Servitute. Decizia nr. 23/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 6682/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta-reclamantă . – cu sediul în B., .. 35, jud. B., prin administratori C. L. și C. I., împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți D. R. și P. C. – ambii domiciliați în B., .. 32, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații D. R. – asistat de avocat O.-S. A. și P. C., apelanta . fiind reprezentată de avocat A. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. R., având cuvântul pentru apelanta ., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul desființării hotărârii atacate, respingerii pe fond a cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale, în una din modalitățile arătate în motivele de apel.
Susține că sentința apelată se bazează pe motive străine de natura cauzei. Consideră că instanța de fond nu a înțeles obiectul cererii reconvenționale, care avea două capete de cerere, unul principal și unul subsidiar. Prima instanță a reținut că reclamanții ar fi deranjați de fum, în condițiile în care un astfel de motiv nu există în cererea de chemare în judecată..
Precizează, de asemenea, că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate de apelantă în prezenta cauză. Astfel, învederează că hornul și burlanele au existat încă din anul 1976, de la construcția casei, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, autorii apelantei având un drept de servitute în ceea ce privește amplasarea acestor instalații. În anul 2006 apelanta a efectuat doar niște lucrări de consolidare a acestor construcții existente pe peretele imobilului proprietatea sa.
Consideră că solicitarea formulată de reclamant, în sensul ca apelanta să demoleze instalațiile de care a făcut vorbire, este neîntemeiată, mai ales în condițiile în care prin cererea reconvențională s-a invocat posesiunea de 30 de ani, ca modalitate de dobândire a servituții de traversare a terenului proprietatea reclamantului, posesiune realizată și prin joncțiunea posesiei autorilor apelantei cu cea exercitată de apelantă.
Prima instanță, însă, nu a analizat temeinic această solicitare și a respins acest capăt de cerere, reținând că nu s-a împlinit termenul de 30 de ani pentru uzucapiunea de lungă durată și că apelanta utilizează servitutea numai din anul 2006, de când a achiziționat imobilul, ceea ce contravine realității și probelor administrate.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat capătul de cerere, din cererea reconvențională, privitor la instituirea unei servituți de trecere pe terenul reclamantului, în favoarea apelantei, pentru utilități, respectiv pentru repararea spatelui casei și întreținerea instalației de încălzire pentru care este construit și hornul ce face obiectul judecății.
Precizează că această solicitare este pe deplin întemeiată, având în vedere că montarea instalațiilor care fac obiectul prezentei cauze în altă parte este imposibilă, modificarea acestora ducând la deteriorarea gravă a construcției apelantei, întrucât s-ar ajunge ca, în cazul demolării hornului, implicit apelanta ar fi pusă în situația să demoleze și acoperișul casei.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat O.-S. A., având cuvântul pentru intimatul D. R., solicită respingerea apelului și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii pronunțată de prima instanță.
Arată că deși s-a admis în parte cererea reconvențională, apelanta nu a formulat apel cu privire la acest aspect, dovedind, astfel, o bună credință.
Precizează că hornul apelantei nu a existat până cu puțin timp înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, fapt ce a putut fi constatat atât din cercetarea la fața locului, cât și din planșele foto atașate la dosar. În anul 2006 a existat un acord între părți pentru consolidarea și renovarea construcției apelantei, iar la câțiva ani după acest moment apelanții au procedat la edificarea unui horn lateral. Martorii audiați la fond au arătat că acest horn nu a existat dintotdeauna și că hornul vechi era amplasat pe acoperișul casei. Hornul lateral a apărut la momentul când apelanții și-au făcut un șemineu. Tot martorii au declarat că fumul care se degajă prin hornul lateral al apelanților îi deranjează și pe ei.
Învederează că pe terenul din spatele casei apelanților a existat o cale de acces, care în prezent este proprietatea intimatului, iar în situația în care hornul montat pe peretele casei apelanților rămâne în această poziție, el afectează proprietatea intimaților și deranjează și alți vecini prin emisiile de fum. Susține că acest horn nu a existat în acest amplasament din anul 1970, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea uzucapiunii de lungă durată.
Solicită respingerea apelului. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 665/04.02.2013 privind onorariul de avocat.
Avocat A. R., în replică, arată că în anul 2006 intimatul a permis apelanților să renoveze și să reamenajeze partea din spatele casei lor, însă hornul a fost amplasat acolo dintotdeauna, de la construcția casei, respectiv din anul 1976, numai că nu a arătat la fel. În anul 2006 acesta a fost modernizat.
