Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1101/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/2013
Ședința publică de la 24 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de către reclamantul B. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 60 pronunțată la data de 14.01.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâtul Z. N., domiciliat în ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul B. M., asistat de avocat P. L., intimatul Z. N., asistat de avocat M. R. M..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 33 lei, conform chitanței nr._ din 26.04.2013, s-a aplicat timbru judiciar de 3 lei, după care:
Avocat P. L. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat M. R. M. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Tribunalul pune în discuție, în raport de obiectul acțiunii, calificarea căii de atac.
Avocat P. L. a arătat că în mod corect cauza a fost înregistrată ca apel și a solicitat rectificarea cererii formulate intitulate „ recurs”, calea de atac fiind apelul.
Avocat M. R. M. a precizat calea de atac ca fiind apelul.
Instanța ia act de precizarea căii de atac promovate, constată că acțiunea a avut două capete de cerere, grănițuire și revendicare, constatând că a fost corect calificată la data primirii cererii.
Avocat M. R. M. a arătat că, la prima instanță, s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul V. T.. Instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii nu numai raportul de expertiză întocmit de expert V. T., ci întregul probatoriu administrat. Au mai fost depuse la dosar încă două expertize, cu concluzii contradictorii. Expertiza V. T. nu are forță probantă diferită de celelalte lucrări. A fost efectuată în cauză și o cercetare locală .
Avocat P. L. a arătat că apelantul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nepronunțare asupra capătului de cerere privind grănițuirea, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei la prima instanță.
Avocat M. R. M. a arătat că această critică este inadmisibilă, având în vedere faptul că părțile s-au judecat pe vechiul Cod de procedură civilă. În motivarea hotărâri, instanța de fond a făcut referire și la limita proprietăților.
Avocat P. L. a arătat că se impune trimiterea întregii cauze la instanță.
La întrebarea instanței, dacă înțelege să precizeze obiectul primei critici a fiind o cerere de completare hotărâre, arată că nu înțelege să solicite completarea hotărârii, menține ambele capete de cerere cu care a investit instanța, acestea fiind strâns legate între ele.
Avocat M. R. M. a arătat că, atât dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, cât și cele ale vechiului Cod de procedură civilă, menționează faptul că se poate cere completarea unei hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs împotriva acesteia, această procedură fiind obligatorie.
Avocat P. L. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat M. R. M. având cuvântul a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat P. L., pentru apelant, a arătat că judecătoria nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere referitor la stabilirea liniei de hotar, deși, din probatoriul administrat a rezultat fără echivoc că litigiul dintre părți vizează linia de hotar contestată de părți.
În motivarea hotărârii, instanța a făcut referire doar la capătul de cerere privind revendicarea, fără să analizeze capătul de cerere privind grănițuirea.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, instanța a apreciat greșit probatoriul administrat și a aplicat greșit dispozițiile art. 480 din vechiul Cod civil.
Cu privire la titlul de proprietate al apelantului, acesta este reprezentat de sentința civilă nr. 789 pronunțată la data de 15.05.2009 de Judecătoria Râmnicu-Sărat, prin care s-a constat că, la data de 20.05.2003, a cumpărat o suprafață de 2 ha teren extravilan, situată în ., județul B., din titlul de proprietate nr._/72/5.03.2003.
Încă de la data cumpărării terenului prin înscrisul sub semnătură privată în anul 2003 a avut neînțelegeri cu intimatul, care ocupa o parte din acest teren, motiv pentru care a solicitat comisiei locale să efectueze o punere în posesie efectivă pentru terenurile din punctul Toropălești.
Prin procesul verbal din 21.11.2008 încheiat de comisia locală, s-au stabilit hotarele conform planului parcelar și schiței cadastrale existente la nivelul comunei, iar pârâtul a fost de acord să respecte hotarul, acesta ocupând în plus față de actele de proprietate suprafața de 1.700 m.p.
Ulterior, intimatul a desființat semnele de hotar și a ocupat din nou această suprafață, situație pe care a recunoscut-o la interogatoriu, susținând că a fost obligat să semneze procesul verbal de punere în posesie, fără a preciza în ce mod a fost obligat.
