Obligaţie de a face. Hotărâre din 16-05-2013, Tribunalul BUZĂU
Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 305/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul A. I.,domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, .. 1, ..1, . împotriva sentinței civile nr. 1296 pronunțată la data de 8.11.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul C. C.G., domiciliat în comuna PĂNĂTĂU, ., județul B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care pentru a da posibilitatea apelantului să depună la dosar note de concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare
TRIBUNALUL
reține că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ la data de 16.02.2012, reclamantul C. T. G. a chemat în judecată pe pârâtul A. I. solicitând obligarea acestuia la tăierea arborilor aflați pe terenul paratului si care îi afectează in mod grav proprietatea.
În fapt, reclamantul a arătat că deține in proprietate o suprafața de aproximativ 2500 m.p. teren situat in intravilanul comunei Panatau, ., pe care se află un imobil casa de locuit, că proprietatea sa se învecinează pe doua laturi cu proprietatea paratului care are plantați, la o distanta mai mica de 2 m de linia de hotar, o . arbori înalți (salcâmi si ulmi), că acești arbori îi afectează grav imobilul casa de locuit deteriorându-i acoperișul si fundația, precum si liniile de înalta tensiune ce-i alimentează locuința cu curent electric, că printre acești arbori înalți se afla si un nuc situat in spatele locuinței sale ale cărui ramuri îi degradează, de asemenea, acoperișul si fundația, rădăcinile pătrunzând pe sub imobil și că pârâtul A. I. a moștenit terenul si imobil casa de locuit, aflate în vecinătate, de la părinții săi însă nu locuiește permanent acolo, fiind stabilit in municipiul București.
A mai arătat reclamantul că a încercat sa discute pe cale amiabila cu paratul si l-a rugat in nenumărate rânduri sa taie acești arbori, sau măcar sa le ajusteze ramurile ce îi afectează casa ori liniile de înaltă tensiune dar de fiecare data acesta a refuzat si nu a luat nici o măsura in acest sens, că aceiași a fost atitudinea pârâtului și atunci când solicitarea a venit de al reprezentanții societății de furnizare a energiei electrice și că, în această situație, singura posibilitate de a determina pe parat sa respecte distanta minima prevăzuta de lege in ceea ce privește plantațiile si arborii, este promovarea acțiunii de față.
În drept, au fost invocate disp.art.613 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
A susținut acesta că se solicită, prin acțiunea dedusă judecății, de către reclamant să fie obligat la tăierea arborilor despre care afirmă ca i-ar afecta in mod grav proprietatea, respectiv acoperișul și fundația imobilului și liniile de înalta tensiune care alimentează locuința reclamantului cu anergie electrică, că referitor la acesta din urmă, nu sunt afectate in nici un mod si chiar daca ar fi reala afirmația, obligația este a celor de la RENEL sa înlăture crengile care considera ca afectează rețelele electrice, că, pe baza unei expertize pe care a solicitat-o reclamantul, urmează a se stabili daca arborii din zona răzorului sunt plantați corespunzător si daca afectează in vreun mod imobilele acestuia și că, în ceea ce privește nucul, acesta este plantat de peste 50 de ani, iar casa proprietatea reclamantului este edificata in urma cu circa 10 ani si avea obligația sa o poziționeze în așa fel încât sa nu fie afectata de nucul respectiv. Tăierea nucului se face numai in anumite condiții prevăzute de lege, astfel ca din proprie inițiativa nu poate sa facă acest lucru.
În dovedirea celor menționate mai sus înțelege sa se folosească de proba cu martori, înscrisuri si cercetarea la fata locului.
În drept, invocă dispozițiile art. 115-118 Cod procedura civila.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba testimonială, la cererea sa fiind audiați martorii P. C. și S. G., proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar, precum și proba cu expertiză specialitatea construcții cu următoarele obiective: identificarea proprietăților părților din proces,sa se stabilească daca in apropierea liniei de hotar se aflau arbori înalți, pe proprietatea cui sunt amplasați,la ce distanta de gard si daca acești arbori afectează locuința reclamantului, daca exista plantat vreun nuc la o distanta mai mica de 2 metri de linia de hotar pe proprietatea paratului si in ce mod afectează acest nuc locuința reclamantului si cablurile de înalta tensiune, daca arborii sunt îngrijiți si ar exista si o alta alternativa decât tăierea acestora si sa stabilească daca, aceasta construcție a fost ridicata înainte sau după ce arborii au fost plantați (se refera la nuc), daca potrivit obiceiului locului se poate planta nucul mai aproape de hotar și daca la edificarea construcției reclamantul a respectat dispozițiile din autorizația de construcție.
La rândul său pârâtul a administrat, de asemenea proba testimonială, la cererea lui fiind audiați Meleghiuș A., precum și proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
În administrarea probei cu înscrisuri reclamantul a atașat, in copie, procesul verbal emis de Primăria . de 19.03.1997 și adeverința nr. 1807/10.05.2012 iar pârâtul un set de înscrisuri, printre care hotărâri judecătorești, un raport de expertiză efectuat in dosarul nr.885/1994 și un răspuns la un memoriu adresat de acesta Ministerului Justiției.
