilalți coproprietari P. C. – mamă, P. P. și P. N. au decedat și că în această calitate a semnat contractul de arendă nr. 52/20.07.2009.
S-a arătat de reclamant că prin contractul nr. 52 /2009 arendașul s-a obligat să plătească cu titlu de arendă echivalentul cantității de 600 kg. de grâu la un hectar, pentru cele 6 ha teren date în arendă, plata urmând să fie făcută până la data de 31 decembrie a fiecărui an la prețul stabilit prin acordul părților sau la prețul pieței libere la data plății.
Reclamantul a subliniat că prin semnarea contractului de arendare nr. 52/20.07.2009 a exercitat un act de administrare a celor 6 ha deținut în indiviziune cu ceilalți comoștenitori, act care profită coproprietarilor, și că sunt nelegale contractele de subarendare încheiate de O. R. în numele defunctei P. C. și P. I. soția defunctului P. P., deoarece încheierea contractelor de subarendare este interzisă și este sancționată prin Legea arendei nr. 16/1994 cu nulitatea acestor contracte.
S-a precizat de reclamant că arendașul i-a plătit numai suma de 1310 lei cu mandatul poștal nr. 5010 din 01.02.2012 reprezentând o parte din arenda pe anul 2011 .
S-a solicitat de reclamant ca arendașul să depună la dosar contractele de subarendare și să facă dovada plăților pe care le-a făcut celor care au semnat aceste contracte .
Reclamantul a mai susținut că pârâta reprezentată prin inginer I. E. nu a plătit arenda pentru anul 2010 deși pârâta a fost obligată să facă această plată prin sentința civilă nr. 382/2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Rm. Sărat .
Pentru aceste considerente reclamantul a solicitat ca pârâta să îi plătească diferența de arendă neacordată pe anii 2010 și 2011 în sumă de_ lei cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000.
Prin întâmpinare, pârâta S. C. Tarra Madin SRL Rm. Sărat a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor O. R. și D. V., fiicele defunctului P. N. și P. I. soția supraviețuitoare a defunctului P. P. ; a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rm. Sărat și excepția autorității de lucru judecat pentru arenda pe anii 2009 și 2010 în baza sentinței civile nr. 482/02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat.
Pe fondul cauzei pârâta a susținut că plata contravalorii arendei trebuie făcută tuturor moștenitorilor indicați în cele două titluri de proprietate corespunzător cotelor deținute de fiecare moștenitor.
Pârâta a susținut că datorită neînțelegerilor dintre moștenitorii menționați în cele două titluri de proprietate s-a încheiat un nou contract de arendă nr. 8/4.01.2011 în care au fost înscriși ca arendatari P. I. – moștenitoarea lui P. P., O. R. moștenitoarea lui P. N. și reclamantul, menționând că acest contract nu a fost semnat de reclamant.
S-a arătat de către pârâtă că prețul arendei s-a plătit separat pentru fiecare coproprietar din titlu de proprietate atât pentru anul 2010 cât și pe anul 2011, cu precizarea că pentru anul 2010 plata s-a efectuat în baza sentinței civile nr. 482/02.03.2011 prin intermediul executorului judecătoresc.
Referitor la plata contravalorii arendei pe anul 2011, pârâta a susținut că a plătit câte 590 lei moștenitorilor O. R. și P. I. cu borderou de plată ( poz. 4 și 5) și 1310 lei reclamantului P. V. cu mandatul poștal din 01.02.2012.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la 04.10.2012 pârâta S. C. Tarra Madin SRL Rm. Sărat a susținut că a plătit contravaloarea arendei pe 2010 și parțial pe 2011 precizând că pentru 2011 a plătit] moștenitoarei O. R. 590 lei, moștenitoarei P. I. 590 lei și reclamantului P. V. 1310 lei, în total 2490 lei.
