Pretenţii. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 11125/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 553/2013
Ședința publică de la 02 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul I. R.,cu domiciliul procesual ales la SCA Pro Veritas – B., ., ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2012, în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, sector 5, .. 6, . SA, cu sediul în mun. G., ., nr. 2, județul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în mun. B., .-10, județul B., chemata în garanție . GROUP SA, cu sediul în București, sector 1, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 27.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.04.2013, când a hotărât astfel:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /25.05.2011 reclamantul I. R. a chemat în judecată pe pârâții I. G. al Poliției Române, A. L. IFN SA, Inspectoratul de Poliție al Județului B., solicitând obligarea, în solidar, la plata sumei de_,58 lei reprezentând costurile necesare înlăturării avariilor cauzate autovehiculului său, înmatriculat sub nr._, în urma accidentului rutier produs în data de 03.09.2009.
În motivarea acțiunii, a arătat că la data de 03.09.2009, în localitatea U. a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul său și o autoutilitară înmatriculată sub nr._ aflat la momentul respectiv în proprietatea A. L. IFN SA, dar în folosința MAI- IGPR, fiind condus în momentul accidentului de un lucrător din cadrul IPJ B.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Ulterior, reclamantul,a solicitat introducerea în cauză și a asiguratorului de bunuri O. SA întrucât acesta are obligația legală de a suporta, alături de persoana vătămată, contravaloarea daunelor provocate
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepția lipsei calității sale procesual pasive, și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că polița de asigurare RCA a fost încheiată pe numele numitului G. R. V., reclamantul neavând nici o legătură cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pârâtul nu are calitatea de parte contractuală în contractul cu care a fost achiziționată autoutilitara implicată în evenimentul rutier, vinovat de producerea accidentului este reclamantul care nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea virajului la stânga și a fost acroșat de autospeciala_, nefiind îndeplinite în cauză dispozițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale.
Pârâtul . SA prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepția lipsei calității sale procesual pasive, excepția nulității acțiunii pentru neplata taxei de timbru, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată motivat în esență că utilizatorul este singurul răspunzător pentru prejudiciile de orice natură cauzate de autoturism, reclamantul nu este proprietarul autoturismului avariat, deși legal citat să achite taxa de timbru nu s-a conformat, vina exclusivă în producerea accidentului rutier este a lui I. R., nu a făcut dovada plății sumelor pentru reparația vehiculului
Pârâtul IGPR a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, lipsei calității sale procesual pasive, respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul care nu era proprietarul autoturismului avariat la data producerii accidentului nu a suferit nici un prejudiciu, art. 12 alin 2 din Legea 218/2002 prevăd că inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică, nu poate fi reținută în sarcina sa o obligație de răspundere pentru fapta proprie conform art. 998-999 C. civ și nici potrivit art. 1000 alin 3 C. civ, reclamantul nu a făcut nici dovada existenței vreunei fapte ilicite.
Pârâtul I. G. al Poliției Române a depus cerere de chemare în garanție a . GROUP SA pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții față de reclamant, să fie obligată să îi despăgubească cu suma respectivă motivat de faptul că pentru auto_ implicat în accident a fost încheiată polița RCA ./10/U4/CA nr._/07.08.2009 la chemata în garanție
În drept au fost invocate art. 60 și urm C.p.civ, ale Legii 136/1995, art. 242 alin 2 C.p.civ
P. încheierea din data de 10.09.2012, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii principale, a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție.
A fost atașat cauzei dosarul nr. 4987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., fiind administrată proba cu înscrisuri.
Raportat la excepțiile invocate și probatoriul administrat, prin sentința civilă nr._/29.10.2012 a Judecătoriei B. au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantului și lipsei calității procesual pasive a pârâților IGP, IPJ B. și . S.A.
A fost respinsă acțiunea și a fost obligat reclamantul la plata către pârâta . SA a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit încheiat la data de 22.09.2008, reclamantul era la data producerii evenimentului rutier proprietarul autoturismului_, având deci calitate procesual activă, iar pârâții IGP, IPJ B. și . SA au calitate procesual pasivă, raportat la temeiul cererii, înscrisurile depuse la dosar, respectiv raportul de eveniment certificatul de leasing și polița de asigurare.
