Obligaţie de a face. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 1237/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 447/287/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1237/2013

Ședința publică de la 05 iunie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A. E. D.

Judecător G. S.

Judecător A.-M. D.

Grefier D. P.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. D., domiciliat în București, sector 1, .. 8, . sentinței civile nr. 553/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. N., domiciliată în ., și R. S., domiciliată în com. R., ., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent avocat R. M., lipsă fiind intimații.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza este la primul termen de judecată – stadiul procesual recurs, recurs motivat și comunicat, netimbrat, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Se depune de către avocat R. M., pentru recurentul A. D., dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 232 lei, conform chitanței . nr. 2587, anulată de instanță, și timbru judiciar mobil de 5 lei, precum și împuternicire avocațială.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art.150 cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților cu privire la motivele de recurs.

Reprezentantul convențional al recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Cu privire la primul motiv pe care instanța îl reține, în sensul că nu s- a făcut dovada intabulării dreptului de proprietate, apreciază că o astfel de dovadă nu putea fi făcută de către recurent, întrucât întocmirea documentației de carte funciară putea fi făcută doar de către pârâtă. Referitor la al doilea motiv de recurs, în sensul să nu s-a stabilit exact suprafața ce se înstrăinează, aceasta nefiind delimitată, individualizată, aceste împrejurări sunt reținute eronat de instanță, întrucât în conținutul titlului de proprietate sunt indicate trupurile de teren din care se compune suprafața înstrăinată. De altfel, chiar pârâtele, prin întâmpinare, au recunoscut că suprafața înstrăinată este cea arătată în acțiunea introductivă. Deși la instanța de fond a solicitat efectuarea unei expertize, aceasta a respins cererea și a procedat la soluționarea pe fond a litigiului. Cu privire la culpa pârâtelor, s-a dovedit, în primul rând, că acestea nu au depus diligențele necesare pentru întocmirea documentației de carte funciară și, în al doilea rând, nu s-au prezentat la notariat pentru perfectarea actului de vânzare cumpărare. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm.Sărat nr._, reclamantul A. D. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele C. N. și R. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtele i-au vândut suprafața totală de 20.800 m.p., teren categoria de folosință arabil -_ m.p., teren categoria de folosință vii - 2600 m.p, teren categoria de folosință fânețe- 2500 m.p, situat în extravilanul comunei Valea Râmnicului, jud. B. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 15.09.2011, pârâtele i-au vândut suprafața de 20.800 m.p. teren, din care_ m.p. categoria arabil, situat în extravilanul comunei Valea Râmnicului, jud. B., compus din: 4000 m.p. teren având vecinătățile la N- drum, la E- P. N., la S- Romagribuz, la V- P. V.; 6000 m.p. cu vecinătățile: la N –Drum Național 2, la E- P. N., la S- drum, la V- P. V. (punctul Pand.); 3200 m.p. cu vecinii: la N-drum, la E- P. N., la S- drum, la V-P. V. ( punctul V Ram); 2500 m.p., având următoarele vecinătăți: la N-Păscoci M., la E- drum, la S- P. I., la V- drum ( punctul C. apa), suprafața de 2600 m.p. situat în extravilanul comunei Valea Rîmniculu, jud. B., 2000 m.p.cu vecinătățile: la N-drum, la E- B. C. I., la S- drum, la V- B. M., 600 m.p. având vecinătățile: la N- drum, la E- Ș. S., la S- drum, la V- R. M.; teren categoria de folosință fânețe, cu suprafața totală de 2500 m.p., situat în extravilanul comunei Valea Râmnicului, județul B..

Reclamantul a mai arătat că suprafețele de teren ce fac obiectul înstrăinării sub semnătură privată cu dimensiunile și vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr._/58/21.09.1993, au aparținut defunctei Păscoci V., ale cărei unice moștenitoare sunt pârâtele, iar prețul vânzării, convenit la suma de 2000 lei a fost achitat în întregime la data încheierii convenției, a intrat în posesia terenului și deși a notificat pârâtele să se prezinte în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare, acestea nu au răspuns solicitării .

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1073 C.civ.

Intimatele au formulat întâmpinare în cauză, prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamantul A. D., au recunoscut vânzarea suprafeței totale de 20.800 m.p. teren situat în extravilanul satului O., . faptul că au primit prețul vânzării. Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului au arătat că acesta a fost înscris în titlul de proprietate nr._/58/21.09.1993, că sunt moștenitoarele defunctei Păscoci V., care a mai avut o fiică, Păscoci E., decedată fără posteritate.

Reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că moștenitoarele defunctei Păscoci V.- titulara dreptului de proprietate asupra terenului cumpărat cu act sub semnătură privată la data de 15.09.2011, sunt atât pârâtele C. N. și R. S., cât și Păscoci E., decedată fără posteritate și a atașat copie de pe sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale.

Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.