Avocat O.-S. A. arată că așa cum rezultă din pozele atașate la dosar, amplasamentul și structura hornului s-au făcut ulterior renovării din anul 2006.
INSTANȚA
Asupra prezentului apel civil.
P. cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._, din 11.04.2011, așa cum a fost modificată ulterior, reclamanții D. R. și P. C., în contradictoriu cu pârâta . prin administrator C. L. și C. I., au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea acesteia la demontarea, pe chaltuiala lui a burlanului și hornului amplasate pe imobilul acestuia, dar care traversează proprietatea sa; iar în eventualitatea în care nu vrea să demonteze ea burlanul și hornul, să i se încuviințeze să demonteze ea burlanul de scurgere și hornul, pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 28.08.2009, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2400 a achiziționat un teren în suprafață de 78 m.p., situat în ., cu număr cadastral_, înscris în cartea funciară. Tododată a cumpărat și o cotă de ½ din terenul în suprafață de 22 m.p., la aceeași adresă, ce are destinație de cale de acces.
Au mai precizat reclamanții că între terenul proprietatea sa și cel deținut de pârât nu există nici un gard despărțitor, întrucât casa acesteia este amplasată pe linia de hotar.
În urmă cu o săptămână pârâta a amplasat pe imobilul casă de locuit pe care îl deține, atât un burlan de scurgere, cât și un horn de evacuare, în condițiile în care casa are prevăzut la nivelul paziei un alt burlan de scurgere, aceste instalații obturându-i accesul și vizibilitatea către imobilul proprietatea sa.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar înscrisuri, solicitând și proba cu martori, interogatoriu, precum și cercetare la fața locului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073, 1075, 1076 si 1077 C.civ.
Pârâta a depus întimpinare, solicitând respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată, întrucât a montat un burlan de scurgere pe peretele casei sale, la o distanță apreciabilă de sol, pentru a nu incomoda accesul vecinilor în zonă.
Totodată, aceiași pârâtă a formulat o cerere reconvențională, solicitând în principal să se constate faptul că prin intervenirea uzucapiunii de lungă durată, respectiv posesiunea de 30 de ani, prevăzută de art. 623 cod civil, a dobândit servitutea de traversare a terenului proprietatea reclamantului; iar în subsidiar, în conformitate cu prevederile art. 623 cod civil, să se stabilească asupra fondului aparținând reclamantului pârât o servitute de trecere pentru utilități în favoarea sa, în conformitate cu prevederile art. 621 NCC.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 167 C.proc.civ., a încuviințat pentru părți probele solicitate, apreciind că acestea sunt concludente și utile soluționării prezentei cauze. În cauza au fost audiați martorii A. N. și A. E. - pentru reclamanți, R. L. și A. E. pentru pârâtă s-au luat interogatorii părților și s-a efectuat cercetare locală în data de 16 martie 2012.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/21.09.2012, prin care a admis cererea formulată de reclamanții D. R. și P. C., a dispus pârâtei să demonteze, pe cheltuiala ei, hornul edificat pe peretele lateral al imobilului proprietatea sa, comun cu proprietatea reclamanților, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, a stabilit în favoarea pârâtei o servitute de trecere, pentru utilități, asupra terenului proprietatea reclamanților și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părți cu ocazia soluționării cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta a cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1262 din data de 21.04.2006, de la numitul M. I., imobilul casă situat în municipiul B., .. 35, în intenția de a-l face cabinet medical.
În data de 26.10.2006 între pârâtă și numiții A. N. și E. s-a încheiat un Proces verbal din care rezultă ca aceștia sunt de acord ca pârâta să efectueze lucrări de consolidare a peretelui imobilului situat pe limita proprietății comune.
În baza acestui act, pârâta a edificat pe peretele respectiv un horn de evacuare a noxelor de la un șemineu montat în interiorul clădirii, precum si burlane de evacuare a apei.
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2400 din 28.08.2009, reclamantul D. R. a cumpărat de la numita A. E. suprafața de 78 m.p. teren situată în municipiul B., ..32, în scopul de a-și edifica un imobil casă de locuit, în acest fel reclamantul devenind vecin cu pârâta.