Prin procesul verbal de punere în posesie din 9.07.2003, fosta proprietară a terenului, Oacheș L., a fost pusă în posesie cu terenul conform planului parcelar în baza căruia s-au făcut măsurătorile și în anul 2008.
Intimatul a cumpărat terenul ce se învecinează cu terenul apelantului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2675 din 7.11.2003, înscris în cartea funciară, însă, deși a cumpărat conform schiței cadastrale suprafața de 7.930 m.p., a stăpânit abuziv 10.008 m.p.
Din documentația cadastrală aferentă contractului de vânzare cumpărare, se observă că terenul cumpărat de acesta avea linia de hotar dreaptă pe latura ce se învecina cu Oacheș L., iar în prezent aceasta este un semicerc, prin ocuparea de către pârât a suprafeței de 1.717 m.p.
În dosarul penal, s-a dispus achitarea pe un alt motiv.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și admiterea acțiunii, așa cum a fost completată, urmând a se stabili linia de hotar pe aliniamentul 5-1-103, planul D din raportul de expertiză întocmit de expert V. T., cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat M. R. M., pentru intimat, a solicitat respingerea celui de-al doilea motiv de apel ca fiind nefondat. La judecătorie, au fost administrate nu numai proba cu expertiza, ci și înscrisuri și declarații ale martorilor, atât din cauză, cât și din alte dosare.
Procedând la verificarea titlurilor de proprietate de care părțile au înțeles să se folosească, având în vedere că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva proprietarului neproprietar, în mod corect, instanța a reținut că titlul de proprietate invocat de reclamant nu face dovada calității de proprietar asupra terenurilor cumpărate de acesta, nefiind indicate vecinătățile.
În mod corect, a reținut că suprafața pe care intimatul a cumpărat-o o stăpânește de mai bine de 15 ani respectând vechiul amplasament al fostului proprietar, nefiind modificate limitele de hotar care sunt reprezentate de un șanț de scurgere a apelor pluviale și de pietre de hotar, aspecte ce au fost dovedite cu declarațiile martorilor audiați, cu răspunsurile la interogatoriu și cu cercetarea locală.
Intimatul a plantat nuci și pruni la limita de hotar dinspre apelant, știind că exercită o posesie utilă, fără a încălca semnele de hotar, aspect dovedit prin declarațiile tuturor martorilor audiați și prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar.
Apelantul a recunoscut la interogatoriu existența unui rând de nuci și de pruni care au fost plantați de către intimat, acesta fiind de bună-credință.
A solicitat respingerea apelului.
Apelantul B. M. a arătat că terenul în litigiu a fost cumpărat cu chitanță, înainte de C.A.P. Acesta, ulterior, l-a cumpărat de la proprietar. Terenul a fost stăpânit în permanență de acesta. În anul 2003, a mai precizat, s-a judecat cu fostul proprietar al terenului pentru că nu se respecta harta cadastrală. Intimatului, la măsurători, i s-au găsit 3 sferturi de pogon în plus. Șanțul, în anul 2003, era amplasat la jumătatea drumului.
A mai arătat că s-a judecat cu numitul M. N. timp de 10 ani, după care fiecare a fost obligat să se ducă pe vechiul amplasament. La rândul său, stăpânea o suprafață mai mare de teren decât cea din acte.
Terenul a aparținut părinților săi înainte de înființarea C.A.P.-ului, fiind cumpărat cu chitanță de mână. După desființarea C.A.P.-ului, pentru că nu a putut face dovada cumpărării de către părinții săi, a fost nevoit să îl cumpere din nou de la fostul proprietar în anul 1990, moment în care fiecare a mers la terenul său, intimatul nedeținând teren în vecinătate. M. N. a deținut teren vecin cu el mai înainte de cooperativizare, teren pe care, în anul 1990, nu l-a ocupat, fiind stăpânit de vecini care au ocupat mai mult teren decât aveau dreptul.
În anul 2003, M. N. a obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă, motiv pentru care comisia locală a măsurat terenul conform hărții cadastrale și a efectuat punerea în posesie, fiind stabilite limitele de hotar prin gropi și țăruși pentru fiecare parte. În anul 2003, intimatul a cumpărat teren, a plantat pruni, deși a fost avertizat de către membrii comisiei că terenul nu îi aparține. Șanțul despre care pretinde intimatul că este limită de hotar nu a fost niciodată limită de hotar, acesta a fost făcut de fostul C.A.P. pentru că băltea apa pe teren și se află în mijlocul terenului acestuia.
