Pretenţii. Hotărâre din 23-10-2013, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 780/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1820/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător A. M.
Judecător E. P.
Grefier R. - A. S.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de pârâta . cu sediul în RM Sărat, ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 1041/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat, în dosar nr_, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamantul P. V. domiciliat în Ploiești, ., Jud Prahova .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat R. M. pentru recurenta ., și intimatul P. V. personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, după care,
Pentru recurentă, apărătorul ales depune la dosar înscrisuri certificat de grefă emis de Judecătoria Târgoviște un exemplar fiind înmânat intimatului P. V..
Intimatul P. V. confirmă că pe rolul Judecătoriei Târgoviște există dosarul de ieșire din indiviziune cu privire la terenuri dar nu are legătură cu cauza de față.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Avocat R. M. pentru recurenta . având cuvântul critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și aduce în discuție două excepții și anume excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să se supună dispozițiilor art 7251 și nu a invitat la conciliere directă amiabilă pârâta. Instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra acestei împrejurări reținând că recurenta a procedat la acestă procedură de conciliere, dar nu s-a observat că acestă conciliere a fost făcută în anul 2010, respectiv prin notificarea din 2010, dar acestă notificare a servit soluționării unei alte cauze. În mod greșit s-a reținut că reclamantul a epuizat această procedură prealabilă. Solicită admiterea excepției și admiterea recursului.
În subsidiar precizează că a mai invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii. A arătat că între părți s-a încheiat un contract de arendă și înregistrat la Primărie. Potrivit art 6 alin 5 din Legea 18/2004 a dat posibilitatea reclamantului să procedeze la punerea în executare acestui contract care are forță executorie. Dacă se va respinge această excepție pe fondul cauzei urmează să se observe că hotărârea este neîntemeiată în condițiile în care în mod nejustificat prima instanță a respins toate apărările pârâtei nu a observat că nu mai datorează nicio sumă de bani reclamantului. Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu este singurul proprietar al acestei suprafețe de teren, din titlul de proprietate rezultă că este comoștenitor. În ceea ce privește plata arendei acesta s-a făcut pe de o parte către acesta și pe de altă parte s-a făcut către ceilalți moștenitori, astfel încât la momentul promovării cererii de chemare în judecată pârâta nu mai datora nicio sumă. Dovada că ceilalți comoștenitori au primit câtimea cuvenită, se află la dosarul cauzei. Reclamantul avut o procură din anul 1998, dar era dată cu o altă entitate cu o altă societate comercială. Prin procură nu era mandatat decât să ridice drepturi bănești nu să formuleze cererea de chemare în judecată. Instanța de fond nu a făcut nici un fel de motivare în ceea ce privește această împrejurare . Se poate observa că din înscrisul aflat la fila 54 dosar înțelege să valorifice acestă calitate si să ridice drepturile bănești, iar instanța de fond nu a avut în vedere nici un criteriu decât simpla susținere a reclamantului . Nu s-a făcut nici un fel de dovadă de prețul pieței de la momentul stabilit pentru plata arendei. Solicită admiterea excepțiilor și respingerea pe fond a acțiunii și în subsidiar în ipoteza în care se va respinge excepțiile, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată
Intimatul P. Valeiu având cuvântul precizează că recursul este depus de o persoană care nu are calitate procesual activă. Este depus de un administrator, pe care nu îl cunoaște. A chemat la data de 26 octombrie 2010 cele două societăți la conciliere, dar nu s-au prezentat și nici nu au prezentat acte . în urma proceselor intentate, se face plata în anul 2011. Arendașii nu respectă art 16 din Legea Arendei nr 16, care scrie clar că se va plăti arenda la prețul pieței libere la data plății efective. Începând cu anul 2011 Guvernul a stabilit că a liberalizat prețul grâului.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil:
Prin sentința civilă nr. 1041 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat a fost respinsă excepția invocată de pârâtă și s-a admis in parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu parata . ,reprezentata de inginer Ionița I..
