Pretenţii. Decizia nr. 680/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 16931/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 680/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de pârâta I. C. – V., domiciliată în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamanta B. B. M., domiciliată în B., ., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat L. A., intimata fiind asistată de avocat M. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Avocat L. A. depune la dosar chitanța nr._/17.04.2013 reprezentând taxă de timbru în sumă de 299 lei, timbru judiciar pentru 5 lei și chitanța nr.86 pentru onorariu de avocat în sumă de 1000 lei.
Avocat M. S. depune la dosar chitanța nr. 540/17.04.2013 reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Avocat L. A., având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale pentru motivele arătate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată. Arată că se pretinde un împrumut nerestituit din anul 2009. A recunoscut împrumutul și a formulat cerere reconvențională ca urmare a faptului că la rândul său a dat cu titlu de împrumut suma de 21.500 lei. Hotărârea este lipsită de temei legal. Cererea reconvențională a fost respinsă printr-o singură frază, motivarea juridică fiind insuficientă. A fost administrată și proba testimonială, care nu este admisibilă în cauza de față. Soluția instanței de fond contravine legii. Împrumutul de 21.500 lei nu este contestat și nu se face referire la acesta. Cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect, s-a solicitat o sumă mai mică decât cea luată de la recurentă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat M. S., având cuvântul pentru intimată, învederează că nu s-a mai susținut primul motiv de recurs, situația în care apreciază că nu se mai insistă cu privire la acesta. Referitor la art.304 pct.7,8,9 C.pr.civ. învederează că niciunul nu se încadrează în speța de față, că hotărârea cuprinde toate motivele de care se sprijină, nu s-a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii sau încălcarea legii. Inițial s-a pronunțat o hotărâre în primul ciclu procesual, recurenta nu s-a prezentat la judecată și a fost obligată la plata sumei nerestituite. S-a declarat recurs și a fost produsă o chitanță, cauza fiind trimisă spre rejudecare. Recurenta încearcă nesincer să scape de datorie. Există multiple cereri de restituire a împrumuturilor contractate de recurentă cu persoane fizice. Situația invocată în sensul că ar fi restituit împrumutul și ar fi dat o sumă mai mare ca împrumut nu s-a întâmplat. Suma respectivă reprezenta restituirea unui alt împrumut contractat anterior. Pârâta recurentă nu și-a administrat probe. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/200/2010 la data de 15.10.2010, reclamanta B. B. M. a solicitat obligarea pârâtei I. C.-V., la plata sumei de 8.110 lei, sumă împrumutată pe care pârâta refuză să o restituie, precum și dobândă legală până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin 2 înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanță”, i-a împrumutat pârâtei, la data de 15.06.2009, respectiv 20.06.2009, sumele de 1.000 euro, respectiv 10.000 lei, pe care s-a angajat să îi restituie. Din aceste sume, pârâta i-a plătit 200 euro, respectiv 5.250 lei. Reclamanta a notificat-o pe pârâtă, prin intermediul executorului judecătoresc, punând-o în întârziere, însă aceasta nu a înțeles să adopte nici o poziție în acest sens.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul civil (N.R. Codul civil 1864).
Pârâta, deși legal citat cu mențiunea „personal la interogatoriu”, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și face eventuale apărări.
La termenul de judecată din data de 10.02.2011 (fila 25 din dosar nr._/200/2010), instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamantă - proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu 2 martori.
La același termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani în cuantum de 800 Euro, echivalent în lei la cursul valutar al BNR, la data plății efective, precum și 4.750 lei, inclusiv dobânda legală aferentă celor doua sume de bani, de la data când sumele de bani trebuiau restituite până la data plății efective, cu cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru (2 chitanțe), onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat.