Pe fondul cauzei, a reținut că la data de 03.09.2009, ora 17, pe DN 1 B E 577 la km 62+ 200, pe raza localității comunei U. s-a produs un accident rutier soldat cu rănirea ușoară a două persoane, în care au fost implicate autoturismul marca Volkswagen Toureg cu număr de înmatriculare_, proprietatea și condus de reclamant și autospeciala Mercedes Vito cu număr de înmatriculare_ ( la data respectivă proprietatea A. L. IFN SA, dar în folosința MAI- IGPR, condusă de un lucrător din cadrul IPJ B.).
În urma incidentului ambele autoturisme implicate au fost avariate.
În cauză, a fost întocmit dosarul penal nr.4987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., care a fost soluționat prin rezoluția din data de 22.09.2010, prin încetarea urmăririi penale față de reclamant pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin 1 și 3 C. penală întrucât partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă
Din coroborarea rapoartelor de expertiză auto efectuate în dosarul penal, a înscrisurilor depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale, instanța a reținut că autoturismul_, aflat în misiune, se deplasa în localitatea U. cu viteza superioară, dar cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune.
Când mai avea 60 m până la locul impactului și numai 48 m până la vehiculul ce urma să fie depășit, reclamantul, conducător al autovehiculului marca Volkswagen Toureg cu număr de înmatriculare_ a demarat manevra de schimbare a direcției de mers fără a se asigura și fără respectarea dispozițiilor referitoare la obligațiile conducătorilor de vehicule la apropierea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă și sonoră, precum și dispozițiile referitoare la manevra de schimbare a direcției de mers reglementate de art.37, art.45, art.118, art.119, art.54, art.116 din OUG 195/2002.
În momentul impactului autoturismul reclamantului se afla pe contrasens, într-o poziție neregulamentară, situație reținută din raportul expertiză auto B. A. A..
Instanța a apreciat că reclamantul a creat starea de pericol, fiind vinovat de producerea accidentului întrucât a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers, efectuând virajul fără să se asigure și fără să semnalizeze și nu a respectat obligațiile ce-i reveneau la apropierea unui autovehicul cu regim de circulație prioritară ce avea semnalele luminoase și sonore în funcțiune.
A înlăturat susținerile reclamantului potrivit cărora culpa o are celălalt conducător al vehiculului implicat întrucât, potrivit art. 61 din OUG 195/2002 „Au regim de circulație prioritară numai autovehiculele prevăzute la art. 32 alin.2lit. a) și b), atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență. Pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcțiune semnalele luminoase și sonore. Conducătorii autovehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b) pot încălca regimul legal de viteză sau alte reguli de circulație, cu excepția celor care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.”
Constatând că nu sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art.998-999, art.1000 alin.1 și 3 Cod civil, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I. R. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii.
A susținut că, în dosarul penal format ca urmare a producerii accidentului, nu s-a stabilit vreo culpa a vreuneia din părți în producerea acestuia. În opinia sa, accidentul este culpa conducătorului auto al IPJ B.. Ca urmare, proprietarul autoutilitarei, precum și asigurătorul O. V. Insurance Group SA trebuie să fie obligați la plata sumei necesară reparării autoturismului.
S-a afirmat de către pârâtă că a făcut un viraj fără a se asigura și a semnaliza.
În schimb, rezultă în mod clar din probatoriul administrat ca autoutilitara înmatriculată sub nr._ l-a lovit din spate și avea obligația să observe manevrele pe care le face lucru care nu a fost făcut, astfel încât aceasta a lovit cu partea din față spatele autoturismului condus.
Ori, nu se poate reține culpa sa că nu a cedat trecerea celui care se afla în spatele său. Așa cum a reținut și instanța de fond, șoferul mașinii circula cu viteză foarte mare și nu a ținut cont de faptul că în fața sa se afla autoturismul.
S-a menționat în considerente, în mod netemeinic, faptul că viteza mai mare decât cea legală a fost cauzată de faptul ca celalalt autovehicul se deplasa cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune.
Deși s-a reținut în considerente că aceste semnale se folosesc în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență, conform art.61 din OUG 195/2002, nici partea adversă și nici instanța din oficiu nu a administrat niciun fel de probe care să dovedească acest lucru.
Ca atare, nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că autovehiculul care avea viteză peste cea legală se află în vreo acțiune de intervenție sau în misiune cu caracter de urgență.
Din informații nu a existat astfel de situații la momentul producerii accidentului, conducătorul auto făcând un abuz și fiind într-o situație de ilegalitate.
Astfel, sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998, 999 și 1000 alin 1 și 3 din Codul civil pentru atragerea răspunderii.