În baza materialului probator astfel administrat, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr. 1296, din 8.11.2012, prin care a admis acțiunea și a obligat pe pârât să procedeze la tăierea arborilor înalți de pe proprietatea lui (salcâmi și ulmi) care sunt situați la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar precum și pe linia de proprietate și, totodată, să procedeze la tăierea coroanei nucului ce intră pe proprietatea reclamantului, nuc care este situat la distanța de 90 cm de linia de hotar, pe proprietatea pârâtului.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat și la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 2500 m.p. situat în . de Jos, județul B., că în anul 1984 a început executarea unei lucrări de construcții pe acest teren, în prezent având două corpuri de clădire, primul amplasat pe latura de vest, la o distanță de 4,9 ml de limita de proprietate cu pârâtul A. I., iar cel de-al doilea pe latura de Nord, respectiv pe lina de hotar cu proprietatea pârâtului, că potrivit concluziilor raportului de expertiză, pe toată lungimea laturii de Vest a proprietății reclamantului se află plantați, pe terenul pârâtului A. I., în imediata vecinătate a liniei de hotar, cât și pe limita de proprietate, arbori și tufe, mulți dintre ei având diametrul trunchiului de aprox 15 – 20 cm., ceea ce a dus la deteriorarea gardului prin împingerea lui datorită rădăcinilor și înclinarea boiurilor din scândură și că respectivii arbori, crescuți haotic și neîngrijiți, afectează și buna funcționare a liniei electrice precum și posibilitatea executării unui gard de separare între cele două proprietăți.
A mai reținut prima instanță că martorii audiați au relatat, pe de o parte, că pârâtul nu a fost de acord ca reprezentanți de la . taie pomii care afectau rețeaua electrică și nici crengile nucului iar pe de altă parte că, în anul 1985 când reclamantul și-a construit casa, arborii erau mici, însă în prezent aceștia sunt foarte mari, că, așa cum a subliniat si expertul tehnic judiciar, conform autorizație de construirea nr. 613/16.04.1984 locuința reclamantului, primul corp de casă se află amplasat la o distanță de 3,7 m. față de limita de proprietate cu drumul comunal, iar pentru cel de-al doilea corp de locuință, cu anexă lipită de el, nu s-a prezentat autorizație de construire, fapt ce nu a permis expertului să răspundă la întrebarea dacă execuția clădirii este anterioară plantării nucului, că, tot din raportul de expertiză mai reiese că pe latura de Nord a proprietății reclamantului, în apropierea liniei de hotar cu pârâtul, la o distanță de 90 cm., de hotar se află un nuc cu trunchiul in diametrul de 50 cm și coroana de aprox. 8 m. în diametru, coroană ce intră aproximativ 3 m. pe proprietatea reclamantului, afectând acoperișul anexei lipită de corpul 2 de locuință.
Potrivit art.613 din Noul Cod Civil, „în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 m de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 m., a plantațiilor și a gardurilor vii. În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea, ori după caz, tăierea la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.”
Față de situația de fapt reținută și în raport de dispozițiile legale menționate, Judecătoria a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, obligând pârâtul să tăie arborii înalți (salcâmi și ulmi) care sunt situați la o distanță mai mică de 2 m, de linia de hotar dintre cele două părți precum și pe limita de proprietate și să taie coroana nucului ce intră pe proprietatea reclamantului, nuc situat la distanța de 90 cm. de linia de hotar.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței a declarat, la data de 20.11.2012, recurs pârâtul A. I. .
În motivarea recursului a arătat că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de 30.10.2012 de expert R. M., intimatul nu a prezentat nici o autorizație de construire pentru al doilea corp de locuință și anexa lipită de acesta, că această anexă este construită pe hotarul dinspre proprietatea sa, exact la rădăcina nucului în cauză, că intimatul nu și-a exprimat niciodată nemulțumirea în legătură cu acest nuc, ba mai mult, la data când și-a ridicat construcția în discuție a afirmat că va fi un simplu șopron pentru adăpostirea animalelor și va culege el nucile care cad pe proprietatea lui și că, potrivit expertizei, trunchiul nucului are diametru de 50 cm și coroana de aproximativ 8 m în diametru, nu a fost plantat de mâna omului, iar în anul 1985 când apelantul a primit de la Primăria comunei Pănătău terenul de 250 m, conform actului de dare cu plată nr. 153 din 2.03,1985, acest nuc exista.
Nu –și poate explica, a mai arătat recurentul, cum de atâția ani intimatul nu a fost deranjat de acest nuc, care este arbore ocrotit de lege, și care nu se poate tăia după bunul plac, pentru ca acum să solicite să fie obligat să taie și nucul și să suporte și cheltuielile aferente tăierii și în plus să fie obligat și la cheltuieli de judecată.