Intimatul a arătat că, din anul 1993, timp de 3 ani, a avut terenul în arendă, după această perioadă l-a cumpărat. N. M. nu a avut teren înainte de cooperativizare. Acesta s-a judecat cu apelantul, fostul primar P. I. nu l-a pus în posesie pe N. M. cu terenul. Nici cel de-al doilea primar nu l-a pus în posesie pentru că erau acte false de la comisie.
A mai precizat că, în anul 1990, a luat terenul în arendă de la C. și, după 3 ani, l-a cumpărat și îl stăpânește. Limita de hotar cu apelantul este drumul, șanțul și, în continuare, bolovanii care au fost așezați de apelant, aceștia nefiind mutați. Nici apelantul și nici numitul N. M. nu au avut acte pentru teren, apelantul și acesta judecându-se mai mulți ani.
Inițial, chiar dacă a existat o hotărâre definitivă și irevocabilă, 2 primari nu l-au pus în posesie pe N. M. pentru că a prezentat acte false în instanță. Următorul primar, pentru că erau rude, l-a pus în posesie, moment în care comisia a măsurat inclusiv prundul râului Râmnic pentru a-l pune în posesie pe N..
În replică, apărătorul ales al intimatului a arătat că starea conflictuală dintre părți a apărut în momentul în care numitul N. a fost pus în posesie de către comisie. Părțile au stăpânit terenurile pe vechile amplasamente.
A solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată și a depus la dosar note de concluzii scrise.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat, sub nr._ din data de 06.04.2012, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâtul Z. N. pentru a se stabili linia de hotar dintre proprietăți, precum și obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1707 m.p., delimitată de punctele 5-6-16-15-14-13-12-22-25-26-29-5 din raportul de expertiza întocmit de C. E..
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietar al terenului în baza sentinței civile nr. 789/15.05.2009, pronunțate de Judecătoria Râmnicu-Sărat, prin care s-a constatat că, la data de 20.05.2003, a cumpărat suprafața de 2 ha teren, extravilan, situat în ., jud. B., din titlul de proprietate nr._/72/05.03.2003.
Precizează reclamantul că, de mulți ani, a avut neînțelegeri cu pârâtul, care ocupa o parte din teren, astfel că a solicitat Comisiei Locale B. să efectueze o punere în posesie efectivă pentru terenurile din punctul Toropolești.
Reclamantul a susținut că, la data de 21.11.2008, Comisia Locală B., prin procesul-verbal încheiat, a stabilit hotarele conform planului parcelar și schiței cadastrale existente la nivelul comunei, iar pârâtul a fost de acord să respecte hotarul stabilit și să se retragă pe terenul său, întrucât ocupa în plus față de actele de proprietate suprafața de 1.700 m.p.
Ulterior plecării membrilor Comisiei Locale, pârâtul a desființat semnele de hotar și a ocupat din nou această suprafață.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind revendicarea.
Prin sentința civilă nr. 60/14.01.2013, judecătoria a respins acțiunea având ca obiect revendicare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 789/15.05.2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat, s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 ha teren arabil și livada, prin cumpărare. S-a observat că nu s-a stabilit și amplasamentul terenului dobândit.
În ceea ce privește titlul pârâtului, s-a constatat că acesta a cumpărat suprafața totală de l0.013 m.p., situată pe raza comunei B., satul Toropolești, jud. B., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2675/07.11.2003 la B.N.P. F. M..