În urma probelor administrate, Judecătoria Rm.Sărat a pronunțat sentința civilă nr.553 din 13.03.2013, prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la legea aplicabilă, potrivit prevederilor art. 6 al. 2 și 3 comb. cu art. 3, 4 și 102 al. 1 din Legea nr. 71/2011 „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Așadar, dat fiind data încheierii convenției de înstrăinare încheiată între părți – 15.09.2011 – sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil

Conform înscrisului intitulat chitanță depus la dosarul cauzei, la data de 15.09.2011, între reclamantul A. D. în calitate de cumpărător și pârâtele C. N. și R. S., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat o convenție de vânzare-cumpărare a unui imobil teren, în suprafață totală de 20.800 m.p. compus din mai multe trupuri, de diferite categorii de folosință, din care: 15.700 m.p. teren arabil, 2600 m.p. categoria vii și 2500 m.p. categoria fânețe, situate în extravilanul comunei Valea Râmnicului, ., conform titlului de proprietate nr._/58 din 21.09.1993, s-a convenit prețul vânzării la suma de 2000 lei cu mențiunea că a fost achitat la data încheierii convenției și s-a stabilit că până la data de 31.01.2013 să se perfecteze actele de vânzare - cumpărare.

Din actele dosarului s-a reținut că terenul ce a făcut obiectul convenției de înstrăinare a fost dobândit de autoarea vânzătoarelor, Păscoci V. – decedată la data de 11.06.2001 –prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii 18/1991, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/58/1993.

Conform susținerii părților și actelor de la dosar – certificat de deces și sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale - a rezultat că defuncta Păscoci V., în afara celor două vânzătoare a mai avut un moștenitor – Păscoci E. - în calitate de descendent de gradul I, decedată fără posteritate, pârâtele fiind singurele succesoare în drepturi ale acesteia.

Potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, necombătută de pârâte, de la data semnării convenției, acesta a intrat în stăpânirea terenurilor .

Actul încheiat între părți are semnificația unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, în temeiul căreia reclamantul poate pretinde pârâtului încheierea convenției în formă autentică.

Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare se cer a fi îndeplinite toate condițiile de validitate și să se constate că una dintre părți refuză nejustificat să încheie contractul. Reclamantul a precizat doar că pârâtele au refuzat să se prezinte la notar, dar nu a făcut nicio dovadă că erau îndeplinite toate celelalte condiții pentru încheierea actelor, în sensul că nu a făcut dovada intabulării dreptului de proprietate, în lipsa căreia actul nu ar fi putut fi întocmit de notar.

Instanța de fond a mai reținut că deși terenurile ce au făcut obiectul convenției de înstrăinare se regăsesc ca întindere în titlul de proprietate nr._/58/1998, nici cel puțin în acest document – care constituie titlul părților - nu sunt individualizate cu . instanța nu poate valida vânzarea unei suprafețe care nu este individualizată și ca amplasament, ci numai ca întindere.

Raportat la cele expuse mai sus, precum și la poziția pârâtelor, care în mod explicit au fost de acord cu acțiunea, din faptul că reclamantul nu a făcut dovada că este în posesia tuturor documentelor necesare pentru încheierea actelor în formă autentică și că numai absența acestora a împiedicat încheierea actului, instanța de fond a reținut că în speță nu este vorba de o culpă sau un refuz nejustificat al pârâților de a încheia actele în formă autentică, pentru a se putea suplini consimțământul acestora . (în același sens a decis și Tribunalul B. prin decizii de speță – nr. 766/2011 și nr. 325/2012)

În mod constant doctrina a statuat că instanța are competența de a soluționa litigiile dintre părți, fără a se substitui voinței acestora. În mod excepțional, în condițiile art. 1073, 1077 C.civ. instanța de judecată are competența de a suplinii consimțământului părții și de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare în cazul în care, după administrarea probelor reiese că pretenția reclamantului este întemeiată, respectiv că partea chemată în judecată are o obligație de a face pe care nu înțelege să o execute de bunăvoie, în temeiul textelor de lege de mai sus.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a considerat sentința ca nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât cuprinde motive contradictorii și 304 pct. cod pr.civilă deoarece este dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul a solicitat să se aibă în vedere că nu îi este imputabil faptul că intimatele vânzătoare nu a depus diligențele necesare pentru a intabula dreptul de proprietate asupra terenului, în condițiile în care un astfel de demers putea fi realizat doar de către acestea.

De asemenea, recurentul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că pe terenul nu este individualizat ca amplasament, având în vedere că din conținutul titlului de proprietate nr._/8/21.09.1993 sunt indicate trupurile de teren din care se compune suprafața totală înstrăinată, de_ mp, fiecare dintre acestea fiind identificate nu numai prin dimensiune, ci și prin vecinătăți și puncte.

A mai precizat recurentul că neindicarea numerelor de tarlale și parcele se datorează faptului că suprafețele de teren din extravilanul comunei Valea Rîmnicului nu sunt parcelate și nu se poate face intabularea, iar Primăria nu avizează planul cadastral, situație ce reiese din adeverința nr.462/2013 atașată în recurs.

