Pretenţii. Decizia nr. 1937/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1937/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 16732/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1937/2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător F. C. P.
Judecător A. M.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul T. C. domiciliat în B., cartier D., .. A, . împotriva sentinței civile nr. 6168 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata . SRL, reprezentată de asociat unic G. F. I., lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că intimata nu a formulat întâmpinare, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția tardivității recursului.
Reprezentantul legal al intimatei, asociat unic G. F. I., este de acord cu excepția invocată, apreciind recursul ca nefiind formulat în termenul legal.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 16.05.2012, reclamantul T. C. a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 3800 lei, reprezentând contravaloarea tichetului valoric din programul „Rabla 2010”, aferent autoturismului marca Renault, pe care l-a predat pârâtei la data de 31.05.2010 în vederea casării acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 31.05.2010 a predat societății pârâte autoturismul marca Renault, an fabricație 1984, în vederea casării acestuia, iar aceasta a făcut verificări pentru obținerea de către reclamant a certificatului de distrugere în toate condițiile pe care legea le prevede pentru a fi încasat tichetul valoric programul „Rabla 2010”, că a procedat la acest demers, întrucât intenționa să-și achiziționeze un autoturism nou și să beneficieze de programul „Rabla 2010”, că dacă nu primea garanții de la pârâtă că va primi tichetul valoric în sumă de 3800 de lei, nu ar fi predat autoturismul la fier vechi și că ulterior acestui moment, nu a putut obține certificatul de distrugere și implicit nu a putut să beneficieze de tichetul valoric. A mai menționat reclamantul că a încercat în nenumărate rânduri să rezolve amiabil această situație cu pârâta, dar nu a primit niciun răspuns în acest sens.
Reclamantul nu a motivat în drept cererea.
În dovedirea acțiunii, acesta a depus copie de pe notificare, proces-verbal de conciliere directă din data de 26.04.2012, confirmare de primire, tichet valoric din data de 31.05.2010, certificat de distrugere din data de 31.05.2010, carte de identitate autovehicul, certificat de înmatriculare, cerere de radiere din data de 01.06.2010, certificat de radiere din 01.06.2010, declarație din data de 02.06.2010.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 1141 alin.2 C.proc.civ., însă desemnându-și reprezentant în instanță a susținut că nu datorează această sumă de bani reclamantului, întrucât la data predării autovehiculului acesta fusese radiat din circulație, iar reclamantul nu a învederat acest aspect pârâtei, culpa aparținându-i.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 6168 din 11.04.2013 Judecătoria B. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că între reclamantul T. C. și . SRL s-au născut raporturi juridice, în virtutea unei înțelegeri prealabile, societatea pârâtă desfășurând activitate de colectare a autoturismelor vechi, că deși nu au preconstituit un înscris pentru dovedirea acestui raport juridic, ambele părți au recunoscut existența înțelegerii verbale, reclamantul aratând că s-a adresat societății pârâte pentru a-i preda autovehiculul în schimbul unui tichet valoric în sumă de 3800 lei conform programului „Rabla 2010” iar reprezentantul pârâtei recunoscând acest aspect în fața instanței, în ședință publică și că în determinarea temeiniciei prezentei acțiuni urmează a se analiza dacă pârâta are culpă în executarea raportului contractual stabilit între părți, precum și în îndeplinirea obligațiilor legale care îi reveneau.
Întrucât părțile nu au preconstituit un înscris pentru a prevedea drepturile și obligațiile fiecăreia și nici nu s-a dovedit că era în sarcina pârâtei să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru utilizarea tichetului valoric, instanța a avut în vedere obligațiile stabilite de lege în sarcina proprietarului de autovehicul, precum și a societății colectoare.