În privința gardului care separă cele două proprietăți a susținut că inițial a existat un gard de sârmă, iar intimatul și-a făcut un gard din scânduri în lipsa sa, a recurentului, ridicat în mai multe etape, și de fiecare dată a intrat pe proprietatea sa astfel se explică apropierea pomilor de gard .Dacă nu ar fi existat acești ar fi ajuns cu gardul în zidul casei sale, a arătat în final recurentul.
Nu s-a indicat un temei în drept al cererii d ereucrs.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, la termenul de judecată din 12.04.2013, a calificat drept apel calea de atac susceptibilă a fi exercitată în cauză pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii menționate.
În calea de atac nu s-au solicitat alte probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului și verificând sentința apelată prin prisma motivelor de critică invocate și a prevederilor legale incidente în speță tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată, apelantul pârât a fost obligat să procedeze atât la tăierea arborilor înalți( salcâmi și ulmi) situați la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar comună dintre părți, inclusiv pe linia de hotar, dar și la tăierea coroanei nucului aflat pe proprietatea sa, dar situat la o distanță de 90 cm de linia de hotar.
Așa cum rezultă din cererea prin care a fost exercitată calea de atac, apelantul exprimă două motive de nemulțumire față de hotărârea fondului, primul dintre ele referitor la faptul că ar fi fost obligat să taie nucul, iar cel de-al doilea referitor la împrejurarea că gardul dintre cele două proprietăți, care inițial era din sârmă, ar fi fost înlocuit, de către reclamantul intimat, cu unul din scânduri, moment în care nu s-a mai respectat vechiul amplasament al liniei de hotar, gardul nou fiind așezat pe proprietatea apelantului, fapt ce a făcut ca și copacii aflați în apropierea liniei de hotar să ajungă la o distanță mai mică de gard.
În ceea ce privește primul motiv de apel tribunalul relevă, în primul rând, faptul că obligația stabilită în sarcina apelantului de către instanța de fond în ceea ce privește nucul nu este aceea de a-l desființa ci doar de a-i tăia coroana ce depășește linia de hotar, intrând pe proprietatea reclamantului.
În al doilea rând, faptul că acest nuc nu a fost plantat de mâna omului ci a răsărit spontan nu are relevanță întrucât, așa cum dispune actualul cod civil în art.613 și cum dispunea și anteriorul Cod Civil în art. 607, în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, în Regulamentul de urbanism sau în obiceiul locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 m de linia de hotar, cu excepția celor care au o înălțime mai mică de 2 m și a gardurilor vii.
Or, în speță s-a stabilit, iar apelantul nu contestă, că distanța față de hotar a nucului este de 0,9 m și că el are o coroană cu un diametru de aproximativ 8 m care, evident că se răsfrânge și asupra proprietății reclamantului intimat.
Raporturile de vecinătate determină, prin ele însăle, limitări ale exercițiului dreptului de proprietate pentru că în zona de vecinătate drepturile proprietarilor intră în concurs. Mai exact, în speța de față, în zona liniei de hotar dreptul apelantului pârât de a avea sădiți pomi pe propriul teren intră în concurs cu dreptul vecinului său de a nu-i fi afectate casa sau terenul de respectivii copaci, ori de ramurile acestora.
În condițiile în care nucul a crescut din 1985, când intimatul a construit anexa în vecinătatea liniei de hotar, și până astăzi el a ajuns să afecteze, cu crengile sale, acoperișul clădirilor astfel că deși inițial intimatul nu a avut de obiectat referitor la locul de situare al copacului, acum interesul său în a-și proteja construcția a devenit unul real și actual.
De aceea, în mod corect, consideră tribunalul, instanța de fond a admis cererea lui și a obligat apelantul pârât să taie crengile copacului care depășesc linia de hotar.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel tribunalul constată că susținerile apelantului în legătură cu amplasarea, de către intimat, a gardului actual cu nesocotirea limitei de proprietate, au fost pentru prima dată formulate în calea de atac astfel că ele nu pot face obiect al verificării instanței de vreme ce nu a fost investită și judecătoria cu un capăt de cerere în stabilirea liniei de hotar.
În condițiile în care între părți există amplasate garduri și ele nu au fost contestate într-o acțiune în grănițuire, în mod corect expertiza dispusă la prima instanță s-a raportat la actualele împrejmuiri ale proprietăților și, tot în mod corect, judecătoria a concluzionat că arborii situați pe proprietate pârâtului nu respectă distanța față de linia de hotar .
În consecință în temeiul art.296 Cod proc.civ.apelul este găsit ca nefondat și va fi respins.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. apelantul, căzut în propriile pretenții, va fi obligat să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr. 8 din 15.02.2013 ( fila 17 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul - pârât A. I.,domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, .. 1, ..1, . împotriva sentinței civile nr. 1296 pronunțată la data de 8.11.2012 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul- reclamant C. C.G., domiciliat în comuna PĂNĂTĂU, ., județul B..
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red..AM./A.P/4ex.jud.fond- M.M.G.
18.06.2013
← Succesiune. Decizia nr. 95/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul BUZĂU → |
---|