Prin sentința civilă nr. 1719 din 9.X.2012 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. V. și în consecință . a fost obligată să-i plătească acestuia suma de 2910 lei reprezentând contravaloarea arendei pentru anul 2011 cu dobânda legală și suma de 243,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între reclamant în calitate de arendatar și pârâta . în calitate de arendaș s-a încheiat contractul de arendare nr. 52 din 20.07.2009 având ca obiect suprafața de 6 ha teren agricol pe perioada 2009 – 2013 pentru care arendașul s-a obligat să plătească cu titlu de arendă echivalentul a 600 kg. grâu pentru fiecare hectar.
În legătură cu dreptul de proprietate pentru cele 6 ha teren arendate prima instanță a menționat că acesta este dovedit cu titlurile de proprietate nr. 0324-49/1999 și nr._/2008 cu precizarea că prin titlul de proprietate nr. 0324-49/1999 s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru 5 ha moștenitorilor P. C., P. P., P. N. și P. V. și că la încheierea contractului de arendare nr. 52 din 20.07.2009 se afla în viață numai P. V..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicitat plata arendei pentru anul 2010 prima instanță a stabilit că acest capăt de cerere este neîntemeiat deoarece prin sentința civilă nr. 482 din 02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, irevocabilă, pârâta a fost obligată să plătească arenda pentru anul 2010 și deci nu mai poate fi solicitată prin prezenta acțiune iar reclamantul recunoaște că i s-a plătit 4610 lei.
În legătură cu capătul de cerere având ca obiect plata arendei pe anul 2011 prima instanță a reținut că pe acest an s-a încheiat un n ou contract de arendă nr. 8/04 ian. 2011 semnat de arendaș și de O. R. moștenitoarea defunctului P. N. și P. I. moștenitoarea defunctului P. P. și că pentru cele 6 ha arendate pârâta a plătit cu titlu de arendă următoarele sume de bani: 1310 lei reclamantului și câte 590 lei moștenitorilor O. R. și P. I..
Prima instanță a considerat că plățile făcute moștenitorilor sunt legale în condițiile în care contractul de arendă nr. 52/2009 nu a fost desființat iar moștenitorii au posibilitatea legală să își stabilească cotele succesorale și sumele de bani cu titlu de arendă la care au dreptul.
Raportat la aceste considerente prima instanță a concluzionat că pentru anul 2011, pârâta datorează pentru cele 6 ha de teren primit în arendă suma de 5.400 lei calculată de prețul de 1,5 lei/kg. pentru cele 600 kg. grâu la fiecare hectar arendat din care pârâta a plătit moștenitorilor suma totală de 2490 lei și în consecință a obligat pârâta să plătească suma de 2910 lei, cu dobânda legală.
Împotriva sentinței civile nr. 1719 din 9.X.2012 a declarat recurs reclamantul P. V. și pârâta S.C. TARRA MADIN SRL Rm. Sărat.
În motivarea recursului reclamantul P. V. critică hotărârea primei instanțe pentru că în mod nelegal pârâta nu a fost obligată să-i plătească în calitate de semnatar al contractului de arendă nr. 52/2009, contravaloarea arendei pe anii 2010 și 2011 în suma totală de 9490 lei și că s-a considerat ca fiind legal plățile făcute moștenitorilor O. R. și P. I. în condițiile în care reclamantul nu a semnat noul contract de arendă nr. 8 din 04 ian. 2011.
Pârâta . Rm. Sărat a susținut în „ Temeiurile de fapt și de drept ale motivării recursului” că sentința civilă nr. 1719/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- prețul kg. de grâu de 1,5 lei pentru arenda datorată pentru anul 2011 nu a fost dovedit de reclamant;
- în condițiile în care reclamantul este îndreptățit să primească arenda pentru 3,66 ha teren din totalul de 6 ha arendat în sumă de 3294 lei din care i s-a plătit suma de 1310 lei, în mod nelegal prima instanță a obligat-o să-i plătească reclamantului suma de 2910 lei reprezentând arenda pe anul 2011 în loc de 1984 lei la care avea dreptul .
Prin „ precizări” depuse la dosar pentru termenul din 09.01.2013 ( f.20-23), recurentul P. V. a reiterat faptul că pe anul 2010 nu i-a plătit arenda și că în mod nelegal prima instanță a considerat legale plățile făcute de arendaș celorlalți moștenitori care nu au semnat contractul de arendă nr. 52/2009, fiind încălcate astfel dispozițiile imperative ale art. 16 din Legea arendei nr. 16/1994.
