Rezoluţiune contract. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 8033/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 12/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. V.
Judecător G. I. R.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de pârâții Ș. C., Ș. C., ambii domiciliați în BUZAU, CARTIER DOROBANTI II, .. 1, . civile nr._/7.09.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract, în contradictoriu cu reclamanta V. O., domiciliată în BUZAU, ., .> La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenții fiind reprezentați de avocat B. C...
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru recurenți, apărătorul ales precizează că între părți au existat discuții cu privire la stingerea litigiului, având informații că intimata dorește să renunțe la acțiunea formulată.
Instanța, având în vedere că s-a acordat un termen de peste o lună în vederea achitării taxei de timbru, invocă netimbrarea cererii de recurs cu taxa de timbru de 1570,5 lei și timbru judiciar 2,5 lei.
Av B. C., pentru recurenți, solicită admiterea excepției netimbrării recursului.
INSTANȚA
Deliberind asupra prezentului recurs civil, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr. 8033 din 07.03.2012 pe rolul Judecatoriei Buzau, reclamanta V. O., in contradictoriu cu paratii SOMOIAG C. si SOMOIAG C., a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari in care sa dispuna rezolutiunea contractului de intretinere cu clauza de uzufruct viager, autentificat sub nr.1575 din 28.05.2010.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratii nu i-au acordat intretinerea la care s-au obligat dupa decesul sotului sau, Vamesu G..
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar inscrisuri, solicitand si proba cu martori.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 2254 si urm. NCC.
Reclamanta a beneficiat de scutire de plata taxei judiciare de timbru, in suma de 3.141 lei, in baza OUG nr.51/2008, conform incheierii din data de 1 iunie 2012.
In conditiile art. 167 C.proc.civ., instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si martori solicitata, apreciindu-le ca concludente si utile solutionarii cauzei.
Paratii, prin intampinarea din 1 iunie 2012, au solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neintemeiata.
Prin s.c. nr._/07.09.2012, Judecatoria Buzau a admis cererea formulata de reclamanta V. O., in contradictoriu cu paratii SOMOIAG C. si SOMOIAG C. si, in consecinta, a dispus rezolutiunea contractului de intretinere cu clauza de uzufruct viager, autentificat sub nr.1575 din 28.05.2010.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.392 din 26.09.2006, reclamanta, impreuna cu sotul sau, Vamesu G., au devenit proprietari asupra apt. 29, situat in municipiul Buzau, ., ..
Prin contractul de intretinere cu clauza de uzufruct viager autentificat sub nr. 1575 din 28.05.2010, au transmis suscitatul apartament in proprietate paratilor, cu obligatia din partea acestora de a-i ingriji in timpul vietii si de a le asigura inmormantarea in caza de deces, conform datinilor.
Derularea contractului s-a facut in conditii bune pana la decesul sotului reclamantei, petrecut in data de 22.01.2012.
Incepand cu aceasta data, intrucat reclamanta avea o pensie relativ mica, de cca 350 lei, paratii nu si-au mai respectat obligatiile pe care si le-au asumat.
Aceasta a determinat-o pe reclamanta sa introduca cererea ce formeaza obiectul dosarului de fata.
In cauza, au fost audiati martorii L. G. si Visoiu E., din partea reclamantei.
In depozitiile lor din data de 07.09.2012, acestia au declarat ca cheltuielile de inmormantare si pomenile le-a facut reclamanta, ajutata de sora sa din Bucuresti, ca paratii, dupa decesul sotului, nu i-au mai acordat ingrijire, acestia exprimandu-se ca nu o mai pot ingriji; ca sotul reclamantei era pensionar militar si avea o pensie de cca 1.400 lei.
Tot in cauza au fost audiati si martorii paratilor B. I. si S. C. care, in depozitiile lor din aceeasi zi, au aratat ca acestia au fost impiedicati sa mai acorde ingrijire reclamantei de sora acesteia, care a venit de la Bucuresti.
Avand in vedere cele retinute si dispozitiile legale amintite, instanta a apreciat ca cererea reclamantei este intemeiata.
Astfel, conform art. 2263 alin.2 NCC, atunci cand comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului in conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea.
Din probele administrate si anume declaratiile martorilor reclamantei, rezulta ca paratii s-au exprimat ca nu-i mai poate acorda acorda acesteia intretinere, deoarece pensia pe care aceasta o are, de 350 lei, nu le mai permite acest lucru.
Este stiut din practica ca cei care incheie contract de intretinere urmaresc de cele mai multe ori un scop patrimonial si anume sa puna mana pe proprietatea bunului material, cu cheltuieli cat mai mici si pe o durata cat mai scurta.
