Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 22-03-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 1406/282/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 490/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător I. M.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul G. N. domiciliat în comuna B., . împotriva sentinței civile nr. 1128 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în contradictoriu cu reclamantul A. G. domiciliat în comuna B., ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât G. N., personal, identificat prin CI . nr._, lipsă fiind intimatul reclamant A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, necomunicat, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul pârât G. N. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 22 lei și timbrul judiciar de 1,50 lei.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente excepția tardivității recursului.
Recurentul pârât G. N. solicită respingerea excepției, precizând că a declarat recursul la data de 15.02.2013 deoarece a așteptat soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la cererea sa de strămutare a judecării dosarului nr._, deși a primit hotărârea Judecătoriei Pogoanele la data de 15.11. 2012.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
I) Procedura la prima instanță
1. Obiectul acțiunii
1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul A. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul G. N., solicitând pronunțarea unei hotărari prin care să se perfecteze vânzarea - cumpărarea suprafeței de 0,72 ha teren, situat în tarlaua 16, . comunei B., ..
1.2. În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul, la data de 30.04.2003, a cumpărat de la pârât suprafața totală de 0,72 ha teren, situat în tarlaua 16, . comunei B., ., că reclamantul a stăpânit terenul în mod continuu și netulburat și a procedat la plata prețului de 4.200.000 ROL (420 RON), că, cu aceeași ocazie, s-a procedat la încheierea unui înscris sub semnătură privată, convenind verbal ca într-un termen rezonabil să perfecteze actele, termen care s-a scurs fără a se face vreun demers în vederea formalizării înțelegerii, precum și că a fost somat promitentul vânzător pentru a se prezenta la notariat în data de 27.09.2012, însă solicitarea a rămas fără rezultat.
1.3. În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri și a solicitat a i se încuviința proba testimonială, instanța procedând la audierea martorului I. I., a cărui declarație a fost atașată la dosar (fila 51-dosar fond).
2. Apărările pârâtului
2.1. La data de 17.10.2012, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
2.2. S-a învederat, în esență, că înscrisul încheiat cade sub incidența Legii nr. 54/1998, că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din lege este lovit de nulitate absolută, precum și că la întocmirea înscrisului nu s-au respectat prevederile art. 5 și art. 6 din Legea nr. 54/1998.
3. Sentința pronunțată de judecătorie
3.1. Prin sentința civilă nr. 1128/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ :
- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâtul G. N. și în consecință s-a perfectat vânzarea – cumpararea unei suprafețe de 7.200 mp teren arabil, situat în extravilanul comunei B., ., tarlaua 16, .: la N - canal, la E –moșt. R. I., la S - drum, la V – D. A., înscris în titlul de proprietate nr._/26 din 24.03.1994, emis de Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, tranzacție încheiată la data de 30.04.2003 între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, și pârât, în calitate de promitent vânzător, la prețul de 420 lei, achitat integral;
- s-a stabilit că prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
- s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
3.2. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în esență:
- că, în aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991, prin titlul de proprietate nr._/26 din 24.03.1994, numitei G. M., mama pârâtului, ulterior decedată, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri extravilane și intravilane în suprafață de 57.500 mp, situate pe raza comunei B., .;
- că, conform certificatului de atestare fiscală nr. 2907/24.10.2012 eliberat de Primaria . înregistrat în evidențe cu suprafața de 7.400 mp teren arabil extravilan;
- că, la data de 18.05.2012, între pârât, în calitate de promitent al obligației de vânzare, si reclamant, în calitate de promitent al obligației de cumpărare, s-a încheiat o convenție constatată printr-un inscris sub semnatură privată denumit „promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare”, conform căruia cel dintâi a promis că va vinde celui din urmă, iar acesta a promis că va cumpăra, suprafața de 10.000 mp teren arabil, situat în extravilanul comunei Scutelnici, ., tarlaua 30, între vecinii: la nord – drum, la est – P. D., la sud – cale ferată, la vest – rest proprietate, înscris în certificatul de moștenitor nr. 478 din 20.08.2007 eliberat de BNPA M. E. și M. N. cu sediul în or. Pogoanele, jud. B.;
- că, prezent în instanță la termenul din 24.10.2012, pârâtul a arătat că s-a întocmit chitanța și a primit prețul;
- că martorul I. I., cel care a semnat în aceeași calitate înscrisul “chitanță”, a arătat că a semnat înscrisul olograf, încheiat între G. N., în calitater de promitent vânzător, și A. G., în calitate de promitent cumpărător, ce se referea la vânzarea unui teren extravilan în suprafață de 0,72 ha, că pârâtul a primit de la reclamant suma de 420 lei cu titlu de preț, iar pârâtul s-a exprimat clar în fața sa că vinde terenul reclamantului;
- că prețul înstrăinării a fost de 420 lei, preț achitat integral în data semnării înscrisului olograf “chitanță” de către părți, reclamantul intrând în folosința terenului;
- că, în înscris, se mai prevede că părțile convin să încheie actele notariale, fără a se face vreo mențiune cu privire la termenul stabilit în acest sens;
- că, prin notificarea transmisă, pârâtul a fost somat să se prezinte la BNP Ș. C. – L. situat în mun. B. în data de 27.09.2012 în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, dar pârâtul nu s-a prezentat, conform încheierii de certificare nr. 89/27.09.2012 a aceluiași birou notarial;
- că, potrivit dispozițiilor art. 1669 alin. 1 din Noul Cod Civil, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite;
- că pârâtul, debitor al obligației de a se prezenta la notariat în vederea îmbrăcării acordului de voință în forma autentică cerută de lege, a cărei existență a fost dovedită de reclamant, nu a făcut dovada executării acestei obligații;
- precum și că, față de cele mai sus reținute și având în vedere principiile executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul, se învederează ca fiind întemeiată.