Prin sentința civilă nr. 1995/14.03.2011 a Judecătoriei B., instanța a admis în parte acțiunea, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta B. B. M. în contradictoriu cu pârâta I. C.-V., obligând pârâta să achite reclamantei, sumele de 800 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății efective, respectiv 4.750 lei, precum si dobânda legală aferentă celor două sume împrumutate, începând de la data introducerii acțiunii (15.10.2010) până la data achitării efective și integrale a debitelor. De asemenea, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.247,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat încălcarea prevederilor art. 92 Cod proc.civilă, legate de citarea sa, în sensul că înmânarea citației nu s-a făcut personal, nici vreunui membru al familiei și nici nu a fost afișată la poartă. Astfel, din dovada îndeplinirii procedurii de citare rezultă că s-a menționat absența sa, iar la semnătura primitorului actului este o semnătură indescifrabilă, fără a fi menționată calitatea celui care l-a primit, fapt ce a împiedicat-o să se prezinte în instanță la data de 10.03.2011, când a fost citată cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
Recurenta a mai relatat că recunoaște înscrisurile depuse la dosar de reclamanta-intimată, precum și sumele împrumutate, însă aceasta a omis să menționeze că sumele i-au fost restituite cu dobânzile aferente, așa cum rezultă din înscrisul datat 20.05.2010, scris și semnat de reclamantă, prin care confirmă primirea sumei de 21.500 lei.
A mai precizat recurenta că, în fapt, a împrumutat în luna iunie 2009 de la intimată suma de 10.000 lei și o sută euro, fiindu-i solicitate ulterior dobânzi.
Cât privește martora G. M., aceasta a omis să spună că pe numele său a formulat o sesizare penală de distrugere, în data de 23.02.2011, fiind în relații de dușmănie cu aceasta.
Recurenta a solicitat, față de motivele invocate, admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Recurenta a depus la dosar copia chitanței sub semnătură privată datată 20.05.2010, aflată la fila 8 dosar recurs.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C.proc.civ., tribunalul a apreciat recursul formulat ca fiind întemeiat, astfel că în temeiul art. 312 al.3 Cod pr.civilă, l-a admis, prin decizia civilă nr. 455/22.06.2011 a Tribunalului B. – Secția civilă, pentru următoarele considerente:
Între părțile din proces au intervenit un număr de două înscrisuri sub semnătură privată, în luna iunie 2009, prin care reclamanta-intimată a împrumutat pe recurenta-pârâtă cu diverse sume de bani, respectiv 10.000 lei și 1000 Euro, din care instanța de fond a reținut achitarea parțială a acestora, obligând reclamanta la 800 Euro și 4750 lei.
Raportat la primul motiv de recurs invocat, respectiv nelegala citare, Tribunalul a constatat că pentru termenele de judecată fixate la 10.02.2011, 10.03.2011, procedura de citare cu pârâta nu este viciată. Astfel, din analiza dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare (filele 22,29 dosar fond), se observă că acestea au fost îndeplinite prin afișare și la rubrica „semnătura primitorului actului” figurează această mențiune și, nicidecum, numele unei persoane, context în care a respins acest motiv ca fiind nefondat.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat două înscrisuri recunoscute de recurentă în această fază procesuală și cu toate acestea în motivele de recurs dezvoltate, recurenta invocă împrumutul altor sume de bani. Astfel, dacă în dosarul de fond s-au depus două chitanțe ce vizează sumele de 10.000 lei și 1000 Euro, recurenta menționează împrumutul sumei de 10.000 lei și 100 de Euro și, totodată, depune în dosarul de recurs dovada achitării sumei de 21.500 lei la data de 20.05.2010, cu mult peste sumele împrumutate.
Având în vedere că situația de fapt nu este certă cu privire la sumele de bani împrumutate și cele restituite, aspect ce a rezultat în această fază procesuală, raportat la înscrisul depus de recurentă, Tribunalul a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului de către instanța de fond, în sensul administrării de probe de către ambele părți (proba testimonială, eventual verificare de scripte) și confruntarea înscrisurilor deținute de acestea.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 04.08.2012 sub nr._ .