Deranjat de noxele emanate de șemineul aflat în imobilul proprietatea pârâtei, noxe evacuate prin burlanul construit în peretele lateral, reclamantul a solicitat demontarea lui.
Din toate probele administrate, instanța a apreciat că pârâta, după anul 2006, când a preluat imobilul, a făcut în peretele lateral, comun celor două proprietăți, un horn de evacuare a fumului pentru șemineul aflat în interiorul clădirii.
Datorită faptului că hornul respectiv este instalat la un nivel sub acoperișul clădirii, atunci când pârâta folosește șemineul, gazele și fumul emanat de acesta poluează spațiul deținut de reclamant.
A reținut instanța că pârâta a încercat să justifice edificarea hornului în lateralul peretelui, prin luarea acordului proprietarilor vecini, însă, așa cum rezultă din Procesul verbal din 26.10.2006, acordul s-a dat pentru consolidarea peretelui și nicidecum pentru edificarea unui horn pe acesta.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta a devenit proprietara imobilului în anul 2006 prin cumpărare, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile art.623 C.civ. pentru uzucapiunea de 30 ani.
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a constatat că pentru întreținerea peretelui imobilului, comun celor doua proprietăți, pârâta are nevoie de trecerea proprietății reclamanților, astfel că o servitute de trecere pentru utilități este mai realistă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ., pe care o critică pentru legalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare conform art. 312, al. 5, C.P.C., raportat la art. 312, alin. 3, teza a II—a, C.P.C, sau, în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale,
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304, pct. 5, 6, 7, 8 și 9, Cod pr. civilă, art. 304, indice 1, Cod pr.civilă.
S-a solicitat analizarea cauzei sub toate motivele de nelegalitate, solicitând obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește măsura casării cu trimitere, prevăzută de art. 312, al. 5 C.P.C., recurenta a solicitat să se aibă în vedere faptul că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător hotărârea recurată, nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor formulate, precum și faptul că nu a dat dovadă de rol activ, toate acestea, coroborate cu prevederile art. 6 din CEDO, constituindu-se într-o nepronunțare asupra fondului, care, în opinia sa, impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea lămuririi integrale a situației de fapt și de drept.
În ceea ce privește aceeași solicitare de a se admite recursul, de a se casa hotărârea recurată și de se trimite cauza primei instanțe spre rejudecare, consideră că prima instanță nu a cercetat decât parțial și superficial cauza, preluând în totalitate, apărările formulate de intimată și probele folosite de aceasta, neluând în considerare, în niciun fel, probele administrate la solicitarea sa, situație în care nu a beneficiat de un proces echitabil, fiindu-i încălcat încă o dată dreptul la apărare.
Referitor la motivarea hotărârii recurate, arată că există cel mult o pagina în care instanța de judecată arată, mai mult decât pe scurt, considerentele soluțiilor adoptate. Mai mult decât atât, o mare parte din motivele arătate de către instanța de fond sunt total străine de prezenta cauză, nefiind înțelese chestiuni esențiale pe care trebuia să se bazeze soluțiile pronunțate.
Ca de exemplu, încă de la începutul motivării se menționează faptul că recurenta, în secundar, a solicitat „instituirea unei servituți de utilități în vederea reparării zidului imobilului", solicitare care nu a existat în cererea noastră, existând interpretarea eronată de către instanța de fond.
În realitate, așa cum rezulta din cererea formulată, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că prin intervenirea uzucapiunii de lungă durată, respectiv posesiunea de 30 de ani, prevăzută de art. 623 CC, a dobândit servitutea de traversare a terenului proprietatea reclamantului privind hornul despre care se face vorbire in cauză.
In subsidiar, în situația în care nu s-ar fi admis capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către recurentă a servituții, în conformitate cu prevederile art. 623 CC, a solicitat să stabilească asupra fondului aparținând reclamantului-pârât o servitute de trecere pentru utilități în favoarea recurentei, în conformitate cu prevederile art. 621 NCC.
Așa cum rezultă din hotărârea pronunțată, instanța de judecata nu a înțeles, în niciun fel, obiectul solicitărilor lor și nici temeiul de drept pe care se sprijineau acestea.
In ceea ce privește prima solicitare, așa cum a dovedit cu înscrisuri și martori, încă dinaintea anul 1976, instalațiile care fac obiectul prezentei cauze au existat pe imobilul proprietății subscrisei, astfel ca a avut posesia servituții de traversare în mod util, înțelegând să invoce pe această cale uzucapiunea de 30 de ani, termenul fiind împlinit cu prisosință, iar pâna în acest moment nu a existat vreo persoană care să conteste această situație de fapt.