Reținând declarațiile martorilor M. N. și D. V., răspunsurile la interogatoriu, probele extrajudiciare, dosarul penal nr._, cercetarea locală, s-a stabilit că pârâtul stăpânește aceeași suprafață de peste 15 ani, precum și că, între proprietățile părților, există o limită de hotar naturală, respectiv un șanț creat încă din timpul fostului C.A.P., cu scopul colectării și scurgerii apelor pluviale. O altă limită de hotar dinspre reclamant reținută a fost cea a prunilor, pe care i-a plantat pârâtul în urmă cu 10-12 ani
Instanța a înlăturat concluziile expertizei întocmite de către V. T., conform căreia pârâtul stăpânește în plus suprafața de 1758 m.p., reținând că, din întreg probatoriul, nu rezultă că aparține reclamantului, care stăpânește mai puțin decât în titlul de proprietate. Reclamantul nu a putut preciza și nici dovedi data la care ar fi existat o eventuală cotropire din partea pârâtului și nici modalitatea în care aceasta ar fi avut eventual loc.
Faptul că ulterior momentului la care pârâtul a început să stăpânească terenul au fost întocmite alte proiecte parcelare nu ar conduce la concluzia că acesta a acaparat vreo suprafață de teren aparținând reclamantului. Lipsa constatată ar putea avea alte cauze, cum ar fi cotropirea de către alți vecini, sistematizare.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul B. M., la data de 11.03.2013, cererea fiind calificată apel la momentul înregistrării, sub nr._ din 22.03.2013, pe rolul Tribunalului B..
În motivare, apelantul a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar, deși, din probatoriul administrat, rezulta litigiul existent de mai mulți ani între părți, iar linia de hotar era contestată.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect revendicarea, apelantul a susținut că a fost apreciat greșit probatoriul și că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 480 din Codul civil 1864, deoarece, în privința titlului său de proprietate, care este reprezentat de sentința civilă nr. 789/15.05.2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat, a cumpărat o suprafață de 2 ha, teren extravilan, situat în ., jud. B., din titlul de proprietate nr._/72/05.03.2003. De la data cumpărării, prin înscris sub semnătură privată, în anul 2003, a avut neînțelegeri cu pârâtul Z. N., care ocupa din teren, motiv pentru care s-a adresat Comisiei Locale B. pentru a proceda la punerea efectivă în posesie.
S-a învederat instanței că, la data de 21.11.2008, prin procesul-verbal încheiat, Comisia a stabilit hotarele conform planului parcelar și schiței cadastrale existente la nivelul comunei, iar pârâtul a fost de acord să respecte hotarul și să se retragă pe terenul său, întrucât ocupa în plus față de titlul său suprafața de 1700 m.p. A precizat că intimatul a desființat semnele de hotar ulterior plecării membrilor comisiei și a ocupat din nou suprafața, aspect recunoscut la interogatoriu, chiar dacă a motivat că a fost obligat să semneze procesul-verbal și fără să precizeze în ce mod a fost obligat.
Referitor la titlul de proprietate al pârâtului, a susținut apelantul că acesta a cumpărat terenul care se învecinează cu al său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2675/07.11.2003, înscris în cartea funciară, însă, deși a cumpărat, conform schiței cadastrale suprafața de 7930 m.p., a stăpânit abuziv_ m.p., după cum a stabilit expertul.
A precizat că, tot din documentația cadastrală, rezultă că a cumpărat o suprafață de teren cu linia de hotar dreaptă, pe latura care se învecina cu Oacheș L., iar în prezent aceasta este în formă de semicerc, prin ocuparea terenului de 1717 m.p.
Apelantul a susținut că martorii audiați la propunerea sa au confirmat desființarea semnelor de hotar stabilite de Comisia Locală și ocuparea terenului de către pârât, situație recunoscută și la interogatoriu.
Intimatul-pârât, Z. N., a formulat întâmpinare, la data de 23.04.2013, prin care a solicitat respingerea apelului.
Cu privire la prima critică, a nepronunțării asupra unui capăt de cerere, a invocat art. 445 din Noul Cod de procedură civilă, cu privire la obligativitatea procedurii speciale.
A considerat legală soluția primei instanțe, cu privire la respingerea cererii având ca obiect revendicarea, întrucât, din dispozitivul sentinței care reprezintă titlul reclamantului, nu rezultă amplasamentul terenului.
Din analiza întregului material probator, a rezultat, a mai susținut intimatul, că stăpânește aceeași suprafață de teren de peste 15 ani, respectând vechiul amplasament al fostului proprietar, C. C., de la moștenitorii căruia a cumpărat terenul. A arătat că nu au fost modificate limitele de hotar, reprezentate de un șanț de scurgere a apelor pluviale și de pietre de hotar.