La data de 27.06.2012 pârâta I. C. V. a depus întâmpinare și a formulat cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii promovate de reclamanta B. B. M., obligarea acesteia la plata sumei de_ lei reprezentând diferența dintre suma împrumutată de pârâtă și cea restituită, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că a luat cu împrumut de la reclamantă conform înscrisurilor intitulate „chitanțe” sumele de 4750 lei și respectiv suma de 800 euro, iar conform actelor prezentate în recurs, pârâta a restituit integral aceste sume la data de 20.05.2011.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de_ lei, reprezentând diferența dintre suma împrumutată de pârâtă și cea restituită (_ lei, sumă restituită în data de 20.05.2011).
A arătat pârâta reclamantă că a înțeles să acorde reclamantei pârâte această sumă în plus cu titlu de împrumut, pentru că aceasta întâmpina anumite probleme financiare. Reclamanta, însă, nu i-a restituit acest împrumut și nici nu recunoaște în acțiunea formulată restituirea sumei de bani de către pârâtă.
În drept, pârâta reclamantă a invocat prevederile art. 115 și 119 C.proc.civ. și art. 969 și următoarele cod civil 1864.
Prin încheierea din data de 03.10.2012, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâta-reclamantă I. C. V., a redus cu 50% cuantumul taxei judiciare de timbru corespunzătoare cererii reconvenționale de la 935,40 lei la 467,70 lei, stabilind ca pârâta-reclamantă să achite taxă judiciară de timbru de 467,70 lei, în 6 (șase) tranșe lunare de câte 77,95 lei/lună, începând cu luna octombrie 2012, diferența fiind avansată de stat.
Până la data de 14.11.2012 pârâta reclamantă a achitat taxa de timbru de 78 lei, prin chitanța . nr._/03.10.2012 (fila 27).
Reclamanta pârâtă a depus la data de 05.09.2012 răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională (filele 13-14), prin care a reiterat punctul de vedere susținut prin cererea introductivă de instanță.
Conform deciziei de casare, la termenul de judecată din data de 03.10.2012, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale suplimentare.
Astfel, în ședința de judecată din data de 14.11.2012, la propunerea reclamantei, au fost audiați martorii G. Vivian și V. A. .
Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei copiile următoarelor înscrisuri: chitanță din 10.06.2009 și înscrisul olograf datat 24.07.2009.
Prin sentința civilă nr._ din data de 21.11.2012 Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. B. M., a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă I. C.-V. sia obligat pârâta să achite reclamantei, sumele de 800 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății efective, respectiv 4.750 lei, precum și dobânda legala aferentă celor doua sume împrumutate, începând de la data introducerii acțiunii (15.10.2010) până la data achitării efective și integrale a debitelor si 1947,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotăra astfel prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanta B. Bujenita M. a împrumutat în luna iunie 2009 pârâtei I. C.-V., suma de 1.000 euro, în prezența martorei G. M., așa cum rezultă din depoziția acesteia din urmă (fila 34 din dosar nr._/200/2010). Din această sumă, pârâta i-a restituit reclamantei suma de 200 euro, fapt confirmat și de către pârâtă, astfel cum a declarat martora G. M.. De asemenea, cu ocazia unei convorbiri telefonice, aceeași martoră a aflat că reclamanta îi mai împrumutase pârâtei și suma de 10.000 lei, sumă restituită doar parțial. Martora a mai arătat că dna I. a împrumutat bani, inclusiv de la dânsa, dar și de alte persoane, bani pe care nici până în prezent nu i-a restituit.
Cele menționate de către reclamantă, în conținutul cererii de chemare în judecată, au fost confirmate și de către martora F. A. (fila 35 din dosar nr._/200/2010), care a asistat la o convorbire între părți, ocazie cu care pârâta afirma că mai are să îi restituie reclamantei suma de 800 euro și 4.750 lei, obligându-se să îi restituie aceste sume de bani, prin vânzarea unor mansarde. Aceeași martora a mai precizat că dna I. ar fi negat vreodată că ar fi datorat acești bani, însă a tot amânat-o pe reclamantă cu plata, pe considerentul că nu are bani pe moment (fila 35 din dosar nr._/200/2010)).