În acest sens a observat că, potrivit art.17 alin.2 din Ordinul nr. 1.683*) din 10 decembrie 2009 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, colectorul îi eliberează proprietarului certificatul de distrugere a autovehiculului uzat, conform prevederilor Ordinului ministrului mediului și gospodăririi apelor, al ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 87/_ privind aprobarea modelului și a condițiilor de emitere a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz, precum și tichetul valoric, numai după:
a) verificarea existenței cumulative a componentelor esențiale ale autovehiculului: motorul, transmisia, trenul de rulare, caroseria, șasiul, precum și echipamentele electronice de gestionare a funcțiilor vehiculului și dispozitivul catalizator, dacă acestea au fost prevăzute din fabricație;
b) stabilirea îndeplinirii condiției de vechime a autovehiculului uzat, prin verificarea anului de fabricație în baza certificatului de înmatriculare și/sau a altor documente doveditoare;
c) stabilirea îndeplinirii condiției vizând prima înmatriculare în România a autovehiculului uzat, în baza certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului, dacă aceasta există, sau a altor documente doveditoare;
d) verificarea, în baza certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului, dacă aceasta există, a corespondenței dintre datele înscrise în aceste documente și tipul/categoria de folosință (M1N1), marca autovehiculului uzat, ./caroseriei și .;
e) verificarea corespondenței datelor înscrise în actul de identitate al proprietarului cu datele cuprinse în certificatul de înmatriculare a autovehiculului uzat și în celelalte documente prezentate.
Din probele administrare în dosar și din susținerile părților instanța a constatat că nu reiese că societatea pârâtă, în calitate de colector, ar fi încălcat vreuna dintre obligațiile enumerate mai sus. Aceasta a verificat înscrisurile prezentate de proprietar și a emis certificatul de distrugere din data de 31.05.2010.
Sarcina radierii autovehiculului și a obținerii certificatului de radiere în urma distrugerii autovehiculului aparține proprietarului conform art.18 alin.2 din același ordin: „certificatul de radiere din evidența circulației a autovehiculului uzat se eliberează la cererea proprietarului, în baza predării certificatului de înmatriculare și a certificatului de distrugere a autovehiculului uzat, ambele documente în original.
O condiție esențială prevăzută de art.18 alin.3 este aceea că certificatul de radiere din evidența circulației trebuie să menționeze că autovehiculul uzat a fost casat/predat în vederea dezmembrării.
Or în prezenta cauză, pornind de la certificatul de radiere din data de 01.06.2010 (fila 12) instanța a observat că autovehiculul nu mai era înmatriculat la data formulării cererii de radiere, fiind radiat de drept în baza Legii nr.432/2006 lucru despre care reclamantul a arătat în fața instanței că nu a avut cunoștință.
Acesta a declarat pe propria răspundere, în data de 02.06.2010 că autovehiculul avea carte de identitate și certificat de înmatriculare în original și valabile, precum și că a fost înmatriculată până la această dată.
Faptul că autovehiculul fusese radiat de drept pentru nedeținerea asigurării obligatorii auto, pentru neefectuarea inspecției periodice sau pentru nepreschimbarea certificatului a apreciat instanța că este imputabil proprietarului, iar nu societății colectoare, care avea obligația de a solicita în original certificatul de înmatriculare al autovehiculului, în cuprinsul căruia, așa cum se poate observa la fila 10 din dosar, nu s-a făcut mențiune despre radierea anterioară a autovehiculului.
Reținând că autovehiculul fusese radiat de drept pentru alte cauze decât cele prevăzute de lege pentru valorificarea tichetului valoric iar acest lucru este imputabil proprietarului, iar nu societății colectoare, care a acționat atât în baza înscrisurilor prezentate în original de reclamant, cât și în baza declarației date de acesta la data de 02.06.2010 (fila 18) și văzând prevederile art. 1169 C. civ., potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța fondului a concluzionat în sensul caracterului neîntemeiat al acțiunii deduse judecății pe care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul T. C. solicitând admiterea acestuia și obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 3.800 lei reprezentând contravaloarea tichetului valoric și la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat repunerea în termenul de recurs având în vedere că nu a primit hotărârea recurată decât după ce a verificat la arhiva instanței și a formulat cerere de comunicare a acesteia .