A fost obligată pârâta prin reprezentant legal câtre reclamant la plata sumei de 6240 lei reprezentând contravaloare arendă pentru anul 2012 pentru suprafața de teren de 6 ha arabil plus dobânda legală aferentă până la achitarea totală a sumei.
Instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.07.2009, reclamantul și parata prin reprezentant Ionița I., a încheiat contractul de arenda nr. 52 pentru o suprafața de teren de 6 ha arabil situat pe raza satului Satuc ..
Reclamantul deține terenul in baza titlurilor de proprietate nr. 0234/49 din 17.10.1999 respectiv 5 ha in indiviziune cu alți trei moștenitori si 1 ha in nume propriu conform titlului de proprietate nr._ /20.03.2008
Reclamantul solicita drepturile de arenda conform contractului susmenționat pentru anul 2012.
Cu privire al excepția invocată instanța a apreciat că nu este întemeiata deoarece la dosar reclamantul cu înscrisurile depuse a făcut dovada că a încercat concilierea directa cu pârâta .
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, privitor la terenul pus la dispoziția pârâtei de câtre reclamant in vederea exploatării agricole nu s-a contestat de câtre pârâta afirmația reclamantului că terenul a făcut obiectul unui alt contract de arenda încheiat pe anul 2003, pe o perioada de 5 ani cu .>
Față de acest aspect a rezultat neechivoc împrejurarea că pârâta avea obligația de a plăti arenda, pentru terenul de 6 ha, contractul de arendă nr. 52/2009, fiind încheiat pentru aceeași suprafața de teren de 6 ha .
Întrucât pentru anul agricol 2010 nu a primit drepturile de arenda reclamantul a chemat in judecata pe pârâtă ,aceasta fiind obligată conform sentinței civile nr. 482/2011 de Judecătoria Rm.Sarat, la plata sumei de 3500 lei arendă plus dobânda legală aferentă până la achitarea integrala a sumei sentința menținuta in calea de atac ca legala si temeinică de câtre Tribunalul B. prin decizia civila nr. 641/7.10.2011.
Pârâta prin întimpinare a solicitat respingerea pe fond a reclamantului arătând că pentru partea sa la care avea dreptul din teren și-a primit drepturile de arendă astfel că nu-i mai datorează in prezent nici o sumă de bani
Având in vedere că in speța exista un contract de arendare nr. 52/201, a cărui valabilitate nu a fost negată ori contestată, situația trebuie sa fie soluționată avându-se in vedere dispozițiile legale privind răspunderea civila contractuală.
Din contractul de arenda susmenționat a rezultat obligația arendașului, in speță a pârâtului, de a plăti arenda la termenele si in cuantumul stabilit luând naștere o obligație de a da ,caz in care creditorul, adică reclamantul, este obligat sa facă dovada existentei contractului valabil încheiat din care s-a născut obligația, iar debitorului in speța - pârâta - ii revine sarcina de a proba executarea obligației.
Analizând înscrisurile depuse de parată si având in vedere susținerile acesteia că drepturile de arenda le-ar fi plătit celorlalți coproprietari ai terenului depunând la dosar înscrisuri denumite declarații acestea nu pot fi luate in considerare ca probe valabile in dosar deoarece emana de la persoane străine de proces, care conțin referi generice imprecise si pline de echivoc.
Altfel spus, recurenta pârâta a adus dovezi care nu privesc cauza de fată, atât timp cât contractul încheiat cu reclamantul este un act juridic valabil din care rezulta drepturi si obligații pentru pârtile care l-au încheiat și nu cu referire la alte persoane.
Cu privire la afirmația paratei că reclamantului i s-ar cuveni numai o parte din contravaloarea arendei pentru terenul ce face obiectul contractului de arendă ,aceasta nu poate fi reținută deoarece reclamantul in calitate de coproprietar al terenului a putut încheia valabil contractul de arendare care este un act de administrare si care profita tuturor coproprietarilor.