Astfel, potrivit chitanței aflate la fila 7 din dosarul cauzei, pârâta I. C. declara că a primit suma de 10.000 lei de la Bujenita M., cu obligația de a o înapoia la data de 20.08.2009. De asemenea, pârâta a mai împrumutat de la reclamantă și suma de 1.000 euro, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 8 din dosarul cauzei.
Aceeași situație de fapt a rezultat și în al doilea ciclu procesual, din declarațiile testimoniale coroborate ale martorilor G. Vivian și V. A..
Astfel, martorul G. Vivian (fila 31) a declarat că reclamanta a fost în imposibilitate să-l împrumute cu 4000 – 5000 lei în luna aprilie 2009, când martorul avea nevoie de bani pentru nunta fiicei sale, motivându-și refuzul prin faptul că nu mai are bani, pentru că reclamanta o împrumutase pe pârâtă cu_ lei, așa cum reieșea dintr-un înscris pe care reclamanta l-a prezentat la vremea respectivă martorului. În luna februarie a anului următor, martorul a vizitat-o din nou pe reclamantă, iar aceasta se afla într-o stare deplorabilă, spunându-i martorului că pârâta nu numai că nu i-a restituit suma de_ lei împrumutată în aprilie 2009, dara a mai și împrumutat-o pe aceasta cu_ lei și 1000 euro. În luna mai 2010, reclamanta i-a spus martorului că a reușit să recupereze de la pârâtă suma de_ lei, precum și aproximativ jumătate din suma de_ lei și 200 euro din cei 1000 euro împrumutați. A confirmat și acest martor existența unei convorbiri telefonice dintre părți la care a asistat și din care a rezultat că pârâta a asigurat-o pe reclamantă că în cel mai scurt timp îi va restitui împrumuturile.
Și martora V. A. (fila 32) a confirmat împrumutul de_ lei acordat de reclamantă pârâtei în perioada Sărbătorilor P. din anul 2009, cu termenul de restituire în luna august 2009. De asemenea, martora a confirmat că reclamanta a mai împrumutat-o pe pârâtă cu suma de_ lei și 1000 euro și că pârâta i-a restituit aproximativ jumătate din suma în lei și 200 euro.
Despre înscrisurile olografe prezentate de reclamantă în copie la termenul de judecată din data de 14.11.2012 (filele 33-34), acestea reflectă raporturi contractuale dintre pârâta I. C. V., pe de o parte, și numiții M. G. și I. G., pe de altă parte, fără a fi implicată reclamanta B. B. M..
Conform art. 220 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil de la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009si ca urmare actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din Legea nr. 71/2011).
Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil. (a se vedea art. 5 din Legea nr. 71/2011).
Așadar, întrucât acțiunea dedusă judecății este formulată anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod Civil (NCC) – 15.10.2010, raportului juridic dedus judecății care este unul contractual derivat dintr-un contract de împrumut încheiat în anul 2009 i se aplică vechea reglementare (Codul civil 1864), în baza normelor legale mai sus amintite.
Referitor la probatoriul administrat în cauză, deși sunt aplicabile regulile generale (inclusiv dispozițiile art.1191 C.civil 1864), totuși, instanța a apreciat că proba cu martori este admisibilă în condițiile în care pârâta deși s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu s-a opus în mod expres administrării acestei probe (ceea ce echivalează cu o achiesare tacită la acest probatoriu). Însă, proba testimonială este admisibilă și în condițiile în care există un început de dovadă scrisă, ce provenea de la împrumutat și care face verosimil faptul pretins (art.1197 C.civil 1864). Astfel, în ceea ce privește cele două chitanțe aflate la filele 7 și 8 din dosarul cauzei, însușite de către pârâtă, instanța constată că aceasta nu a tăgăduit existența acestor înscrisuri, nu a negat apartenența acestora și nici semnătura aplicată pe aceste înscrisuri.