Tribunalul examinând sentința nr. 1719/09.X.2012 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în raport de probele din dosar și dispozițiile legale relevante în cauză constată că ambele recursuri sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente :
Terenurile în suprafață de 6 ha situate pe teritoriul comunei G. județul B. menționate în titlurile de proprietate . 0324-49 din 17 octombrie 1999 ( 5 ha) și nr._ din 20.03.2008 au fost date în arendă pârâtei . Rm. Sărat prin contractul nr. 52 din 20.07.2009 .
Esențial este faptul că reclamantul P. V. nu este unicul proprietar al suprafeței de 6 ha teren arendat ci deține o contă procentuală indiviză împreună cu moștenitorii defunctei P. C., P. I. P. și P. I. N. și că în calitate de coindivizar acesta a încheiat contractul de arendare nr. 52/20.07.2009 caracterizat ca un act de administrare al terenurilor bunuri succesorale.
Este de asemenea legal încheiat, pentru aceleași argumente și contractul de arendare nr. 8 din 04 ian. 2011 semnat numai de moștenitoarele O. R. ( certificat de moștenitor nr. 73/2004) și P. I. ( certificat de moștenitor nr. 564/2002).
În baza contractelor de arendă arendașul s-a angajat să plătească pentru cele 6 ha date în arendă echivalentul a 600 kg. grâu pentru fiecare hectar la prețul pieței din anul recoltării ( art. 3 din contractul de arendă), reclamantul și ceilalți moștenitori ai defunctei P. C., P. P., P. N. beneficiind de o cotă parte din contractul arendei proporțional cu cota succesorală prevăzută de lege.
Prin urmare, faptul că reclamantul este semnatarul contractului de arendă nr. 52/20.07.2009 și că la data încheierii acestui contract P. C., P. P. și P. N. nu mai trăiau nu îl îndreptățește pe acesta să beneficieze singur de contravaloarea arendei.
Tribunalul constată că în mod legal prima instanță a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata arendei pe anul 2010 deoarece prin sentința civilă nr. 482 din 02.03.2011 pârâta . Rm. Sărat b a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3500 lei reprezentând contravaloarea arendei pe anii 2009 și 2010 . Această sentință fiind irevocabilă reclamantul nu este în drept să solicite în prezenta cauză arenda pe 2010 întrucât s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat iar reclamantul are posibilitatea legală să execute silit această creanță certă, lichidă și exigibilă.
Se constată că prima instanță a procedat legal stabilind că pentru anul 2011 arenda este de 5400 lei că s-a plătit reclamantului suma de 1310 lei cu mandat poștal și suma de 1180 lei moștenitorilor O. R. și P. I., arendă corect calculată la prețul de 1,5 lei/kg. de grâu și că în această situație pârâta mai datorează beneficiarilor arendei suma de 2910, plus dobânda legală.
În mod legal prima instanță de fond a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2910 lei deoarece acesta a formulat cererea de chemare în judecată iar cererea de introducere în cauză a moștenitorilor O. R., D. V. și P. I. formulată de pârâtă prin întâmpinare nu a fost analizată de prima instanță și nici nu s-a invocat această omisiune prin recursul declarat de părți.
În consecință urmează ca reclamantul și ceilalți moștenitori să stabilească prin buna înțelegere sau pe calea procedurii succesorale contencioase cotele ce le revin din contravaloarea arendei pe anii 2010 și 2011.
Prin urmare, sentința pronunțată de prima instanță fiind legală sub toate aspectele iar motivele de recurs invocate de reclamant și pârâtă neîntemeiate, tribunalul în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de reclamantul P. V., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova și pârâta S. C. TARRA MADIN SRL, cu sediul în Rm Sărat, ., județul B., împotriva sentinței civile nr.1719/9.10.2012 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. V. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, C. C. |
Red. Gh. V. Judecătoria Rm. Sărat
Tehnored. T.E. D.f._
Ex. 2 J.f. A. P.
Data :21 febr.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul... → |
|---|
