Suspendare provizorie. Decizia nr. 1701/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1701/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 23780/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1701/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. I. R.
Judecător V. B.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de contestatoarea . cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați A. și Asociații sector 5, București, DR. STAICOVICI, nr. 35 și intimata C. S. SRL cu sediul în PLOIEȘTI, Piața M. V., nr. 3, ., . civile nr.6848/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 18.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor civile de fata;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatoarea S.C. A. Internațional B. a formulat în contradictoriu cu intimata . Ploiești contestație la executare împotriva executării silite înseși, a somației nr. 282/26.07.2012, precum si a tuturor actelor de executare efectuate ulterior acestora.
În motivare contestatoarea a arătat că prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Prahova a fost obligată să plătească intimatei suma de 3.179.386,79 lei debit restant, precum și penalități contractuale de 0,2% de la data scadentei pana la data plății efective, hotărâre rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea cererii in anulare formulate de către aceasta.
În susținerea ordonanței de plata a fost invocata de către C. S. SRL factura fiscala nr._/05.01.2011 emisa in temeiul contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01 11.2010 intre . si ..
Pe parcursul soluționării cererii de emitere a somației de plată și a cererii în anulare la instanțele judecătorești din Ploiești a arătat contestatoarea că s-a apărat indicând ca a formulat plângere penala pentru fals, uz de fals si înșelăciune întrucât lucrările facturate și incluse in situația de plata nu au fost niciodată executate, livrate si nici nu a fost încheiat un contract subsecvent si comanda, conform cerințelor contractului de furnizare materiale încheiat de către parti. Aceasta plângere penala face obiectul dosarului nr. 557/P/2011 si se afla pe rolul Parchetului B.. D. dovada a temeiniciei plângerii penale formulate s-a început urmărirea penala fata de S. G. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 215 al. 1, al. 3, al. 5 Cod penal si art. 291 Cod penal si fata de P. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de dispozițiile art 290 Cod penal.
A mai adăugat contestatoarea că pe lângă aceste aspecte de natura penala, executarea este efectuata cu încălcarea clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01.11.2010.Părțile au convenit sa lipsească de efecte orice titlul executoriu in cazul nesocotirii dispozițiilor contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01.11.2010.
Astfel, potrivit art. 9.2. din contract „orice litigiu patrimonial decurgând din sau in legătură cu prezentul contract inclusiv referitor la validitatea, sediului furnizorului după epuizarea soluțiilor clauzei de mediere de la punctul 9.3 din prezentul contract. Orice apelare la instanța este nula fara a se consuma clauza de mediere de la punctul 9.3". Prin urmare, societatea intimată avea obligația ca anterior formulării ordonanței de plata care a făcut obiectul dosului aflat pe rolul Tribunalului Prahova in urma căreia s-a pronunțat irevocabil in defavoarea A. Internațional SRL, sa dea eficiență clauzei de mediere .
În drept s-au invocat dispozițiile art.399 și urm. C..
Intimata . Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare. În motivare a arătat că întrucât titlul executoriu in baza căruia s-a început executarea silită este o hotărâre judecătorească, împotriva acesteia nu pot fi invocate apărări de fond privind relațiile dintre părți, astfel că cererea contestatoarei este inadmisibilă. În privința actelor de executare intimata a arătat că au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale. Aspectele penale invocate de contestatoare, a continuat intimata, au rolul de a tergiversa efectuarea plăților datorate și nu corespund realității. Debitoare nu a susținut niciodată că nu a primit produsele livrate, astfel încât titlul executoriu este legal stabilindu-se corect situația dintre părți.
La termenul de judecată din data de 01.10.2012 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a executării silite prin care a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare a arătat că intimata este în proces de insolvență existând riscul ca în cazul în care suma se va executa să nu mai poată recupera nimic și, cu privire la relațiile contractuale dintre părți, a început urmărirea penală împotriva unor persoane fizice, existând motive temeinice de a crede că înscrisurile care au stst la baza titlului executoriu să fie anulate în cadrul procesului penal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 403 C..
Asupra cererii de suspendare a executării silite formulate de contestatoare, instanța s-a pronunțat separat prin încheierea de ședință din data 15.10.2012.
La termenul de judecată din 04.02.2013 contestatoarea și-a precizat contestația la executare arătând că motivele pentru care contestă procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 26.07.2012 constau în nerespectarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor art.37 din Legea nr.188/2000 privind onorariul executorului judecătoresc care trebuia stabilit la 31.793,86, ori nu 45.880 lei, iar onorariul de avocat de 37.200 lei este nejustificat față de prestația avocatului în faza executării silite.
Intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar instanța a unit această excepție cu fondul potrivit art.137 alin.(2) C..
Prin sentința civilă nr. 6848 din data de 22.04.2013 Judecătoria B. a respins excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de 26.07.2012 de B. M. S., invocată de intimată si excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, iar pe fond a admis în parte contestația la executare si a anulat în parte actele de executare: somație, adresă de înființare a popririi și proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite la data de 26.07.2012 de B. M. S., pentru suma de 20.000 lei reprezentând cheltuieli de executare (constând în onorariu avocat în faza executării silite), rămânând valabile pentru suma de 63.773 lei cheltuieli de executare.
Pentru a hotăra astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 603 din 03.10.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, debitoarea . B. a fost obligată să plătească creditoarei . Ploiești, în termen de 10 zile, suma de 3.179.386,79 lei debit neachitat, precum și penalități contractuale de 0,2% de la data scadenței până la data plății efective.
La cererea creditoarei, la data de 26.07.2012, prin emiterea somației nr.282/2012 de către Biroul executorului judecătoresc M. S. s-a început executarea silită împotriva debitoarei pentru suma de 3.179.386,79 lei reprezentând debit neachitat la care se adaugă penalitățile de întârziere, precum și pentru suma de 83.773 lei reprezentând cheltuieli de executare. Odată cu somația i-au fost comunicate debitorului în 31.07.2012 următoarele acte de executare: procesul verbal de stabilire a cheltuielilor încheiat în 26.07.2012 și adresa de înființare a popririi asupra conturilor de disponibilități prezente și viitoare la terți popriți – societăți comerciale și bănci.
Prin cererea ce face obiectul dosarului de față debitorul a contestat executarea silită însăși, somația nr.282/26.07.2012, precum și toate actele de executare efectuate ulterior .
Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 26.07.2012 invocată de intimată instanța reține următoarele:
Potrivit art. 401 alin.(1) C. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă. În speță, la data de 16.08.2012 debitoarea a contestat executarea silită însăși, somația nr.282/26.07.2012, precum și toate actele de executare efectuate ulterior. Pe parcursul judecății, respectiv la termenul de judecată din 18.03.2013, debitoarea a precizat că prin sintagma „toate actele de executare” s-a referit inclusiv la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar instanța apreciind a fi îndeplinite dispozițiile art. 132 alin.(2) C. a luat act de această precizare. Cum raportat la data comunicării procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, introducerea contestației la executare în 16.08.2012 respectă termenul legal urmează ca instanța să respingă excepția tardivității formulării cererii invocată de intimată.
Excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată este neîntemeiata având în vedere că reclamanta prin chiar cererea de chemare în judecată a arătat că solicită anularea executării însăși și a actelor de executare, ori nu anularea titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească, fiind așadar în deplin acord cu dispozițiile art.399 alin(1) C.,. Aspectul că printre motivele de fapt se numără și critici în privința hotărârii judecătorești aceste vor fi analizate de instanța cu ocazia cercetării fondului cauzei.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art.399 C.proc.civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Prin alineatul 2 al aceluiași articol se dispune în sensul că "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond. Față de aceste dispoziții legale raportate la art.1201 C.civ. contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac de reformare reglementată de legea procesuală civilă cu privire la ciclul ordinar al judecății în fond a cauzei, având ca obiect recunoașterea dreptului și obligarea debitorului la restabilirea dreptului încălcat ori contestat.
Dacă s-ar admite că în cadrul contestația la executare se poate examina legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești puse în executare, ar însemna că s-ar statua asupra fondului, acordând acestui mijloc procesual având ca obiect regularitatea actelor de executare silită, un conținut de reformare și o finalitate negatorie neprevăzute de legea execuțională și care încalcă autoritatea lucrului judecat. Or, legea procesuală civilă, prin norme imperative, asigură succesiunea progresivă a actelor procesuale vizând realizarea dreptului subiectiv pretins încălcat, între momentul sesizării instanței de judecată competente și executarea silită a dreptului recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă.