A invocat buna sa credință, știind că exercită o posesie utilă, astfel că a plantat pruni și nuci la limita de hotar dinspre terenul reclamantului.
Referitor la procesul-verbal de punere în posesie, a susținut că nu l-a semnat de bună voie, ci urmare a amenințărilor președintelui comisiei, în sensul că îl va obliga să plătească impozitul pe suprafața folosită timp de 18 ani.
Apelul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 33 lei (datorată 31,3 lei), conform art. 11 alin. 1, rap la art. 3 lit. i din Legea nr. 146/1997, și timbre judiciare de 2 lei, potrivit art. 3 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 32/1995 (valoarea timbrului judiciar era de 1,65 lei).
Examinând sentința apelată, tribunalul reține că obiectul litigiului l-a reprezentat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile celor două părți și obligarea pârâtului Z. N. de a-i lăsa reclamantului B. M. posesia asupra terenului de 1707 m.p. (pe care o identificase expertul C. E.). Prima instanță a analizat și s-a pronunțat numai asupra capătului de cerere având ca obiect revendicarea, prin respingere, fără să se pronunțe și asupra cererii având ca obiect grănițuirea proprietăților. Apelantul B. M. a solicitat trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare, față de nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, insistând în calea de atac declarată. Nu a fost de acord cu calificarea cererii promovate ca fiind de completare hotărâre, astfel încât tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 2812a din Codul de procedură civilă, introduse prin Legea nr. 202/2010, conform cărora „îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812”, va respinge, ca fiind inadmisibilă, prima critică din apel.
Referitor la soluția dată capătului de cerere având ca obiect revendicarea, apelantul-reclamant a formulat motive de netemeinicie a sentinței, apreciind că a dovedit, prin înscrisuri, declarațiile martorilor, expertiza efectuată de către V. T. și interogatoriu, că este proprietarul terenului de 1717 m.p., iar pârâtul este cel care l-a ocupat, prin desființarea semnelor de hotar stabilite de Comisia Locală. Intimatul a apreciat că nu s-a dovedit ocuparea terenului, întrucât are o posesie de peste 15 ani, și nici proprietatea reclamantului, întrucât titlul său nu menționează amplasamentul.
Tribunalul, în raport de aceste critici și apărări, urmează să stabilească situația de fapt, analizând probele administrate la prima instanță, pentru a verifica dacă a fost sau nu corect reținută, precum și aplicarea legii, putându-se observa că judecătoria, deși s-a referit la condițiile acțiunii în revendicare, nu a menționat niciun temei de drept în hotărâre.
În ceea ce privește titlul de proprietate invocat de către reclamantul B. M., tribunalul constată că, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 789/15.05.2009 (filele 5, 6 din dosarul judecătoriei), acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha, arabil și livadă, situat în ., jud. B., prin cumpărare de la Oacheș L. E., la data de 20.05.2003. În dispozitivul sentinței, care ține loc de act de vânzare-cumpărare, nu sunt menționate alte date, pentru identificarea terenului (. pe laturi), însă din considerente, care reflectă dispozitivul, rezultă că suprafața de teren care a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a fost proprietatea vânzătoarei Oacheș L. E., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, prin titlul nr._/72/05.03.2003, și prin moștenire de la M. M. (fila 7). Deși amplasamentul terenului nu a fost trecut în hotărârea care ține loc de act de vânzare-cumpărare, nu poate fi reținută motivația primei instanțe, susținută și de către intimatul-pârât, în acest sens, întrucât terenul cumpărat este cel din titlul de proprietate, unde se menționează vecinătățile, iar pentru a stabili dacă posesia exercitată era conformă cu titlul, era necesar să se coroboreze acest înscris cu procesul-verbal de punere în posesie, dacă a fost emis la momentul eliberării titlului sau ulterior, documentații cadastrale, dacă există.
Din titlul de proprietate emis pe numele autoarei M. M. rezultă că suprafața de 2 ha este situată în extravilanul satului Toropălești, în tarlaua 39, ..p., arabil, iar în tarlaua 83, . de 7500 m.p., și ..p. Nu rezultă din actele dosarului dacă, înainte de emiterea titlului, a fost realizată punerea în posesie pe acest teren, de 2 ha.