Mai mult decât atât, pârâta nu a contestat existența celor două împrumuturi, ceea ce echivalează cu recunoașterea tacită a pretențiilor reclamantei, bine-nțeles, cu circumstanțierile arătate de aceasta în întâmpinare și care au fost dovedite ca fiind reale cu privire la restituirea unei părți a datoriei către reclamantă (aproximativ jumătate din suma de_ lei și 200 euro).
Potrivit art.1584 C.civil 1864, împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale, instanța constată că, potrivit practicii și doctrinei judiciare (a se vedea „Tratat de drept civil. Contracte speciale. Prof.univ.dr.F. D., Volumul III, Editura Universul Juridic, 2007, pag.48”), în cazul răspunderii împrumutatului pentru nerespectarea obligațiilor civile în cazul împrumuturilor bănești, se aplică dreptul comun din materia răspunderii contractuale cu următoarele particularități: daunele moratorii sunt echivalente cu dobânda legală; creditorul nu este obligat să dovedească paguba suferită, întrucât daunele moratorii sunt datorate, în această materie, independent de existența sau întinderea pagubei; punerea în întârziere a debitorului se poate face numai printr-o cerere de chemare în judecată, nu și prin notificare (art.1088 și art.1586 C.civil 1864). Acordarea dobânzilor moratorii nu este însă condiționată de stabilirea relei-credințe a debitorului. Dar fiind vorba de daune-interese (răspundere civilă contractuală), nerespectarea obligației de plată trebuie să fie imputabilă debitorului, culpa lui fiind prezumată până la dovada contrară (art.1082-1083 C.civil 1864).
Deși reclamanta a invocat dispozițiile art.998 și următ. C.civil 1864, totuși instanța apreciază că în speță este vorba de o răspundere civilă contractuală, având în vedere că părțile au încheiat un contract în formă simplificată (respectiv cele două chitanțe aflate la dosarul cauzei). Mai mult decât atât, judecătorul nu este ținut de textul de lege indicat de parte, ci el trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificată juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză („D. procesual civil. C. selectiv, Editia a II-a, prof. univ.dr.V. M. C., prof.univ.dr.G. B., pag.27”).
Având în vedere că termenul scadent a expirat, iar împrumutatul nu și-a îndeplinit obligația ce îi incumbă (respectiv de a restitui suma de bani împrumutată), având în vedere dispozițiile art.969 si art.970 C.civil 1864, instanța va admite în parte acțiunea având ca obiect “pretenții”, formulată de reclamanta B. B. M. în contradictoriu cu pârâta I. C.-V., și va obliga pârâta să achite reclamantei, sumele de 800 euro echivalent în lei la cursul BNR de la data plății efective, respectiv 4.750 lei, precum si dobânda legală aferentă celor două sume împrumutate, începând de la data introducerii acțiunii (15.10.2010) până la data achitării efective și integrale a debitelor.
Cu privire la cererea reconvențională, prin care pârâta-reclamantă I. C. V. solicită obligarea reclamantei-pârâte B. B. M. plata sumei de_ lei reprezentând diferența dintre suma împrumutată de pârâtă și cea restituită, instanța constatat ca acesta este neîntemeiata deoarece din probele administrate in cauza rezulta ca numai pârâta este împrumutatul și numai reclamanta împrumutătorul. Nu a existat nicio sumă de bani împrumutată de către pârâtă reclamantei, ci că, dimpotrivă, pârâta a fost cea împrumutată de către reclamantă cu sumele de_ lei și 1000 euro, pe care nu le-a restituit în integralitatea lor, rămânând de achitat suma de 4750 lei și 800 euro, va aprecia asupra netemeiniciei cererii reconvenționale, pe care o va respinge.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. C.-V..