Faptul ca reclamanta are varsta de 91 ani, o pensie de 350 lei, i-a determinat pe parati sa priveasca cu reticenta continuarea contractului de intretinere, mai ales dupa decesul sotului acesteia.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele considerente:
1. hotararea instantei de fond este nemotivata, fara a cuprinde temeiurile concrete care au dus la formarea convingerii instantei, in sensul ca paratii nu si-au respectat obligatia de a presta intretinere reclamantei; au aratat ca CEDO a apreciat, in mai multe cazuri, inclusiv impotriva Romaniei, ca motivarea este o componenta a dreptului oricarei parti la un proces echitabil, drept statuat de dispozitiile art. 6; ca in cauza Albina impotriva Romaniei Curtea reitereaza principiile pe care le-a statuat in cauza Helle impotriva Finlandei, aratand ca notiunea de proces echitabil presupune ca instanta interna, care nu a motivat decat pe scurt hotararea, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse.
S-a retinut ca judecatorul nu trebuie sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti, argumentele decisive pentru solutionarea cauzei vor trebui totusi sa isi gaseasca reflectare in hotarare.
Motivarea este de esenta hotararilor, reprezentand o garantie pentru parti ca cererile lor au fost analizate cu atentie, astfel ca aceasta trebuie sa fie pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingatoare si accesibila.
In raport de aceste dispozitii legale, instanta de fond avea obligatia sa procedeze la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor probatorii ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.
In realitate, instanta nu face decat sa redea partial sustinerile martorilor audiati la propunerea reclamantei, precum si consideratii de ordin personal, care nu au nicio baza probatorie, fara a analiza in vreun fel apararile formulate de parati si probele administrate de acestia la dosarul cauzei.
2. hotararea pronuntata de instanta de fond este nelegala. Asa cum se poate constata din incheierea de sedinta de la data de la care s-au incuviintat probatoriile, reclamanta a solicitat sa i se incuviinteze proba cu doi martori, iar la momentul la care s-a procedat la administrarea probatoriilor, unul dintre martori a fost inlocuit in mod nejustificat; ca in fata instantei a fost adusa martora Visoiu E., fara a se face dovada imposibilitatii prezentarii la instanta a martorului incuviintat la termenul anterior; ca recurentii s-au opus la inlocuirea martorului, in conditiile in care nu s-a facut dovada legala a imposibilitatii prezentarii martorului incuviintat; ca declaratia martorului nu poate fi valorificata in sistemul probator, deoarece prima instanta a procedat la incalcarea dispozitiior legale referitoare la administrarea probatoriilor.
3. hotararea pronuntata de instanta de fond este contrara probelor administrate in cauza.
Astfel, afirmatiile reclamantei ca de la data incheierii actului si pana in prezent recurentii nu si-au respectat niciuna din obligatiile asumate, ca foloseau pensiile reclamantei si ale sotului in interes personal si ca ar fi avut un comportament violent nu au fost dovedite, iar probele administrate in cauza dovedesc contrariul; ca din documentele aflate la dosar a rezultat ca recurentii au acordat ajutor reclamantei si sotului inainte de data incheierii contractului, respectiv 6 ani de zile, paratul fiind cel care a primit procura in vederea finalizarii actelor de achizitionare a imobilului care a facut obiectul contractului de intretinere; ca declaratiile martorilor reclamantei sunt contradictorii si nu se coroboreaza cu nicio alta proba aflata la dosarul cauzei.
Din probele de la dosar a rezultat ca partile din cauza erau foarte apropiate; ca la inceputul lunii ianuarie, paratii au dat anunturi in ziar in vederea angajarii unei persoane care sa acorde ingrijire celor doi batrani, avand in vedere ca starea lor de sanatate presupunea o atentie deosebita, insa persoanele respective au fost respinse de reclamanta.
.Martorii au aratat ca paratul nu a mai fost primit cu alimente si produse necesare reclamantei, dupa decesul sotului sau, precum si dovada refuzului coletului trimis prin posta de parati. Din declaratiile martorilor paratului a rezultat ca paratii si-au respectat in totalitate obligatia de intretinere, achizitionand alimente, ingrijindu-se de starea de sanatate, de necesitatile acestora, de inmormantarea sotului si de pomenile ulterioare.
4. motivele retinute de instanta de fond in sentinta nu au suport probatoriu si nici legal.
Nu se regaseste faptul ca sotul reclamantei era militar si avea o pensie de 1400 lei; dispozitiile NCC nu au aplicabilitate in prezenta cauza, in conditiile in care contractul a fost incheiat anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.