Urmare plângerii penale formulate de contestatoare în dosarul nr.577/P/2011 la P. de pe lângă Tribunalul B. ,prin rezoluția din data de 03.11.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale fată de numiții Ș. G. A. și P. Ș. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals. S-a constatat că la data de 05.01.2011 numitul P. Ș. a semnat de primire factura fiscală nr._/05.01.2011 în valoare totală de 3.179.386,69 lei din cuprinsul căreia rezultă că . a livrat materiale de această valoare către ., deși la această dată nu mai avea nicio calitate în cadrul firmei cumpărătoare. Pe baza acestei facturi fiscale administratorul Ș. G. A. a acționat în instanță societatea ., iar instanța a obligat debitoarea la plata către creditoare a contravalorii facturii fiscale, sentința civilă reprezentând titlul executoriu în prezenta executare silită
Însă, pentru considerentele de ordin legal dezvoltate mai sus, criticile aduse de către debitoare titlului executoriu pe aspectul incidenței unor fapte de natură penală, nu pot fi reținute de instanță.
Efectele hotărârii judecătorești sunt: se bucură de autoritatea lucrului judecat ceea ce înseamnă că pârtile nu pot relua, in viitor, același litigiu și se pot prevala, in viitor, de ceea ce cuprinde hotărârea judecătoreasca, are caracter de act autentic în sensul celor arătate de legea civila cat privește forța probanta a actelor autentice, are forța executorie întrucât ea însăși constituie titlu executoriu și se poate trece la cea de-a doua faza a procesului civil: executarea silita.
Convenția anterioară de lipsire de efecte a titlului executoriu invocată de contestatoare ar aduce atingere autorității de lucru judecat, forței executorii a hotărârii judecătorești și ar însemna o încălcare a principiului privind accesul liber la justiție.
Actul de executare constând în somația emisă de intimata este legal întocmit întrucât reclamanta nu a indicat in cuprinsul contestație ce prevederi exprese din Codul de Procedura Civilă au fost încălcate prin emiterea somației. Nici în privința cauzelor de nulitate relativă, contestatoarea nu aduce nici un argument cu privire la dispozițiile legale încălcate prin emiterea acestui act de executare, vătămarea ce i s-a produs sau i s-ar fi putut produce și care să nu poată fi acoperită decât prin anularea somației.
Cu referire la cheltuieli de executare, instanța a reținut ca potrivit art.37 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, aceștia au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului U.N.E.J. În cauza, prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din 26.07.2012, s-a stabilit cuantumul acestora ca fiind de 83.773 lei, reprezentând: onorariul executorului – 45.880 lei; 620 lei cheltuieli de executare conform hotărârii nr.2/2007, 73 lei taxe si 37.300 lei onorariu de avocat . Onorariul executorului nu depășește plafonul maxim de 1% din valoarea creanței, care se ridică la suma de 3.179.389,79 lei la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2% pe zi de la data scadenței până la plata efectivă, precum și TVA, potrivit art.37 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești deoarece textul de lege este fara echivoc, reglementând onorariile maxime cuvenite executorilor judecătorești.
Așa după cum rezultă cu claritate din prevederile art. 34 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 94 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat și după cum s-a preluat și în decizia nr. 1479/1996 a Secției Comerciale a Curții Supreme de Justiție în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al Statului este inadmisibilă.
Însă, în aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cu care „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat” nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 969 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
În spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă, la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.
Din considerentele expuse și având în vedere disp. art. 371/7 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (…)”, precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța a apreciat că se impune reducerea de la 30.000 lei (fără TVA) la 10.000 lei (fără TVA) a onorariului de avocat pentru faza de executare silită.
În concret s-a avut în vedere, într-o apreciere de ansamblu, munca depusă de avocat, cheltuielile ocazionate deplasările de la Ploiești la B., cuantumul onorariului executorului judecătoresc pentru executarea silită în discuție, criterii ce au fost analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Reducerea sumei sus-menționate antrenează consecința firească a anulării actelor contestate (somație, adresă de înființare a popririi, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare), pentru fracțiunea de cheltuieli de executare urmărite fără just temei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
In motivele de recurs creditoarea C. S. S.R.L. ca greșit instanța a dispus anularea actelor de executare in ceea ce privește reducerea onorariului avocațial de la 30.000(fara tva) la 10.000(tara tva).
Pe cale de excepție, in fata instanței de fond, a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva procesului-verbal de stabilire cheltuielilor de executare din moment ce aceasta cerere nu a fost formulata din in termen de 15 zile de la data comunicării actului.
Art. 401 C.proc.civ. stipulează „Contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștința de actul de executare pe care il contesta sau refuzul de a îndeplini un act de executare".Ori atâta vreme cat intimata nu a înțeles sa aducă nici un fel de critici procesului-verbal de stabilire cheltuieli in termenul prevăzut de textul de lege susmenționat greșit instanța a constatat ca cererea de diminuare a cheltuielilor poate fi primita .