În sprijinul cererii formulate, pe lângă cele menționate mai sus, înțelege să invoce prescripția achizitivă de lungă durată, realizată și prin joncțiunea posesiei autorilor săi cu aceea exercitată de recurentă, dobândind astfel dreptul de servitute menționat.
Învederează că posesia neîntreruptă, utilă, exercitată în aceste condiții, duce la constituirea unei servituți continue si aparente, așa cum este și cazul în prezentul litigiu.
Referitor la acest capăt de cerere, instanța de fond nu a analizat in mod complet solicitarea sa și nu a avut în vedere faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă, în mod clar, temeinicia acestei solicitări, hornul nefiind construit la data achiziționării imobilului ci acesta existând, pe acest amplasament, încă de la construcția casei.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut în vedere nici măcar faptul că recurenta a invocat și joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor săi, în hotărârea recurată neexistând niciun fel de referire la aceasta situație, motivarea respingerii acestui capăt de cerere arătând tocmai că nu s-ar fi împlinit termenul de 30 de ani, recurenta utilizând aceasta servitute numai din anul 2006.
Tot în cererea reconvențională a solicitat ca, în situația în care nu s-ar admite capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către recurentă a unei servituți de traversare, în conformitate cu prevederile art. 623 CC, a solicitat să se stabilească asupra fondului aparținând reclamanților pârâți o servitute de trecere pentru utilități în favoarea sa.
Aceasta solicitare este pe deplin întemeiată, întrucât, în conformitate cu art. 621 N.C.C, potrivit căruia proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a oricăror instalații necesare utilităților, având in vedere că montarea instalațiilor care fac obiectul prezentei cauze în altă parte este imposibilă, iar modificarea acestora ar deteriora în mod grav construcția recurentei.
In acest sens, a arătat ca montarea hornului în altă parte a imobilului recurentei ar fi imposibilă, conducând la prejudicii destul de importante.
Nici de aceasta dată instanța de fond nu a înțeles solicitarea sa, în sensul că nu a cerut niciodată instituirea unei servituți de trecere pentru întreținerea peretelui imobilului, așa cum a admis instanța de fond, ci o servitute de traversare a terenului părții adverse cu hornul despre care s-a făcut referire în cauză.
De asemenea, precizează că motivarea hotărârii este total străină de cauză, instanța neînțelegând, în niciun fel, pe ce situație juridică se bazează această cauză.
Arată că în cauză a fost citată și o persoană numita P. C., persoană care, din punctul său de vedere, nu ar avea calitate procesuală activă, nefiind dovedită în niciun fel calitatea de proprietar a acesteia.
În ceea ce privește situația de fapt, de asemenea instanța de fond nu a înțeles apărările sale și nu a avut în vedere probele administrate în cauză, inserând in hotărârea pronunțata motivări ale cererii de chemare in judecată care nu au fost arătate de reclamanți, respectiv aprecieri personale ale instanței, completând în acest fel cererea acestora ( ex. ca cererea de chemare in judecata ar fi fost întocmită datorită faptului ca reclamanții ar fi fost deranjați de fum, în condițiile în care în cererea formulată motivele arătate sunt cu totul altele)
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă, a arătat că în fapt, recurenta a dobândit, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1262/21.04.2006, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in mun. B., .. 35, jud. B., compus din teren intravilan in suprafața de 195 mp si construcțiile edificate pe acesta.
P. cererea de chemare in judecata, reclamantul a denaturat foarte mult situația de fapt, încercând să inducă în eroare instanța de judecată.
Astfel, arată ca atât burlanul de scurgere, cât și hornul de evacuare, nu au fost amplasate de curând, aceste construcții existând încă de la construcția casei, dinainte de anul 1976, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, autorii săi, precum si recurenta având un drept de servitute în ceea ce privește amplasarea acestor instalații.
Mai mult decât atât, solicită să se aibă în vedere faptul că în data de 26.10.2006, vechiul proprietar al suprafeței de teren, vânzătorul reclamantului, a fost de acord ca recurenta, prin reprezentantul său, să efectueze lucrări de consolidare a acestor construcții existente pe peretele imobilului proprietate personală.