Solicita recurenta, admiterea recursului ca in temeiul art. 312, al. 5, C. proc. civ. raportat la art. 312, al. 3, teza a II-a C. proc. civ., casarea hotărârii și să trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere că aceasta instanța a soluționat cauza fără a motiva și fără a se pronunța asupra tuturor cererilor, ceea ce echivalează cu o necercetare asupra fondului, existând atât motive de modificare, cât și de casare, pentru a se asigura o judecată unitară, urmând astfel să trimiteți cauza instanței de fond spre rejudecare.
In subsidiar, in temeiul art. 304, pct. 7, 8 și 9, C. proc. Civ. raportat la art. 312, al. 3, teza I, C. proc. civ., făcând în cauză și aplicarea art. 304, indice 1, C. proe. Civ., solicita modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea cererii de chemare in judecata urmând să se admită cererea reconvenționala așa cum a fost formulată
In ceea ce privește admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, consideră că instanța de fond a soluționat cererea reconvenționala fără a intra în totalitate în cercetarea fondului, iar hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, astfel că nu putem cunoaște care este motivația reală pentru care instanța de fond s-a oprit la această soluție. Deși nu este prevăzut în mod expres ca un caz de casare, prin încălcarea prevederilor imperative ale art 261, C. proc. civ., nemotivarea sau motivarea insuficientă echivalează cu o nepronunțare asupra fondului.
Sentința nu conține veritabile motive de fapt și de drept, convingerea instanței de judecata fiind formata aproape în totalitate din considerente străine de natura pricinii, motiv pentru care apreciază ca hotărârea nu este nemotivată, iar prin nemotivarea hotărârii considerăm că instanța nu a analizat, în totalitate, fondul cauzei.
Hotărârea instanței anterioare cuprinde, în mare parte, descrierea evoluției procesului, reproduceri din texte de lege, pe care nu le aplică totuși în cauză, precum și motive preluate din hotărârea precedenta, neexistând, practic motive care să vizeze cererile deduse judecății, motivarea efectivă fiind ineficientă din punct de vedere juridic, întrucât nu prezintă motivele de fapt si de drept care au condus la formarea convinseră instanței de fond de a se opri la această soluție, situație în care instanța de control judiciar nu are posibilitatea să exercite un control efectiv de nelegalitate a hotărârii.
Instanța anterioară nu face o referire concretă și clară la probele administrate în cauză alegând, în mod discreționar, doar aspecte care să conducă la eventuala respingere a cererilor, fară să arate care este motivul concret pentru care instanța a ales această soluție.
Prin toate acestea, prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, singura soluție legală fiind aceea a admiterii recursului nostru asa cum afost formulat si prin urmare casarea sentinței civile atacate si trimiterea prezentei spre rejudecare primei instanțe.
Deși instanța de fond constată ca întemeiata cererea reclamantei aceasta nu precizează in cuprinsul sentinței atacate si motivele ce au dus la o astfel de soluție, limitându-se doar la enumerarea unor texte legale.
Instanța de fond in mod greșit a admis proba testimoniala cu privire la cererea reconvenționala, încălcând dispozițiile imperative ale art. 1191 c. civ, care arata ca dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozitul voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătura privata.
Ca urmare greșit s-a reținut ca nu a existat nici o suma de bani împrumutata lui B. Bujenita de către I. C., cu toate ca la dosar a fost depus un înscris intitulat chitanța, din care acesta recunoaște ca a primit la data de 20.05.2011 suma de 21 500 lei.
In drept au fost invocate prevederile art. 399 și urm., C.P.C., și celelalte texte de lege indicate mai sus.