A cerut a se verifica cererea depusă la arhiva instanței.
În motivarea recursului a arătat că, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 3.800 lei și a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat ca urmare a faptului că nu a putut să folosească tichetul valoric prin programul rabla aferent autoturismului marca Renault, că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins cererea formulată, că în măsura în care intimata îndeplinea obligațiile legale și îi aducea la cunoștință că nu putea folosi tichtul valoric nu mai preda autoturismul.
A mai arătat că nu a avut cunoștință despre faptul că autoturismul a fost radiat de drept, că din înscrisurile pe care le-a depus rezultă că a dat dovadă de bună-credință, respectiv, că nu a avut cunoștință despre faptul că autoturismul a fost radiat de drept, că în cererea formulată nu a invocat faptul că intimatei îi este imputabil că autoturismul a fost radiat ci a invocat obligația acesteia de a verifica printre altele și situația juridică a acestuia și față de aceasta din urmă să primească autoturismul sau nu și că, în situația respingerii recursului intimata beneficiază de îmbogățire fără just temei.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând și excepția invocată din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art 261 alin 3 Cod procedură civilă, hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului iar potrivit art 86 alin. 1 Cod procedură civilă, comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.
Art 90 alin 1 Cod procedură civilă stabilește regula potrivit căreia înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, textele de lege următoare reglementând comunicarea citațiilor și a actelor de procedură în diferite situații speciale., în timp ce art 100 Cod procedură civilă statuează asupra mențiunilor pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de înmânare a actului de procedură, încheiat de cel însărcinat cu această operațiune, alin. 4 al acestui articol stipulând că „procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”
În speță, recurentul susține că sentința recurată nu i-a fost comunicată în aceste condiții ci a primit-o abia urmare unei cereri pe care a adresat-o instanței în acest sens astfel că solicită să fie repus în termenul de exercitare a căii de atac.
Tribunalul nu poate primi cererea recurentului motivat de faptul că la dosarul de fond, f 29, există procesul verbal încheiat de agentul procedural în condițiile art 100 cod procedură civilă, de care s-a făcut vorbire în cele ce preced, proces verbal din care rezultă că sentința civilă nr 6168 din 11.04.2013 a fost comunicată acestuia la data de 24.05.2013, fiind afișată pe ușa principală a locuinței lui din B., cart D., ., .> Or, acest proces verbal, face dovada, conform dispozițiilor art 100 alin 4 Cod procedură civilă, până la înscrierea în fals, situație în care simpla susținere a recurentului că hotărârea nu i-ar fi fost comunicată nu este suficientă pentru a răsturna forța probantă a procesului verbal de comunicare din 24.05.2013.
Așa fiind, Tribunalul urmează să respingă cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
Potrivit art.301 Cod procedură civilă termenul de exercitare a recursului este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Normele de procedură anterior invocate au un caracter imperativ astfel că nulitatea ce intervine în cazul încălcării lor este una absolută putând fi invocată și de instanță, din oficiu.
Așa fiind și văzând că sentința recurată a fost comunicată, conform celor ce preced, la data de 24.05.2013 iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 03.10.2013, conforma ștampilei aplicată pe plicul cu care a fost expediat f.7 dosar recurs, tribunalul constată că s-a depășit cu mult termenul de 15 zile defipt de art 301 Cod procedură civilă.
Așa fiind, excepția invocată din oficiu este găsită ca întemeiată urmând a fi admisă și, pe cale de consecință, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de recurs.
Admite excepția tardivității recursului și respinge recursul declarat de reclamantul T. C. domiciliat în B., cartier D., .. A, . împotriva sentinței civile nr. 6168 din 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în B., ., județul B., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Noiembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, F. C. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, V. P. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/2ex. jud.fond- M.A.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1429/2013. Tribunalul BUZĂU | Pretenţii. Decizia nr. 1199/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
