Suspendare executare silită. Decizia nr. 1166/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1166/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 23037/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1166/2013
Ședința publică de la 31 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Judecător: C.-F. P.
Judecător: A. M.
Grefier: V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către intimatul I. L., domiciliat în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1409 din 28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., cu sediul în mun. B., . bis, județul B., BIROUL EXECUTORULULUI JUDECĂTORESC A. A., cu sediul în mun. B., .. E, ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la dosarul cauzei s-a depus, la data de 30.05.2013, întâmpinare formulată de intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B..
Instanța constată că s-a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și, având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, constată recursul în stare de judecată și reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ din data de 02.08.2012, contestatoarea D.S.V.S.A. B. a formulat, în contradictoriu cu intimații I. L. și Biroul Executorului Judecătoresc A. A., contestație la executare împotriva formelor de executare din dosarul de executare nr. 797/ 2011, solicitând anularea acestora, restabilirea situației anterioare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin adresa emisă de intimatul B.E.J. A. A. și recepționată la 17.07.2012, a fost înștiințată despre poprirea conturilor sale deschise la Trezoreria B., pentru debitul datorat intimatului în baza deciziei civile nr. 2424/12.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, reținându-se că acesteia i s-ar cuveni tichete de masă pentru perioada 01.01.2009 și în continuare.
S-a învederat instanței că în titlul executoriu s-a menționat că tichetele de masă urmau a fi acordate începând cu data de 09.12.2006, iar nu și în continuare, drept pentru care pretențiile creditorului sunt neîntemeiate. A mai invocat că a pus în executare hotărârea judecătorească, respectând termenele și condițiile impuse prin aceasta.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, a invocat prescripția dreptului la acțiune, întrucât au trecut mai mult de 15 zile de la primirea somației de către contestatoare, care a fost trimisă în cursul anului 2011, acesta reprezentând primul act de executare, față de care contestatoarea era în drept să formuleze contestație.
Pe de altă parte, a apreciat că tichetele de masă nu reprezintă drepturi salariale, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009. A mai susținut că nu a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită, deoarece, prin cererea adresată executorului judecătoresc, termenul de prescripție de 3 ani, care nu se împlinise, s-a întrerupt, fiind fără relevanță că procedura de încuviințare a executării s-a prelungit în timp.
Prin sentința civilă nr. 1409/28.01.2013, judecătoria a admis, în parte, excepția tardivității, a respins, ca fiind tardivă, contestația pentru somație și procesul-verbal din 09.01.2012, a admis, în parte, contestația, a anulat, în parte, dispoziția de poprire, pentru 95% din suma urmărită silit.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește termenul de 15 zile, acesta este de decădere și nu a fost respectat, pentru somație și proces-verbal.
Referitor la dispoziția de poprire, a considerat că, deși contestatoarea susține că titlul nu conține în dispozitiv perioada exactă pentru care se atribuie tichetele de masă, în considerente se face referire la art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar.
Aprecierea contestatoarei că este o instituție străină de cauza în care a fost pronunțat titlul executoriu, astfel încât organul de executare competent ar fi trebuit să aibă sediul în mun. București, a fost apreciată neîntemeiată, de vreme ce, în primul rând, sediul terțului poprit Trezoreria B. se află în mun. B., iar competența teritorială prevăzută de lege pentru înființarea popririi fiind alternativă, intimatul B.E.J. A. A. are competența să efectueze acte de executare.
Cu toate acestea, făcând aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 și ale Legii nr. 230/2011 de aplicare a acesteia, care sunt incidente în cauză, întrucât dreptul la acordarea tichetelor de masă se circumscrie drepturilor salariale conferite personalului bugetar, instanța a apreciat că, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5%; b) în anul 2013 se plătește 10%; c) în anul 2014 se plătește 25%; d) în anul 2015 se plătește 25%;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul I. L., la data de 21.02.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 22.04.2013.