De asemenea, s-a afirmat că mașina Ministerului Afacerilor Interne circula cu semnalele sonore și acustice pornite și ar fi trebuit să-i acorde prioritate. Nu exista nici o urgență întrucât autoutilitara deplasa o persoană care era martor adus la audiere cu mandat și trebuia să acorde prioritate numai în cazul în care se afla într-o intersecție în care intra și această mașină cu semnalele acustice și sonore pornite.
Ori, în cazul său, ambele mașini se deplasau în aceeași direcție de mers, situație în care trebuia să-i acorde prioritate atunci când a semnalizat și-a înscris să efectueze virajul.
Culpa conducătorului auto a fost aceea de a-l lovi, fără a ține cont ca a venit din spatele său și a ignorat semnalizările sale.
A solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.
Recurentul nu a indicat temeiul în drept al cererii și care sunt motivele de nelegalitate, prev. de art.304 Cod procedură civilă, pentru care critică sentința recurată.
Intimatul I. G. al Poliției Român a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
A susținut că, în mod corect, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, constatând faptul că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 998-999 C.civ., art. 1000 alin. 1 și art. 1000 alin.3 C.civ.
Prevederile art. 998-999 cod civil invocate de recurentul-reclamant nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acestea nu a suferit nici un prejudiciu prin producerea evenimentului din 03.09.2009, în condițiile în care la acea dată nu era proprietarul și nici nu deținea cu vreun titlu autovehiculului avariat.
De asemenea, recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenței unei fapte ilicite constând în încălcarea unei norme privind circulația pe drumurile publice, iar în cauză nu poate fi vorba despre vinovăția conducătorului auto din cadrul I.P.J. B., culpa aparținând în exclusivitate reclamantului, care, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Touareg cu numărul de înmatriculare B-64-BV1 pe DN 1B E577 din direcția Ploiești către B., pe raza comunei U., la km 62+200m, nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea virajului la stânga și a fost acroșat de autospeciala marca Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare_, care se afla în misiune, având în funcțiune semnale acustice și luminoase.
Vinovăția reclamantului rezultă din declarațiile martorilor, dinamica producerii accidentului și poziționarea avariilor, aspecte evidențiate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de I.P.J. B., respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, rapoartele subinspcctorului P. G. G., agentului șef M. Stelică și agentului de poliție Ș. V. M., aflați în autospeciala poliției la momentul producerii accidentului.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, în sensul că nici partea adversă și nici instanța din oficiu nu a administrat niciun fel de probă care să dovedească faptul că autovehiculul M.A.I. se deplasa cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune, sunt neîntemeiate, întrucât în cuprinsul sentinței atacate instanța e fond a precizat faptul că din coroborarea rapoartelor de expertiză auto efectuate în dosarul penal, a înscrisurilor depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale, instanța va reține că autoturismul cu nr._, aflat în misiune, se deplasa prin localitatea U. cu viteză superioară, dar cu semnalele luminoase și sonore în funcțiune, apreciind că recurentul nu are nicio competență să aprecieze asupra caracteruhii urgent/neurgent al unei misiuni executate de organele de poliție; Afirmațiile conform cărora trebuia să acorde prioritate numai în cazul în cazul în care se afla într-o intersecție, sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât prevederile art. 61 din O.U.G. nr. 195/2002, care stabilesc dreptul de circulație prioritară pentru autovehiculele prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b), atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență, nu fac distincție între locul unde se află autovehiculul în cauză, respectiv pe un drum normal sau într-o intersecție.
A solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Inspectoratul de Poliție Județean B., a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că prima instanță a lămurit pe deplin situațiile de fapt și de drept care fac obiectul criticilor de recurs.
Astfel, s-a dispus atașarea dosarului penal nr. 4987/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din al cărui conținut, respectiv rapoarte de expertiză, declarațiile martorilor audiați - în timpul urmăririi penale s-a dovedit atât dinamica accidentului, dar și faptul că autospeciala poliției avea semnalele luminoase și sonore în funcțiune.
Din probatoriu a reieșit că reclamantul a creat starea de pericol, fiind vinovat de producerea accidentului întrucât, pe de o parte, a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers, efectuând virajul fără să se asigure și fără să semnalizeze, iar pe de altă parte, nu a respectat obligațiile ce îi reveneau la apropierea unui autovehicul cu regim de circulație prioritară ce avea semnalele luminoase și sonore în funcțiune.
De asemenea, prima instanță a înlăturat susținerile reclamantului potrivit cărora culpa o are lucrătorul de poliție. Mai mult, judecătoria a concluzionat că din nici o probă administrată nu a rezultat că pârâții au comis o faptă ilicită rezultată din încălcarea unei norme privind circulația pe drumurile publice.