Din moment ce se constata ca onorariul executorului judecătoresc, reprezintă sub 1% din valoarea totala a creanței, iar cum cu un simplu calcul matematic se va constata ca acesta este cu aproape 25% mai mare decât onorariul avocațial pentru faza de executare, aceste cheltuieli trebuie acordate in totalitate. Avocatul a mers in afara localității in care are sediul principal sau secundar si percepe onorariul incluzând deplasarea.
Este adevărat ca alineatul 3 al art. 274 C. Proc. Civila prevede o excepție in sensul in care judecătorii au dreptul sa mărească sau sa modifice onorariile avocaților ori de cate ori constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau fata de munca îndeplinita de avocat.
In speța de fata, judecătorul de fond nu a motivat in nici un fel reducerea onorariului avocațial cu 20.000 de lei.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Chiar dacă proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanțelor de fond, acestea trebuie să justifice fiecare reducere a unui onorariu avocațial, fara a stabili o sumă care, în opinia lor, reflectă valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul unui întreg litigiu, cum este cazul de față suma de 30.000 lei + TVA.
Un prim aspect care trebuie avut în vedere de către instanța de control îl reprezintă împrejurarea potrivit căreia instanța de fond a procedat la o reducere a cheltuielilor de executare cu încălcarea dispozițiilor legale, neavând în vedere faptul că în suma supusă reducțiunii, respectiv onorariul de avocat ce reprezintă cheltuielile de executare ocazionate cu prezentul dosar, se afla inclusă și taxa pe valoare adăugată de 24%, sumă deja vărsată către bugetul statului.
Pe de altă parte, scăzând cota de 24% ce reprezintă TVA, rămâne un venit brut de 30.000 lei. Din venitul brut, avocatul plătește taxe și impozite de aprox. 1/3, respectiv: 16% impozit, aprox. 7% sănătate, 10% către Barou, astfel incat venitul net reprezintă doar 2/3 din suma rezultată, situație față de care suma acrodată de instanța de fond nu poate fi decât una modică, iar asa cum am precizat anterior scopul alin(3) din art. 274 este acela de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, ori in prezenta cauza onorariul avocațial este mult mai mic decât cel al executorului judecătoresc, adică mult sub 1% din valoarea totala a creanței.
Instanța trebuia să aibă în vedere obiectul și miza dosarului, complexitatea litigiului, precum și munca îndeplinită de avocat, care s-a prezentat la fiecare termen, a susținut cauza, a redactat acte în dosar, activitatea îndeplinită de avocat fiind una complexă si că onorariul apărătorului ales a fost stabilit inter partes, în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 299 C. proc. Civ., art. 274 C. proc. Civ„ art. 401 C.proc.civ, art. 242 C. proc. Civ., art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
. învederează ca in mod greșit, instanța de fond a considerat ca o convenția anterioara de lipsire de efecte a titlului executoriu ar aduce atingere autorității de lucru judecat, forței executorii a hotărârii judecătorești si ar însemnă o încălcare a principiului privind accesul liber la justiție.
Legea permite in mod neechivoc posibilitatea renunțării de către orice parte la oricare drepturi patrimoniale de care dispune, fara a limita sau condiționa in niciun fel aceasta renunțare de momentul in care este făcuta - anterior obținerii unei hotărâri judecătorești, pe durata unui proces sau chiar pe durata executării silite.
Astfel, executării silite ii sunt aplicabile art . 371/5 din Codul de procedura civila conform părțile putând renunța oricând la executarea silita a unui titlu executoriu (chiar daca acest titlu il constituie o hotărâre judecătoreasca sau un alt titlu executoriu), fara ca legea sa condiționeze in vreun fel aceasta renunțare de momentul la care a fost făcuta sau de emitentul titlului pus in executare
Daca creditorul a renunțat la executare, aceasta renunțare nu poate fi interpretata in niciun caz ca se aduce atingere autorității de lucru judecat.
Cauza având autoritate de lucru judecat insa executarea acestei hotărâri nemaifiind făcuta de către creditor, ca urmare a faptului ca dreptul pus in executare este un drept de care creditorul poate dispune. Aducând atingere forței executorii a hotărârii judecătorești, hotărârea fiind executorie, la executarea acesteia renunțând insa in mod a priori creditoarea acestei obligații.