În motivare, recurentul a considerat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la motivul contestatoarei care viza fondul cauzei, pretinsa obligație a instanței de a lua în considerare O.U.G. nr. 71/2009, a apreciat că este nefondat. Instanța a avut în vedere dispozițiile aplicabile la data când s-a pronunțat sentința, în anul 2008, când tichetele de masă nu reprezentau drepturi salariale, ci facilități acordate angajaților, astfel că nu ar fi vorba despre o eventuală suspendare instituită prin O.U.G. nr. 71/2009.
A mai arătat că nu există practică unitară în materia aplicării O.U.G. nr. 71/2009, astfel că mai multe instanțe ar fi respins contestațiile. Privarea posibilității de executare ar aduce atingere drepturilor creditorilor salariați la un proces echitabil, prin încălcarea art. 6 din Convenția Europeană.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare, în termenul și condițiile stabilite de art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, debitoarea depunând la dosar concluzii de respingere a recursului, prin cererea depusă la 30.05.2013.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, de 12 lei, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Examinând recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1409/28.01.2013, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Recurentul a considerat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, motiv care s-ar circumscrie cazului reglementat de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, fără să se indice însă ce anume a acordat instanța de fond peste contestația promovată sau altceva decât s-a cerut.
Critica recurentului se referă la neaplicarea O.U.G. nr. 71/2009, invocând legislația de la data pronunțării titlului, în anul 2008, când tichetele de masă nu reprezentau drepturi salariale, ci facilități acordate angajaților, astfel că nu ar fi vorba despre o eventuală suspendare instituită prin O.U.G. nr. 71/2009.
Tribunalul constată că actele de executare au fost emise în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2424/12.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._, prin care Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a fost obligată să acorde tichetele de masă, începând cu 09.12.2006, și sporul de 25% față de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006, în perioada 09.12._06.
O.U.G. nr. 71/2009 se referă la plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, însă, din expunerea de motive, rezultă că s-au avut în vedere drepturi „de natură salarială”, actul normativ fiind aprobat pentru a înlătura dificultățile întâmpinate în ceea ce privește „executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar”. Tichetele de masă, reglementate de Legea nr. 142/1998, se acordau salariaților, fiind un drept stabilit în legătură cu activitatea prestată, astfel că nu se poate reține că nu ar fi de „natură salarială”, conform O.U.G. nr. 71/2009. Reprezenta o alocație individuală de hrană, conform art. 1 din Legea nr. 142/1998, însă sursa acordării, pentru sectorul bugetar, o reprezenta bugetul de stat (art. 1 alin. 2 din lege), astfel că, reținând scopul pentru care a fost aprobată O.U.G. nr. 71/2009, tribunalul constată aplicabilitatea acestui act normativ executării începute împotriva contestatoarei, fiind vorba despre un drept „de natură salarială” (în legătură cu calitatea de salariat, în raporturile de muncă).
Recurentul a considerat că nu există practică unitară la nivelul instanțelor, depunând la dosar hotărâri pronunțate de instanțele din județul Iași, însă, la nivelul Tribunalului B., practica a fost în sensul de a considera aplicabilă O.U.G. nr. 71/2009.
Cât privește privarea posibilității de executare, care ar aduce atingere drepturilor creditorilor salariați la un proces echitabil, prin încălcarea art. 6 din Convenția Europeană, tribunalul menționează Decizia din 04.09.2012 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la cererea introdusă de D. D. D. și alții contra României, respinsă ca inadmisibilă. S-a reținut că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie - aprilie 2008 și că, deși mecanismul de eșalonare instituit de Guvern a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești, iar sumele plătite s-au actualizat de fiecare dată în raport cu indicele prețurilor de consum din data plății.
Față de toate aceste considerente, constatând corectă situația de fapt stabilită și aplicarea legii, instanța va respinge recursul, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către intimatul I. L., domiciliat în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1409 din 28.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., cu sediul în mun. B., . bis, județul B., BIROUL EXECUTORULULUI JUDECĂTORESC A. A., cu sediul în mun. B., .. E, ., ., având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C.-F. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, V. P., fiind în CO, prezenta s-a semnat de Grefier șef secție, |
Red./tehn. M.N.
2 ex./01.07.2013
Dosar instanța de fond:
Judecătoria B. –_
Judecător instanța de fond:
F. N. P.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1199/2013. Tribunalul BUZĂU | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