Consideră că solicitarea reclamantului de a-i demonta instalațiile este neîntemeiată și, având în vedere faptul că, așa cum a arătat mai sus, în cuprinsul cererii reconvenționale, a înțeles să invoce posesiunea de 30 de ani, prevăzută de art. 623 CC, ca modalitate de dobândire a servituții de traversare a terenului proprietatea reclamantului, posesiune realizată și prin joncțiunea posesiei autorilor săi cu aceea exercitată de recurentă, dobândind astfel dreptul de servitute asupra terenului menționat.
A arătat faptul că, având natura acestei servituți, ea s-a transmis noului dobânditor al fondului aservit, care este ținut să o respecte.
Mai mult decât atât, instalațiile existente sunt absolut necesare bunei întrețineri a imobilului său, putând fi încadrate în prevederile art. 621 NCC, iar admiterea solicitării reclamantului, de ridicare a acestor instalații, nu ar face altceva decât să le producă importante pagube materiale.
De asemenea, reclamantul a făcut vorbire de faptul ca aceste instalații i-ar obtura accesul și vizibilitatea unui imobil deținut de acesta în exclusivitate, în condițiile în care acesta nu deține niciun astfel de imobil, acest fapt putând fi observat direct chiar de către instanța de judecată cu ocazia efectuării cercetării la fața locului.
Susține că situațiile menționate mai sus nu au fost analizate în niciun fel de instanța de judecată, așa cum nu au fost analizate nici probatoriile administrate în prezenta cauză.
Recurenta înțelege să invoce în susținerea recursului și jurisprudența recentă a C.E.D.O., care a hotărât că instanțele interne sunt obligate să soluționeze cauza pe baza unui probatoriu complet și complex, pertinent, concludent și util cauzei, în vederea aflării adevărului și reparării ordinii juridice eventual încălcate.
Pentru motivele de mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul D. R. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata arată că a solicitat pronunțarea unei hotărâri în care să se dispună obligarea ., prin administrator C. L. si C. I., în cadrul obligației de "a face", la demontarea burlanului metalic amplasat pe partea laterala a imobilului proprietatea acestora, dar care se află deasupra terenului proprietatea sa, respectiv în curtea sa, motivând cererea de demontarea burlanului și revenirea la situația anterioară, de evacuare a fumului și noxelor pe hornul inițial al casei recurenților, care a fost desființat de aceștia și amplasat cel ce le afectează proprietatea. Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 1073, 1075, 1076 si 1077 Cod Civil. A solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și cercetare la fața locului.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate dobândirea proprietății asupra terenului aferent imobilului prin uzucapiune, iar în subsidiar instituirea unei servituți de utilități în vederea reparării imobilului.
De la început cererea de constatarea a uzucapiunii nu-si avea rostul, susține intimatul, deoarece imobilul și terenul au fost achiziționate prin act de vânzare-cumpărare în anul 2006.
P. această cerere pârâta recurentă a căutat sa creeze o stare de confuzie, în sensul că imobilul proprietatea ei a avut de peste 30 ani un horn metalic lateral și că acesta, în contradictoriu cu probele administrate, nu ar fi fost amplasat recent.
Instanța a dat dovada de răbdare, a administrat probele și, pentru a-și forma o părere corectă a situației de fapt, a făcut și o cercetare locală, de unde a reieșit cu prisosință că acel burlan metalic a fost edificat in anul 2011.
Martorii vecini cu părțile au relatat că în perioada anterioară a existat un horn care pleca din casă, trecea prin acoperiș și se ridica la o distanță care permitea o evacuare corectă, corespunzătoare a fumului, fără ca acesta să fie degajat în curțile lor după amplasarea laterală a hornului metalic.
Pe fond apreciază că soluția este temeinică si legală, că menținerea în continuare a hornului amplasat în lateral, care se află deasupra proprietății lor, îi prejudiciază atât pe ei cât și pe ceilalți vecini, iar așa zisa uzucapiune invocată de recurenți vrea sa creeze o stare de ambiguitate legată de momentul în care a fost amplasat.
Față de aceste considerente, apreciază soluția primei instanțe ca fiind corectă, solicitând respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată.
Pentru termenul din 21.01.2013, intimatul D. R. a depus la dosar precizări, prin care a arătat că evaluarea recurenților față de terenul ce face obiectul prezentului dosar este inferioară valorii de circulație și, față de aceasta, invocă insuficienta timbrare, urmând ca instanța sa-i pună în vedere recurentei să achite taxa de timbru la valoarea reală.