În ce privește culpa sau refuzul nejustificat al pârâtelor de a încheia actul în formă autentică recurentul a apreciat că acesta a fost pe deplin dovedit și rezultă din lipsa de diligențe a acestora de a procura toate actele necesare vânzării, precum și din neprezentarea acestora în fața notarului public, așa cum rezultă din notificarea datată 21.01.2013 și al încheierii de certificare nr.1 din 31.01.2013 eliberată de BNP B. Anișoara C..

A mai relatat recurentul că nu-și poate valorifica dreptul decât prin cererea de chemare în judecată al intimatelor, instanța având competența de suplini consimțământul vânzătorului, care până la data introducerii acțiunii nu și-a executat obligațiile asumate prin convenție.

Recurentul a depus la dosar adeverințele nr.461 și 462 din 31.03.2013 emise de Primăria Valea Rîmnicului, certificat fiscal.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:

Raportat la situația de fapt, tribunalul reține că între părți a intervenit înscrisul sub semnătură privată, intitulat „chitanță”, prin care recurentul în calitate de cumpărător a dobândit de la intimate, în calitate de vânzătoare, contra sumei de 2000 lei achitată la momentul încheierii convenției, suprafața totală de_ mp, compusă din mai multe trupuri cu diverse categorii de folosință, situate în extravilanul comunei Valea Rîmnicului, ., stabilindu-se, totodată, ca până la data de 31.03.2013 să se perfecteze actele de vânzare-cumpărare.

Față de obiectul acțiunii, tribunalul constată că se impune analiza îndeplinirii condițiilor legale pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, așa cum se desprind din prevederile art.1073 și 1077 Cod civil.

Astfel, suprafața ce a format obiectul convenției a fost dobândită de autoarea intimatelor, numita Pîscoci V., prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr._/58/1993.

De pe urma defunctei au rămas ca moștenitoare intimatele și Pîscoci E., decedată fără descendenți, astfel încât pârâtele au dovedit calitatea de proprietare, în calitate de succesoare al terenului înstrăinat.

De asemenea, raportat la prevederile art.2 alin.1 din Titlul X al Legii 247/2005, în vigoare la data încheierii convenției, Tribunalul reține că terenurile cu sau fără construcții situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Față de înscrisul intervenit între părți, tribunalul constată că această cerință nu este îndeplinită, în condițiile în care promisiunea de vânzare-cumpărare s-a finalizat printr-un înscris sub semnătură privată ce se solicită a fi valorificat prin prezenta acțiune.

Față de motivul de recurs invocat de recurent, în sensul că nu îi este imputabil faptul că intimatele nu și-au intabulat dreptul de proprietate, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că în lipsa individualizării terenului, prin . se poate dispune validarea vânzării unei suprafețe doar ca întindere și chiar dacă această obligație revenea intimatelor, în absența acestei identificări nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească care va constitui un titlu executoriu.

Cât privește refuzul nejustificat al intimatelor, tribunalul constată că, în condițiile în care acestea în fața instanței de judecată și-au exprimat acordul, în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art.5 al.2 din Titlul X al Legii 247/2005 atâta timp cât prin aceste dispoziții legale se sancționează atitudinea culpabilă a părții, manifestată prin pasivitate față de îndeplinirea obligației, hotărârea pronunțată reprezentând o modalitate atipică de executare silită în natură a acestei obligații, finalitatea urmărită de recurent fiind transferul dreptului de proprietate imobiliară din patrimoniul intimatelor în patrimoniul său. Sub acest aspect este irelevantă critica recurentului potrivit căreia anterior intimatele nu s-au prezentat în fața notarului, în condițiile în care la instanța de judecată și-au exprimat disponibilitatea executării actului în formă autentică.

Față de înscrisurile depuse de recurent în recurs, prin care face dovada că la nivelul Primăriei comunei Valea Rîmnicului terenurile din extravilan nu sunt parcelate și nu se poate face intabularea, Tribunalul constată că în absența unor obligații legale ce trebuiau îndeplinite de această instituție nu se poate dispune admiterea acțiunii prin substituirea instanței de judecată la perfectarea actului autentic, de atribuțiile notariale și nici nu este posibilă pronunțarea unei hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren ce nu este individualizată ca amplasament.

Sub ansamblul celor evocate, reținând ca neîndeplinite cerințele art.2 al.1 și art.5 al.2 din Titlul X al Legii 245/2005, tribunalul față de nelegalitatea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. D., domiciliat în București, sector 1, .. 8, . sentinței civile nr. 553/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. N., domiciliată în ., și R. S., domiciliată în com. R., ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 iunie 2013.

Președinte,

A. E. D.

Judecător,

G. S.

Judecător,

A.-M. D.

Grefier,

D. P.

R..G.S./21.06.2013

Dact.E.C.

Judecătoria Rm.Sărat

Judecător fond – A. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 1237/2013. Tribunalul BUZĂU