Totodată, consideră că recursul este nefondat și datorită faptului că petentul nu a contestat rezoluția din data de 22.09.2010 prin care a fost finalizat acest dosar penal, fiind de acord cu cele stabilite de organul de parchet în cauza dedusă cercetării.
Având în vedere faptul că recurentul nu a invocat alte motive care să conducă la modificarea sau casarea sentinței atacate, a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate.
Tribunalul, verificând sentința recurată în raport de motivele invocate, constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod corect, a respins acțiunea, reținând din probatoriul administrat că vinovat de producerea accidentului a fost chiar reclamantul, astfel că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale a pârâților în cauză.
Deși în cauza penală nr.4987/P/2009, s-a dispus încetarea urmăririi penale împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod procedură penală, întrucât partea vătămată și-a retras plângerea, nu se poate susține că nu s-a stabilit nicio culpă a vreunei părți în producerea accidentului.
Reclamantul a fost persoană cercetată în cauză și împotriva căruia a fost începută urmărirea penală, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din 03.11.2009, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în calitate de conducător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța de fond, prin sentința recurată a reținut din probatoriul administrat în dosarul penal, respectiv rapoartele de expertiză auto, declarațiile martorilor, că, în producerea accidentului și astfel în cauzarea avariilor a căror contravaloare o solicită reclamantul, vinovăția îi aparține lui, în exclusivitate, întrucât, în data respectivă, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Touareg cu numărul de înmatriculare B-64-BV1 pe DN 1B E577 din direcția Ploiești către B., pe raza comunei U., nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea virajului la stânga și nu a respectat dispozițiile referitoare la obligațiile conducătorilor auto la apropierea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară, producând accidentul în care a fost implicată autospeciala marca Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare_, care se afla în misiune, având în funcțiune semnale acustice și luminoase.
Conform raportului de expertiză auto B. A. A. evenimentul rutier putea fi evitat numai de conducătorul autoturismului Volkswagen, deci reclamantul recurent, care avea obligația să rămână pe loc până la trecerea autoturismului cu regim de circulație prioritară și, chiar și în situația în care a pus în mișcare autoturismul, avea obligația de a circula cât mai aproape de partea dreaptă, iar în momentul în care a schimbat direcția de mers, în momentul impactului acesta s-a aflat pe contrasens, în poziție neregulamentară.
De asemenea, s-a concluzionat că starea de pericol a fost creată de reclamant.
În ceea ce privește susținerea recurentului, în senul că nu au fost administrate probe din care să rezulte caracterul misiunii autospecialei MAI, această situație rezulta din probatoriul administrat în cauza penală, respectiv declarația părților vătămate, subinspector P. G. G., D. B. C., declarațiile martorilor Ș. V. M., M. Stelică, S. C. M., conform cărora, în data respectivă, după efectuarea percheziției la domiciliul numitei D. B. C., din municipiul Târgoviște, aceasta fiind cercetată, a necesitat prezentarea ei, de urgență, la P. de pe lângă Judecătoria B. în vederea audierii, urmând a se aprecia asupra prezentării la instanța de judecată cu propunere de arestare preventivă. Autospeciala se deplasa în regim de circulație prioritară, situația în care reclamantului îi revenea obligația de a respecta normele aplicabile și cele privind manevra de schimbare a direcției de mers, reglementate de art.37, art.45, art.54 din OUG 195/2002.
Nu sunt fondate nici criticile potrivit cărora trebuia să acorde prioritate doar dacă se afla într-o intersecție în care intra mașina cu semnalele acustice și luminoase, dispozițiile art.37 și art.61 din OUG nr.195/2002, neavând o referire expresă doar cu privire la intersecție.
În consecință, față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
Potrivit art.316 cu ref. la art.298 și art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata ., reprezentând onorariu apărător-factura . BO nr.035/22.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de reclamantul I. R. cu domiciliul procesual ales la SCA PRO VERITAS, cu sediul în Municipiul B., ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2012, a Judecătoriei B., pronunțată în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în Municipiul București, sector 5, .. 6, S.C. A. L. IFN S.A., cu sediul în Municipiul G., ., nr. 2, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Municipiul B., .-10, județul B., chemata în garanție S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, sector 1, ..
Obligă recurentul la 500 lei către intimata S.C. A. L. IFN S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. P. |
Red. D.A.M.
Tehnored. C.S.
2 ex./24.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Jud. fond – P. F.
Judecătoria B.
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1155/2013. Tribunalul... → |
|---|