Precizează intimatul că imobilul de la numărul 22 din . de 450 m.p., a aparținut inițial lui A. I. si Z. și că după decesul acestora, prin sentința nr. 5206/28.10.2005 pronunțata de Judecătoria B. în dosarul nr. 3600/2005, s-a dispus ieșirea din indiviziune, formându-se 3 loturi pentru A. N. si A. E..
În anul 2009 A. E. a făcut cartea funciară pentru lotul său și i-a vândut lui suprafața de 78 m.p. si cota de 1/2 din terenul de 22m.p.- reprezentand cale de acces instituită în anul 2009 pentru A. N. și D. R. prin contractul nr. 2400/28.08.2009 autentificat la BNP L. Sinica.
În 2011 A. N. i-a vândut cota de ½ din suprafața de 22 m.p., prin contractul nr. 2209/01.08.2011 autentificat la BNP L., el fiind astfel proprietar pe întreaga suprafață de 22 m.p. În anul 2013 a procedat la alipirea celor 2 suprafețe cu numerele cadastrale_ si_, dobândind numărul cadastral_, el fiind astfel proprietar pe suprafața totală de 100 m.p.
Arată că terenul de 22 m.p. era cale acces până în anul 2011 doar pentru D. R. și A. N. (care și-a cumpărat o suprafață pentru a avea acces singur la proprietate).
Atât recurenta cât și cei de la care a cumpărat nu au avut niciodată alee de trecere pe terenul ce este în prezent proprietatea lui, hotar fiind peretele casei.
Precizează că în 2011 recurenta, fără a-l informa și fără a avea încuviințare de la vreun vecin, a instalat un burlan care nu exista pana la acel moment, trecând cu acesta pe proprietatea sa. Cercetarea la fața locului a relevat faptul că burlanul a fost montat recent, el nefiind până la acel moment instalat - hornul era instalat pe acoperiș, observându-se chiar și chituirea și reparațiile față de restul peretelui.
Procesul-verbal amintit de recurenta a fost încheiat pentru ca recurenta să consolideze fundația, iar recurenta a depășit linia de hotar, din fotografiile expertului O. M. de la momentul comasării reieșind că stâlpul vechi este încadrat în construcție.
Solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 21.01.2013 instanța a calificat drept apel calea de atac, raportat la obiectul cererii și la dispozițiile art. 282 c.p.c.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 296 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica potrivit căreia instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător hotărârea apelată și nu a dat dovadă de rol activ, este neîntemeiată.
Potrivit art. 261 pct.5 Cod pr.civilă, instanța de judecată este obligată să arate în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii conform art. 105 al.2 Cod pr.civilă.
Astfel cum se poate observa, dispozițiile legale mai sus menționate au fost respectate de instanța fondului, aceasta motivându-și în fapt și în drept sentința pronunțată.
Cât privește rolul activ nemanifestat de către instanța fondului, acest rol activ nu trebuie înțeles prin substituirea instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, el trebuind înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și al contradictorialității, în cauză ambele părți având posibilitatea de a-și propune și administra probatorii.
Nu este reală susținerea apelantei, potrivit căreia nu a solicitat în subsidiar instituirea unei servituți de utilități, întrucât, astfel cum se poate observa, în cererea reconvențională formulată – fila 44 dosar, în subsidiar apelanta a solicitat ca în situația în care nu va fi admis capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către ea a servituții în conformitate cu prevederile art. 623 Cod civil, să se stabilească asupra fondului aparținând reclamantului-pârât o servitute de trecere pentru utilități, în favoarea sa, în conformitate cu prevederile art. 621 Noul Cod Civil.
Ceea ce este de remarcat este faptul că apelanta și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 623 și art. 621 Cod civil, solicitând să se constate de către instanța fondului faptul că, prin intervenirea uzucapiunii de lungă durată, respectiv posesiunea de 30 de ani, prevăzută de art. 623 Cod civil, a dobândit servitutea de traversare a terenului proprietatea reclamantului, iar în subsidiar, în situația în care nu se va admite acest capăt de cerere, instanța să stabilească asupra fondului aparținând reclamantului-pârât o servitute de trecere pentru utilități, în conformitate cu dispozițiile art. 621 N.C.C.