Nu a criticat in niciun fel legalitatea hotărârii judecătorești, in condițiile in care aceasta nu mai are o asemenea posibilitate, contestatoarea criticând executarea acestui titlu executoriu de catre intimata, in condițiile in care. de comun acord cu recurentul-contestator. prin consimțământul mutual dat prin contractul semnat dintre parti, au convenit ca. in cazul in care o hotărâre este pronunțata farà respectarea procedurii de mediere, aceasta să nu producă efecte între părți.
Cu privire la acest aspect, chiar daca terminologia utilizata in art. 9.2. din contract in sensul ca „orice litigiu patrimonial decurgând din sau in legătură cu prezentul contract inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori încetarea actelor lui, se vor soluționa de instanța competenta din raza teritoriala a sediului furnizorului dupa epuizarea soluțiilor clauzei de mediere de la punctul 9.3 din prezentul contract. Orice apelare la instanța este nula farà a se consuma clauza de mediere de la punctul 9.3", este impropriu utilizata.
Aceasta clauza nu a fost anulata de nicio instanța de judecata si prin urmare produce efecte depline intre părți in conformitate cu prevederile art. 977 si 978 ea trebuie sa fie interpretata după intenția . in sensul ca ea sa producă un efect, orice alta interpretare incluzând aici interpretarea data de instanța de fond lipsind complet de efecte clauza agreata de părți.
Chiar daca o instanța ar fi investita cu soluționarea acesteia, aceasta clauza nu poate fi declarata nula ci eventual sintagma "este nula" ar trebui înlocuită cu una care sa fie cat mai aproape de voința si intenția reala a pârtilor "este farà efect" sau orice alta prevedere care ar produce efecte similare
Drepturile de creanța ce decurg chiar si dintr-o hotărâre judecătoreasca sunt drepturi de care partile pot dispune (de altfel, pot exista tranzacții sau renunțări la executări chiar si in faza executării silite, in baza simplei manifestări de voința a creditorului), - partile pot conveni, chiar si anticipat, sa lipsească de efecte si sa nu execute împotriva celeilalte parti o hotărâre judecătoreasca ce are ca obiect un drept de creanța, lucru care de altfel a si fost convenit de către parti, in mod legal si anticipat prin contractul semnat intre acestea, sens in care si trebuie interpretata prevederea contractuala.
Din probele adminsitrate in cauza (sentința si contractul încheiat intre parti) a rezultat ca intimata C. Suit SRL, prevalându-se de hotărârea judecătoreasca pronunțata in favoarea sa, in ciuda convenției partilor de a lipsi de efecte, intre parti, o asemenea hotărâre, a inceput executarea silita împotriva A. International SRL pentru suma de 3.179.386,79 lei si penalități contractuale de 0,2% pe zi de scadenta.
Aceasta executare este efectuata si continuata cu încălcarea clauzelor contractuale asumate prin semnarea contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01.11.2010. conform cărora partile au convenit sa lipsească de efecte orice titlul executoriu in cazul nesocotirii dispozițiilor contractului de furnizare materiale încheiat la data de 01.11.2010.
Potrivit art. 9.2. din contract „orice litigiu patrimonial decurgând din sau in legatura cu prezentul contract inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori încetarea actelor lui, se vor soluționa de instanța competenta din raza teritoriala a sediului furnizorului după epuizarea soluțiilor clauzei de mediere de la punctul 9.3 din prezentul contract. Orice apelare la instanța este nula farà a se consuma clauza de mediere de la punctul 9.3 ",iar art. 9.3. din contract prevede ca ,,Partile convin ca orice litigii născute din prezentul contract sa fie soluționate la sediul . Ploiești, in prezenta dlui T. A. si/sau a dlui Tittes E., care vor avea rol de mediatori si de opinia cărora se va tine seama ".
Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil ..contractul are putere de lege intre partile contractante. C. Suit SRL asumându-si contractual obligația de a lipsi de efecte o hotărâre pronunțata tara respectarea procedurii de mediere. Aceeași clauza contractuala prevede insa si ca ..orice apelare la instanța este nula farà a se consuma clauza de mediere de la punctul 9.3. ", partile convenind sa lipsească de efecte juridice in raporturile dintre ele. implicit sa nu o mai execute, orice hotărâre judecătoreasca pronunțata tara parcurgerea procedurii de mediere agreata prin contract.