Intimata B. - B. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului motivat de faptul ca nu se poate dispune casarea cu trimitere la prima instanța deoarece cauza a mai parcurs inca o faza procesuală la instanța de fond, iar art. 312, alin. (6, indice 1) C. pr.Civ., arata că " casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Referitor la motivele de modificare a hotărârii, astfel cum sunt prezentate, respectiv cele prevăzute de art. 304, pct. 7, 8 și 9, C pr. Civ, niciunul din acestea nu se încadrează în textele de lege citate, în sensul că, pe de o parte hotărârea cuprinde absolut toate motivele pe care se sprijină, pe baza probelor administrate în cauză, pe de altă parte, instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății, iar în ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, arăt că nu sunt indicate normele legale încălcate sau greșit aplicate, ci se face vorbire de cu tot alte aspecte, oricum neîntemeiate, bazate doar pe supoziții și în niciun caz, pe probele existente la dosarul cauzei, în temeiul cărora instanța și-a format convingerea certă că acțiunea introductivă este întemeiată și totodată, cererea reconvențională, nesusținută de nici o probă, este neîntemeiată.
Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civila, hotărârea se da in numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților.
Prima instanța a respectat prevederile susmenționate ,deoarece a reținut corect situația de fapt in sensul ca B. Bujenita M. a împrumutat în luna iunie 2009 pârâtei I. C.-V., suma de 1.000 euro, în prezența martorei G. M., așa cum rezultă din depoziția acesteia din urmă (fila 34 din dosar nr._/200/2010) si ca din acesta sumă, pârâta i-a restituit reclamantei suma de 200 euro, fapt confirmat și de către pârâtă
A mai reținut ca potrivit chitanței aflate la fila 7 din dosarul cauzei, pârâta I. C. declara că a primit suma de 10.000 lei de la Bujenita M., cu obligația de a o înapoia la data de 20.08.2009. De asemenea, pârâta a mai împrumutat de la reclamantă și suma de 1.000 euro, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 8 din dosarul cauzei.
Acesta situație de fapt a fost constatata din analizarea înscrisurile existente la dosar si a declarațiilor martorilor G. M., F. A. si G. Vivian si V. A. .
Si cererea reconventionala a fost motivat din moment ce s-a retinut ca nu a existat nicio sumă de bani împrumutată de către pârâtă reclamantei, ci că, dimpotrivă, pârâta a fost cea împrumutată de către reclamantă .
Totodată hotărârea a fost motivata in drept in baza dispozițiilor art.1197, 1864, C.civil 1864, 1082,1083 si 1584 C.civil .
Pe fond se constata ca hotărârea este temeinica din moment ce reclamanta a făcut dovada împrumutului si ca împrumutatul nu a restituit suma primita in termenul stipulat.
Instanța fondului nu a incalcat dreptul la apărare recurentei - parate întrucât i s-a acordat acesteia posibilitatea de a administra probe.
Potrivit art. 315 c. proc. civ. in caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
In speța, instanța de recurs prin decizia civila nr. 455 din 22 iunie 2011 a casat sentința civila nr. 1995/2011 a Judecătoriei B. si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriilor, reținând in considerente printre altele ca se impune si administrarea probei testimoniala .
Prin urmare era obligatoriu pentru judecătorii fondului sa administreze proba cu martori.
Întrucât din înscrisul datat 20.05.2010 din care rezulta ca Bujenita M. a primit de la recurenta suma de 21 500 lei nu rezulta temeiul acestei plați, din declarația martorilor V. A. si G. Vivian rezulta ca acesta suma reprezenta plata unui împrumut luat de recurenta de la reclamanta intimata anterior, si pentru care nu se întocmise nici un înscris.
Așa fiind, si văzând si dispozițiile art. 312 c. proc. civ.recursul dedus judecații va fi respins ca nefondat.
In baza art. 274 c. proc. civ. recurenta va fi obligata sa plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I. C. – V., domiciliată în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamanta B. B. M., domiciliată în B., ., ., județul B..
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, C. C. |
Red. RI /Tehnored RI/RAS
2 ex/27.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – P. Crenguța
| ← Pretenţii. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BUZĂU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