La aceleași dispoziții legale, în sensul interpretării eronate de către instanța de fond, referindu-se și limitându-se și în motivele de apel, raportat la care instanța de apel va analiza apelul.
Dispozițiile art. 621 N.C.C. se referă la dreptul de trecere pentru utilități, iar potrivit acestui text de lege, proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz, sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă, sau foarte costisitoare, iar în toate cazurile proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste.
Din economia textului de lege mai sus menționat, reiese că nu se confundă servitutea legală de trecere cu servitutea administrativă de trecere, aceasta din urmă este instituită tot prin lege, dar nu în interes privat în raporturile de vecinătate, ci în interes public, în favoarea autorităților publice competente sau a celor cărora li s-a acordat dreptul de a realiza asemenea rețele utilitare.
Nici dispozițiile art. 623 Cod civil, privind dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie, potrivit căruia proprietarul unui fond nu poate împiedica accesul altuia pentru a redobândi posesia unui bun al său ajuns întâmplător pe fondul respectiv, dacă a fost înștiințat în prealabil, nu sunt aplicabile în speță, raportat la ceea ce tinde apelanta să dobândească, respectiv dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pe care se proiectează hornul ce a făcut obiectul acțiunii principale și a cărei demolare a dispus-o instanța fondului.
Deși face trimitere la art. 621 și art. 623 din N.C.C., apelanta motivează și dorește ca prin cererea pe care a formulat-o instanța să constate că a dobândit prin prescripția achizitivă de lungă durată servitutea de traversare a terenului proprietatea reclamantului.
Făcând trimitere la prescripția achizitivă de lungă durată în ceea ce privește servitutea de traversare a terenului proprietatea reclamantului, tribunalul apreciază că în mod corect instanța fondului a statuat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 1890 Cod civil.
Potrivit art. 1890 cod civil, pentru ca dreptul de proprietate sau un alt drept real principal să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: a) posesia asupra bunului să fie utilă, adică să reprezinte o posesie propriu-zisă și neviciată; b) posesia să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau rea credință.
Pentru ca joncțiunea posesiilor să poată avea loc, posesorul care invocă uzucapiunea trebuie să dețină posesiunea de la autorul său pe baza unui raport juridic.
Așadar, joncțiunea posesiunilor de către posesorul lor actual, adică continuarea de către acesta a unei posesiuni anterioare, nu este posibilă decât atunci când posesiunea a fost transmisă posesorului actual de la posesorul anterior.
Ori, astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului, apelanta a dobândit proprietatea imobilului situat în .. 35, jud. B., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1262/21.04.2006.
Potrivit declarațiilor martorilor A. E. – fila 70, A. E. – fila 71 și Rășcan I. – fila 69, imobilul a avut inițial un horn pe casă și, după ce a cumpărat casa, apelanta a stricat hornul de pe acoperiș și l-a făcut pe cel de pe peretele lateral, aceasta petrecându-se ulterior anului 2006, după ce s-a cumpărat imobilul.
Din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei – filele 27-28, hornul în litigiu se observă că este o construcție nouă, el fiind amplasat de la jumătatea peretelui proprietatea apelantei, în sus, astfel încât nu se poate pune în discuție aplicabilitatea dispozițiilor privind posesiunea de 30 de ani ca modalitate de dobândire a servituții de traversare a terenului proprietatea reclamantului.
Cât privește capătul din cererea reconvențională subsidiar, de stabilire asupra fondului aparținând reclamanților pârâți a unei servituți de trecere pentru utilități în favoarea apelantei, instanța fondului l-a admis întocmai, iar în situația în care apelanta apreciază că se impun lămuriri cu privire la considerentele sentinței apelate, cererea reconvențională și dispozitiv, poate cere aceste lămuriri instanței fondului, întrucât, potrivit art. 2812a c.p.c., astfel cum a fost introdus prin Legea 202/2010, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe cale apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812c.p.c.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în baza art. 296 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta-reclamantă . – cu sediul în B., .. 35, jud. B., prin administratori C. L. și C. I., împotriva sentinței civile nr._/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți D. R. și P. C. – ambii domiciliați în B., .. 32, jud. B..
Obligă apelanta către intimatul D. R., la 300 lei cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, M. H. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
5 ex./27.02.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – V.-C. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-06-2013,... → |
|---|