Executare nu trebuia începuta iar daca aceasta a fost începuta executorul trebuia sa dispună încetarea ei in temeiul art. 371/5 Cod procedura civila, drepturile puse in executare fiind drepturi de care partea putea dispune. Bineînțeles titlu va rămâne, nu va fi desființat, nefiind motive pentru desființarea acestuia, insa intimata nu il va putea executa in condițiile in care a interes sa renunțe anticipat la executarea acestuia.
F. de aceste aspecte, considera ca sentința atacata este lipsita de temei .
Recursul formulat de . este întemeiat pentru următoarele considerente .
Începerea executării silite prin somația nr. nr. 282/26.07.2012, vizează a aducerea la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești care nu este opozabila debitoarei, respectiv a sentinței civile nr. nr. 603 din 03.10.2011 Judecătoria Sibiu ( fila 6 dosar fond ).
La dosarul de executare nu exista acesta hotărâre judecătoreasca pronunțata de Judecătoria Sibiu si nici încuviințarea executării silite a acesteia, așa cum prevede art . 373 din Codul de procedura civila.
Faptul ca se pune in executare o sentința a Judecătoriei Sibiu reiese din conținutul somației contestate .
De aceea punerea in executare a unei sentințe ce nu se afla la dosarul de executare si nici nu exista încuviințarea executării silite a acestei atrage ,nulitate somației si a actelor încheiate ulterior acesteia .
Art. 399 alin 2 din Codul de procedura civila ,prevede nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Instanța de fond greșit a constat ca actul de executare constând în somația emisă de intimata este legal .
Așa fiind, contestația la executare este întemeiată în parte si se impunea anularea somația nr. 282/26.07.2012 emisa de către Biroul executorului judecătoresc M. S., precum si a actelor de executare emise in baza acesteia .
Cu privire la recursul declarat de creditoare se constata ca acesta este neîntemeiat .
Este de netăgăduit că, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, principiu ce rezultă din dispozițiile legale menționate având la bază culpa procesuală, precum și unicitatea procesului civil, ceea ce impune ca în cuantumul cheltuielilor de judecată să fie incluse toate cheltuielile făcute cu procesul, în toate fazele acestuia, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca partea care le cere să fi triumfat, în final, în proces.
Deși la baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală, în contextul abordărilor referitoare la aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenții să suporte numai o parte din onorariul de avocat plătit de partea adversă.
Aceasta, întrucât art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Deci judecătorul are posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pricinii ori cu activitatea depusă de avocat, această soluție fiind conformă prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât dreptul la un proces echitabil implică și o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
Chiar dacă nu ar fi existat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., contractul încheiat între avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele numai între părți, nu și față de terțe persoane, inclusiv adversarul din proces.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nu se intervine în contractul de asistență juridică, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei.
În speță, prin sentința primei instanțe s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducerea onorariului de avocat de la 37.200 lei (fără TVA) la 10.000 lei (fără TVA) ,onorariului de avocat pentru faza de executare silită.
Procedând la reducerea onorariului achitat de reclamanți, instanța s-a raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv munca depusă de avocat, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
In cauza, avocatul T. O. a depus un efort minim in raport cu activitatea executorului judecătoresc . Acesta a formulat numai cererea de executare silita ( fila 22 dosar fond ), iar la dosarul de executare nu exista împuternicirea avocațiala data acesteia de a formula cerere de executare silita din partea administratorilor societății debitoare, respectiv S. M., S. G. sau a administratorului judiciar O. R. G. .
Executorul judecătoresc putea trece suma de 37 200 lei in procesul verbal din 26 iulie 2012 numai in baza unui contract de asistenta juridica, a unei împuterniciri avocațiale sau dovezii achitării ( chitanței ) plătii acestui onorariu.
Susținerea ca munca depusă de avocat si cheltuielile ocazionate deplasările de la Ploiești la B. au fost corect apreciate de instanța de fond la 10.000 lei (fără TVA).
De aceea, in baza art. 312 c. proc. civ. se va admite recursul declarat de către debitoarea . si se va modifica sentința atacata in sensul admiterii contestației la executare si anularii somației nr. 282/26.07.2012 emisa de către Biroul executorului judecătoresc M. S., precum si a actelor de executare emise in baza acesteia si se va respinge recursul declarat de creditoarea ..R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta C. S. SRL.
Admite recursul formulat de ..
Modifică în parte sentința recurată în snsul că admite în parte contestația la executare și anulează somația nr 282/26.07.2012 precum și a actelor de executare emise ulterior acesteia .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. I. R. | Judecător, V. B. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RI /Tehnored RI/RAS
2 ex/02.10.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – I. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 459/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 892/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