Ca urmare a cererii reclamantului, astfel cum se deduce din răspunsul comunicat cu adresa nr. 105/26.02.2010 (fila 8, dosar judecătorie), Comisia Locală B. a procedat la stabilirea hotarelor din punctul Toropălești, pentru suprafețele reconstituite, între proprietarii Z. N., B. M., M. N., D. C., D. N., D. V., N. I., Predulescu S., Bereandă I. și moștenitorii P. A.. A fost încheiat un proces-verbal (fila 13, dosar prima instanță), la data de 21.11.2008, semnat și de către pârât, în care s-a făcut referire la schița cadastrală anexă, limita dintre proprietățile celor două părți și terenurile conform actelor de reconstituire fiind evidențiate în planul parcelar de la fila 11. Prima instanță nu a făcut referire la acest act al comisiei și nici la planurile parcelare existente la nivelul comunei B., însă posesia terenurilor, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal din 21.11.2008, nu putea fi ignorată, fiind singura care dovedea amplasamentul exact al terenurilor din punctul Toropălești și care trebuia respectată, față de atribuțiile speciale ce îi revin comisiei, autoritate publică cu activitate administrativă, conform art. 52 din Legea nr. 18/1991, de a proceda la punerea efectivă în posesie, în temeiul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 5 lit. c din Anexa aprobată prin H.G. nr. 890/2005, în vigoare la momentul punerii în posesie (21.11.2008). Acest act nu a fost anulat, în procedura specială, nu a fost revocat de către emitent, astfel încât își produce efectele din chiar momentul adoptării (pentru că a fost semnat de către destinatari la momentul întocmirii, luând astfel cunoștință de conținutul său), trebuie respectat și executat, bucurându-se de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate, specifice actelor administrative (natura actului este dată de calitatea emitentului, de autoritate publică cu activitate administrativă).
Tot referitor la acest act, tribunalul va înlătura apărarea intimatului, care a susținut că, deși a semnat procesul-verbal de punere în posesie, nu a fost de acord cu limitele de hotar stabilite în raport de planul parcelar, pentru că ar fi fost amenințat de către președintele comisiei (în răspunsul dat la întrebarea nr. 2 din interogatoriu – fila 91, a susținut că a fost obligat, iar în întâmpinarea din apel a arătat că a fost amenințat cu plata impozitului pentru terenul posedat timp de 18 ani), întrucât nu sunt dovedite aceste afirmații, amenințarea cu aplicarea legii nu este considerată viciu de consimțământ, iar în acest litigiu sau separat nu s-a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie.
La data stabilirii limitelor dintre proprietăți, reprezentanții comisiei au evidențiat hotarul prin țăruși, din loc în loc, în linie dreaptă. După plecarea membrilor comisiei, pârâtul a desființat semnele, a folosit suprafața constatată în plus față de actul său de proprietate (de 1700 m.p., cât s-a stabilit în procesul-verbal din 21.11.2008), astfel cum a recunoscut la interogatoriu – întrebarea nr. 3, fila 91. Din acest fapt, recunoscut, rezulta data pretinsei ocupări a terenului revendicat de către reclamant, astfel cum a precizat în motivele de fapt ale acțiunii, astfel încât apare fără nicio susținere afirmația din sentință, în sensul că reclamantul nu ar fi putut preciza și nici dovedi data la care a existat cotropirea și modalitatea în care a avut loc. Față de momentul desființării semnelor de hotar (imediat după plecarea membrilor comisiei, care au procedat la punerea în posesie a reclamantului), rezultă că s-a pretins ocuparea terenului de către pârât la 21.11.2008, astfel încât legea aplicabilă litigiului, pentru cererea având ca obiect revendicarea, a fost Codul civil 1864, art. 480, în raport de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (fiind un fapt produs înainte de . noului Cod, la 01.10.2011).