II) Recursul formulat
4.1. Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul G. N. a declarat recurs, înregistrat la data de 15.02.2013, prin care a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea sentinței recurate, cu consecința de a se respinge acțiunea.
4.2. În motivarea recursului, s-a învederat, în esență, că sentința nr. 1128/2012 a fost dată cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 54/1998 și a prevederilor Codului civil, că înscrisul prin care reclamantul pretinde că a cumpărat este lovit de nulitate absolută, reprezentând „un zero la puterea infinit, adică nimic”, că, atât în cererea de chemare în judecată, cât și în sentința atacată, se evită în mod intenționat să se țină cont de prevederile art. 948, 966, 1006, 1010 din Codul civil, precum și că autorul sentinței recurate a manifestat dispreț față de lege.
5. Anterior depunerii acestei cereri de recurs, la data de 06.02.2013, a fost înregistrată o cerere – care ar putea fi calificată ca o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului -, formulată de pârâtul G. N., prin care acesta pretinde a i se acorda dreptul de a folosi calea de atac a recursului.
Se susține că motivul pentru care nu s-a putut încadra în termenul legal de formulare a recursului „a fost data când Înalta Curte de Casație și Justiție mi-a comunicat soluția dată la cererea de strămutare a judecății dosarului nr._ ”.
6. La termenul din data de 22.03.2013, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, excepție pe care a pus-o în discuția părților și a cărei soluționare cu prioritate se impune, în baza art. 137 alin. 1, coroborat cu art. 316 și art. 298 C.proc.civ.
Analizând excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
III) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
7. Conform art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, potrivit art. 103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că depunerea recursului cu nerespectarea termenului legal imperativ, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, atrage respingerea recursului ca tardiv formulat, având în vedere că, într-o asemenea ipoteză, intervine decăderea părții din dreptul de a formula calea de atac.
8. Or, în speță, potrivit dovezii de comunicare a sentinței aflate la fila 56- dosar fond, recurentul-pârât G. N. a primit sentința obiect al recursului promovat la data de 15.11.2012, recunoscând această împrejurare personal, în fața instanței de recurs, la termenul din data de 22.03.2013.
Aceeași parte a înțeles să depună prezenta cerere de recurs la data de 11.02.2013, așa cum reiese din ștampila poștei aplicată pe plicul depus la dosarul de recurs (fila 12).
9. Rezultă, prin urmare, că, în prezenta pricină, recurentul-reclamant a formulat recurs la un interval de aproape 3 luni (90 zile) de la data când i s-a comunicat hotărârea.
Astfel, este evident că recursul de față a fost promovat cu depășirea termenului legal, imperativ stabilit de art. 301 C.proc.civ., termen care, în speță, expira la data de 3.12.2012, în temeiul art. 101 alin. 1 și 5 și art. 104 C.proc.civ.
10. Se constată, de asemenea, că recurentul nu a probat că ar fi fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recurs în termenul legal.
Or, așa cum s-a relevat anterior (pct. 7 par.2), singura posibilitate - în afara unei prevederi legale exprese - ca partea să fie repusă în termenul de declarare a căii de atac este aceea ca respectiva parte să probeze că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să declare recurs în termenul legal.
11. Nu poate avea o atare semnificație împrejurarea invocată de către recurent în cererea depusă la data de 06.02.2013, în sensul că ar fi fost împiedicat să declare recurs pentru că nu cunoștea soluția dată de instanța supremă cererii de strămutare promovate, atâta vreme cât o astfel de împrejurare nu poate reprezenta un motiv de natură a îndreptăți recurentul la repunerea în termenul de recurs, neavând vreo legătură cu introducerea recursului.
Mai mult, trebuie remarcat că, chiar dacă s-ar aprecia că împrejurarea evocată anterior constituie un motiv de repunere în termenul de recurs, recurentul, în speță, nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, în condițiile și cu respectarea termenului defipt de prevederile art. 103 alin. 2 C.proc.civ., adică în 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat, respectiv în 15 zile de la data la care a fost pronunțată în ședință publică încheierea nr. 4897/2012 în dosarul nr._, respectiv data de 06.12.2012.
IV) Soluția Tribunalului
12. Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, va admite excepția tardivității și va respinge, ca fiind tardiv, recursul promovat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge, ca fiind tardiv, recursul promovat de către pârâtul G. N. domiciliat în comuna B., . împotriva sentinței civile nr. 1128 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în contradictoriu cu reclamantul A. G. domiciliat în comuna B., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, I. M. |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./28.03.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. P. C. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