5. instanta de fond nu acorda nicio relevanta probelor administrate in cauza de parati, referitor la faptul ca acestia au fost impiedicati sa mai acorde intretinere reclamantei, rezultate din depozitiile martorilor si din inscrisurile depuse la dosar.
Intimata a depus la dosar un memoriu cu caracter de intampinare in care a solicitat, in esenta, respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala a hotararii primei instante.
Instanta a pus in vedere recurentilor sa achite taxa de timbru de 1570,5 lei si timbru judiciar de 2,5 lei.-21.11.2012, sub sanctiunea anularii cererii.
Recurentii, la termenul de judecata din data de 21.11.2012, au solicitat acordarea unui termen de judecata mai lung, in vederea achitarii taxei de timbru si a timbrului judiciar.
In cauza, s-a dispus acordarea termenului de judecata pentru data de 09.01.2013, data la care recurentii nu s-au prezentat, nu au achitat taxa de timbru si nici nu au depus cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, in condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.
Art. 20 alin. 1 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. 2 prevede că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Conform alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 9 alin.1 din OG nr.32/1995 referitoare la timbrul judiciar prevede că cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar alin. 2 prevede că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.146/1997, cuantumul taxei de timbru in cazul exercitarii caii de atac a apelului sau recursului este de 50% din taxa stabilita si achitata in fata instantei de fond, in cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, fiind stabilita pentru prezentul recurs de instanta de control o taxa de timbru de 1570,5 lei si timbru judiciar de 2,5 lei.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 1 din Ordinul M.J. nr. 760/ 1999, instanțele au obligația de a încunoștința părțile, odată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin poștă.
În cauza de față, instanța a citat recurentii cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 1570,5 lei si timbru judiciar de 2,5 lei până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării recursului; de asemenea, a incuviintat acordarea unui termen de judecata mai lung, tocmai pentru ca recurentii sa poata achita aceasta taxa.
Cu toate acestea, recurentii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar la termenul de judecată din data de 09.01.2013, cu toate ca aveau cunostinta de aceasta obligatie legala, fiind asistati de aparator.
Dispozițiile legii speciale, nr.146/1997, stabilesc că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la timbraj și, în consecință, în situația neîndeplinirii obligației preliminare de timbraj nu poate fi analizată (cercetată) în concret temeinicia și legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, conform art. 312 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care aceasta restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că valoarea taxei pretinse nu este ridicată, astfel incat nu se poate considera că a fost încălcat dreptul recurentilor de acces la un tribunal, întrucât acestia au declarat recurs, iar în prezenta cauză nu au făcut referiri la eventuala lor incapacitate de a achita taxele.
După cum rezultă din textele enumerate mai sus, obligația de achitare a timbrajului aferent cererilor de chemare în judecată cel târziu la primul termen de judecată este reglementată cât se poate de clar în actele normative interne. Instanța apreciaza că într-o astfel de situație, față de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind garantarea unui proces echitabil, partea nu este vătămată, întrucât acesteia, la rândul său, îi incumbă obligația de a respecta dispozițiile imperative ale legislației naționale. În acest sens, instanța europeană a stabilit că este necesar ca obligația din legea internă să fie precisă, iar persoana să fi avut posibilitatea de a o respecta și să nu o fi făcut.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995, întrucât recurentii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, și nici nu au aplicat timbre judiciare, până la termenul acordat cauzei în acest sens, cererea lor fiind supusă regulilor generale de taxare (cererea este evaluabilă în bani, nu este scutită, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997, iar în funcție de pretențiile solicitate de către recurentii parati, taxa judiciară de timbru era de 1570,5 lei si timbru judiciar de 2,5 lei, conform art. 11 alin. 1 din același act normativ), și nici nu au solicitat acordarea ajutorului public sub forma scutirii sau eșalonării pentru plata taxelor de timbru, potrivit O.U.G. nr. 51/2008, tribunalul va anula ca netimbrat recursul declarat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anuleaza, ca netimbrat, recursul formulat de paratii SOMOIAG C. si SOMOIAG C., domiciliati in municipiul Buzau, cartier Dorobanti 2, ., apt.3, judetul Buzau, impotriva s.c. nr._/07.09.2012 a Judecatoriei Buzau, pronuntata in dosarul nr._, in contradictoriu cu reclamanta V. O., domiciliata in municipiul Buzau, ., ., judetul Buzau.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 09.01.2013.
Președinte, D. R. | Judecător, G. V. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. RD /TehnoredRD
2 ex/14.01.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – V. C. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1349/2013. Tribunalul BUZĂU | Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-04-2013,... → |
|---|