În ceea ce privește titlul de proprietate invocat de către intimatul-pârât, tribunalul reține că acesta este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2675/07.11.2003 (fila 49, dosar judecătorie) la B.N.P. F. M., act conform căruia Z. N. a cumpărat ternul în suprafață totală de 10.013 m.p., în ., de la moștenitorii defunctului C. C., pe numele căruia fusese emis titlul de proprietate nr._/50/14.08.1995 (fila 48, dosar judecătorie). Înainte de emiterea titlului, s-a realizat punerea în posesie, conform procesului-verbal nr. 96/15.08.1994 – fila 50, însă se poate observa că nu a existat și o schiță, un acord al celorlalți vecini pentru limite. Totodată, acest act nu își mai produce efectele, în prezența unui nou proces-verbal de punere în posesie, din 21.11.2008, ca urmare a întocmirii planurilor parcelare la nivelul comunei B., prin care a fost revocat vechiul proces-verbal de punere în posesie. Comisia era competentă să emită alt act, de punere efectivă în posesie, în baza atribuțiilor speciale și pentru că este autoritate publică cu activitate administrativă, după întocmirea planurilor parcelare, pentru a corespunde situația de drept cu cea de fapt (proprietatea menționată în titlurile emise să fie corespunzătoare posesiei).
În raport de aceste precizări, tribunalul constată că, astfel cum a stabilit expertul V. T. (lucrarea se află la filele 110-115 din dosarul judecătoriei), reclamantul are în posesie o suprafață mai mică decât cea din acte, cu 1717 m.p., în timp ce pârâtul deține mai mult cu 1998 m.p. decât în titlul său, în care se include și terenul reclamantului (planul D la raportul de expertiză). Prima instanță nu a reținut concluziile expertului, apreciind, pe baza celorlalte probe, că, deși intimatul deține mai mult decât în titlul său, limita de hotar ar fi alta (șanțul de scurgere, pomii plantați de către pârât în urmă cu 10-12 ani), iar acesta stăpânește aceeași suprafață de teren de peste 15 ani. Situația de fapt este corectă, însă a fost nesocotit titlul de proprietate al reclamantului (hotărârea care ține loc de act de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate emis în anul 2003 pe numele autorului, punerea efectivă în posesie), în timp ce posesia exercitată de către intimat de peste 15 ani, inclusiv lucrările efectuate asupra terenului, prin plantarea unor pomi, nu justifică dobândirea dreptului de proprietate. După 21.11.2008, când Comisia Locală B. a procedat la punerea efectivă în posesie, prin desființarea semnelor de hotar, intimatul a ocupat terenul reclamantului, fără a avea însă un titlu, în timp ce suprafața ocupată, în parte, este în titlul apelantului.
Față de toate aceste precizări, având în vedere situația de fapt reținută din probele administrate și art. 480 din Codul civil 1864, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul va schimba, în tot, sentința apelantă, va admite capătul de cerere având ca obiect revendicarea și îl va obliga pe pârât să îi lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 1717 m.p., teren situat în extravilanul satului Toropălești, ., identificat în raportul de expertiză întocmit de către V. T., planul D, între următoarele coordonate: 121, 118, 115, 112, 110, 107, 105, 121.
În baza art. 276 și art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând că a fost găsită întemeiată una dintre apărările intimatului, referitoare la inadmisibilitatea primei critici, va compensa în parte, cheltuielile de judecată (onorariile de avocați suportate de fiecare parte) și îl va obliga pe intimat să îi plătească apelantului 825 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu de expert, cheltuieli de transport.
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de către reclamantul B. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 60 pronunțată la data de 14.01.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu pârâtul Z. N., domiciliat în ., județul B..
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că obligă intimatul-pârât să lase în deplină proprietate și pașnică posesie apelantului-reclamant suprafața de 1717 m.p., teren situat în extravilanul satului Toropălești, ., identificat în raportul de expertiză întocmit de către V. T., planul D, între următoarele coordonate: 121, 118, 115, 112, 110, 107, 105, 121.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, critica referitoare la nepronunțarea primei instanțe asupra capătului de cerere având ca obiect grănițuirea.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată și obligă intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 825 lei cu acest titlu.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 mai 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red./tehn. M.N.
4 ex./22.06.2013
Dosar prima instanță:
Judecătoria Râmnicu-Sărat-_
Judecător prima instanță:
M. C. C.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 1166/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul... → |
|---|