Faptul că există si alți coproprietari a terenului arendat nu justifică in nici un fel refuzul paratei de a plăti arenda aceluia dintre coproprietari care are calitatea de arendator in baza contractului .
O eventuală reglare a sumelor primite de arendator cu ceilalți coproprietari aceasta este o chestiune care excede cadrului contractual si care nu o privește si nici nu o interesează pe parată.
Având in vedere faptul că la dosar exista dovada ca pârâta a plătit reclamantului suma de 960 lei ,din drepturile de arenda pe anul 2012, și ținând cont de împrejurarea că reclamantul a recunoscut primirea acesteia prin precizările depuse la filele 58-61 dosar prin care iși micșorează pretențiile la 6240 lei, instanța a dat relevanță acestor probe care au fost reținute ca atare la pronunțarea soluției.
Instanța a mai reținut că in contractul de arenda s-a prevăzut că durata acestuia a fost de 5 ani, respectiv pana in anul 2013 inclusiv, iar cu privire la termenul de plata s-a stabilit de comun acord ca arendașul să-i plătească arendatorului în echivalent lei 600 kg grîu la 31 decembrie al fiecărui an din cultura înființată, la prețul pieții .
Calculul făcut de reclamant pentru întreaga suprafața de teren este corect, rezultând suma de 7200 lei din care urmează sa se scadă suma de 960 lei pe car a primit-o conform probei existente la dosar .
In concluzie, instanța a respins excepția invocata, ca nefiind întemeiata, iar pe fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta, prin reprezentantul sau legal Ionița I., câtre reclamant la plata sumei de 6240 lei reprezentând contravaloare arenda pentru anul 2012, pentru suprafața de teren de 6 ha teren arabil plus dobânda legala aferentă până la achitarea totala a sumei .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . Rm. Sărat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, recurenta a menționat că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile in care reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 720 indice 1 Cod procedură civilă și nu a convocat pârâta la concilierea directă.
În al doilea rând a fost criticată sentința întrucât reclamantul nu avea un interes legitim în promovarea cererii de chemare în judecată față de caracterul de titlu executor al contractului de arendă nr. 52/2009.
Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că reclamantul nu era singurul proprietar al suprafeței așa cum rezultă din titlul de proprietate și din continutul contractului de arendă. Astfel, reclamantul nu era îndreptățit să primească intreaga contravaloare a arendei pentru suprafața de 6 ha.
În al treilea rând a fost criticată sentința pentru că instanța de fond nu a avut în vedere un criteriu obiectiv de determinare a valorii despăgubirii pretinse, astfel că a dat eficiență unor simple susțineri ale reclamantului, care a evaluat prețul grâului la 2 lei /kg, în timp ce din inscrisurile aflate la dosar rezultă că pentru anul fiscal 2012 prețul acestuia a fost de 0,50 lei /kg.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a recurentei întrucât cererea de recurs a fost semnată de către I. C., fiica arendașei I. E..
Examinând sentința, tribunalul constată că excepția invocată de către intimat este nefondată, în timp ce criticile formulate de recurentă sunt întemeiate în parte.
Contractul de arenă nr. 52/2009 a fost încheiat între . Rm. Sărat reprezentată, în calitate de arendaș, de I. I. și intimatul reclamant P. V.. Obiectul contractului l-a constituit punerea la dispoziția arendașului a suprafeței de 6 ha teren arabil destinat exploatării agricole, potrivit titlului de proprietate anexat contractului.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit art. 3 din Convenție, plata contractului s-a stabilit să fie făcută anual în bani, în natură sau în bani și natură, din cultura înființată, la prețul pieței din fiecare an în momentul recoltării.
În cererea de recurs s-a menționat că . este reprezentată de administrator I. I.. Aceasta este persoana care a semnat cererea de recurs.
Tribunalul constată că I. I. este persoana care a reprezentat . la încheierea contractului de arendare nr. 52/2009. În consecință urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale invocată de către reclamantul intimat sub considerentele că cererea de recurs ar fi fost semnată și depusă de către I. C., fiica arendașei I. E..
De asemenea este nefondată critica recurentei privitoare la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a faptului că reclamantul nu a convocat pârâta la conciliere prealabilă.
Potrivit art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, în procesele și cererile dintre profesioniști, derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Potrivit art. 3 Cod civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, iar prin exploatarea unei intreprinderi se înțelege exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Așa cum rezultă din interpretarea art. 720 indice 1 Cod procedură civilă, concilierea directă este obligatorie în procesele și cererile dintre profesioniști, evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale.
În cauza pendinte judecății numai pârâta recurentă face parte din categoria profesioniștilor, așa cum aceasta este definită prin art. 3 Cod civil, ori una dintre părtile prezentului litigiu nu are calitatea de profesionist.
Litigiul fiind între un profesionist și o persoană care nu are această calitate, rezultă că nu sunt incidente prevederile privind obligativitatea concilierii directe, dispoziții care se aplică exclusiv în procesele și cererile dintre profesioniști.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii sub considerentele că, potrivit art. 6 alin.5 din Legea nr. 16/1994, constituie titlu executoriu, tribunalul urmează să o respingă întrucât, în baza art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a fost abrogată în totalitate Legea arendării nr. 16/1994.
Recursul este fondat în ceea ce privește critica referitoare la modul de stabilire a valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului intimat.
Prima instanță de judecată a concluzionat, fără a motiva în mod corespunzător ori fără a face trimitere la dovezile administrate, că reclamantul a făcut un calcul corect pentru întreaga suprafață de teren.
Prin contractul de arendă s-a stabili că arendașul era obligat să plătească echivalentul in lei a 600 kg/ha grâu până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Cât privește modul de determinare a sumei s-a convenit ca plata să se facă la pretul pieței din fiecare an în momentul recoltării.
Instanța de fond nu a stabilit care a fost prețul pieței la producția de grâu în anul 2012.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7200 lei reprezentând contravaloarea arendei pe anul 2012 pentru suprafața de 6 ha teren arabil la prețul de 2 lei/kg grâu.
Prima instanță a admis cererea așa cum a fost formulată și a obligat pârâta să plătească suma de 6340 lei contravaloare arendă pentru cele 6 ha, reținând că pârâta a achitat reclamantului, în avans, suma de 960 lei.
În concluzie, prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulată, stabilind valoarea despăgubirilor prin luarea in calcul a prețului de 2 lei /kg grâu, așa cum a fost menționat de reclamant în acțiunea introductivă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri privind prețurile medii ale produselor agricole pentru anul fiscal 2012, din care rezultă că prețul pe kg grâu a fost mult mai mic.
Potrivit contractului, la stabilirea sumei pe care arendașul trebuia să o plătească, trebuia să fi avut in vedere prețul pieței din fiecare an în momentul recoltării.
Ca atare, în stabilirea despăgubirilor pentru anul agricol 2012, prima instanță de judecată ar fi trebuit să determine valoarea acestora numai prin luarea în calcul a prețului pieței din momentul recoltării.
Sub aspectul mai sus menționat recursul pârâtei apare ca fiind fondat, motiv pentru care tribunalul va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în vederea stabilirii despăgubirii după administrarea probelor privind prețul pieței din anul 2012, la momentul recoltării, pentru producția de grâu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei invocată de intimatul P. V..
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului intimat în promovarea cererii de chemare în judecată formulată de către recurentă.
Admite recursul introdus de pârâta . cu sediul în RM Sărat, ., Jud B., împotriva sentinței civile nr 1041/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat, în dosar nr_, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamantul P. V. domiciliat în Ploiești, ., Jud Prahova .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea administrării de probe pentru stabilirea prețului grâului practicat în anul 2012, conform prevederilor contractuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Președinte, V. B. | Judecător, A. M. | Judecător, E. P. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. B.V./Tehnored P.V.
2 ex./…05.11.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond – _
Judecătoria Rm. Sărat
Jud. fond – Ș. F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1455/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 1849/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
